Embargou
http://www.rastko.ro/literra/traducatori/baiski/
Din volumul "Pasari patrate pe cerul de apus", Editura Marineasa, 2006
Otto casca. Se intinse si lovi din greseala claxonul. Cel din �Da�cia� cea noua din fata puse ziarul pe bancheta de alaturi, iar pe ziar, o�che�larii. Dupa care privi in oglinda retrovizoare. Vazu un tip cu o�chelari, pe Otto, cu parul de-un blond spalacit, care se holba la el. Se uita re�pede in fata, mai mult din instinct, nu cumva, pe neobservate, coloana de masini inaintase mai aproape de benzinarie, insa totul era la fel de incremenit ca in urma cu o zi. Si-atunci de ce?o fi claxonat, ne�no�rocitul, ce anume nu-i con�venea ? Astepta sa cla�xoneze din nou, iritat ca in�dividul parea ca nici nu clipeste, stand in aceeasi pozitie nu de acum cateva clipe, ci de acum cinci-sase ore. Parca sesiza pe fata ce�luilalt un zambet. Drept pentru care isi roti privirea, sperand in a�dan�cul sufle-tului sa gaseasca acolo raspunsul si la claxonat, si la zam�betul enigmatic al tipului cu �Trabant� din spa�te. Dadu cu ochii de �Moskvich� si de haita de caini ce tocmai ie�sea de sub masina. Cu toata incrancenarea si pornirea de mai inainte, Petre nu se putu abtine sa nu zambeasca. In frunte, o catea neagra, latoasa, cu tatele atar�nand, care era indeaproape urmata de vreo sapte-opt mai����da�nezi de toate marimile si culorile, cu limbile scoase si ochii bul�bucati.
Claxona scurt, in semn ca se prinsese de jocul celui din �Tra�bant�. Astepta cateva momente, numai ca nu primi nici un fel de ras�puns. Mai apasa o data butonul de plastic, usor, chiar prea usor, astfel ca nu auzi nici el aproape nimic.
Otto cobori fara sa-i acorde vreo atentie. Dupa care deschise port�ba��gajul �Trabantului�, de unde lua o ladita din lemn, baituita, la�cuita, o aseza cu grija pe bordura din dreapta a soselei si o deschise. Scoase intai din ea un trepied metalic, pe care-l infipse in iarba, apoi o spir�tiera pe care imediat o si aprinse, iar in cele din urma un ceaun de doua portii, in care turna continutul unui sufertas. Un timp, Petre ur�mari intrigat miscarile celuilalt, insa cand vazu cum Otto isi pu�ne cu po�lonicul intr-o farfurie de aluminiu tip cantina ceva lichid, a�burind, din ceaun, se aseaza pe un scaunel cu trei picioare, langa �Tra������bant�, si incepe sa infulece cu pofta, i se facu deodata data foame. Fara sa-si dea seama, deschise portiera si se dadu jos. Abia in aerul ra�co�ros de aprilie sesiza ca foamea fusese cea care-l impinsese la o ase�menea actiune. Mormai imbufnat, suparat pe sine insusi. Urca inapoi, nu inainte de a face cateva miscari pentru a-si dezmorti, chi�purile, ma�dularele. Lua ziarul de pe bancheta de alaturi. Pentru a treia oara in ziua respectiva, parcurse absent rubrica de stiri. Auzi cum ii ghio�ra�����ie matele. Stranse din dinti. Privirea i se ridica singura la oglinda re�tro�vizoare de pe parbriz. Celalalt continua sa manance cu pofta.
O lo�vitura surda in tablaria �Daciei� il facu sa tresara. Era Ias�mina, fiica-sa mai mica. Nu reactiona imediat. Abia cand fetita mai batu o data si ridica un sufertas pana in dreptul ochilor lui, reusi sa se dezmeticeasca. Deschise portiera, cobori precipitat, aproape ca smul��se recipientul din mana micutei, o saruta pe frunte si o impinse usor din spate.
� Acum fugi acasa, ca e frig !
� Dar as mai sta aici, cu tine � se smiorcai ea, dar chipul aspru al tatalui o convinse ca era mai bine sa plece� Mi-e frica de caini � adauga indepartandu-se.
Petre scoase din portbagaj o masuta de weekend si doua scaune pliante. Puse apoi sufertasul pe masa. Se aseza pe unul din scaune, astfel incat sa stea cu fata la Otto.
� Poftiti la masa, sefu� ! � zise satisfacut.
Otto il masura nedumerit.
� Multumesc, dar aproape ca am terminat � ii raspunse, zdran�ganind cu lingura prin blidul metalic dupa ceea ce mai ramasese din ciorba de fasole cu costita.
Petre nu mai zise nimic. Indeparta capacul sufertasului, sa vada ce este inauntru. Apoi la �Dacia� lui cea noua. In sufertas, cativa car�tofi fierti, doua-trei linguri de spanac si doua chiftele. Inghiti in sec. Asta mancase si ieri. Acum ar fi preferat chiar si un sandvis cu untura de porc, sare si boia de ardei. Dinspre ceau-nul celuilalt continua sa vina mirosul ademenitor de fasole cu afumaturi. Scoase din buzunarul de la pantaloni un briceag multifunctional, ii desfacu furculita mi�nu�scula si o infipse cu ciuda intr-unul din cartofi.
� Salut, Petrica ! Si tu pe-aici ?! Nu-mi vine sa cred ca domnul director sta la rand la benzina cand toti spertarii intra in fata� nu este adevarat, este de-a dreptul imposibil�
Dumicatul i se opri in gat. Inghiti cu greu.
� Dar ce ai de mancare, ca mi-e si mie foame� ia te uite ce bu�nataturi� iti iau o chifteluta� ai scapat ieftin, nici mie nu-mi place spanacul lui Popeye.
Nu se uita cine se oprise langa el, fiindca vocea ii fusese in�dea�juns pentru a recunoaste persoana. Privi doar mana aceea plina de motorina si ulei ars de motor care apuca una din chiftelele din sufertas. Nu schita nici un fel de impotrivire, chiar daca doar ce nu vomita.
� Dar e buna, desi e mai mult cu paine si cartofi � zise Stan�ga, mecanicul auto la care-si reparase pana acum vechea �Dacie�.
� Tu, cu ce treburi pe-aici ?
� Eh, am un transport pentru la noapte. Sparg si eu em�bar�goul. Ce sa fac, directore, lumea nu prea mai vine la reparat rablele. Si le fac singuri, rahatii. Imi mai rotunjesc bugetul de familie. Stii � se a�propie celalalt de urechea lui, am prins o filiera, un vames a?ntaia care-si face acuma o vila cu etaj�, ar inchide ochii daca as duce-o si pe ma-sa peste granita. Pe cuvant daca nu ! Numai alaltaieri am transportat din�colo o bancheta plina ochi. O suta optzeci de litri dintr-un foc, iti dai seama ? Si asta sub ochii politiei care dadea cu fla�grantu�. Numai cine risca castiga � concluziona Stanga, scobindu-se printre dinti cu unghia neagra a degetului mic. Hai ca ma duc. Zau, te-am vazut si nu mi-a venit sa cred ca stai la coada. Chiar nu ai pe ni�meni ? Iti aranjez eu cand ma intorc. Sari cu ceva bun� nu, nu la mine, ci la benzinar, si totul se rezolva. Unde-s bani, puterea creste si con�curenta nu sporeste, ha, ha, ha ! Vezi ca rimeaza. Suna-ma acasa, sea�ra dupa zece, chiar si dupa unsprezece. Eu nu ma culc prea devreme, iar nevasta-mea ci�teste ca apucata niste carti scrise de una Sanda sau Sandra, cum naiba o cheama, dracu sa le ia, ca nici de mine nu mai are timp� Hai, salut !
Celalalt se indeparta mestecand cu pofta ceea ce mai ramasese din chiftea. Petre il ur�mari cu privirea pana ce ajunse stanga la �Ford�-ul sau gri metalizat. Ce-o fi cu afirmatia cum ca �Numai alaltaieri am dus din�colo o ban�cheta plina ochi� ? � asa cum spusese acesta, nu reusea nicidecum sa pri�ceapa. �Da, da� � isi zise intr-un tarziu, a�mintindu-si de o trecere prin vama in interes de serviciu, cand vazuse peste o suta de canistre confiscate, pline ochi cu benzina, dar si ceva ce semana cu o bancheta de masina, facuta numai din metal. �Despre asta e vorba. Stanga spar�ge embargoul cu bancheta. O suta optzeci de litri dintr-un foc. Daca el plateste pentru benzina� da, ii mai da ceva si benzinarului� ii da apoi vamesului� Cel putin doua sute de marci germane la o trecere� aproape sa�lariul meu pe o luna�� Isi trecu palma peste capota stralucitoare a �Daciei�. Stanga demara in tromba. In cateva clipe, �Ford�-ul disparu dupa colt. Se auzi scheunatul unui caine. Apoi nu se mai auzi nimic.
� Nu mai vin astia cu cisterna de benzina � zise trabantistul, sco�bindu-se in dinti cu o scobitoare alba.
� Cine stie� � ii raspunse Petre mai mult absent, cu gandul inca la bancheta metalica plina cu marci.
Era inca nedumerit si de faptul ca Stanga oprise si nu-i spusese de ce anume o facuse. �Probabil sa ma umileasca� � isi zise. �Sa vad ca el se descurca, iar eu stau la coada asta nenorocita.�
� Am auzit ca ar fi construit ai nostri o conducta pe sub apele Dunarii � spuse barbosul posesor al unei �Dacii� verzi, stationata la vreo doua masini mai in fata. Se apropiase pe nesimtite de Petre si de Otto si auzise discutia celui dintai cu fordistul. Tinea in mana un sca�unel pliant tip �pescar�. Il desfacu si-l aseza langa masuta lui Petre.
Soarele se lasa dincolo de Calea Sa�gului. Orasul se linistise brusc. Un stol urias de ciori se intorcea mut de la groapa de gunoi de la Parta la cuiburile din Padurea Verde. Dinspre �Printul turcesc� raz�batu plan�sul unui copil, apoi tipatul unei femei. Por-nira sa latre cativa caini. Ci�ne�va porni un radiou pus pe frecventa unui post care tocmai tran�smi�tea stiri.
Otto isi aprinse o tigara.
� Numai armata putea sa construiasca atat de rapid o conducta flexibila pe sub Dunare � mai spuse barbosul. De fapt, astia lucreaza mana in mana cu contrabandistii.
� Pai nici nu se poate altfel � adauga Petre. Am fost sapta-mana trecuta, in interes de serviciu, pana intr-un sat de langa Dunare. Am vazut cu ochii mei sonda de care s-a scris prin ziare. Are cel putin vreo saptezeci de metri inaltime. Se vede de la douazeci de kilometri. Se afla in gradina unui satean, chiar pe malul Dunarii. Nici nu va vine sa credeti !
� Ba, eu cred � aproba Otto. Dar cica ar fi totusi vorba de galeria unei mine, care a fost sapata inca de pe vremea cand romanii cautau prin zona aur si argint. Se intinde pe sub Dunare pana dincolo.
� Da � interveni barbosul, dar ati auzit ca vecinii ridica pe malul lor statuia contrabandistului ? O chestie grozava.
� Dati-mi si mie cinci sute, sa-mi iau de mancare � scanci un co�pilas de noua-zece ani, aparut pe neasteptate langa ei.
Purta un sacou cenusiu, zdrentuit, cu manecile atarnandu-i pa�na la genunchi. Ochii, aidoma unor boabe necoapte de maslin, sa�reau ba la fata lui Petre, ba la sufertasul de pe masuta, ba la ladita la�cuita a lui Otto.
� Iar ai venit ? Nu ti-am dat si aseara o mie de lei ? � il lua Petre la rost.
� Da, dar i-am cheltuit deja� � raspunse pustiul facandu-i cu o�chiul.
� Si eu i-am dat cinci sute alaltaseara � adauga barbosul. ?stia sunt si obraznici. Le intinzi un deget si-ti iau toata mana. Hai, intinde-o la altii. Sa-ti mai dea si altii.
� Dar ceva de mancare nu-mi dati ?
Barbatii se uitara unul la altul, fara sa raspunda. Petre mangaie instinctiv capota masinii. Nu se indura sa-i dea chiar resturile din su�fertas. Otto isi intorsese privirea.
� Hai� hai� vezi ca nu avem nimic � il repezi barbosul pe pusti.
In clipa aceea, de sub masini iesira vreo sapte-opt caini, in frun�tea carora se afla aceeasi catea neagra, flocoasa, cu tatele atarnand.
Petre lua sufertasul in care mai ramasesera doua jumatati de car�tof si o lingura de spanac. Deserta continutul pe asfalt. Maraind unul la altul, cainii se re�pezira hamesiti la resturile de mancare. Dupa care se uitara in�trebatori la oameni, asteptand sa li se mai dea ceva. Intre timp, co�pilul disparu cu tot cu ladita lui Otto.
� Mars de-aici, fir-ati ale dracului de potai ! � striga barbosul, aple�candu-se dupa o bucata de beton din sosea. Cainii o luara la sanatoasa scheunand. Se asternu iar linistea. Ot�to arunca tigara si strivi chistocul cu piciorul.
� Credeti ca maine aduc astia benzina ? � intreba apoi, cascand.
Se facuse intuneric de-a binelea.
� Cine poate sti � raspunse Petre. Zice-se ca rafinariile au vandut cea mai mare parte din benzina in strainatate. Sustin ca le este cu mult mai rentabil decat sa ne-o vanda noua.
� Ar trebui sa aprindem focul � isi dadu barbosul cu parerea. Eu stau la casa particulara si am adus cateva lemne.
� Si eu � sari Petre. Apoi tacu. Ceilalti nu trebuiau sa stie ca luase cateva scandurele de la locul sau de munca. Se ridica, se duse la port�bagaj si le scoase. Ar trebui cativa stropi de benzina, sa se aprinda imediat.
� Aduc eu � zise Otto.
Peste cateva clipe, valvataile luminara maidanul din stanga dru�mului si blocurile de locuinte din dreapta. O buna bucata de vreme, urmarira tacuti dansul dezlantuit al flacarilor. Dupa ce benzina cu care stro�pise Otto lemnele se termina, valvataile se domolira.
Din intuneric aparura doua umbre. Erau doi barbati, unul inalt si unul scund si indesat.
� Hop si noi ! � glumi careva dintre ei, punand un scaunel pliant langa foc. Am adus cateva ladite vechi, tocmai bune de ars. Le-am tot tinut pe balcon, in ideea sa fac din ele cuibare pentru porumbei, stiti, eu am crescut la sat si-mi plac porumbeii, insa nu m-a lasat ne�vasta. Cum sa fac eu cuibare si sa tin porumbei in balcon, sa deranjez vecinii si alte chestii de genul asta.
Zgomotul scandurelelor aruncate pe asfalt alunga linistea. Noii veniti se asezara langa foc si scoasera o sticla cu tuica.
� E din dude, de acum doi ani. Am tinut-o pentru nunta lui fiu-meu, dar a sters-o prapaditul in Franta. I-a intrat in cap Legiunea Stra����i�na. Dar o sa-l vad eu cum da de dracu� Acolo se face ar-mata, nu teatru de amatori� N-o s-o tin pana la sfantu-as�teapta � incheie bon�docul si trase cateva inghitituri bune. Dupa care intinse sticla prie�te�nului sau, lunganul.
� Am auzit de la nasu-meu, care e ceva mare scula pe la Fisc � interveni acesta luand sticla � ca de aia nu se gaseste benzina pentru ca astia o tin stocata pana li se aproba sa-i ridice pretul.
� Asta se tot spune inca de saptamana trecuta, exact in acelasi loc. Au trecut sase zile si tot nimic, nici o marire de pret. Va spun eu � spuse Otto, incercand sa para foarte convingator � benzina este, dar se duce toata la vecini. Prin galeria acelei mine de aur. Pe?acolo au cons�truit o con�duc��ta care incalca embargoul. Credeti ca americanii nu stiu, ca sunt atat de prosti sa nu se prinda de smecherii ? Ei vad din satelit tot ceea ce misca in zona asta. Vad pana si un ac cu gamalie de la re�verul sacoului meu. Nu, domnule, cu astia nu te joci.
� Fii serios, batrane � interveni bondocul. Insisi americanii le duc vecinilor benzina. Tot embargoul asta e de ochii lumii. Sa ne distraga atentia de la pro�bleme mult mai importante. Pur si simplu, americanii, care oricum le-au luat-o inainte rusilor in ceea ce pri-veste cucerirea planetei Marte, au treburi mai importante. Embar-goul a fost inventat exact pentru a le da rusilor de lucru. In acest timp, iancheii colonizeaza Planeta Rosie. Va spun sigur.
Barbatii stransi in jurul focului se uitara inmarmuriti la el.
� Da, iar chestia cu statia orbitala �Mir�, cu echipajele alea mixte, e tot un fel de amagire a rusilor. Un fel de praf in ochi.
� Las-o, domnule, nici chiar asa � sari Petre. Nu or fi nici altii atat de prosti. Ma� lasa�! � striga si o lua la goana dupa o umbra ce reusi in cele din urma sa se faca pierduta printre blocuri. Se intoarse tinand in mana sufertasul in care-i adusese fiica-sa spanacul cu chiftele si cartofi. Era sa raman fara el� � ingaima, punand obiectul in portbagajul masinii sale si incuind. A fost tiga-nusul de acum jumatate de ora. Nu esti un pic atent si ai si ramas fara ceas, fara servieta, fara masina� ?stia se descurca de mici�
� Exact asa si cu americanii. Cum nu esti un pic atent, te-au si lasat in pielea goala. Aceasta este geopolitica. Legea lui Darwin. Cel mai tare cas�tiga, cel mai slab da coltii � spuse bondocul si trase apoi o dusca de tuica din sticla.
� Totusi, sper sa vina maine benzina. De o saptamana nu am ina�intat nici macar un centimetru. Pur si simplu nici un centimetru. O sa-mi incolteasca pana la urma din cauciucuri cine stie ce ierburi. Cum vin trei-patru tone, cum s-a si terminat. Cum se termina, zau ca nu pot sa-mi dau seama. Parca ar fi la benzinarie o gaura neagra, pe unde se scurge toata benzina� � bolborosi Otto.
� Ehei � mormai barbosul. Si ce gaura neagra�
Ceilalti rasera in hohote.
� Dar� mai stii � continua Otto, fara sa ia in seama intre-ruperea, poate chiar aici, la benzinaria asta, se afla un capat de conducta unde dispare totul si se duce la vecini�
� Nimic nu este exclus � prinse barbosul din zbor. Acum patru zile am vazut niste tipi ce sapau de zor chiar langa benzinarie. Au apa�rut dimineata pe la vreo cinci, era inca departe de a se lumina de ziua, si s-au apucat sa sape. Intii cu o macara, pana au dat la o parte bucatile de beton, pe urma cu harletele. Au sapat asa pana pe la vreo un�spre�zece, dupa care au plecat. S-au intors a do�ua zi dimineata, tot atat de devreme, si au sapat in continuare. Pe urma nu stiu ce s-a intamplat, fiindca vreo doua zile mi-a tinut locul cum�natul meu. A treia zi, cand m-am dus, de curiozitate, sa vad ce au mai facut muncitorii, nu am mai gasit decat o parcela de pamant proaspat ravasit. Poate au in�gropat ceva�
� Sa nu fi fost cei de la telefoane� � isi dadu careva cu parerea.
� Nu, nicidecum�
� Asa este. Daca din inchisoare poti scapa sapand tunele fara sa se prinda gardienii, care gardieni sunt pusi sa urmareasca exact astfel de treburi, cu atat mai usor sapi langa o benzinarie fara sa te ur�ma�reasca ni�meni � spuse barbosul.
Focul fu iar magnetul care atrase pentru minute in sir privirile celor asezati in jurul sau. Un tipat de femeie sfasie insa tacerea.
� Iar isi bate betivanul nevasta � zise careva aratand spre unul dintre blocuri.
� Ar trebui castrat ! � rase bondocul.
� Dar chestia cu ingropatul m-a pus pe ganduri � mormai Petre.
� Zau ca vorbesc serios � adauga barbosul.
� Daca nu ai gasit decat pamant ravasit � interveni Otto, nu poa�te fi vorba de vreo conducta. Am fi vazut miscare. O astfel de con�ducta nu se pozeaza pe nesimtite.
� Cred ca ar trebui sa vedem ce anume au ingropat � se precipita individul inalt, care venise impreuna cu cel mic de statura si indesat. Eu am in portbagaj o lopata de pescar, una dintr-acelea cu care scot rame cand ma duc la pescuit. Ploaia inca nu a batucit pamantul, asa ca vom sapa foarte usor.
� Si daca nu gasim nimic ? � intreba Otto.
� Macar vom fi linistiti ca benzina ce se aduce ramane in re-zervoarele benzinariei si avem sanse sa ne umplem si noi masinile.
� Totusi � interveni barbosul, meditativ � de atatea zile nu am inaintat nici macar un centimetru, iar benzina de adus s-a tot adus. E drept ca nu multa, insa destul pentru a ajunge si noi la rand. Dar cum vine, asa dispare, de parca se evapora. Eu sunt totusi convins ca aia au instalat o conducta pe sub pamant�
� Ce iese din pamant in pamant se-ntoarce � replica individul inalt, la care nu se auzi decat un �da� aprobator si un singur hohot de ras destul de anemic.
� Aveti perfecta dreptate � interveni Otto. Din cele peste o suta cincizeci de masini inscrise pe lista, numai doua au ajuns sa ia alaltaieri benzina. Au adus patru tone, deci sase mii de litri impartit la saizeci de litri in medie cat ar avea rezervoarele ar fi� cate masini� cel putin o suta, fiindca nu toate au rezervoare de saizeci, ci si de patruzeci�
� Sunt si din alea cu optzeci, cu o suta optzeci�
� Adica ajungem la� banchete-rezervor� si tot nu se duc sase tone, dom�le�
Atatea socoteli le zapacira mintile. Focul aproape ca se stinsese. Pe la ferestrele blocurilor din stanga soselei luminile dispareau una cate una. Lumea se pregatea de culcare.
� Nu, va zic eu ca asa este � zise Otto. Toata benzina se duce prin conducta de langa benzinarie.
� Fii, dom�le, serios, nici nu-ti inchipui cati politisti au intrat in fata.
� Chiar ca regret ca l-am lasat pe cumnatul meu sa-mi tina locul timp de doua zile. Stiam acum cu certitudine ce-au ingropat a�colo.
� Si daca n-au ingropat nimic ? � intreba Otto, mai mult pentru el.
Ceilalti il fixara nedumeriti. O buna bucata de vreme nu mai spu�se nimeni nimic.
� Ajut� aj� ajutor... ma omoara�! � tipa o femeie.
� Iar o bate betivanul !
� Eu va propun sa mergem sa vedem. Nu stiu de ce, dar am eu o presimtire � bolborosi individul cel inalt.
� Ajutor� ma omoara�!
Se auzi un geam spart.
� Ar trebui sa o lasam pentru dimineata. Acum nu se vede nimic - interveni barbosul.
� Daca ma impingeti pana acolo, putem sapa la lumina faru-rilor. Bateria mi-este noua, asa ca� � zise Petre. Ei, ce spuneti ?
� Dar ce facem cu focul ?
� Simplu � sari bondocul si se descheie la slit.
Ceilalti i se alaturara razand copilareste. Taciunii sfaraira ca-teva clipe, dupa care nu se mai auzi nimic. Oameni si masini se scufundara in intuneric.
� Credeti c-a omorat-o ? � sparse careva tacerea.
� Hai sa mergem � ii indemna bondocul. Sper sa te putem scoate de-aici � i se adresa apoi lui Petre, aratand cu mana spre �Dacia� cea noua. Hei, trabantistule, impinge-ti magaoaia mai in spate, sa avem loc de manevra.
Petre urca in masina. La a doua manevra se stradui si reusi sa iasa din coloana. Impins din spate, autoturismul prinse sa ru-leze cu repeziciune pe sosea. Ii aprinse farurile. Drumul era pustiu pe-un sens si ticsit de masini pe celalalt. Stopurile, de toate formele, reflectau lumina aidoma unui imens sirag de margele rosii, portocalii.
� Auziti ? � intreba Otto oprindu-se.
� Ce s-auzim ? � intreba individul cel inalt.
� Sirena Politiei � raspunse bondocul.
Petre nu auzea nici un fel de sirena. Nu auzise nici macar ce vor�bisera cei doi mai inainte. Dar cand zari in fata, pe celalalt sens, lu�minile colorate, rotitoare, ale masinii Politiei, frana brusc.
� Impingeti inapoi ! � striga deschizand portiera.
Numai ca in spate nu mai era nimeni. Cobori si se cazni sa ur�neasca �Dacia� din loc. Nu reusi. Politia era tot mai aproape. Faza lun�ga, faza scurta, in semn sa elibereze soseaua. Isi desfacu larg mainile, a neputinta.
� Da-te, ma, la o parte, n-auzi ! � se rasti un politist la el, de indata ce masina se opri scrasnind dinaintea �Daciei� sale.
� Nu pot, ingaima.
� Da-te, ma, la o parte, pastele ma-tii ! � striga politistul de la vo�lan, scotandu-si capul pe geam.
Petre se caznea tot mai mult. Picaturi mari de sudoare ii napadira brusc frun���tea. Deodata simti cum ii fuge masina de sub maini. Privi speriat in fata. Doi politisti impingeau �Dacia� ca niste apucati.
� Trage, ma, volanul spre stanga ! � tipa unul.
Petre se supuse. In acelasi moment, roata din spate, din stanga, salta pe bordura si imediat ii urmara si celelalte trei. Vru sa sara in ca�bina, sa puna frana, insa nu apuca. �Dacia� i se bloca cu rotile din spate in ca�minul pentru apa rece al unuia dintre blocurile ce margineau la stanga soseaua. Privi neputincios la �Renault�-ul Politiei, care se opri scras�nind la vreo cincizeci de metri mai in-colo, exact in dreptul �Tra�bant�-ului. Cauta disperat dupa colegii de stat la coada. Le vazu ca�petele itindu-se pe dupa masinile trase pe dreapta. Un minut mai tar�ziu, se auzi sirena �Salvarii�.
� Nu sunt�, nu sunt vinovat� nu am facut nimic� � striga un barbat.
Se tranti usa de la intrarea unui bloc. Doi politisti iesira tinand de subsuoara un cetatean imbracat doar in pijama.
� ?sta o fi betivanul ce-si batea nevasta � auzi Petre vocea bon�docului.
�Salvarea� aparu in tromba de dupa coltul dinspre Piata Traian. Opri in fata masinii Politiei.
� Cred c-a omorat-o � se auzi iar vocea bondocului.
� Cine stie � raspunse careva.
Cateva zeci de secunde mai tarziu, pe aceeasi usa de bloc iesira doi brancadieri carand pe targa o femeie gemand. �Renault�-ul porni in marsarier. La fel si masina �Salvarii�. Minute in sir dupa aceea, li se auzira sirenele in noapte.
Dezmeticit, Petre dadu roata �Daciei� sale. In mod cert, trebuia remorcata. Simtea in suflet un gol imens. Nu atat din pricina situatiei, aparent fara iesire, ci din cauza mojiciei celor ce-l impin-sesera pana acolo si-l lasasera balta chiar la aparitia politistilor. Dar mai ciuda-i era pe sine insusi, pentru voluntaritatea de care daduse dovada. De nu ar fi fost atat de curios sa vada de ce anume se sapase langa benzinarie, acum ar fi fost foarte linistit, la locul sau, in coloana de autoturisme.
� Hai sa-l scoatem de-acolo � razbatu pana la el susotitul bon�docului.
� Absolut normal � aproba vocea baritonala a individului inalt si slab.
�La dracu sa va ia !� � exclama Petre in sinea lui, infuriat mai mult pe propria slabiciune decat pe ceilalti.
� Asta e sosea, fir-ar mama lor a dracului de arhitecti pupatori in fund�! � injura Otto.
� Nu sunt ei de vina � sari bondocul. Sistemul a fost de vina. Si ei au fost pusi sa faca un asemenea drum�
� Puteau sa spuna �nu� � rabufni cel inalt, intreptandu-se spre masina lui Petre.
� Atunci putem spune ca suntem toti de vina pentru drumurile astea pe care nu pot trece doua autoturisme unul pe langa altul. Noi am fost sistemul � mormai careva, fara ca Petre sa-i poata recunoaste vocea.
� Ce rost mai are sa discutam � interveni bondocul, impaciuitor. Betonul s-a intarit. Avem pamant pentru agricultura, dar nu avem agri�cultori, asta e.
Ajunsera langa Petre. Dadura si ei o data roata �Daciei�, tataind care mai de care.
� Suntem prea putini s-o saltam din spate. Apoi mai trebuie im�pinsa ori trasa � decreta Otto.
� Sa incercam, totusi, ca e mai goala de-un rezervor, nu-i asa? � rase cel inalt.
Rasera cu totii. Mai putin Petre, nelinistit ca a doua zi va ve-dea toate indoiturile si zgarieturile caroseriei. Un accident si mai stupid nici ca se mai putea.
� Unu, doi, trei si�
� Acum impingeti� tine volan dreapta� asa� gata, am scapat. Urca si tine tot inainte�
Petre abia mai apuca sa sara in cabina si sa indrepte volanul. Pen���tru o clipa avu senzatia ca va intra in masina din fata, insa de data aceasta norocul tinu cu el. Nu mai apucase sa le spuna ca renunta, ca nu-l mai intereseaza ce anume fusese ingropat sau dezgropat langa benzinarie. Nu dura nici un minut si ajunsera in fata hardughiei de ta�bla unde jucau benzinarii pocker ori septic american. Dinaintea lor, in lumina farurilor �Daciei� lui Petre, cativa barbati cu rangi de fier si ciomege in maini.
� Voi, incotro ? Vreti sa intrati in fata ? � se burzului un individ la vreun metru nouazeci inaltime si vreo suta de kilograme.
Pret de o fractiune de secunda, nu stiura ce sa-i raspunda.
� Vrem sa vedem ce-au ascuns in groapa ! � bolborosi bon-docul, aratand cu mana undeva langa benzinarie.
� Ce s-astupe, dom�le, las� ca stim noi trucurile astea. Le-am in�vatat pe de rost de cand putrezim pe-aici � tuna vocea cuiva. Si voi cu enbargou�, a ? Nu va mai satura Cel de Sus, a ? Credeti ca noi, astia din fata, nu stim ca cisterna opreste la voi, la capatul cozii, a ? Iar la noi nu mai ajunge nimic�
� De asta am si avut benzina sa ajungem cu masina asta pana aici � raspunse bondocul in doi peri.
� Sa nu fim copii � interveni Otto. Aici, langa benzinarie, a fost instalata o conducta secreta, prin care se duce toata benzina � sfarsi el pe un ton ferm, care nu mai suporta nici un fel de contradictie.
Si, intr-adevar, sovaielile celor ce se postasera in mijlocul dru�mului parura a se fi risipit.
� Da, au sapat. Inclusiv ieri.
� Pai� atunci sa vedem ce este. Dar de ce ati adus rabla asta pana aici ? � intreba tipul cel solid.
� E noua � mormai Petre.
� S-avem lumina cand sapam.
Trecura pe langa pompele de benzina, scufundate si ele in intuneric.
Otto infipse cu sete cazmaua in pamant. Lama acesteia strabatu usor primii zece centimetri, apoi se opri in ceva elastic.
� Am dat de ceva ! � striga Otto, bucuros.
� E ud� de ce-o fi ud� te pomeni ca e de la benzina� � bolborosi bondocul ducand la nas palma plina cu pamant. Nu, nu e benzina�
� O fi de la cainii aia multi care se tot plimba pe-aici � zise ca-reva, dand semnalul la o partida de ras. Numai ca nu rase nimeni.
Individul cel inalt ii smulse lui Otto lopatica din mana si o roti deasupra capului.
� Sa nu pierdem timpul � zise si imediat infipse unealta in pa�man�tul afanat.
Lama patrunse foarte usor primii zece centimetri, apoi se opri iar in ceva tare.
� Asta este ! � exclama Otto. Conducta !
� Nu e nici o conducta, nu va amagiti � spuse careva din cei care se precipitasera mai adineaori in fata masinii lui Petre.
� Dar de unde stiti dumneavoastra ca nu este nici o conducta ? � il intreba Otto.
� Pai stiu foarte bine � i se raspunse.
Lunganul continua sa dea tarana la o parte. In fundul gropii nu se vedea nimic, insa metalul cazmalei se oprea in acelasi material care opunea in adancime rezistenta la sapat.
� Trageti-va din calea farurilor ! � ceru bondocul. Sa vedem de�spre ce naiba este vorba.
� Pare-se ca-i un cauciuc de masina � concluziona Petre, pi�paind ceva la fundul gropii si putin lipsi sa nu-i taie lunganul degetele. Da, este un cauciuc.
Lunganul pipai si el.
� V-am spus eu ca nu-i nici o conducta.
� Sapa juma de metru mai incolo � il indemna Petre pe lun�gan. Asa, acolo, exact acolo !
Lunganul izbi icnind. Cazmaua patrunse adanc in pamantul afa�nat, fara a se mai opri in nimica tare. O scoase si izbi din nou, la o palma mai incolo. Cativa centimetri lama paru ca intra-n gol, insa cand crezura cu totii ca nu-i va mai sta nimic in cale, aceasta se opri. La fel a doua, a treia si a patra oara.
� Alt cauciuc � zise Petre dezamagit, privind la cei stransi in jurul celei de a doua gropi.
Intr-adevar, nu era decat un al doilea cauciuc.
� Dar ce sunt astea ? � intreba Otto pipaind cu palma suprafata aparent neteda a cauciucului.
Careva aprinse o bricheta. Din anvelopa ieseau o multime de fir�i�cele fragile, albe la baza, cu doi-trei noduli spre varf.
� Ce sa fie, sunt sarmele scheletului, asta este !
� Nu, nu� seamana mai mult cu niste plante � se burzului Otto incercand sa rupa unul, insa ceea ce parea un fir se intinse fiind parca de guma.
� Sunt bavurile de la turnarea anvelopei � spuse cel cu alura her�culeana, sprijinit in ranga pe care inca o mai tinea in mana.
� Bavuri cu frunze ?! � il repezi Otto. Uite ! � flutura el din degete.
� Nu se vede nimic � bombani lunganul. Da sa vad !
� O fi vreun bob de fasole rasarit in praful prins in cutele an�ve�lopei, nimic altceva�
� Ia priviti ! � exclama bondocul.
Tinea fla�cara unei brichete aproape de fundul gropii si dadea cu grija la o parte pamantul de pe anvelopa. Ieseau la iveala tot mai multe plante, nu mai inalte de zece-doisprezece centimetri, insa cu doua-trei frunzulite bine dezvoltate in varf. Secunde in sir, nu mai spuse nimeni nimic, fiecare incercand sa ajunga sa rupa macar unul din firele fra�gede rasarite direct din cauciuc.
� Nu, nu va mai atingeti de ele ! � striga lunganul. Nu va mai atin�geti ca-i� Nu, va rog foarte mult nu mai atingeti� este o minune a naturii� acestia sunt� sunt arbori de cauciuc�
Pe langa ei trecu un alai de caini. In frunte, aceeasi catea neagra, latoasa, cu tatele atarnand. In urma ei, noua-zece maidanezi, de toate rasele si marimile, cu boturile larg deschise. Parca razand.