(�The Smell of the kill")
de Michele LOWE
Regia: Alexandru BOUREANU
Cafe-teatru Play
Regia : Alexandru Boureanu
Scenografia : Lia Dogaru
Distributia:
Molly : Ramona Dragulescu
Debra : Raluca Paun
Nicky : Adela Minae
Cu participarea: Marian Politic, Razvan Chelaru, Bruno Noferi si Enzo.
Tel: 004-0251.426.497
Fax: 004-0251.195.695
Asociatia Dimanche
Michele Lowe a scris o piesa care focalizeaza pe o asemenea clipa in care decizia pune in balanta pe de-o parte furia acumulata dintr-o disperare crescanda, pe de alta tot ceea ce tine de educatie si de credinta intr-o societate civilizata.
Autoarea este intr-o pozitie privilegiata cand scrie despre cele trei eroine ale piesei, dar regizorul Alexandru Boureanu, care a pus in scena piesa, se dovedeste la fel de atent cu ceea ce poate trai o femeie si ceea ce o poate indemna la o decizie sau alta. El a valorificat sansa prin care Asociatia �Dimanche� incearca sa promoveze �o alternativa la cultura barurilor� si a citit cu empatie framantarile lor, oferind totodata ocazia actritelor de a realiza roluri de referinta. Regia, ajutata de scenografia Liei Dogaru, a impus mai intai adaptarea acestei piese de Broadway la spatiul neconventional al
Asezati confortabil in jurul meselor pline, spectatorii se trezesc deodata, la trecerea de la lumina discreta a barului la spoturile teatrului, ca fiind in casa unei familii americane. Jay si Nicky sunt un cuplu din societatea de mijloc a zilelor noastre. O data pe luna se vad, gazduind prin rotatie, cu alte doua cupluri.
Acum femeile s-au retras in bucatarie pe cand barbatii au pus de-un joc in alta camera. Nicki se misca de colo-colo, mai ales ca plansul bebelusului o cheama adesea in camera sa. In lipsa ei, Molly si Debra comenteaza noutatea: Jay ar fi delapidat cateva milioane. Cel putin asa scria in ziar. Debra, care colporteaza vestile astea, face comparatie cu sotul ei: �7 milioane e limita morala a lui Marty�. Molly e mai preocupata de atingerile discrete ale celorlalti, mai lesne aluneca spre sticla de whisky: �un cosmar mic n-a omorit pe nimeni�. Si cel mai des dintre toate vine in fata monitorului cu circuit inchis din casa pentru a raspunde chemarilor lui Danny al ei: �mi-e dor de tine/ si mie mi-e dor de tine�.
Sotii se opresc uneori din joc si vin in fata camerei nu doar pentru
De aici incepe recitalul pe care Ramona Dragulescu (Molly), Raluca Paun (Debra) si Adela Minae (Nicky) il desfasoara cu toata puterea talentului lor.
Iese mai intai la rampa Ramona cu a sa Molly fluida. Circuitul ei, de la monitor pentru bezele cu Danny la pahar si uneori la bebelus, este intrerupt de intamplarea ca voma copilului poate pata rochia. Drept care prietenele o dezbraca. Noi, barbatii martori in bucataria gazdelor, suntem cuceriti de frumusetea trupului, pe cand Debra si Nicky sunt preocupate de sutien. Curiozitatea tipic feminina impinge repede dialogul spre dezvaluirea explicatiei acestui sutien: o relatie extraconjugala. Care nu e de azi, de ieri... De ce au aflat abia acum?
�-N-ai spus...
Foto: Laurentiu BARBUICA, http://www.pbase.com/smellkill
De aici incepe recitalul pe care Ramona Dragulescu (Molly), Raluca Paun (Debra) si Adela Minae (Nicky) il desfasoara cu toata puterea talentului lor.
Iese mai intai la rampa Ramona cu a sa Molly fluida. Circuitul ei, de la monitor pentru bezele cu Danny la pahar si uneori la bebelus, este intrerupt de intamplarea ca voma copilului poate pata rochia. Drept care prietenele o dezbraca. Noi, barbatii martori in bucataria gazdelor, suntem cuceriti de frumusetea trupului, pe cand Debra si Nicky sunt preocupate de sutien. Curiozitatea tipic feminina impinge repede dialogul spre dezvaluirea explicatiei acestui sutien: o relatie extraconjugala. Care nu e de azi, de ieri... De ce au aflat abia acum?
�-N-ai spus...
-Pai ce, m-ati mai dezbracat pana acum?�
Si totusi... de ce?
�-Cum poti sa-i faci asta lui Danny?
-Dar nu-i fac nimic. Nici el mie. Asta e problema...�
Si Molly se contureaza dintr-o data mult mai complex decat papusa de la inceput sau decat frivola de la un moment dat. Ramona Dragulescu ofera un recital dramatic impresionant prin depanarea povestii, expresivitatea chipului ei permitand tuturor sa citeasca suita de sentimente care au incercat-o de la entuziasmul inceputului pana la esecul neanuntat al relatiei cu Danny.
�-Trebuia sa avem o familie mare, cinci copii. I-am zis ca sunt gravida, a zis ca nu vrea galagie.
Daca marturisirea ca de la un timp lipseste frustrant sexul dintre ei, in urma inexplicabilei raciri a sotului, este inca un prilej de amuzante reactii din partea spectatorilor, din clipa in care povestea se opreste asupra lipsei maternitatii deja drama se instaleaza apasator. Fiind atat de aproape de personaje, putem vedea vibratia actritei, putem simti aerul replicilor atat de tulburatoare despre renuntarea la o nastere, despre dorinta neimplinita a maternitatii, la un pas aproape de o cadere psihica. Asa se explica si paharele de whisky dar si desele iesiri spre camera copilului gazdei. Doar samburele de viata din reactia ei naturala pentru un amant urneste lucrurile din loc.
Dar de-acum, inocenta pierduta, piesa nu poate decat sa aduca provocari noi. Si vine o clipa ce urmeazasa schimbe totul. Ca-n viata. Un accident banal, cum zice poetul. Sotii raman inchisi in congelatorul industrial al casei. Deja nu mai are nici o importanta cat a fost premeditare si cat inductie. Caci Jay isi cumparase uriasul utilaj fiind era un vanator pasionat. Statutul sau de anchetat pentru delapidare transforma intreaga poveste intr-un thriller. Satarul din
Si daca de-acum creste banuiala asupra unui act premeditat de Nicky, avem concomitent prilejul de a simti efectul subtitlitatii cu care Debra, admirabil interpretata de Raluca, trece de la inocenta burlesca a intrebarii �Ne dezbracam toate?� la sadismul cu care ii atrage atentia prietenei sale ca a imbracat pelerina patata cu sange a lui Jay. Psihoza indusa de stirea infractiunii acestuia, hranita de apetenta cu care societatea ne inconjoara cu genul acesta de informatii, da fiori tuturor celor prezenti. Raluca Paun exceleaza in mastile pe care le adopta chipul sau, masti cu care hipnotizeaza, inmoaie atitudinea preopinentului, spre a lansa apoi taisul necrutator al unui zambet ce insoteste o replica decisiva.
De-acum totul se joaca pe muchie de cutit, totul este crud.
Adela Minae este o Nicky ce vine din plan secund. De unde la inceput pare a fi doar umbra ubicua, mereu prezenta in locul potrivit si la momentul potrivit, gata sa sprijine pe fiecare dintre prietenele sale, din clipa fatidica preia controlul. Este revelatia tuturor. Gesturi sigure, vointa neclintita, le propune solutia: retinerea de la orice gest salvator fata de sotii lor. Nici nu mai are importanta daca e o reactie nascuta instantaneu sau e un gest premeditat. Disperarea a crescut oricum din alimentari succesive in timp. Nicky nu se joaca deloc cu asta si pune totul pe-o carte. Oferta ei, de a vota si a se supune unui consens nu e deloc o cedare ci o subtila varianta de a justifica un rezultat pe care-l urmareste. Multi timp dupa ce se termina piesa, tabla neagra pe care ea a desenat coloanele voturilor pentru cei trei soti obsedeaza. Inauntru sau afara?
Foto: Marius DOBRIN
Poate ca ele simt mirosul de prada atata timp cat parem a trai o vanatoare perpetua.
Adela este femeia practica si eficienta: stie bine ce vrea si are argumente. Infractiunea comisa de Jay urmeaza sa-i afecteze viata, o data in plus o va afecta pe a copilului. De aceea Nicky voteaza fara ezitare: IN !
Primul ei sprijin trebuie sa fie Molly. Cu sufletul mai fraged, ea pare mai departe de o decizie atat de cruda.
�-Nicky, tu crezi in rai?�
Or mai fi fost pacate in viata ei, dar sa lase cu bunastiinta sa moara cineva, nu-i chiar la indemana. Doar ca si aici izbucnesc acumularile de disperare.
�Nu am apucat nici macar sa-i dau un nume�
Copilul nenascut si tot pustiul ce i-a urmat aduc o replica tulburatoare: �nu vreau asa, vreau sa sufere mai mult!�
Si privirile se indreapta spre Debra. Zbaterile ei aduc o repriza de
Foto: Laurentiu BARBUICA, http://www.pbase.com/smellkill
Apoi nu mai striga dupa ajutor, pledoaria ei incepe de la o imagine idilica: �orice femeie si-ar dori un Danny. Marty al meu e un Danny pentru mine.� Dar... din nou este un �dar�....Debra se lasa greu cu marturisirile. Cat s-a luptat ea sa ascunda propria-i nefericire... Cat de greu i-a fost ei insasi a accepta evidenta. Ca Marty, cel pentru care evaluarea imobiliara �e o stiinta si el e un geniu. A castigat un premiu cu evaluarile lui�, de fapt s-a departat decisiv de ea si, mai mult, a planuit s-o elimine din casa pentru a face loc amantei. Debra striga cu disperare:
�am stat 10 ani ca sa fac bucataria aia. O sa ajung in iad.. Imi pasa!�
Este clipa de incordare maxima. Cat de mare trebuie sa fie acea disperare care sa le impinga pe fiecare in a decide ca toti sotii lor sa ramana IN? Nici unul OUT?
In cele din urma si la Debra tot argumentul copilului prevaleaza. In fata oglinzilor virtuale pe care i le aduc prietenele, e nevoita sa recunoasca: �nu-l lasam sa vina acasa de la internatul acela cazon pentru ca nu-l dorea Marty�. Ea alesese deja o data sa sacrifice fericirea copilului pentru a salva casnicia, acum vine clipa in care incearca sa repare ce mai poate repara in relatia cu propriul ei copil.
Foto: Marius DOBRIN
Aceste clipe dramatice sunt atent impanate de replici cu un neasteptat umor, regia alterneaza framantarile de constiinta, �o sa te bantuie, e tatal copilului tau acolo jos�, cu vorbe de duh, cu gesturi eliberatoare, de la umorul negru asupra situatiei lor acolo jos in frig, pana la gestul de a savura un baton de inghetata.
Raman, ca-n viata, elementele simple si eterne: simturile. De la mancare la sex. Constiinta si tot ceea ce incearca sa slefuiasca de milenii ansamblul numit �cultura si civlizatie� se suspenda cu nonsalanta intr-o clipa de disperare. Cu aparente justitiare. Acolo jos este iadul? O lume rasturnata? Flacarile iadului sunt inlocuite de inghet?
Disperarea poate fi acceptata?
�Cand moare cineva, se naste altcineva. Pentru ca totul functioneaza in ambele sensuri�.
Disperarea, inconstienta de-o clipa, rezolvarea atat de simpla a tuturor problemelor, lasa in urma, subtil, un semn de intrebare. Aplauze, ovatii. Dar acele cuvinte, cu �ambele sensuri� te urmaresc. Este meritul scriitoarei.
Foto: Marius DOBRIN
Marius DOBRIN
in revista MOZAICUL / 8-9/2007
www.revista-mozaicul.ro