Purcarete
02
Foaier
Purcarete
Cum doriti
sau
Noaptea de la spartul targului
Spectacol la Teatrul National din Craiova
CUM DORITI SAU NOAPTEA DE LA SPARTUL TARGULUI /
THE TWELFTH NIGHT

de / by William Shakespeare
Traducerea/Translation: Mihnea Gheorghiu
Data premierei/First representation: 21.03.2004
Adaptare scenica, regia si scenografia/Adaptation, direction and design:
Silviu Purcarete
Muzica/Music: Vasile Sirli
Asistent regie/Assistant director: Anca-Maria Colteanu
Asistent scenografie/Assistant designer: Gabriel Manescu
Distributia/Cast:
Valer Dellakeza, Iulia Lazar, Catalin Baicus, Valeriu Dogaru, Ion Colan, Ilie Gheorghe, Nicolae Poghirc, Constantin Cicort, Angel Rababoc, Valentin Mihali, Cerasela Iosifescu, Romanita Ionescu, Iosefina Stoia,
La pian/piano
Ion Butnaru
Durata spectacolului:  120 minute (cu pauza)
www.tncms.ro/ro/pages/Cum-doriti-sau-noaptea-de-la-spartul-targului.html

Fotografii realizate de Silviu Purcarete, preluate din Caietul program
Noaptea de la spartul targului. Al targului de fete
cronica de Marius Dobrin
"In inima te am aprins precum e focul cu care-ncepe viata-n zori de zi."
(William Shakespeare)
Dar nu acela de pe muntele Gaina ci unul dintr-o tara imaginara, undeva la capatul lumii. Anistoric. De parca Divinitatea a adunat intr-un loc o mana de oameni pentru a-i pune la incercare, spre a-i salva. Personaje care simt ca joaca nu doar intr-o simpla poveste ci, mai mult, intr-o secventa mitologica. De aici maretia cu care-si dezvaluie caracterul, dramuindu-si rostirea de parca timpul s-a dilatat sau, oricum, nu mai are nicio importanta. Departe de a fi o lehamite, este mai degraba constiinta unui miez al vorbelor si o nepasare suverana fata de maruntisurile plebee.
Oamenii acestia se simt aidoma zeilor, numai ca, treptat, au de-a face cu presiunea din partea adevaratilor zei. Presiunea de a-si alege fiecare perechea, o insotire in veac salvatoare a omului, oricate va mai imagina mintea lui. Amenintarea e din ce in ce mai pregnanta, tunetele si fulgerele anunta furtuna. Potopul. Ploaia care va veni.
Si ca inainte de potop, pentru retragerea pe arca, e nevoie de o insotire. Perechi, perechi, spre a rezista urgiei purificatoare, spre a putea reface lumea mai apoi. Or tocmai asta e greu de infaptuit: insotirea. De cand e lumea, inima se aprinde capricios, trupul vibreaza la impulsiuni ce greu le poate mintea explica. 
Silviu Purcarete este magicianul acestui tarim. Descifrand vointa
Ion Colan, Valer Dellakeza, Valeriu Dogaru
zeilor, nascoceste decorul si poarta actorii prin Iliria, din casa Oliviei pana la fereastra ducelui Orsino. Un spatiu bine delimitat, ingaduitor cu omeneasca noastra curiozitate prin ferestrele generoase care ne lasa a vedea miscarile de du-te vino. Miscari vegheate de nemiscarea piticilor. Spectatori si ei, spectatori si noi. Lume, ca la targ.
Incepe negocierea. Ce ofera fiecare si ce-si doreste. Cine si cui. Un targ de fete extins in toata regula.
"Buze, inca rumene, ochi verzi, doi, pleoape anexe, o barbie, un bust..." isi etaleaza Olivia calitatile de care e atat de constienta. Intruchipare a feminitatii, Cerasela Iosifescu face din tanara contesa un simbol al unei fascinante dualitati. Acum indurerata si indoliata indelung dupa cel frate dus, acum patimasa intr-un amor spontan. Lasciva, etaleaza delicatesuri erotice tot asa cum isi ingaduie si reactii copilaresti. Rasfatata, i se accepta capriciile, i se recunoaste autoritatea. Este singura care valorifica oglinzile. Iata Femeia! Magicianul o face sa pluteasca, asa cum numai un indragostit poate. Purtata pe umeri de nebunul de la curte, se expune de fiecare data. Isi mladiaza si contorsioneaza trupul spre a starni, o licitare frustranta celui ce i-a interzis accesul. E cruda cand refuza, e sedusa cand doritu-i o
ignora: "Ce bine-ti sade semetia si nepasarea!" Toata letargia plangerii de inceput e lepadata astfel fara ezitare cand cel banuit a fi Cesario este atacat. Fie si impotriva lui Sir Toby, ea sare sa-si apere iubitul. Morala fiind ca numai actiunea aduce deznodamantul. Fara a uita cum norocul ajuta pe cei indrazneti. "Nu-mi lua in nume de rau aceasta graba, in fata-acestor oameni sfinti sa juri ca nu vei incalca nicicand credinta geloasei mele inimi chinuite". Cum chinul pare sa fie 'taxa' tuturor targovetilor, nici Olivia nu a putut scapa. Un chin pervers adesea, cand cel imbratisat cu foc e de fapt femeie. Dar erotismul contesei devine chiar blazon, o clipa strapuns de impetuosul Malvolio. Un tipat al unei surprinse placeri, o duiosie 'dupa', "sa nu i se casuneze vreun rau..."
Altfel, in targ, viata e dura. Negociatorul Cesario o aprinde si cand in clipa orgasmica e aruncat pe masa contractul, iubirea ducelui, Olivia e cea adevarata: fara rang, fara masca, doar o rasuflare: "Sa-i dau din darul tie daruit? Tu sufletul mi-l duci la greu pacat".
Prins in paradoxalul cuplu victima-calau, ducele Orsino chiar se complace, in postura de vesnic refuzat. Exersand de multa vreme jocul acesta, Valer Dellakeza isi afla in cele din urma chiar placerea. "Daca muzica e hrana dragostei, cantati-mi sa-mi satur dorul asta fara satiu..." Esenta drumului in dauna tintei.
Drept care isi 'vinde' melancolia intr-un targ unde si asta se cauta. Expus in vitrina sau ca martor mut, de aproape, a tuturor iesirilor Oliviei, e atras mereu spre a mai suferi o data, si-nc-o data.
E oare incapatanare, ca atunci cand incearca sa treaca prin usa cea stramta, insistenta cu care cerseste dragostea Oliviei? Cand emisarul Cesario incearca diplomatic sa-l trezeasca la realitate, refuza evidenta:
"-Daca ea nu vrea sa te iubeasca...
-Nu-i un raspuns acesta..."
Cerasela Iosifescu
iNu poate pricepe cum sa existe cineva, mai ales o femeie, capabila de o iubire cel putin la a fel cu a lui.
"Pe lume nu-i faptura femeiasca sa-ndure-n piept bataia unei patimi ca a mea. Cum sa compari iubirea unei femei cu ce simt eu pentru Olivia?" De propria-i adoratie statuara se scutura doar cand functia il cheama sa urce pe scaunu-i de rang. De acolo, de sus, capata luciditatea de pe urma, ca la Don Quijote deslusind femeia iubitoare ce i-a stat in preajma.
Romanita Ionescu este sufletul spectacolului. Forta motrice. Magicianul o plaseaza in centru, egal indreptatita spre unul sau altul dintre sexe. Si Marte si Venus, de nu cumva croiala unisex ii vine ca o manusa. Cu umerii goi, faptura aparuta din spuma marii, isi asuma indrazneala drept Cesario. Mustata, ca simbol al virilitatii, ii este aplicata de Capitanul corabiei si ii este indepartata, precum o dezvirginare, de insusi Orsino. Intre aceste doua momente, ea este cand barbat in vorbe, cand femeie prin gesturi. Ea si ducele, in vitrina, sunt imaginea cea mai moderna a unui targ. Nemiscarea lui, atingerile ei, campul magnetic al unei priviri care daruieste.
Romanita Ionescu, de o mobilitate cuceritoare de expresivitate, alterneaza cu gratie umorul si erosul. Este si printul pentru Frumoasa
Cerasela Iosifescu, Angel Rababoc, Nicolae Poghirc, Ilie Gheorghe
din Padurea Adormita, este si gheisa unui samurai. Vulpe-vanator. Negociaza pentru altul si o face cu onestitate. " Iti jur ca inima ce-mi bate-n piept nici-o femeie n-o va stapani!" Dar cine sa desluseasca intelesuri intr-o zi de targ?
"-Nu cumva esti comedian?
-Doamne fereste!"
Magicianul a ales-o pe Iulia Lazar pentru rolul fratelui geaman, Sebastian, duplicitatea de sex fiind conventia noastra, o simetrica ipostaza de atitudine. O ghidusa deosebire de fizic si una de fire, o maiestrita creatie de chip. Speriat la inceput, calm invingator cand se 'barbiereste' dupa noaptea de dragoste cu Olivia. Un drum initiatic, presarat cu ilicite popasuri: "Antonio, pe mine sa ma ierti ca te-am tulburat".
Magicianul incruciseaza axele fericite. Olivia si Orsino, fata in fata, martorii duplicarii intr-o lume de oglinzi si transparente.
Mai scapa cineva de potop? De incercat, incearca toti.
Sir Andrew vrea, dar nu poate. Nicolae Poghirc etaleaza umor englezesc si ne aduce in situatia sa radem exact de cine nu ar trebui, asa cum vom simpatiza taman cu cine nu merita. E cel sortit unei dependente puerile. Se plange de insistenta ducelui, "ca
Valer Dellakeza, Ion Colan
gaia matu", din neputinta proprie de a se desprinde de Sir Toby. "Sa te sustin, sa ne panseze impreuna".
Refuzat cu brutalitate, nu-i ramane decat sa-si stranga bagajele. Lefter, paraseste targul singur, fara a-i miji vreo mustata. Sir Toby nu mai cauta femeia, o are alaturi de atata timp. Si-a trait viata cu toate ale ei altfel decat Orsino. A vazut multe incat acum doar se distreaza pe seama celor din targ. Filosof de pahar, peroreaza oricui e dispus sa-l asculte si de gura-casca e targul plin. O fi el Sir, dar e unul dintr-ai nostri, cu amprenta de Caragiale sau Mazilu.
"Noi bem in sanatatea nepoata-mii si-o sa bem cat va mai fii vin in Iliria si loc pe cararile gatului. De-aia facem noi umbra pamantului?  Ca sa ne-ascundem virtutile dupa deget?"
Are si autoritatea sa desfida pe cei cu false moravuri de care, iarasi, un targ nu duce lipsa.
"Crezi ca daca tu mananci de post s-a ispravit cu mancarea de dulce?"
Mary, "buna ca o salteluta" unui insetat de odihna, e adevarata jumatate a acestuia.
Ion Colan, Romanita Ionescu,Valer Dellakeza, Valeriu Dogaru
Cu ce glas dragastos il dojeneste Iosefina Stoia, pentru orele tarzii din noapte pana la care se intind chefurile... Cu ce grija ii sare in intampinarea dorintelor... Ea este femeia care stie cum sa imbrace un tarm la care fiecare Ulise va ajunge. Cum i se lumineaza chipul cand Feste o tachineaza:
"-Tu ia-o din loc, ca te-asteapta Sir Toby sa-i dai sa muste din fructul oprit.
-Sa nu spui nimanui niciun cuvant despre asta!"
Iosefina Stoia poarta simplitatea cuceritoare din Baiesu dar si nobletea de Duduleanca. Este, in acest targ de fete, reversul efigiei feminine: aceea care are grija unui camin. Deloc in cheie minora pentru ca tot ea promoveaza si ingeniozitatea. Il 'citeste' pe Malvolio, are ac de cojocul lui. Saracul Malvolio... Constantin Cicort il umanizeaza, il face simpatic in maniera de-a se purta. Impune prin acuratetea serviciului, la el pana si pedanteria devine agreabila. Este victima induiosatoare a strengarilor care-l sanctioneaza.
"Face pe evlaviosul si de-al dracului ce este, strica cheful tuturor. Un magar mandru ca nu mai e nimenea ca el si convins ca moare lumea de dragul lui". Si inca nu mandria il pierde cat dispretul pentru ceilalti. "Eu nu-s de-o fiinta cu voi". Momeala ticluita atat de bine de Mary il poarta dupa toate regulile unei capcane, pe tarimul placerii de-o clipa, cat tigara dinaintea ridicarii in lat. Malvolio este invinsul tuturor negocierilor de la acest targ de fete. Ramane doar clipa lui de glorie, in care, manat de un instinct fierbinte, atatat de mintea sugubeata a Mariei, sarutand cu veneratie ceea ce Olivia atinge, ii smulge tipatul unui extaz uimit. E mangaierea care-l va rapune.
Cantandu-si sentimentul, avem o dovada in plus ca dragostea are
Nicolae Poghirc, Ilie Gheorghe, Angel Rababoc, Iosefina Sotia, Valentin Mihali
jumatate a acestuia. Cu ce glas dragastos il dojeneste Iosefina Stoia, pentru orele tarzii din noapte pana la care se intind chefurile... Cu ce grija ii sare in intampinarea dorintelor... Ea este femeia care stie cum sa imbrace un tarm la care fiecare Ulise va ajunge. Cum i se lumineaza chipul cand Feste o tachineaza:
"-Tu ia-o din loc, ca te-asteapta Sir Toby sa-i dai sa muste din fructul oprit.
-Sa nu spui nimanui niciun cuvant despre asta!"
Iosefina Stoia poarta simplitatea cuceritoare din Baiesu dar si nobletea de Duduleanca. Este, in acest targ de fete, reversul efigiei feminine: aceea care are grija unui camin. Deloc in cheie minora pentru ca tot ea promoveaza si ingeniozitatea. Il 'citeste' pe Malvolio, are ac de cojocul lui. Saracul Malvolio... Constantin Cicort il umanizeaza, il face simpatic in maniera de-a se purta. Impune prin acuratetea serviciului, la el pana si pedanteria devine agreabila. Este victima induiosatoare a strengarilor care-l sanctioneaza.
"Face pe evlaviosul si de-al dracului ce este, strica cheful tuturor. Un magar mandru ca nu mai e nimenea ca el si convins ca moare lumea de dragul lui". Si inca nu mandria il pierde cat dispretul pentru ceilalti. "Eu nu-s de-o fiinta cu voi". Momeala ticluita atat de bine de Mary il poarta dupa toate regulile unei capcane, pe tarimul placerii de-o clipa, cat tigara dinaintea ridicarii in lat. Malvolio este invinsul tuturor negocierilor de la acest targ de fete. Ramane doar clipa lui de glorie, in care, manat de un instinct fierbinte, atatat de mintea sugubeata a Mariei, sarutand cu veneratie ceea ce Olivia atinge, ii smulge tipatul unui extaz uimit. E mangaierea care-l va rapune.
Cantandu-si sentimentul, avem o dovada in plus ca dragostea are puteri si asupra unui ticalos. Ea nu alege. Si uneori, intr-un targ ca acesta, poti intalni si
Angel Rababoc, Constantin Cicort
o o impreunare mai putin obisnuita.
Fabian, cu chip ca o carte deschisa, plasat mereu simetric fata de Feste, nu-l scapa din ochii-i luminosi pe nebunul intelept al Oliviei. Statornic partener pentru Purcarete, de data aceasta Angel Rababoc modeleaza cu har un delicat efeb. Mai degraba tacut, Fabian isi traieste viata prin raportare la Feste. E fericit oriunde e acesta. Isi duce trairile simetrice pana si la exceptionala scena in care convulsiile infierbantate ale Oliviei, sa fie reproduse fidel, de partea cealalta a unei tablii de lemn. El simte cel mai bine, dincolo de orice pamantesti impulsuri, clipa de esenta tare a unei cununii care salveaza de la potop pe toti care si-au gasit o pereche. Si alunga noaptea cu voaluri de mireasa. De care au parte chiar si curtenii ducelui Orsino, sortiti a sluji, cu zel si sobrietate. Cuplul actorilor Ion Colan si Valeriu Dogaru este de urmarit pas cu pas, ca garda de corp, ca sfatuitori sau chiar jurati. Si totusi voalurile nu ajung la toata lumea.
E mai intai Antonio, victima a unei justitii intarziate si grabite. Bunul Antonio, care incepe prin a purta pe brate un prieten, continua prin a-l urma peste tot, proteguitor, riscand totul, desavarsindu-si daruirea prin transferul de mustata.
Angel Rababoc, Valentin Mihali
Tulburatorul lui Sebastian are forta de a-si reprima la timp pornirile, si devine intruchiparea prieteniei ca in mitologie. Catalin Baicus aduce in scena aer proaspat ori de cate ori o traverseaza. Daca Malvolio este surghiunitul negru, ce se inalta, anticipand masura pentru masura, Antonio este surghiunitul in albul de sacrificiu.
Cine ar mai fi?
Singurul ce va ramane, singur cum si-a dorit, nebunul Feste.
"-Nu esti nebunul doamnei Olivia?
-Doamna Olivia este nemaritata. Numai sotii sunt nebuni, eu sunt bufon, domnule."
Un bufon la care lumea nu mai rade pentru ca nu mai este timp. Potopul e-aproape si toti se grabesc. Valentin Mihali are si privirea de profet si de aici sentimentul desertaciunii, are si lucirile amintirilor dintre cele mai burlesti. Isi poarta
(Mihai Arsene)/ (Catalin Baicus), Iulia Lazar
Un bufon la care lumea nu mai rade pentru ca nu mai este timp. Potopul e-aproape si toti se grabesc. Valentin Mihali are si privirea de profet si de aici sentimentul desertaciunii, are si lucirile amintirilor dintre cele mai burlesti. Isi poarta stapana pe brate, cine poate spune precis cine pe cine mana? Multa poezie a respirat la viata lui.
"Mi-as fi facut la poarta casei tale coliba de rachita asteptand ca sufletul sa-mi trag privind spre tine..."
Adorat, admirat, pretuit sau hulit, Feste nu poate fi ignorat. Striga prin targ spre luare aminte.
"Tot ce s-a stricat se carpeste la loc...E plina lumea de carpaceala!"
Si totusi este ceva ce nu se poate carpi: maturizarea. Drumul mustatei de la "cand eram flacau la mama...", cu toate exuberantele de rigoare, pana la finalul cuminte "mi-am luat si eu nevasta".
Pasii acestui refren, compus de Vasile Sirli, urmaresc intregul spectacol precum stafiile unui vechi castel scotian.
La pianul sau dintr-un colt, cu spatele catre personaje, Ion Butnaru vede si conduce tot acest balet mecanic.
Targul de fete din Iliria are de toate pentru toti: si poezie si sange si trivial si diafan, dupa chipul si asemanarea noastra. Silviu Purcarete, un bun ucenic al Marelui Magician, ne ofera noua, targovetilor, emotia
Valer Dellakeza, Romanita Ionescu
unui gest ce nu sta in puterea muritorilor: ploaia. Cand pe copertina maiestrit instalata deasupra tuturor incep sa cada perseverentii stropi, in sunetul inconfundabil al unei ploi de vara, nu e om sa nu ridice privirea, cu o emotie ingenua care incoroneaza spectacolul.
Doar piticii de ghips raman imobili.
Sebastian, care a cutreierat targul in lung si-n lat, intreaba: "aicea toti sunteti nebuni?"
Casatoriti sau nu, acceptam sa-si asume cuvantul unul dintre noi: "nebunia nu ocoleste pe nimeni."
Ca doar trebuia sa cante cineva toata povestea.
Hosted by www.Geocities.ws

1