Povestea RETORULUI!….

 

                   << Eu sunt oricine si nimeni…..Oriunde si nicaieri…….Dispar ca ceata si invalui ca lumina……Spune-mi …..RETOR……Sau al 13-lea om!>>

 

…………………………………………………………………………………………………………………………..

 

            A fost odata un Retor!….

       Si acest Retor era un personaj, nu o persoana. Era o umbra, fara nume, fara varsta, fara chip. Era omul din noapte, totdeauna singur…Omul cu un scop precis. Un lup singuratic…Un proscris.

       Venise dintr-o poveste de demult…si avea sa se intoarca in ea odata ces-i termina misiunea. Aparea acolo unde era nevoie si disparea, ca apoi sa apara in alta parte, sub o alta infatisare. Nu avea companie, forta sa statea in singuratate. Fusese educat in spiritul luptei.

       Dar asa-i ca nu ati inteles nimic??…

 

*

*                     *

 

         Cititorul necunoscut deschide o carte. Coperta este neatragatoare, stearsa, rupta si roasa pe alocuri. Numai titlul l-a facut s-o deschida totusi :  Povestea unei umbre!… Era povestea Retorului. Ingamfat cititorul necunoscut intoarse prima pagina. Povestea incepea cu viata unui simplu muritor. Un om de pe planeta Pamant ce suferea, traia si muncea la fel ca celelalte miliarde. Era un om simplu. Exista insa in el sclipirea. Nici el macar si stia de Ea! Avea sa AFLE!…

         Viata lui a inceput si a continuat in mod dureros. De altfel cum ni se intampla fiecaruia. Avea sa sufere cumplit. El se ambitiona si intotdeauna o lua de la capat. Era o fire optimista, cu multa voiciune in el. Avea planuri mari in cap, planuri pe care le are fiecare dintre noi. Exista insa  in el vocea care ii spunea altceva. Ii vorbea de lucruri demult apuse. Asa avea sa vina in cotact cu lucruri, care pentru multi sunt straine : legenda LUPULUI ALB, adevarata istorie a tinutului Geto-Dac, Valhala, preotii geto-daci, numiti si kitistai….Erau povesti, legende parca din alt timp….el insa le simtea dragi…Era un om care gandea prea mult, prea departe si prea profund, asa cum nu fac multi din zilele noastre. Si asta avea sa-i aduca multe necazuri. Cu timpul avea sa-si dea seama ca locul lui parca nu era aici….Nu stia unde…Dar nu aici…Era dezorientat. Se simtea altfel…

         Incet si sigur Viata il indruma pe Calea lui. Calea Protectorilor. Avea sa afle ca el este unul dintre Ei. O soarta cruda (pentru omul obisnuit). O soarta inchinata celorlalti.

         Cititorul necunoscut intoarce foaie dupa foaie. Nu se mai desprinde de carte acum. O lacrima rebela se furiseaza in coltul ochiului si incepe agale sa curga pe obrazul sau. O soarta prea cruda!…murmura parca pentru el, caci nu avea sa-l auda nimeni.

         Acest om a urmat Calea. Si astfel a aparut Retor. Protectorul.

 

*

*                     *

 

            Legenda Lupului Alb – legenda straveche a neamului dac

 

            <<Intr-o haita de lupi suri, s-a nascut un lup alb. Era puternic si cutezator, aducand cea mai puternica prada pentru haita sa. Si totusi, nu era iubit, pentru ca era…diferit. Intr-o noapte, cand lupul alb dormea ostenit, intreaga haita a sarit sa-l sfasie. Muscau cu furie dementa sa distruga acest unicat al naturii. Cazut in genunchi, lupul alb nu intelegea : propria-i haita? De ce? Viata se scurgea din el, toata… Inca o clipa si ar fi pasit marele prag catre moarte. Propria-i haita? De ce? De ceeee?…

    O reactie a subconstientului, ca un fulger stelar : ideea extremei originalitati! Patruns de o forta supranaturala, lupul alb s-a ridicat! A sfasiat!! A distrus!! A invins!!! DE atunci, lupul alb nu mai traieste in haita si … nu doarme niciodata. De atunci, LUPUL ALB cu ochi luminosi strajueste din stema spiritului nostru la respectarea legilor stramosesti. De veti gasi vreodata oameni morti in somn, cu privirea atintita catre inalturi si figura crispata de groaza sa stiti ca au fost sfasiati de LUPUL ALB… >>

 

            Povestea lupului sacru a fost ascunsa cu mare grija de organizatorii de ceremonialuri fastuoase, creatorii de imagini, de iluzii. De aceea majoritatea nu o cunoasteti…Sunt multi care se tem de ea…Se tem de Fiara. Legenda Lupului Alb si Luminos a existat in toata Europa. In tot bazinul mediteranean. Este vorba de mitul lui Apollo Hiperboreanul, conducatorul Muzelor. Apollo Lupul Luminos. Acesta s-a nascut pe teritoriul Hiperborei, in Dacia.

Lupul Alb este patronul Protectorilor. El insusi un Protector. E spiritul liber ce vegheaza din muntii Carpati.

 

In cantecul prelung de fiara,

Un lup mi-arata cai intinse

Catre visata, mandra tara

Cu neam si vise neinvinse…

 

         Cine nu respecta LEGEA STRABUNA va muri rapus de Fiara. Era o Fiara cu ochii blanzi. In fiecare noapte, atunci cand dorm, imi apare in vis. Mereu singur, niciodata in haita. Ma priveste cu ochii blanzi, dar patrunzatori. Ma informeaza ca drumul e lung si trebuie sa-l parcurg singur.

 

*

*                     *

 

            Viata…Eterna Viata. Nu va disparea niciodata asa cum cred dogmaticii apocaliptici.

         Viata are un mecanism de aparare. La orice deviere de la Cale, Viata reactioneaza. Apar asa-numitii factori de corectie. Legea aceasta o stiu toti Marii Initiati. Noi, Protectorii, eram niste factori de corectie. Orice eveniment major din viata planetei are un raspuns. Noul fenomen, denumit de noi oculta financiara (vezi site-ul : www.maxpages.com/secretele), a facut ca din niste oameni obisnuiti sa fie trabsformati niste luptatori. Aceasta este menirea noastra : sa corectam cursul negativ luat de omenire. Nu este imposibil (asa cum au afirmat multi cu care am vorbit)…de fapt nici nu are importanta, eu sunt un instrument al Vietii. Iar Viata va invinge. Vor exista Protectori, pana fenomentul va fi extirpat. Atunci, cei ca mine, se vor intoarce in povestea din care am venit si oamenii isi vor trai in continuare vietile linistiti…

 

 

  Motto :

         „Cine stie sa moara, nu va fi rob niciodata!” – Seneca

 

 

 

Contact :

[email protected]