Redam un fragment din studiile disponibile pe site-ul www.antiprostitutie.ro
Prostitutia, suspendarea dreptului persoanei de a dispune de trupul sau si caracterul de sclavagism
Prostitutia, din punct de vedere sociologic, este un tip de comportament care se distinge de altele prin folosirea corpului in scopuri comerciale, mai precis, prin decizia zilnica a unei persoane de a-si vinde corpul, ceea ce conduce la caderea din dreptul cel mai elementar al unei persoane, acela de a dispune liber de corpul propriu. Prostitutia asadar, face parte din categoria vanzarii propriului trup si ca atare se afla in vecinatatea imediata a sclavajului. Unii juristi au incadrat prostitutia in categoria acelor fenomene pe care Conventia europeana a drepturilor omului le incadreaza in ceea ce denumeste ��dreptul persoanei de a dispune de corpul sau'�. In realitate, prostitutia suspenda acest drept al persoanei, din clipa in care aceasta a decis sa-si vanda corpul, incat persoana nu mai dispune de corpul sau in mod liber, din clipa in care si-a vandut corpul (sexul), ceea ce trece dreptul de folosinta al propriului corp asupra unei alte persoane si anume a ��cumparatorului'�, adica asupra proprietarului casei de toleranta care devine astfel si patronul trupurilor celor ce s-au vandut.
Intalnim aici acelasi paradox ca cel pe care T�nnies l-a prezentat in cadrul relatiei dintre muncitor si capitalist sau patron, doar ca aici in locul vanzarii fortei de munca este vandut trupul. Evidentiem si noi, dupa modelul lui T�nnies, cele trei momente ale unei asemenea relatii:
- Vanzarea trupului
- Folosirea trupului
- Valorificarea trupului (adica a rezultatelor dobandite prin folosirea trupului)
In aceste trei momente ale relatiei, posesorul trupului (adica persoana care s-a decis pentru o astfel de vanzare ce reprezinta in fapt esenta prostitutiei) este liber doar in primul moment, adica numai atunci cand cu ��libera vointa'� (liber arbitru) a decis sa-si vanda trupul.
In momentul al doilea al relatiei, persoana devenita prostituata este numai cauza materiala (trupeasca) a relatiei, nu si cauza ei formala, caci ea nu-si decide nici partenerii, nici chiar pretul, nici ritmul folosirii trupului, si mai presus de toate, se foloseste neliber de trup, adica fara o implicare spirituala(sufleteasca), de vreme ce contractul o obliga sa se ofere oricui i-o cere (oricarui partener). Relatia este deci in afara vointei sale (morale) si in afara oricaror considerente de tip sufletesc (spiritual). Prin urmare, aici, persoana este ne-libera. Fenomenul al treilea, acela al valorificarii trupului, alienarea este totala caci persoana prostituata nu are nici un fel de control asupra valorificarii morale si material-financiare a trupului (ea nu poate influenta sub nici o forma acest proces.)
Prin urmare, actul prostitutiei nu este nici pe departe expresia liberei dispuneri de propriul corp ci mai degraba expresia unui drept suspendat. Prostitutia este tocmai suspendarea dreptului persoanei de a dispune de corpul sau. Acest tip de interdictie isi are prototipul in robia cea mai flagranta pe care o societate o poate provoca fiintei omenesti si anume sclavia. Numai sclavul este comparabil cu persoana prostituata, caci doar acesta nu are acces la libera folosinta (materiala si spirituala) a corpului sau. Singura relatia de sclavie este aceea in care altcineva dispune de propriul tau corp, de fiinta ta corporala.
O alta mare eroare este una de natura juridica. Juristii clasifica ofensele la adresa persoanei in doua clase: mala in se (ceea ce este rau in sine insusi, adica in chip universal, fara particularizari de spatiu si timp) si mala prohibita, (acele ofense socotite ilegale pentru ca legea le defineste ca atare). Intre ofensele clasificate in aceasta categorie specialistii oranduiesc jocurile de noroc, intrarea pe o proprietate straina si prostitutia.
Sociologia, insa, remarca aspectul elementar, dezvaluit deja in cele de mai sus, ca prostitutia este o relatie sociala care deposedeaza persoana de dreptul omenesc cel mai elementar si anume acela de a dispune liber de propriul corp, or acest aspect este un ��rau in sine'�,'� mala in se'�. Aici procedura juridica este intr-un decalaj cu efecte negative fata de stiinta societatii, adica fata de intelesul social real al fenomenului pe care il defineste, nemaivorbind de latura spirituala a fenomenului si prin aceasta crestina, prin care suntem preveniti asupra particularitatilor agravante ale pacatului desfraului: ��Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru e templu al Duhului Sfant, care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret. Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in Duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu!'� (Corinteni 6,18-20)