Noua literatura afirmata in cadrul cenaclului Euridice patronat de Marin Mincu refuza sa fie numita "generatie", "grup", "gasca" literara dupa cum refuza si orice alta eticheta uniformizatoare, sterila, mortifianta ca "tinerii mandarini" sau populara "poetii pornografi". Atunci cand accepta categorii, le pun conditia sa contina un singur membru cum e cazul poeziei utilitariste unde nu incape decat un poet: Urmanov. Semnificativ este si ca Marius Ianus a renuntat sa se mai numeasca fracturist cand a fost expropriat de critica, pentru comoditatea ei, de aceasta denumire cu care incepusera sa fie numiti toti poetii tineri. Programul lor artistic mizeaza pe diversitatea rezonantelor individuale la contextul agresiv si pe tehnici evoluate, uneori tanspoetice dar tocmai de aceea innoitoare pentru paradigma poetica, ale comunicarii mesajului: extremismul lingvistic penalizand vulgaritatea mediului social, sensibilitatea deschisa pentru marile tragedii ale micului cotidian (exemplul dat de Al. Stanescu e percutant: o mama care dupa ce isi hraneste copilul intr-o cofetarie mizera cu o prajitura ordinara, linge si ea lingurita), baricadarea limbii pentru a o apara de ideologizare si cliseizare ("muie relatiilor internationale ale Romaniei" - Ianus), regasirea insolitului, care ne cutremura, in banalitatea vietii. Din toate acestea transpare umilinta, inteligenta si sinceritatea unor creatori maturizati fortat care au inceput sa refuze drogurile culturale cu care au fost sedati de mici. Cititorii lor jucand cu ipocrizie inocenta si pudoare nu mai pot solicita neutralitatea abstracta la care le dadea dreptul poezia frumoasa de pana acum si fac din scandalizare o noua forma a receptarii poetice. De unde vedem ca tinta noilor poeti nu mai e sa schimbe poezia, ci ceva, cat de putin, in receptor.
Mica Webografie
Provincia
ALAIN DU NAY, Romani si maghiari in vartejul istoriei
Balogh, S�ndor: Separating Myths and Facts in the History of Transylvania:
Programul de autonomie al Consiliului National Secuiesc