ACEASTA TRADUCERE
NU SE VREA A FI O VERSIUNE OFICIALA, DAR PE LANGA STANDARDELE EXISTENTE
IN ROMANIA , SE POATE LUA IN CONSIDERARE FARA PROBLEME (PARERE PERSONALA).
MAI ALES DE CATRE CATIVA ARBITRII. FARA SUPARARE! ESTE TRADUCERA ULTIMULUI
STANDARD APARUT PE INTERNET.
TARA DE ORIGINE:
Germania.
CLASIFICARE: Caine
insotitor, de paza si aparare, F.C.I. standard nr. 235/14.02.1995, sectiunea
a ll-a "Pinscher and Schnauzer type, Molossian type and Swiss mountain
and cattledogs".
Molossoid fara probe de
lucru.
SCURT ISTORIC: Dogul
German de astazi are ca stramosi pe stravechiul "Bullenbeisser" (bulldog),
precum si pe "Hatzand Saurüden" (caine de vanatoare pentru mistreti)
care sunt rezultatul incrucisarii dintre puternicul Masstif englez si rapidul
si agilul Sighthund. Termenul "Dog" a fost inteles la inceput ca insemnand
un caine mare si puternic ce nu apartinea unei rase particulare. Mai tarziu
nume ca "Ulmer Dogge", "Englishe Dogge", "Danische Dogge", "Hatzrude",
"Saupacker" si "Grosse Dogge" defineau diferite tipuri de Dogi in functie
de culoare si marime. In 1878, la Berlin, s-a format o comisie din 7 membri,
crescatori activi si arbitri, sub directa indrumare a Dr.Bodinus, care
a luat decizia de a clasifica toate numele mai sus mentionate in denumirea
de "Deutsche Dogge" (Dog German). Astfel a fost fundamentata cresterea
unei noi rase: cea germana. In anul 1888, cu ocazia unei expozitii la Berlin,
a fost stabilit primul standard pentru Dogi. Acesta a fost si este controlat
de "Deutscher Doggen Club 1888 e. V." - Clubul german de Dogi (cu exceptia
standardelor englez, australian si american) si a fost modificat de mai
multe ori de-a lungul anilor. Aceasta versiune este in conformitate cu
ultimul standard aprobat de Federatia Chinologica Internationala (F.C.I.).
PREZENTARE GENERALA:
Nobila infatisare a Dogului German combina mandrie, eleganta, forta si
inaltime. Prin natura lui nobila, corpul bine proportionat si capul deosebit
de expresiv, Dogul German impresioneaza privitorul, dand impresia unei
nobile statui vii. Pentru aceste calitati, el este considerat un
"Apollo" canin.
PROPORTII IMPORTANTE:
Corpul Dogului se poate incadra intr-un patrat, mai ales in cazul masculilor.
Lungimea corpului (de la varful sternului pana la baza cozii) nu trebuie
sa depaseasca inaltimea greabanului la masculi cu mai mult de 5%, iar la
femele cu mai mult de 10%. Inaltimea greabanului: la masculi - minim 80
cm, femele - minim 72 cm. Este de dorit ca aceste dimensiuni sa fie depasite
fara a diminua insa calitatea mersului.
COMPORTAMENT/TEMPERAMENT:
Afectuos, bland, devotat stapanului si prietenos cu copiii. Este cainele
cu un singur stapan. De la Dog se cere siguranta de sine, curaj, docilitate
fata de cei din familie, rezistenta la provocari. Se enerveaza greu, dar
o data enervat, este un adversar extrem de rapid, puternic si periculos.
Comentarii: -spre deosebire
de rasele cu par lung, Dogul este intotdeauna asa cum il vedem: blana sa
scurta nu ii permite sa ascunda vreun defect. Silueta sa trebuie sa fie
intotdeauna in armonie cu eleganta sa pentru a nu se asemana nici cu "strambul
si greoiul" Mastiff si nici cu "usorul" Ogar.
CAPUL: In armonie
cu corpul. Alungit, ingust, impresionant, plin de expresivitate si noblete,
fin cizelat, mai ales in regiunea de sub ochi. Arcade bine dezvoltate,
dar nu foarte proeminente. Distanta de la varful nasului pana la stopul
bine definit si distanta de la stop la osul occipital usor definit trebuie
sa fie aceiasi. Linia botului si linia craniului trebuie sa fie paralele.
Capul trebuie sa para ingust privit din fata, dar cu partea nazala cat
mai lata. Muschii obrajilor nu trebuie sa fie proeminenti.
Nasul: Bine dezvoltat,
mai mult lat decat rotund, cu nari largi. Trebuie sa fie de culoare neagra,
exceptie facand Dogul arlechin la care este tolerat "nasul fluture" (partial
depigmentat), sau nasul roz (de culoarea carnii).
Botul: Cat mai adanc
si rectangular cu putinta. Comisurile babinelor bine definite. Babinele
trebuie sa aiba culoare inchisa. La arlechini sunt tolerate buzele partial
depigmentate sau de culoare roz (de culoarea carnii).
Falci/Muscatura/Dinti:
Falci bine dezvoltate si late. Muscatura puternica, in foarfeca, dantura
sanatoasa si completa (42 de dinti).
MUSCATURA CORECTA -
in foarfeca
Ochii: De marime medie,
rotunzi, cat mai inchisi la culoare, cu o expresie vie, inteligenta. La
Dogul albastru este permisa o culoare mai deschisa a ochilor. La arlechini
sunt tolerati ochii de culoare mai deschisa sau un ochi de o culoare si
alt ochi de alta culoare (ochi ceacari). Pleoapele trebuie sa se inchida
de tot (sa nu atarne).
Urechile: Prinse
sus, cazute prin natura lor, de marime medie. Marginea din fata sa fie
lipita de obraji.
Comentarii: -conformatia
capului are o importanta considerabila, este elementul care da cainelui
caracterul tipic; este foarte important ca falcile sa nu fie mult mai late
decat botul; standardul englez permite un bot usor acvilin si chiar mai
lung decat craniul;
-desi in standard se
specifica un paralelism intre linia capului si cea a botului, multi campioni
au o frunte foarte bombata si deci un neparalelism intre linia botului
si cea a capului; acest defect se putea ascunde prin taierea urechilor
- azi, cand nu se mai taie urechile, estte usor observabil; desi multi crescatori
nu sunt de acord cu acest neparalelism o frunte bombata da un plus de expresie
unui cap de Dog;
-multi crescatori prefera
un occipital bine dezvoltat la pui (un cap tuguiat)
-ochii au un rol fundamental
in conturarea expresiei cainelui; la o roba de culoare inchisa, ochii de
culoare deschisa (galbena) confera cainelui o expresie "rapace", putin
agreabila; desi standardul permite doar ochii ceacari la arlechini, la
Campionatele Europene din 2001, Campion European de juniori a iesit un
Dog arlechin cu ambii ochi albastrii si cu foarte putine pete negre;
-in standardul german
s-a interzis cuparea urechilor din 1994; italienii si francezii cupeaza
urechile si astazi desi au de pierdut daca in expozitii arbitreaza arbitrii
care nu sunt din tarile lor;
-este interesant de stiut
ca primii crescatori ai rasei penalizau sever masca neagra la Dogii galbeni
si tigrati, pe motiv ca ar avea infuzie de Mastiff englez;
-trufa trebuie sa fie
mare, proportionala cu botul (adica destul de lata);
-dintii cainelui care
a trecut prin jigodie (maladia lui Carre) sunt defectuosi (tociti, bruni
si cu tartru) si sunt penalizati de catre arbitrii.
GATUL: Alungit, musculos
si uscativ (fara salba). Purtat cu maretie, cat mai sus, usor curbat se
ingusteaza fin spre cap.
Comentarii: -majoritatea
Dogilor Campioni care au un cap tipic (deci cu babine bine dezvoltate)
nu au cum sa nu aiba salba si chiar pleoapele cazute. Acest defect se poate
"masca" prin afisarea in ring cu lesa de prezentare chiar sub mandibula.
CORPPUL:
Greabanul: Este cea
mai inalta zona a corpului: se imbina armonios cu linia spatelui.
Spatele: Scurt si
drept, cade usor spre crupa.
Salele: Usor arcuite,
late, musculoase.
Crupa: Lata, bine
muscularizata. Coboara usor, de la osul sacrum spre coada, unindu-se imperceptibil
cu ea.
Coada: Ajunge pana
la jareti, nedepasindu-i. Prinsa sus, dreapta, lata, ascutindu-se spre
varf. In repaos purtata atarnata, in agitatie sau in miscare, cainele
poate tine coada ca o sabie, dar sa nu treaca pronuntat de linia spatelui.
Nu este de dorit parul aspru sub coada.
Torace: Adanc, bine
dezvoltat, coborand pana la linia coatelor. Coaste bine arcuite si indreptate
spre inapoi.
Abdomenul: Supt,
formand o usoara linie curba cu partea inferioara a toracelui.
Comentarii: -la multi
masculi "puternici" (cu substanta) abdomenul nu este foarte supt, impresie
data de zona mediana a pielii abdomenului care leaga zona inferioara a
sternului de penis, fapt nepenalizat de catre un arbitru cunoscator al
rasei;
-la masculii de stil
mai "vechi" se accepta si un spate care "nu cade spre crupa"; acest fapt
denota si o crupa tesita (defect des intalnit la Dogii din Italia) care
are efect negativ asupra angulatiilor labelor posterioare si implicit asupra
mersului.
-exista destui Dogi Campioni
cu un torace care nu ajunge la coate (dar cu un cap fantastic) sau cu o
coada mai lunga sau care este purtata incorect (indeosebi peste linia spatelui
ori in inel).
TRENUL ANTERIOR:
Umeri: Bine muscularizati.
Omoplatii lungi si oblici formeaza cu bratele unghiuri de aproximativ 100-110
grade.
Bratele: foarte musculoase
si puternice, trebuie sa fie usor mai lungi decat omoplatii. Articulatiile
coatelor nu sunt indreptate nici in afara nici inauntru si trebuie sa fie
paralele cu articulatiile umerilor.
Antebratele: Puternice,
musculoase. Vazute din fata si din lateral sunt complet drepte.
Articulatiile carpiene:
Puternice, solide, usor vizibile in structura de jos a membrelor anterioare.
Metacarpienele sunt ferme, verticale vazute din fata si usor inclinate
privite din profil.
Labele: Rotunde,
bine arcuite, cu degete stranse (laba de pisica). Unghii scurte, puternice
si cit mai inchise la culoare.
Comentarii: -desi se tinde
spre un tren anterior caracteristic unui Dobermann (caine cu o structura
mult mai usoara), rar am vazut un Dog cu tren anterior perfect; multi Dogi
Campioni din Franta, Italia si Germania au devieri ale labelor anterioare;
de regula, un Dog cu un tren anterior bun are o structura usoara;
-niste labe bine arcuite
nu se pot obtine fara miscare si fara hranirea cainelui "la inaltime".
|
