CUVÂNT DUHOVNICESC

home page

    Cuvântul: "De se vor aduna doi sau trei în numele Meu, acolo voi fi şi Eu în mijlocul lor" (Matei, 18,20) se poate înţelege în mai multe feluri. Dupã Sfinţii Pãrinţi, se pot înţelege: şi oamenii, şi cele trei puteri ale sufletului de care am vorbit mai sus, şi cele douã, sufletul şi trupul (sau cele trei pãrţi ale omului: sufletul, trupul şi duhul). 

    Subliniem aceastã centrare a fãpturii noastre în jurul persoanei lui Iisus, fiindcã de aceastã concentrare a firii noastre în jurul sau în mijlocul lui Dumnezeu atârnã calitatea creştinismului nostru.

     E un creştinism defectuos acela care exaltã numai câte una din aceste trei însuşiri ale sufletului. De pildã: creştinismul nu e numai cunoaştere, cãci aceasta duce la "raţionalism" - la o micşorare a lui pe mãsura minţii omeneşti, mãrginitã şi neajutoratã; nu e nici numai iubire sau sentiment, cãci aceasta duce la misticism care nu e sãnãtos în cele mai multe cazuri şi sfârşeşte în fanatism; nu e nici numai voinţã, cãci numai cu aceastã însuşire se ajunge la activism şi la autoritarism - un fel de "dictaturã în numele lui Iisus".

 "Din învãţãturile Pãrintelui
Arsenie Boca - OMUL
ZIDIRE DE MARE PREŢ"
pg 56

        - Uite, vã spun trei lucruri pe care sã le respectaţi şi sã ştiţi cã sunteţi oameni care pot nãdãjdui mântuirea:

        1. Sã fiţi bine mãrturisiţi. Vã daţi seama cã asta este taina care ne mântuieşte. Cãci "ce veţi dezlega voi, dezleg si Eu!". Taina e fãcutã pe un temei în Sfânta Scripturã, gata! Şi pãcatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vãmi. Va sã zicã, s-a terminat! Bine mãrturisiţi. Cã dacã eşti bine mãrturisit, începi sã te cercetezi: eu am înjurat, eu am gândit aşa, eu am fãcut aceea. începi sã te cerni şi sã te subţiezi şi sã te aduni şi sã te dezlegi. Aşa. Chiar vã rog sã notaţi pãcatele, când le-aţi fãcut, ca sã nu le uitaţi. Nu e uşor, cã satana îţi pierde creionul, n-ai hârtia la tine, şi uiţi.

Ce trebuie sã vã mai spun? Sã nu lãsaţi numai pe preot sã vã întrebe. El vã întreabã dupã un anumit fel de a întreba. Dar tu ştii subtilitatea pãcatului, sau nu-ştiu-ce.

Deci, sã fiţi bine mãrturisiţi. Pentru cã dacã eşti bine mãrturisit nu mai poţi pãcãtui şi nãdãjduieşti în mântuirea ta. Asta este una.

        2. Sã cãutaţi sã fiţi pomeniţi la Sfintele Liturghii. Pentru cã se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, pãrticica aceea cu numele tãu. Şi se spune asa de preot: "Spalã, Doamne, pãcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tãu, pentru rugãciunile sfinţilor Tãi". Şi se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge. Şi vã daţi seama, unde poţi sã fii, chiar dacã eşti mort, chiar dacã eşti viu eşti salvat; se pomeneşte şi pentru morţi şi pentru vii. Şi cât te costã? Cãutaţi sã fiţi pomeniţi la Liturghie. Fie cã vã cunoaşte un preot sau vã cunoaşte duhovnicul, fie cã frãţiile voastre daţi la Liturghie, dar sã fiţi pomeniţi. Asta e totul.

Liturghia nu este o lucrare omeneascã, dragii mei. Nici îngereascã. E direct divinã! Pentru cã nu poţi tu sã transformi acolo. El este Cel ce este! Şi dacã ar fi cu putinţã sã se deschidã cerurile şi chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multã luminã şi mai multã aşezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, cãci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugãciune, când facem Vohodul: "şi fã, Doamne, sã intre cu noi şi îngerii care îţi slujesc împreunã cu noi!" Deci preotul are autoritate. Pentru cã ei sunt acolo: o gloatã de îngeri! E Hristos, ce te joci?!

Deci, cãutaţi sã fiti pomeniţi la Liturghie.

3. Sã faceţi milostenie, pomanã. Daţi de pomanã. O, dacã aţi şti!... Şi Vlahuţã spune: "Mila e toatã Scriptura!" Cel mai mare lucru posibil ãsta este. Pentru cã atunci înseamnã cã iubeşti. Şi, iatã, înseamnã educaţie. Domnule, dacã spune: "însutit veţi primi", nu te teme cã sãrãceşti. Vrei sã te îmbogãţeşti? Dã! Dar ce, urmãrim sã ne îmbogãţim? Mã doare inima de cel sãrac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fãrã picioare, pe stradã. Şi ãsta astepta sã îmi vãrs buzunarele, nu glumã. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat sã n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşinã. Şi i-am spus: "Frate, nu te supãra, n-am nimic, dar îţi dau o mânã caldã!" "O, pãrinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni". Şi-mi zic: "Am brodit-o! Am biruit!"

Ei, vreau sã vã spun: nu fiţi nepãsãtori. Şi nu aşteptaţi sã-i întâlniţi. Cãutaţi-i. Cãutaţi-i, pentru cã, gãsindu-i pe ei, te-ai gãsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeţi din voi cu orice chip.

Acum, milostenie nu înseamnã numai sã laşi din traistã, ai un coleg care suferã, care nu-stiu-ce, care e trist: "De ce eşti trist? De ce eşti trist?" şi îl mângâi. Şi nu îl laşi deloc. Şi înseamnã cã ai fãcut o milostenie cu el. Şi îi dai un cuvânt de folos: "Lasã, mã, cã a murit tata, lasã, dragã, cã ştie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sã fim liniştiţi, hai sã-1 pomenim, sã-1 ajutãm acolo (cã putem sã-1 ajutãm dupã cum trãim)".

Parintele Arsenie Papacioc în volumul "Ne vorbeşte Pãrintele Arsenie".

        Şi atunci când am vorbit la televizor, în 1990, am spus un program pe care-l dau eu celor care se lasã îndrumaţi de mine. Sã ştiţi cã nu sunt foarte mulţi aceştia. Un program pe care-l dau eu, care constã din cinci puncte şi care a apãrut şi în volumul II din "Convorbiri duhovniceşti" de Pãrintele Ioanichie Bãlan. Nu au fost cuprinse şi cele de la Pãrintele Arsenie pentru cã le-am aflat mai târziu, vã spun eu imediat cum.

        Ce program dau eu: întâi frecvenţa la bisericã. Nu concep un creştin sã nu meargã la bisericã, şi mai ales un creştin ortodox sã nu meargã la bisericã în duminici şi sãrbãtori, mai ales în duminici la Sfânta Liturghie. Douã ceasuri pentru Dumnezeu, dacã cred în Dumnezeu, nu e prea mult douã ceasuri pe sãptãmânã. Şi dacã nu le gãseşti cele douã ceasuri pentru Dumnezeu pe sãptãmânã, sã ştii cã nu ai Dumnezeu. Sã nu te mai numeri la credincioşi, cã nu eşti credincios. Al doilea punct este sã începi ziua cu Dumnezeu şi sã o sfârşeşti cu Dumnezeu, adicã cu rugãciuni de dimineaţã şi seara şi rugãciunile de la masã. Asta iarãşi ţine de program. Cine poate începe ziua fãrã Dumnezeu şi o poate sfârşi fãrã Dumnezeu înseamnã cã nu îşi dã seama de raportul lui cu Dumnezeu. Dacã crezi în Dumnezeu, sã ştii cã Dumnezeu nu poate fi neglijat, dacã îl neglijezi sã ştii cã nu îl ai. Al treilea punct e sã citeşti din Noul Testament în fiecare zi douã capitole, ca sã ţi se îmbogãţeascã mintea cu gânduri bune, pentru cã mintea omului e ca o moarã, zic pãrinţii, şi ce bagi pe moarã aceea macinã mintea. Dacã bagi pe moarã gânduri bune, bune macinã, dacã bagi pe moarã gânduri rele, rele macinã. Şi atunci ca sã-ţi înmulţeşti gândurile bune trebuie neapãrat sã ai un izvor de gânduri bune, pentru cã zice Domnul Hristos cã "din prisosinţa inimii grãieşte gura", sau cã "din inima omului purced gândurile cele rele". Deci întâi gândurile cele rele. Ca sã purceadã gândurile cele bune trebuie sã bagi în minte gânduri bune şi acestea se pot gãsi în Noul Testament, în Biblie în general, în slujbele Bisericii, în cãrţile de învãţãturi duhovniceşti, cum e Filocalia, Patericul şi alte cãrţi cum ar fi "Rãzboiul nevãzut", "Paza celor cinci simţuri", care acum au început sã circule şi e foarte bine. Al patrulea punct e sã-ţi pãzeşti mintea prin rugãciunea de toatã vremea, adicã zicând "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mã pe mine pãcãtosul", bineînţeles atunci când nu ai altceva anume de fãcut cu mintea. Eu nu zic ca un student sã zicã "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mã pe mine pãcãtosul" şi sã nu asculte cursurile sau sã nu înveţe. Ci când e mintea liberã şi se poate gândi la orice, atunci sã zicã "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mã pe mine pãcãtosul" în loc de a se gândi la orice. Şi asta ca sã i se limpezeascã mintea, pentru cã toate ale omului pornesc de la gândul omului. De exemplu la Sfântul Pimen s-a dus cineva şi a zis: "Pãrinte, cum se rãsplãteşte rãul ,cu rãu?" şi a zis el: "Rãul cu rãu, frate, se rãsplãteşte întâi în gând, dupã aceea în privire - te uiţi urât la cel care ţi-a fãcut rãu - dupã aceea în cuvânt - zici douã vorbe în loc de una, nouã în loc de douã şi aşa mai departe - şi dupã aceea în faptã. Dar - zice Pãrintele şi asta e foarte important - dacã înlãturi gândul cel rãu, la celelalte nu mai vii". Asta este o metodã de sfinţire a minţii, de limpezire a minţii, sã zici "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mã pe mine pãcãtosul", dar întins, nu aşa cã zici de trei ori şi dupã aceea te-ai lãsat. Atunci nu ai niciodatã posibilitatea sã te întâlneşti cu propriile tale gânduri dacã nu te ocupi de propriile tale gânduri.

Sã ştiţi însã cã rugãciunea de toatã vremea nu înseamnã numai asta, adicã sã zici mereu "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mã pe mine pãcãtosul", pentru cã Sfântul Maxim Mãrturisitorul a fost întrebat: cum, Sfântul Apostol Pavel, care avea grija Bisericilor şi propovãduia şi el, zice "neîncetat sã vã rugaţi", cum se ruga el neîncetat? şi soluţia pe care o dã Sfântul Maxim Mãrturisitorul este aceasta, cã "rugãciunea de toatã vremea este a avea mintea lipitã pururea de Dumnezeu cu multã evlavie şi cu dor, a atârna cu nãdejdea de El şi a te încrede în El în toate, orice ai face şi ţi s-ar întâmpla". Deci Sfântul Maxim Mãrturisitorul vede rugãciunea de toatã vremea mai mult într-o aşezare sufleteascã, într-o lipire a sufletului de Dumnezeu. Şi în sfârşit, al cincilea punct este postul. În Biserica Ortodoxã toate sunt egale. Postul este obligatoriu, numai cã nu-l pot face toţi, dar cei care nu pot sã posteascã trebuie sã ştie cã o datorie nu şi-o împlinesc şi trebuie sã gãseascã modalitatea sã facã altceva în loc de postul pe care nu-l pot ţine.

Acestea sunt cele cinci puncte de program pe care le dau eu. Dupã aceea, dupã ce au fost consemnate acestea în "Convorbiri duhovniceşti", a trecut pe la mine un tânãr care a fost la Pãrintele Arsenie. Şi ştiind eu cã a fost la Pãrintele Arsenie, zic: mãi, ce ţi-a spus Pãrintele Arsenie? şi tânãrul acela spune: "ştiţi ce mi-a spus? Oxigen, glicogen, somn, sã-ţi pãstrezi hormonii şi sã ai concepţie de viaţã creştinã". Se cunoaşte cã Pãrintele a învãţat Medicinã şi cã de fapt el îşi dãdea seama cã omul este şi trup, nu e numai suflet. Eu am dat un îndrumar pentru suflet. Pãrintele vine şi dã ceva pentru trup, şi zice: oxigen. Ce înseamnã asta? Aer cât mai bun, sã trãieşti în aer cât mai bun. Glicogen: sã ai o hranã raţionalã, cãci numai aşa poţi sã ai un echilibru organic. Sã ai glicogen, adicã zahãr din ficat. Cum? Printr-o hranã raţionalã, nici mai mult, nici prea puţin. Dupã aceea somn: sunt unii care spun cã e destul cãlugãrului sã doarmã un ceas. Dacã m-aş întâlni cu acela care a spus aşa, i-aş spune cã nu are dreptate. Ştiţi de ce? Pentru cã somnul e o binecuvântare de la Dumnezeu şi Pãrintele şi-a dat seama de lucrul acesta. De curând am gãsit în volumul XI din Filocalie cã trebuie sã dormi cel puţin şase ore, e mai raţional Sfântul Varsanufie decât cel care a scris în Pateric cã e destul sã dormi numai un ceas. Şi Pãrintele Arsenie zicea cã cel puţin şase ceasuri de somn continuu. Cel puţin, adicã înseamnã şi mai mult. Bineînţeles nu vreo zece ceasuri, cum dorm unii acuma vara, se culcã pe la zece şi se scoalã a doua zi tot pe la zece. E cam prea mult. Al patrulea punct: sã-ţi pãstrezi hormonii, adicã sã nu faci risipã de energie sexualã. Şi Pãrintele,şi noi care spovedim, întâlnim oameni dãrâmaţi prin abuzuri şi de aceea îndrãznim sã spunem: fiţi atenţi, nu faceţi abuz, nu faceţi risipã de energie sexualã. Şi al cincilea punct: sã ai concepţie de viaţã creştinã, adicã sã nu umbli dupã alte concepţii de viaţã, ştiu eu, yoga, zen, şi altele.

Conferinţa cu titlul "Bucuria creştinã",
ţinutã de pãrintele Teofil Pãrãian
la 13 mai 1992
(din volumul "Prescuri pentru cuminecãturi")