TRANSPORTURILE TURISTICE

 

1 Transportul aerian

2 Transportul rutier

3 Transportul feroviar

4 Alte forme de transport turistic

 

1: Transportul aerian

 

Transportul turistic aerian se derulează prin intermediul a două tipuri de curse aeriene de pasageri: regulate şi charter (la comandă).

Cursele regulate sunt  curse pe care o companie aeriană le operează în conformitate cu orarul său public, în aceleaşi zile şi la aceleaşi ore, pe durata unui întreg sezon

Transportatorul urmăreşte să îşi maximizeze utilizarea capacităţii, dat fiind că indiferent care ar fi numărul de locuri ocupate, transportul va trebui să se efectueze la datele şi orele stabilite. În acest scop, sunt stabilite mai multe clase de transport în cadrul curselor regulate, pentru a acoperi o gamă cât mai largă de nevoi de transport şi a se reuşi astfel utilizarea într-un grad cât mai mare a capacităţii. Clasa de transport este dată de combinaţia a două elemente:

-     clasa de rezervare - reprezintă un anumit grad de confort, spaţiu, un anumit nivel al serviciilor oferite în timpul zborului şi o anumită cantitate de bagaj al cărui transport e inclus în preţ (FIRST CLASS, BUSINESS CLASS etc. pentru confort ridicat, spaţiu extins, servicii diversificate, greutate permisă mai mare a bagajului, sau ECONOMY, BUDGET, TOURIST etc. pentru confort redus, spaţiu restrâns, servicii puţine, , greutate permisă redusă a bagajului);

-     tariful (fare basis) dat de valabilitatea biletului în două forme: „are basis normal” când valabilitatea biletului începe din momentul emiterii şi cumpărării sale de către pasager mergând de obicei până la cel mult 12 luni, sau „fare basis special” când valabilitatea biletului începe la o dată ulterioară mergând, din momentul respectiv, de obicei, până la cel mult 12 luni.

Tariful de transport aerian include şi transportul unei anumite cantităţi de bagaj pentru fiecare persoană cu vârsta de minim 2 ani (între 20-40 kg plus 5-10 kg bagaj de mână, în funcţie de clasa de rezervare). Tariful de transport aerian nu include taxa de aeroport care se plăteşte de asemenea pe persoană.

În unele cazuri şi pentru anumite categorii de pasageri se oferă discounturi: pentru angajaţii companiilor aeriene, pentru angajaţii agenţiilor partenere, pentru oficialităţi, pentru copii între 2 si 12 ani, pentru infanţi (sub 2 ani).

Politica fiecărei companii de transport aerian este de a vinde mai multe bilete pe o anumită cursă decât locurile din avion (overbooking – de obicei cu aproximativ 10% mai multe) pentru că există riscul ca un anumit număr de pasageri cu bilete valabile mai mult timp să nu se prezinte în ziua în care au făcut rezervarea şi astfel să se plece cu multe locuri neocupate; în cazul în care se prezintă la zbor mai mulţi pasageri decât numărul locurilor, compania aeriană are obligaţia de a-i transporta pe alte rute şi/sau cu alte companii, plătindu-le diferenţa de bilet.

Dacă sunt locuri disponibile, un pasager poate solicita călătoria la o clasă superioară celei înscrise pe bilet, plătind o diferenţă de preţ (voluntary upgrading). În cazul în care un pasager, din cauza politicii de overbooking, nu mai are loc la clasa lui de rezervare, va călători la o clasă superioară, dacă există locuri disponibile în acest sens (involuntary upgrading).

Biletele de avion pentru cursele regulate sunt vândute de obicei de către agenţiile de turism (ticketingul reprezintă în prezent peste jumătate din cifra de afaceri a agenţiilor de turism) care îşi reţin din tarif un comision (5-9%) – aceste comisioane sunt mai mari în cazul agenţiilor de turism agreate de IATA; vânzarea biletelor de avion de către agenţii se face în baza unui contract de ticketing încheiat între agenţie şi compania de transport aerian.

Principalul aranjament turistic care poate fi realizat pe cursele aeriene regulate este INCLUSIVE TOUR-ul care este o călătorie organizată de către o agenţie de turism tour-operatoare împreună cu o companie de transport aerian, în regim dus şi întors (Round-Trip) sau în circuit (Circle Trip), care include totodată cazarea, masa şi diverse excursii; agenţia tour-operatoare trebuie sa fie agreata de IATA şi închiriază numai o parte a capacităţii de transport în cursa regulată pentru anumite date bine stabilite, tariful plătit pentru aceste locuri fiind de obicei cu 50% mai mic decât tariful în condiţii normale

Cursele charter sunt  curse pe care o companie aeriană le operează la cererea firmelor de turism tour-operatoare (sau la cererea unor instituţii, organizaţii, firme etc.). Tour-operatorul închiriază („afretează”) de obicei integral capacitatea avionului pentru una sau mai multe curse clar stabilite în timp formând astfel un „lanţ” de chartere.

O cursă charter este: o cursă de grup, dus-întors, al cărei tarif se negociază şi se plăteşte înainte de desfăşurare, şi presupune o durată a sejurului grupului negociată.

Principalul aranjament turistic care poate fi realizat pe cursele aeriene charter este CHARTER INCLUSIVE TOUR-ul care este o călătorie organizată de către o agenţie de turism tour-operatoare împreuna cu o companie de transport aerian, în regim dus şi întors (Round-Trip) sau în circuit (Circle Trip), care include totodată cazarea, masa şi diverse excursii.

În cele mai multe din cazuri, cursele aeriene charter se desfăşoară sub formă de „lanţuri de chartere” - un număr de curse efectuate într-o perioadă de timp determinată, succedându-se la intervale de timp egale, destinate transportului unor grupuri de turişti care au asigurate serviciile la sol de către agenţia de turism; în acest caz trebuie clar stipulate contractual: numărul de grupuri transportate, durata sejurului unui grup, frecvenţa curselor, capacitatea avionului afretat, tariful curselor charter.

Tariful curselor charter se poate prezenta în una din formele:

-       Tariful în sistem rotaţie-avion = THxNH (se obţine un tarif pe cursa dus-întors), unde TH = tariful pe ora de zbor, iar NH = numărul mediu de ore necesar cursei în ambele sensuri,

-       Tariful in sistem rotaţie-pasager = THxNH / CxCUC (se obţine un tarif pe pasager dus-întors), unde C = capacitatea avionului (numărul de locuri din avion), iar CUC = coeficientul mediu de utilizare a capacităţii de transport,

-       Tariful in sistem rotaţie-grup = THxNHxC/Z (se obţine un tarif pe grup dus-întors), unde C = număr curse dus-întors, iar Z = număr de grupuri transportate.

Contractul charter dintre tour-operator şi compania de transport aerian trebuie să cuprindă următoarele elemente:

-         definirea termenilor utilizaţi în contract (anulare, taxe de anulare, preţ charter, data de expirare, forţă majoră, inclusive tour etc.);

-         acordul părţilor cu privire la punerea la dispoziţie de către transportator a unuia sau mai multor avioane, conform prevederilor contractului;

-         dreptul tour-operatorului de a anula anumite zboruri în cazul în care numărul de pasageri este prea mic pentru a permite operarea economică, cu plata unor taxe de anulare care sunt cu atât mai mari cu cât sunt comunicate mai tardiv de către tour-operator transportatorului;

-         dreptul transportatorului de a anula anumite zboruri într-o perioadă de până la 24 ore înaintea zborului din raţiuni legate de dificultăţi mecanice sau operaţionale, cu obligaţia despăgubirii tour-operatorului într-un anumit cuantum negociat;

-         obligaţia transportatorului de a înlocui avionul în situaţia imposibilităţii continuării cursei din raţiuni legate de dificultăţi mecanice sau operaţionale;

-         dreptul transportatorului de a modifica capacitatea avionului, de a reduce numărul de locuri sau greutatea avionului, de câte ori condiţiile sau autorităţile de trafic o impun;

-         obligaţia transportatorului de a asigura tratamentul pasagerilor în cazul întârzierilor apărute din vina sa: gustare, pentru întârzieri de 2-3 ore, masă completă, pentru întârzieri de 3-12 ore, şi, respectiv, cazare, pentru întârzieri de peste 12 ore;

-         dreptul ambelor părţi de a subcontracta îndeplinirea obligaţiilor contractuale;

-         dreptul transportatorului de a utiliza locurile neutilizate de către tour-operator;

-         structura preţului charter care:

§        include cheltuieli de operare şi întreţinere a avionului, remuneraţia echipajului, asigurări faţă de terţi şi faţă de pasageri, taxe de aterizare, hangar şi handling pentru avion, taxe de handling pentru pasageri şi bagaje, preţul meselor servite în timpul zborului, taxele de aeroport şi taxele de pasageri care trebuie plătite de către transportator;

§        nu include cheltuielile cu transportul la sol al pasagerilor, taxele de aeroport şi taxele de pasageri care trebuie plătite de către pasageri, costul vizelor, taxelor vamale şi alte taxe adiţionale care pot apărea;

-         condiţiile de modificare a contractului;

-         condiţiile de plată, prevăd de regulă că plata se va face în avans de către tour-operator înaintea fiecărui zbor, sau înaintea întregului lanţ de curse charter (cazul în care tour-operatorul închiriază avionul pentru transportul dus-întors succesiv al mai multor grupuri de turişti, fiecare grup având o anumită durată a sejurului).

 

2: Transportul rutier

 

Transportul rutier este o formă de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului naţional al transporturilor care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor cu ajutorul vehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate) şi a mijloacelor tractate (remorci, trailere). Autovehiculele se caracterizează printr-o mobilitate deosebită, nefiind legate de instalaţii speciale fixe cum este cazul în transportul feroviar, de pildă. Datorită acestui fapt, ele pot pătrunde în locuri unde alte mijloace de transport nu au accesabilitate, construind o componentă indispensabilă a transporturilor multimodale.

Procesul de transport are trei componente de bază, şi anume: drumul, autovehiculul şi conducătorul auto.

Drumul condiţionează prin calităţile sale mobilitatea autovehiculelor şi eficienţa exploatării lor tehnice şi comerciale. Un drum este cu atât mai bun cu cât solicită din partea autovehiculului o forţă de tracţiune mai mică, permite circulaţia cu viteză mare în limitele legale admise, prezintă un grad de uzură minim şi oferă o siguranţă maximă pentru circulaţie.

Totalitatea drumurilor situate pe întreg teritoriul ţării formează reţeaua rutieră. În cadrul acesteia, din punct de vedere al importanţei economice şi administrative, deosebim:

-         drumurile publice, respectiv acele căi de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi aflate în administrarea unui organ de stat; drumurile publice pot fi de interes republican (autostrăzile şi drumurile naţionale) şi de interes local (drumurile judeţene şi comunale),

-         drumuri de exploatare, care satisfac cerinţele de transport ale unor unităţi economice (agricole, forestiere).

Factorii care au influenţat dezvoltarea turismului automobilistic au fost: producţia industriei de automobile, evoluţia preţului energiei, importanţa întreprinderilor care închiriază automobile, reţeaua rutieră şi autorutieră, precum şi facilităţile vamale şi de frontieră.

Autobuzul sau autocarul reprezintă, de asemenea, un mijloc de transport tot mai utilizat şi poate fi considerat corespondentul transportului automobilistic adaptat la turismul de grup. Astfel principalul său avantaj îl reprezintă costul scăzut de pasageri, ţinând seama şi de cheltuielile variabile, cât şi de cele fixe. Succesul transportului cu autocarul se datorează nu numai diferenţei de preţ faţă de alte mijloace de transport, dar şi ameliorării substanţiale a echipamentului (confort, servicii interioare, climatizare), creşterii securităţii şi unei adaptări optime necesităţilor turismului. De aceea, coeficientul de utilizare a capacităţii autocarelor depăşeşte 75%, fiind superior celor din transportul feroviar şi aerian. Clientela turismului cu autocarul este formată în special din tineri sau din membrii unor asociaţii, întreprinderi.

Dezvoltarea turismului auto depinde de un ansamblu de factori, cei mai importanţi fiind:

-         Preţul carburantului permite explicarea locului preponderent ocupat de maşinile particulare în deplasările turistice. Studii asupra costului de utilizare a maşinii au arătat că, pentru cea mai mare parte a beneficiarilor, numai cheltuielile de carburant sunt luate în consideraţie la deplasările turistice. Celelalte costuri (uzura, amortismentul, asigurare, întreţinere) sunt asociate bugetului auto şi nu bugetului de vacanţă. Evoluţia preţului carburantului joacă un rol esenţial în dezvoltarea automobilului ca mijloc de transport turistic.

-         Preţul de închiriere al maşinilor – închirierile de maşini, cu sau fără şofer, reprezintă astăzi un sector important al turismului auto. Dezvoltarea închirierilor de maşini fără şofer este în mare parte legată de progresele realizate în domeniul transportului aerian, peste 2/3 din agenţiile de închiriere de maşini fiind situate pe aeroporturi. Mai multe formule permit combinarea închirieri de autoturisme cu alte modalităţi de transport, de exemplu, combinaţia “Fly and drive” şi “Rail and drive” (avion - maşină şi tren - maşină). Accesul şi manifestarea cererii pentru aceste formule depinde de tarifele practicate, tarife care la rândul lor sunt direct influenţate de taxele şi impozitele (de exemplu, taxele de drumuri, taxele de înscriere în circulaţie, taxele vamale etc.) în vigoare.

-         Reţeaua rutieră şi facilităţile vamale. Necesitatea amortizării investiţiilor provoacă în diverse ţări încasarea de taxe de trecere a frontierelor ridicate, care conduc uneori la deturnări de trafic în beneficiul unor ţări de destinaţie cu autostrăzi gratuite. Aceste taxe practicate pentru circulaţia pe autostrăzi, precum şi preţurile mai mari ale serviciilor complementare aprovizionării cu benzină (depanări, băuturi, alimentaţie rapidă), influenţează decizia privind traseul turistic şi poate avea efecte negative şi asupra duratei sejurului turistic, destinaţiei şi repartiţiei turiştilor în spaţiu. De aceea, în ultima vreme, autobuzul/autocarul este din ce în ce mai des mijlocul de transport preferat şi mai adaptat voiajelor forfetare care, aşa cum se ştie, cuprind numeroase circuite organizate. El poate fi concurent al celorlalte mijloace de transport sau/şi adesea complementar lor. De aceea, numeroşi tour-operatori utilizează astăzi autobuzul ca element component al constituirii de aranjamente turistice.

Autocarele oferă o serie de avantaje, cum sunt: libertatea şi supleţea utilizării, confort, securitate, aer condiţionat, radio, televizor, eventual bar frigorific, viziune panoramică a peisajelor traversate etc. Ele sunt deservite de una două persoane, având în plus şi un ghid turistic care se îngrijeşte de necesităţile curente ale turiştilor şi care prezintă totodată localităţile intermediare ale itinerariilor şi pe cele de sosire.

Transportul cu autocarele se face, îndeosebi, de la staţiile aeriene (aeroporturi) până la staţiile de sejur. Pentru transportul aferent excursiilor interne, decontarea se face în funcţie de capacitatea autocarului sau microbuzului, distanţa efectiv parcursă, numărul de ore sau zile efective şi altele.

Pentru acţiunile turistice în străinătate la decontare se mai iau în calcul şi eventualele reparaţii, piese de schimb şi întreţinerea autovehiculului, taxe rutiere, parcare, transferul cu bacul etc.

Pot exista aranjamente şi la călătoriile rutiere, cum este Package Tour. Prin această formă se face o combinaţie între turismul organizat şi cel neorganizat, călătoria realizându-se cu mijloace proprii şi cu garanţia primirii serviciilor solicitate. În acest caz se acordă turiştilor o mai mare atenţie din partea personalului turistic: se parcurge numai un itinerar stabilit.

 

3: Transportul feroviar

 

Transportul feroviar asigură deplasarea în spaţiu şi în timp a bunurilor şi persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi vagoanelor, care circulă după un program prestabilit, pe trasee fixate (căile ferate).

Elementele componente ale procesului de transport feroviar sunt: căile ferate, locomotivele, respectiv mijloacele de tracţiune, şi vagoanele, respectiv mijloacele de transport propriu-zise.

Căile ferate reprezintă un ansamblu de construcţii şi instalaţii care asigură circulaţia locomotivelor şi vagoanelor pe un anumit teritoriu. Elementele constructive ale acestora sunt: infrastructura (alcătuită din terasamente, poduri, tuneluri, viaducte) şi suprastructura (care cuprinde şinele, traversele, schimbătorii de cale, instalaţiile de semnalizare). După importanţa economică şi volumul traficului, căile ferate se clasifică în:

a)     Căile ferate magistrale asigură legăturile capitalei cu principalele oraşe ale ţării şi cu sistemele de transport ale ţărilor vecine.

b)    Căile ferate principale, de importanţă economică deosebită şi care leagă capitala de oraşele principale ale ţării.

c)     Căile ferate secundare deservesc anumite zone şi asigură legăturile acestora cu liniile principale şi magistrale.

d)    Căile ferate uzinale sau industriale aparţin unor întreprinderi şi combinate şi deservesc procesele tehnologice ale acestora.

Trenurile interne care circulă în ţară se diferenţiază în funcţie de distanţa parcursă, viteza de mers, confort, existând: trenuri intercity, trenuri exprese, trenuri rapide, trenuri accelerate, trenuri de persoane.

Transportul feroviar prezintă următoarele caracteristici mai importante:

·          Transportul este asigurat, de regulă, la preţuri mai scăzute decât cele practicate în transportul auto şi aerian, îndeosebi pe distanţe medii şi lungi;

·          Procesul de transport se desfăşoară neîntrerupt, ziua şi noaptea şi în tot cursul săptămânii, în condiţii de regularitate şi potrivit unor grafice prestabilite;

·          Prezintă un grad ridicat de siguranţă, ca urmare a respectării stricte a normelor de siguranţă a circulaţiei pe căile ferate.

Tarifele internaţionale se determină în principiu ca o sumă a tarifelor naţionale. Fiecare ţară îşi fixează propriile reduceri tarifare (pe perioade de timp, categorii de trenuri, tarife de grup). Rezultă pentru agenţiile de voiaj o mare complexitate de tarife. O primă iniţiativă de unificare a tarifelor a fost adoptată de Comisia Comercială a Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate (CIF) prin crearea unui sistem european de trafic pentru pasageri (TEV), aplicabil la opt reţele europene. Agenţiile de turism obţin prin Uniunea Internaţională a Căilor Ferate, de la reţelele ţărilor membre un comision de cca. 10% pentru promovarea aranjamentelor turistice feroviare, ceea ce le determină să ofere cu precădere segmentelor de turişti cu venituri modeste, tarife mai mici.

Principalele aranjamente turistice posibile pe calea ferată sunt:

- Rail Inclusive Tour (RIT) care presupune comercializarea de către agenţii de voiaj a unui pachet de servicii turistice pentru grupuri organizate, la un preţ global, folosind ca mijloc de transport trenul. În aranjament RIT clasa I sau a II-a, se pot realiza următoarele variante de călătorii: dus-întors pe un anumit traseu, circuite speciale într-o singură direcţie, curse combinate cu folosirea pe anumite parcursuri a autocarului. Restricţiile legate de acest aranjament turistic prevăd un număr minim de înnoptări hoteliere care variază de la un aranjament la altul. Tariful se stabileşte în contractul încheiat între agentul de voiaj şi calea ferată şi poate fi aplicat în mai multe variante tarifare, în funcţie de tipul de aranjamente RIT:

o       RIT – I este folosit de turişti individuali şi presupune o reducere a tarifului feroviar cu cca. 20%, fără a fi limitat volumul minim al traficului în acest aranjament.

o       RIT – IG este utilizat tot de către turişti individuali sau de grupuri mici şi presupune reduceri tarifare de până la 40%. În contractul încheiat între parteneri se prevede un volum minim de tarife, aliniat celui din anul precedent.

o       RIT – GP este folosit de grupuri de turişti care sunt programaţi pe subperioade de timp, prevăzându-se pentru fiecare un anumit minim de trafic. Reducerea de tarif este de până la 45%, generând pentru agenţiile de voiaj importante beneficii suplimentare.

o       RIT – Y şi RIT – YP sunt aranjamente destinate tinerilor sub 26 de ani, fără programare sau cu programarea transportului şi presupunând reduceri tarifare până la 50%.

o       RIT – G reprezintă o variantă a RIT practicat la cele mai scăzute tarife, având scop promoţional şi utilizare conjuncturală.

Indiferent de tipul de aranjament RIT, condiţiile de vânzare sunt:

-         Vânzarea RIT se face numai prin agenţiile de voiaj care capătă acest drept de comercializare în urma încheierii unui acord-contract cu administraţia căilor ferate din ţara de reşedinţă;

-         Agenţia de voiaj trebuie să lanseze şi să facă publicitate pentru un aranjament RIT ce nu poate depăşi 12 luni şi pentru care precizează tipurile de prestaţii turistice şi datele programate;

-         Preţul minim de vânzare al aranjamentului turistic trebuie să depăşească cu minim 10% preţul transportului pe ruta respectivă, pentru călătorii izolaţi;

-         Tariful transportului nu poate fi publicat separat, ci numai inclus în preţul IT al angajamentului;

-         Publicitatea realizată prin materiale uzuale (pliant, broşură) de către agentul de voiaj trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind conţinutul. Ea trebuie să cuprindă : durata călătoriei, tipul de cazare folosit, clasa calitativă, tipurile de prestaţii, preţul de vânzare.

- Inter-Rail reprezintă un aranjament de transport feroviar ce se organizează Pentru posesorii de legitimaţii cu acelaşi nume şi implică acordarea unor reduceri tarifare de 50% la vagoanele de clasa a II-a pe tot parcursul feroviar al ţărilor ca au aderat la acest sistem. Sistemul se adresează tinerilor sub 21 de ani şi este girat de căile ferate franceze.

- Eurial se adresează turiştilor din ţările extraeuropene care pot achiziţiona biletele cu acelaşi nume de la reprezentanţii unor administraţii ale căilor ferate europene sau agenţii de voiaj acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia, Australia, pentru destinaţii europene.

În traficul internaţional se pot acorda diverse discounturi în următoarele cazuri:

-         Pentru călătoria copiilor sub 10 ani pe parcurs intern şi sub 12 ani pe parcurs străin;

-         Pentru călătoria în grupuri de peste 6 persoane;

-         Pentru călătoria dus-întors în traficul reciproc între anumite ţări care au semnat acorduri în acest sens;

-         Persoanelor de vârsta a treia (peste 60 de ani) posesoare ale cărţii “Rail Europ Senior”;

-         Persoanelor care călătoresc în grupuri mici (minim un adult şi un copil sub 16 ani, maxim patru adulţi şi un copil sub 16 ani), pe baza legitimaţiei “Zoom”;

-         Persoanele nevăzătoare pot călători în trafic internaţional cu un însoţitor, care are dreptul de a călători gratuit;

-         Tinerii (sub 26 de ani) pot efectua un număr nelimitat de călătorii în Europa (timp de 15 zile sau o lună), în condiţii foarte avantajoase, cumpărând legitimaţia “Inter-Rail 26”

 

 

 

4: Alte forme de transport turistic

 

Transportul naval (fluvial şi maritim) turistic a reprezentat încă e la începutul secolului o manifestare îndeosebi a consumului turistic de lux, apanaj al claselor socio-economice cu venituri ridicate. Desigur, existenţa mai multor clase calitative în interiorul aceluiaşi spaţiu de transport a facilitat şt accesul turiştilor cu venituri mai modeste, deşi tariful plătit pentru o călătorie cu vaporul – ca mijloc de acces – era destul de ridicat. Atracţia exercitată de călătoria pe apă, ca principal agrement şi nu numai ca posibilitate de acces la o destinaţie turistică, a dat naştere “croazierelor” – aranjamente turistice ce cuprind alături de transport şi celelalte servicii turistice prestate pe parcursul călătoriei. Parcul de nave în continuă creştere , creşterea securităţii de transport, dar mai ales diversificarea tipurilor de nave şi condiţiile de transport şi agrement sporite pe care le oferă au impulsionat cererea turistică pentru croaziere.

Piaţa turismului de croazieră şi-a modificat imaginea în ultimii ani, de la o piaţă de lux la o piaţă şi o ofertă de masă, destinată unui public mai larg şi mai tânăr. Tendinţele recente sunt de scurtare a croazierelor, de combinare a aranjamentelor aer-mare o dată cu liberalizarea transporturilor aeriene şi o diversificare a activităţilor ce se desfăşoară la bordul navelor.

Croaziera face parte din exportul ocazional, de fapt un serviciu de turism care constă în petrecerea sejurului la bordul unei nave special amenajate, oferindu-se călătorilor nu numai un voiaj maritim obişnuit, ci şi unele tratamente şi divertismente deosebite, precum şi vizitarea unor porturi şi localităţi în afara graniţelor ţării, în conformitate cu itinerariul stabilit în prealabil. În cazul unor excursii pe teritoriul altor ţări când se utilizează şi alte mijloace de transport, precum şi unele servicii la locul de primire (sejur), acestea trebuie să fie cuprinse în itinerariul de dinainte stabilit.

Generalizarea transporturilor rutiere, pe apă şi pe căile ferate a determinat considerarea acestora drept transporturi clasice. În locurile în care transporturile clasice nu au fost accesibile, s-au introdus, pe plan local, alte mijloace şi sisteme de transport, denumite neconvenţionale:

-         Funicularele şi telefericele – utilizate pentru transport în terenuri cu obstacole greu de învins, văi adânci, prăpăstii, cursuri de apă.

-         Transporturile suspendate - sistemul de linii suspendate foloseşte o cale de rulare amplasată pe piloni din metal sau din beton armat.

-         Căile ferate cu o singură şină

-         Căile ferate cu cremalieră - liniile de cale ferată din zonele muntoase cu declivităţi mari nu pot folosi soluţia de tractare eficientă a trenurilor cu locomotive cu simplă aderenţă. Una din soluţiile pentru mărirea aderenţei, a fost introducerea unei şine dinţate denumită cremalieră.

-         Transporturile pneumatice - constă din deplasarea unor vehicule cu o formă specială in interiorul unui tub de dimensiuni mari, care formează un tunel.

-         Căile ferate cu motoare electrice liniare - se apreciază că motoarele electrice liniare vor constitui una din principalele metode de propulsare a trenurilor viitorului.

-         Căile ferate cu vehicule pe pernă de aer

-         Căile ferate denumite “transportabile” - la acest sistem, liniile ferate şi materialul rulant pot fi deplasate după nevoi şi montate temporar la şantiere de construcţii, exploatări forestiere şi miniere, lucrări hidraulice etc. Cele mai cunoscute căi ferate transportabile sunt denumite „decauville”.