| Cantarea cantarilor - a lui Solomon - Capitolul I "Sa-mi atinga gura mea cu sarutul gurii lui; ale tale dezmierdari intrec gustul vinului. Cu miros placut, curat, mirodenii ma imbata; numele tau minunat, invaluie viata-mi toata. Esti iubit de fete multe, tu, insa, ma vrei pe mine... S-alergam, ma tragi, iubite, in odaia ta, Minune! Ma voi bucura de tine. Iubit esti, mireasma vie, Dezmierdarea ta-i cantare, un prilej de veselie. Frumusetea mea divina, soarele mi-a ars la vii. Ce stiti voi, ce cautati vina? Desi-s neagra, sunt a lui! Eu te caut ratacita, ma-ntreb: unde ti-e pasunea? Unde-i turma pastorita? Unde-ti implinesti odihna?" "De nu stii, o, preafrumoaso, iesi pe-a turmei mele urme, si ai tai iezi ii pazeste, langa pastori, la colibe... Ce frumosi obrajii-ti sunt, in al lantului contur; minunat e al tau gat, cu margaritare-n sir! Da, de aur lantisoare si cu stropituri de-argint ii va face surioarei, scumpei lui, al ei iubit." "Imparatul sta la masa, nardul meu al sau miros, isi raspandeste in casa iubitului meu frumos. |
| Un manunchi de mir el este, strugure de malinita. Pe-al meu piept se odihneste, rod din En-Ghedi, din vita!" "Preafrumosi iti sunt iubito, ochii tai de porumbita!" Preaiubite, ce placut esti, in a campului verdeata!" "Unde cedri-s grinda casei, chiparosii pardoseala... Noi ne desfatam, iubito, nestiind de oboseala!" Capitolul II "Eu sunt din Saron trandafir, Un crin printre spinii din vai. Ca-ntre copacii padurii, un mar, Este iubitu-mi intre flacai. Eu stau la usa lui cu drag Si gust din rodu-i dulce; Isi flutura dragostea ca pe un steag, In casa lui ma duce. Turte de struguri sa-mi dati, dragostea sa-mi pot vindeca, Cand cad in puternicu-i brat, Ma inalta cu dreapta sa." "Pe caprioare si pe cerboaice, Voi, fiice din Ierusalim, Pana nu vine dragostea dulce, Sa n-o treziti, ca nu iubim!" "Preaiubitu-mi cum vine aud, Peste munti, peste dealuri sarind, Ca o caprioara, ca puiul de cerb, Iata-l! El e dupa zid. Printre zabrele-n odaie-mi priveste Si-mi zice: 'Iarna-i trecuta! Ploaia-a-ncetat, nu mai este Si-a campului floare se-arata. E vremea cantului de pasari, A smochinului rod parguire, Miros imbatator e-n vii, Iubita mea,-i timp de trezire! Vin' porumbita mea divina, Fa-ma s-ascult vorbele-ti dulci, Srata-mi fata ta senina, Nu sta in scobituri de stanci.' Preaiubitul este al meu doar si-i apartin pe totdeauna, L-al viilor in floare hotar, Printre crini isi paste el turma". "Pana-n a zilei racoare, La lungirea umbrei-n amurg, Intoarce-te ca o caprioara, Sari peste munti, ca un cerb." "Nimic sa nu lasi sa desparta Inima mea de a ta niciodata, Iar vulpile mici, prindeti-le-odata, viile-n floare sa nu le strabata!" |
 |
 |
