Ieromonah Serafim Rose

Mai multe despre P�rintele Serafim Rose si din scrierile lui puteti g�si la: Pagina M�n�stirii S�raca : http://saraca.1plan.net

"Cu c�t esti mai �n suferint� si in dificult�ti si esti "disperat" dup� Dumnezeu, cu at�t mai mult El iti vine in ajutor, Se dezv�luie Cine este si iti arat� calea de iesire."
Ieromonah Serafim Rose

"Este mai tarziu dec�t iti �nchipui!"
Un apostol american al poporului rus

(Titlul nu contine nici o ironie)

Nu e nimic legat de oameni de afaceri mierosi, de lanturi de fast-food-uri sau de planuri de investitii. Si multi crestini rusi vor recunoaste de indata despre cine e vorba: putine librarii crestine sau tarabe cu carti bisericesti nu au traduceri ale scrierilor parintelui Serafim Rose.

Trebuie totusi notat ca apostolatul sau - in Rusia sau in orice alta tara in care i s-au tradus scrierile - nu a iesit la suprafata pana la incheierea sederii pamantesti a parintelui: a murit in septembrie 1982, la varsta de 48 de ani, si cea de-a douazecea aniversare a mortii sale premature este sarbatorita, in mod solemn, pretutindeni in lume. Aici pe pamant a vietuit intr-o micuta comunitate monastica, in muntii din nordul Californiei, cufundat fiind mereu in ciclul slujbelor bisericesti, in activitatea de cercetare, scriere, editare si publicare, traducand comorile mostenirii crestine in engleza, raspunzand scrisorilor primite de la cititori si vizitatori, ocupandu-se de necesitatile cotidiene, precum gradinaritul, lemnele de foc, motorul camionului si echipamentul de tiparire, si rugandu-se in tacere.

Cine este el, acest smerit si rezervat preot-calugar? Eugene Rose inainte de a intra in monahism, fiul cel mai mic al unui portar, nascut la San Diego, California, in anii sai de scoala primara si liceu a avut putine legaturi si a aratat putin interes fata de crestinism. Insa a avut o minte stralucitoare, cercetatoare si o inima curata, doritoare de adevar - iar aceasta a facut diferenta.

A studiat budhismul sub indrumarea lui Alan Watts, in San Francisco, si filosofia chineza la Universitatea Californiei, din Berkeley, exceland in orice domeniu pe care l-a abordat si realizand, in acelasi timp, ca adevarul deplin trebuie cautat in alta parte... Precum isi amintea mai tarziu, "...am inceput sa constientizez o idee noua: ca Adevarul nu era doar o idee abstracta, cautata si cunoscuta cu mintea, ci mai degraba ceva personal - o Persoana chiar - cautata si iubita cu inima. Si astfel l-am intalnit pe Hristos."

O suma de factori exteriori au incurajat convertirea sa. Eugene avea legaturi cu comunitatea de imigranti rusi din San Francisco, cu radacini crestine ortodoxe foarte puternice. In 1962 a fost indrumat de catre Arhiepiscopul Ioan Maximovici, cunoscut de catre unii dintre ucenicii sai din China si Europa Apuseana ca fiind un sfant inca din timpul vietii (si, intr-adevar, a fost canonizat in 1994, la San Francisco). El a luat asupra sa responsabilitatea duhovniceasca a tanarului catehumen american, si parintele Serafim a pastrat de-a lungul intregii sale vieti o evlavie profunda pentru Arhiepiscopul Ioan.

Dar nu se incheie aici. O multime mare de credinciosi era adunata in jurul Arhiepiscopului celui sfant - insa nimeni altul nu a ajuns ca Parintele Serafim. Mult mai tarziu, o persoana care l-a cunoscut destul de bine a rezumat precum urmeaza:

"Era foarte inteligent - un astfel de geniu, incat putini oameni isi dadeau seama de aceasta. Dar in acelasi timp era foarte simplu, deloc complicat, asemanandu-se tatalui si mamei sale. Putea vedea lucrurile exact in felul in care erau - un om cu picioarele pe pamant, cordial, sincer."

Mostenirea Parintelui Serafim, atat cea palpabila cat si cea imperceptibila, este cu adevarat imensa, si chiar si astazi, la douazeci de ani de la moartea sa, ramane nedescoperita, dezvaluind noi bogatii. Un nou volum, cuprinzand o parte din corespondenta sa, intitulat "Scrisori de la Parintele Serafim" (Letters from Fr. Seraphim) a fost publicat de curand. Inaintea acestuia, a aparut o vasta culegere sub numele de "Cartea Facerii" (Genesis, Creation and Early Man), dedicata indeosebi disputei dintre evolutionism si creationism. Cea mai cunoscuta si raspandita lucrare a sa, "Ortodoxia si religia viitorului" (Orthodoxy and the Religion of the Future), retiparita de mai multe ori in Statele Unite si in strainatate, trebuie creditata pentru expunerea numeroaselor inselari spirituale ale zilelor contemporane si salvarea a nenumarate suflete de la sectele New Age si oculte. "Sufletul dupa moarte" (Soul after death) lamureste viziunea crestina traditionala si explica altfel misterioasele "experiente din pragul mortii" si "post-mortem". Publicatia bilunara "Cuvantul ortodox" (The Orthodox Word), publicata de Parintele Serafim din 1965, uneori de unul singur, slujeste inca crestinilor vorbitori de limba engleza.

Si acestea sunt doar o mica parte din cele ce le-a savarsit. Ucenicii sai, atat clerici, cat si mireni, pot fi gasiti in comunitatile ortodoxe de pe tot cuprinsul Statelor Unite si, de fapt, in intreaga lume; articolele, predicile si conferintele sale asigura o sursa vesnic proaspata de cunoastere si inspiratie. Si mormantul lui, din Platina, California, a devenit un loc popular de pelerinaj pentru cei ce l-au iubit aici pe pamant, ca si pentru cei ce nu l-au intalnit niciodata in persoana.

Din prefata la "Taramul cel ceresc" (Heavenly Realm), o colectie de eseuri ale lui Eugene Rose, viitorul parinte Serafim:

"Cautarea unui suflet de tanar contemporan care a izbandit cumva sa patrunda in taramul bogatei traditii crestine, apoi sa se umple pe sine cu frumusetea ei dumnezeiasca si in cele din urma sa se inalte ca o legatura vie cu Parintii Bisericii - este cu adevarat coplesitor! Cine si-ar fi inchipuit ca prozaica noastra America ar fi putut produce un astfel de vizionar?"

Din Amintiri despre Parinte Serafim (Remembering Fr. Seraphim - Orthodox America, aug.- sep. 1982):

l In discutii, el era proverbialul "om al cuvintelor putine". Nu era interesat de vorbirea desarta, rareori isi exprima o preferinta pentru ceva anume si ii displacea falsul de orice fel, vorbind adesea de "mentalitatea de Disneyland" a Americii care facea imposibil pentru oameni sa caute si sa gaseasca adevarul (O asemenea aversiune fata de compania Disney, in acei ani aparent inocenta, a parut ciudata multora - dar curand vor cadea mastile si in 1996 crestinii americani vor incepe sa boicoteze Disney-ul - n. ed.)

Era ingrijorat de faptul ca majoritatea dintre noi eram "inconstienti": eram ignoranti cu desavarsire de marile adevaruri ale credintei noastre... "Fii treaz, constient, informat!... - sustinea el, "Nu pastra ortodoxia pentru tine, ca si cum ar fi o comoara personala. Impartaseste-o!"

l Parintele Serafim a fost sursa de inspiratie pentru mii de oameni. A oferit unele din cele mai inspirate predici scrise vreodata in limba engleza. Povatuirea sa statornica era: "Invinuieste-te. Nu-ti cauta nicodata scuze. Daca trebuie, sau daca crezi ca trebuie, ingaduie o slabiciune, iar apoi asigura-te ca o recunosti ca fiind o slabiciune, si un pacat. Dar priveste-ti propriile greseli si nu-ti osandi fratele!".

In ultima perioada a vietii sale, Parintele Serafim a insistat mai ales pe nevoia de atentie duhovniceasca [trezvie] in pregatirea luptelor ce vor veni. Se pare ca avea o constienta, o inainte-cunoastere, a vremurilor apocaliptice ce ne asteapta. Mesajul sau a fost transmis prin binecunoscuta fraza: "E mult mai tarziu decat iti inchipui".

Moartea Parintelui Serafim a cauzat un fenomen spiritual nemaintalnit in zilele noastre. Zacand intr-un sicriu de lemn nefinisat, in biserica modesta a manastirii, nu doar trupul i-a ramas moale si parca viu in caldura verii, ci si chipul ii era atat de mangaietor, incat nimeni nu s-a indurat sa il acopere, dupa obiceiul calugaresc. Pana si copii puteau fi doar cu greu indepartati de langa sicriu, de vreme ce trupul aducea o asemenea pace launtrica si inspira o asemenea dragoste. Toata lumea era constienta ca in timpurile noastre, printre noi, un om sfant a lasat in trupul lui un fenomen ce lanseaza o provocare stiintei si inimilor noastre.

Din Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului (God’s Revelation to the Human Heart - Fratia Sf. Gherman din Alaska, 1987):

... Exista cumva vreun organ special de primire a descoperirii de la Dumnezeu? Da, intr-un anume sens, exista un asemenea organ, desi in mod obisnuit il inchidem si nu-l lasam sa se deschida: in inima ii face Dumnezeu omului darul de a i Se descoperi, in inima iubitoare. Stim din Scripturi ca Dumnezeu este iubire: crestinismul este religia iubirii. (Te poti uita la caderi, ii poti vedea pe cei care-si spun crestini dar nu sunt, poti sa spui despre crestinism ca nu e iubire; dar crestinismul este cu adevarat religia iubirii, atunci cand aceasta este biruitoare si practicata pe calea cea dreapta). Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus ca, mai presus de orice, adevaratii Sai ucenici vor fi recunoscuti prin dragostea lor.
Daca-i intrebi pe cei care l-au cunoscut pe Arhiepiscopul Ioan ce-i atragea pe oameni la el - si inca ii mai atrage, chiar si pe cei care nu l-au cunoscut niciodata - raspunsul este intotdeauna acelasi: deborda de iubire, se jertfea pentru semeni dintr-o iubire absolut neegoista fata de Dumnezeu si fata de ei. Iata de ce i s-au descoperit lucruri care nu s-ar fi putut nicicand cunoaste pe cai firesti. El insusi i-a invatat pe altii ca, asa cum ni se descopera in Vietile Sfintilor si in scrierile Sfintilor Parinti, adevaratul ortodox, cu tot "misticismul" Bisericii noastre Ortodoxe, are intotdeauna ambele picioare asezate cu fermitate pe pamant, facand fata oricarei situatii. Cineva Il intalneste pe Dumnezeu atunci cand accepta situatiile date, primindu-le cu iubire in inima. Aceasta inima iubitoare este cea prin care oricine poate ajunge la cunoasterea adevarului, chiar daca, uneori, Dumnezeu trebuie sa doboare si sa smereasca inima ca s-o faca receptiva - ca in cazul Sfantului Apostol Pavel care a inceput prin a varsa foc impotriva crestinilor si a-i persecuta. Dar la Dumnezeu, trecutul, prezentul si viitorul inimii omenesti sunt toate prezent si El vede unde poate sa faca o bresa si sa comunice.

Opusul inimii iubitoare care primeste descoperirea lui Dumnezeu este calculul facut cu sange rece pentru a obtine tot ce se poate de la oameni. In viata religioasa acesta duce la masluire si la toate felurile de sarlatanie. Daca va uitati la lumea religioasa de astazi, veti vedea ca cea mai mare parte a ei merge pe acesta cale: e atata falsitate, poza, calcul, se face atata uz de valurile modei care fac sa fie in voga mai intai o religie sau o atitudine religioasa, apoi alta.

Din Scrisori de la Parintele Serafim
(Letters from Father Seraphim - Nikodemos, Richfield Springs, NY, 2001):

l Cerule! Ce se intampla cu oamenii? Cat de usor este tras cineva de la calea slujirii lui Dumnezeu in tot felul de factiuni, invidii si incercari de razbunare.
l Ma gandesc... la generatia in varsta care acum e aproape dusa si vreau sa-i plang pe tinerii stie-tot care nu au inteles nimic. Dar intelegerea vine numai printr-o suferinta adevarata si cat de multi pot face aceasta?
l Crestinii ortodocsi, inconjurati si innotand deja intr-o mare de filosofie si practica umanist-lumeasca, trebuie sa faca tot ceea ce este posibil ca sa-si faureasca propriile insule, in aceasta mare de ganduri si practici indreptate catre Dumnezeu, apartinand lumii celeilalte.
l Incearca sa tii minte ca intreaga lucrare crestina este locala- aici si acum intre mine, Dumnezeu si cel de langa mine.
l Ai un carnetel in care sa notezi citate din Sfintii Parinti, in timpul lecturilor tale? Ai intotdeauna o carte a Sfintilor Parinti pe care sa o citesti si la care sa te poti intoarce intr-un moment de tristete? Incepe acum - este esential!
l In aceste vremuri, cineva nu poate fi crestin cu jumatate de inima, ci fie in intregime, fie deloc.

Ierodiaconul Macarie, Ivanovo, Rusia
Aparut in Pravda.ru, 27 septembrie 2002

Despre rug�ciunea lui Iisus

(...)
�n acea minunata dimineata tropicala, vasul nostru taia valurile Oceanului Indian �n directia Insulei Ceylon. Pasagerii, �n cea mai mare parte englezi care mergeau la posturile sau afacerile lor din colonia indiana, erau vioi si nerabdatori sa vada pam�ntul de vis pe care �l aveau �n fata, insula misterioasa ale carei basme minunate le �nc�ntasera copilaria. �nca nu se vedea insula, c�nd vasul era deja �nvaluit de mireasma grea si �mbatatoare adusa de briza, a arborilor aromati de la tarm.
La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, marindu-se din ce �n ce mai mult pe masura ce vasul se apropia. Deja �ncepeau sa se vada cladirile de la tarm �ngropate �n verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolora care astepta sosirea vasului.
Pasagerii, care deja se �mprietenisera �n timpul calatoriei, duceau conversatii animate admir�nd peisajul insulei de poveste care se desfasura �n fala ochilor lor. Vaporul se legana �ncet, pregatindu-se sa ancoreze �n portul orasului Colombo.
Aici vasul se oprea sa �ncarce carbune, asa �nc�t pasagerii aveau timp suficient sa iasa la tarm. Ziua era at�t de caniculara, �nc�t multi se hotar�sera sa nu iasa din cabina p�na seara, c�nd fierbinteala zilei avea sa fie �nlocuita cu o racoare placuta. Asa �nc�t, spre seara, un grup de opt persoane, carora m-am alaturat si eu, ghidati de colonelul Elliot, care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul si �mprejurimile, a pornit la explorarea frumusetilor insulei.
Colonelul chiar a facut o propunere foarte ispititoare: "Doamnelor si domnilor, ce-ati spune de o vizita la c�teva mile �n afara orasului spre a-i vedea si noi pe vestitii fachiri magicieni de prin partile locului? Poate vom avea posibilitatea unor experiente interesante!" Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului.
Pe c�nd strazile zgomotoase ale orasului ramasera mult �n urma noastra, seara se lasase deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunata era luminat de milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a largit brusc si ne-am aflat deodata �n interiorul unui luminis �nconjurat de jungla. La marginea lui se afla un copac �nalt sub care se vedea o coliba si un om subtire, batr�n, cu turban pe cap, ce sedea turceste si privea fix la un foc mic ce ardea �n fata lui.
�n pofida sosirii noastre zgomotoase, batr�nul nu s-a clintit din nemiscarea sa si nu ne-a acordat nici cea mai mica atentie. De undeva a aparut un t�nar care s-a �ndreptat catre colonel si l-a �ntrebat �ncet ceva. Imediat dupa aceea a adus c�teva scaune pe care grupul nostru s-a asezat �n semicerc nu prea departe de foc. Am simtit �n jurul nostru un miros de fum placut parfumat. Batr�nul era �n aceeasi pozitie, neobserv�nd pe nimeni si nimic, din c�te puteam sa ne dam noi seama. Patrarul de luna care rasarise mai �mprastia �ntruc�tva �ntunericul noptii si �n lumina aceea fantomatica toate contururile capatau un aer ireal. Toti au tacut fara sa vrea, astept�nd sa vada ce o sa se �nt�mple.
Miss Mary a soptit la un moment dat cu �nsufletire:
"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii �ntr-acolo. Si �ntr-adevar, v�rful coroanei copacului sub care statea fachirul parca se topea �n lumina moale a lunii si copacul pur si simplu disparea treptat de sub ochii nostri, sters parca de o m�na nevazuta, p�na c�nd nu a mai ramas nici o urma de copac si �n fata noastra a aparut marea. �i vedeam valurile rostogolindu-se unele dupa altele si r�ndurile de spuma alba; pe cerul, devenit deodata albastru, pluteau nori usori. Eram uluiti.
Apoi la orizont a aparut un vapor alb. Din cele doua hornuri ale sale iesea un fum gros. Se apropia cu repeziciune de noi, taind valurile. Spre uluirea noastra am vazut ca este propriul nostru vas, cel cu care sosiseram la Colombo! Un murmur a trecut printre noi, c�nd am citit la pupa chiar numele vasului nostru, "Luiza", cu litere mari, aurii. Dar lucrul cel mai uluitor a fost ca pe vapor ne vedeam chiar pe noi �nsine! Va reamintesc ca la acea ora nu se pomenea de cinematografie, si asemenea efecte nu erau de conceput.
Deci fiecare dintre noi se vedea pe el �nsusi pe punte, printre oamenii care r�deau si conversau unul cu celalalt. Dar lucrul cel mai uluitor era ca ne vedeam nu numai pe noi, ci p�na si cele mai mici detalii de pe punte, ca si c�nd ne-am fi aflat �ntr-un elicopter ceea ce hotar�t ca nu era �n realitate. Eu de exemplu m-am vazut pe mine printre pasageri, pe marinari lucr�nd la capatul celalalt al vasului, pe capitan �n cabina sa si p�na si pe maimutica Nelly, favorita tuturor, m�nc�nd banane pe catargul mare. Toata lumea comenta �n soapta si era emotionata la culme de ceea ce vedea.
Eu aproape ca uitasem cu totul de mine, de faptul ca eram la urma urmei un preot monah ortodox si ca n-ar prea fi fost locul meu acolo, �ntr-o asa situatie. Vraja era at�t de puternica, �nc�t inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul mi s-a accelerat deodata, ca �n fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaima de moarte.
Am �nceput sa-mi misc buzele si sa rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!". M-am simtit deodata usurat. Parca s-ar fi desfacut si ar fi cazut de pe mine niste lanturi grele, invizibile. Rugaciunea mea a devenit mai concentrata si odata cu ea sufletul meu s-a linistit. Priveam �n continuare copacul, c�nd, deodata, tabloul marii disparu, suflat parca de v�nt. Nu se mai vedea dec�t copacul scaldat de lumina lunii, fachirul sez�nd tacut l�nga foc si �nsotitorii mei, care continuau sa priveasca marea, ce pentru ei �nca nu disparuse. Dar la un moment dat fachirul �nsusi pati ceva: se rasturna �ntr-o parte si t�narul, alarmat, alerga sa-l ridice. Spectacolul se �ntrerupse brusc.
Ad�nc miscati de ceea ce vazusera, spectatorii se ridicara, �mpartasindu-si cu �nsufletire impresiile si ne�nteleg�nd de ce totul se terminase at�t de brusc si de neasteptat. T�narul a explicat ca din cauza epuizarii fizice a fachirului, care acum sedea ca si mai �nainte, cu privirea �ndreptata �n jos si neacord�nd nici o atentie celor prezenti.
Dupa ce l-am rasplatit cu generozitate prin intermediul t�narului, multumindu-i pentru ca ne daduse ocazia acestui uluitor spectacol, si c�nd deja ne porniseram cu totii sa plecam, mi-am �ntors fara sa vreau capul pentru a-mi imprima mai bine �ntregul tablou. Atunci am �nt�lnit privirea plina de ura a fachirului. Nu a durat dec�t o secunda, pentru ca imediat si-a �ntors capul �n pozitia obisnuita; dar acea privire de o secunda, mi-a fost de-ajuns pentru a �ntelege odata pentru totdeauna a cui fusese puterea care produsese acel "miracol".
"Spiritualitatea" orientala nu se limiteaza nicidecum la asemenea "trucuri" mediumistice, de soiul celor pe care le practica fachirul. �n capitolul ce urmeaza vom constata aspecte cu mult mai ad�nci si mai periculoase. Dar toate aceste fenomene au la baza acelasi mediumism, a carui caracteristica esentiala este o pasivitate totala fata de realitatea "spirituala" respectiva, care permite intrarea �n contact cu "zeii religiilor necrestine". Acest fenomen se constata si �n "meditatia orientala" (chiar daca uneori ea mai este numita si "crestina") si �n acele ciudate "daruri" sau "puteri", carora, �n vremurile noastre de declin spiritual, li se zice "harismatice"...

Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia �i religia viitorului
Traducere din limba englez� de Mihaela Grosu

Ultimul capitol din scurta viata a Parintelui Serafim Rose

de Maica Brigid

I.

Parintele Serafim a fost �nmorm�ntat �n Noble Ridge ("Creasta cea nobila"), un loc potrivit pentru cineva al carui nume dint�i a fost Eugene, ce �nseamna "nobil". A fost californian, dupa locul de nastere, si fiind inspirat de autenticele izvoare patristice ale Ortodoxiei, a reusit sa �si preschimbe viata din lumea aceasta contemporana, �ntr-un fenomen hagiografic.
Vom lasa urmatoarele scurte relatari sa vorbeasca de la sine.

II.
�nainte de moartea sa

1. C�nd se stia ca Parintele Serafim e pe moarte, au fost facute rugaciuni catre Dumnezeu �n numeroase parti ale lumii, caci multi l-au cunoscut prin intermediul revistei "Cuv�ntul Ortodox" si al cartilor sale si s-au rugat staruitor ca o astfel de viata, trebuitoare, sa fie crutata.
Cu c�teva zile �nainte de adormirea sa, s-a sav�rsit un Sf�nt Maslu �n biserica Redding, unde a slujit Parintele Serafim. �n vreme ce parintele �ndura dureri profunde si suferea, �n spital, parintele Alexey Young l-a vazut st�nd �n altar, �n felul sau specific de sedere, usor �ncovoiat, si rug�ndu-se Domnului.

2. Cu o zi �nainte de a muri, Parintele Serafim a vizitat o femeie, pe mama unui fiu duhovnicesc, caruia �i purta o grija deosebita. Iata marturia ei:
"S-a petrecut �nainte de moartea Parintelui Serafim. Lucram �n camera din spate si ma g�ndeam c�t de mult mi-as fi dorit sa fiu si eu la spital, �mpreuna cu voi. Deodata, timpul s-a oprit si l-am vazut �naintea mea pe Parintele Serafim, stralucind tot, purt�nd vesminte luminoase, pline de splendoare si stralucire - acestea sunt cele mai apropiate cuvinte pe care le pot folosi pentru a descrie acea lumina. Mi-am tinut respiratia si am spus, "O, Parinte Serafim!". Am fost prea uimita pentru a mai spune altceva, �n afara de "Multumesc".
Timpul nu mai curgea - totul era acum. Nu voi da nici o interpretare acestei �nt�mplari, nici astazi, nici mai t�rziu. M-am simtit m�ng�iata si nadajduiesc ca aceasta �nt�mplare sa va consoleze si pe voi.
Sunt foarte nevrednica, si nu stiu ce-as mai putea spune �n plus".

Evghenia Voitan
14 septembrie 1982

3. "Chiar �nainte de a ma trezi, �n dimineata zilei de 2 septembrie 1982, ziua c�nd a murit Parintele Serafim, am avut un vis. Eram �nsotita de un parinte necunoscut, care m-a mustrat pentru pacatele mele. Mi-a spus ca niciodata nu trebuie sa ma simt jignita, de nimeni. Am intrat �mpreuna �ntr-o sala uriasa, mareata. �n capatul acelei sali, un om statea �n picioare, pe o platforma �naltata, si c�nta. Era dificil sa-l vad bine, din pricina distantei. Cu un glas preafrumos, c�nta Lauda "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul..." Am spus "Nu aud bine". Parintele m-a �ndemnat sa merg mai aproape si am facut c�tiva pasi �nainte. Apoi am �nceput sa aud foarte clar c�ntarea. Cel ce c�nta era un tenor, cu o voce ca a Parintelui Serafim, pe care l-am auzind cu ani �n urma, �n Catedrala din San Francisco. Era la �nceputul anilor `60. Sez�nd �n cliros, a c�ntat singur toata slujba Utreniei, de la un capat la celalalt. Nicic�nd �n viata mea nu am mai auzit o c�ntare mai rugatoare. Sufletul meu se ridicase catre �naltimi. Acum, �n vis, auzeam aceeasi c�ntare neasemuita. Era aceeasi voce, dar suna precum cea a unui �nger, a unui locuitor al raiului... Era o c�ntare cereasca, nepam�nteasca.
Trezindu-ma, am �nteles ca nu era nici o nadejde pentru refacerea Parintelui Serafim.
Av�nd cea mai profunda admiratie pentru de cur�nd adormitul Parinte Serafim, si pretuind realizarile sale �naintea Domnului, as dori sa scriu c�teva cuvinte despre o caracteristica a sa, ce �mi este cea mai draga si mai apropiata inimii mele. Este vorba de credinciosia sa fata de ortodoxia autentica. Nu a avut nici cea mai mica divergenta cu �nvatatura Bisericii; nu a sustinut nici o parere proprie. Raposatul meu sot, Ivan M. Kontevici, a fost �ntocmai lui, av�nd mai multe grade universitare si, spre sf�rsitul vietii, termin�nd academia teologica. Nicic�nd nu i-a trecut prin minte sa pacatuiasca �mpotriva �nvataturilor Bisericii.
�nvatatura Bisericii Ortodoxe nu este un rezultat al deliberarii rationale a marilor parinti ai Bisericii. �nsusi Duhul Sf�nt i-a insuflat cu aceasta �nvatatura. Din aceasta cauza, Ortodoxia este de neclintit. Orice hula �mpotriva Duhului Sf�nt este un pacat de neiertat (Matei 12, 31-32). �n vremurile noastre grele si pline de necazuri, credinta statornica �n ortodoxie este de mare pret. Parintele Serafim a fost o candela arz�nda si stralucitoare. Ne-a lasat lumina sa, �n scrierile sale. Slava lui Dumnezeu pentru toate!"

Helene Kontevici

III.
La vremea mortii sale

1. "Duminica trecuta, �n Medford, Oregon, Svetlana Jones mi-a spus ca �n noaptea mortii parintelui Serafim, l-a vazut si ea �n vis. Slujea Sf�nta Liturghie - de fapt, tam�ia cu cadelnita - iar Svetlana si Timothy erau de fata. Am �ntrebat-o cum s-a simtit, c�nd s-a trezit, si mi-a spus "fericita, plina de pace". Am simtit ca Dumnezeu i-a �ngaduit aceasta experienta, datorita noii misiuni din casa lor. Parintele Serafim si-a aratat placerea la �ntemeierea acestei misiuni si a spus ca spera sa slujeasca acolo, �ntr-o zi. Poate ca Dumnezeu a �ngaduit deja aceasta".

Parintele Alexey Young

2. Marti noaptea, �n ziua �n care Parintele Serafim a murit, Martha Nicholas l-a vazut pe parintele. A fost �ntr’at�t de socata de vis, �nc�t m-a chemat miercuri dis-de-dimineata, �ndata ce s-a trezit. L-a vazut pe Parintele Serafim �n vis, �n vesminte aurii, st�nd pe malul unui r�u. Dar lucrul ciudat era ca purta o camilafca alba si o panaghie episcopala. Sute de oameni veneau la el sa-i ceara binecuv�ntarea, si s-a apropiat si ea. Dar �l venera �ntr-at�t, �nc�t �i era frica ca nu �i va da binecuv�ntarea. A mers catre el, implor�ndu-l sa o blagosloveasca, iar el a facut-o. Apoi a privit-o si i-a zis ca are sa-i spuna ceva sotului ei. Apoi s-a trezit".

Parintele Alexey Young

IV.
�n vremea �nmorm�ntarii sale

1. �nmorm�ntarea Parintelui Serafim a fost descrisa amanuntit �n revista "America Ortodoxa". Parintele Serafim, cel care �n timpul vietii sale intelectuale a cugetat asupra tainei mortii, sedea �ntins �n sicriu, arat�nd de parca ar fi fost viu. Fata sa parea mai t�nara dec�t fusese �nainte vreodata. Asupra expresiei chipului sau se asternuse o pace triumfatoare, iar buzele sale, din c�nd �n c�nd, purtau un z�mbet evident. Imaginea lui �n sicriul simplu, asezat �n biserica de lemn, semnifica biruinta vietii asupra mortii. Iata ce povesteste una dintre fiicele sale duhovnicesti:
"Sedeam �n fata sicriului, privindu-l, pl�ng�ndu-ma Parintelui Serafim, ce ma voi face fara el. Fara sa stiu cum si fara sa realizez vreo miscare, am privit spre icoana cea mare a lui Hristos. Am simtit un miros neplacut si l-am auzit pe Parintele Serafim spun�ndu-mi, "Sunt stricaciune. Eu sunt un nimic - a fost �ntotdeauna Hristos, nu eu". Apoi, mi-am �ntors �napoi privirea catre Parintele Serafim si mirosul a fost, �n mod hotar�t, unul dulce, ca al trandafirilor, si am simtit o pace desav�rsita.
C�nd fiecare si-a luat ramas bun de la Parintele Serafim, dintr-o data, l-am putut vedea st�nd deasupra sicriului, cu fata catre altar. E greu de descris, era foarte stralucitor, curat, �mbracat ca monah. Tot timpul c�t au fost c�ntate imnele, a cadelnitat, mereu cu fata catre altar.
Trebuie sa adaug ca, atunci c�nd am fost la spital, astept�nd si rug�ndu-ne, sedeam �ntr-un fotoliu, tin�nd mantia de monah a Parintelui Serafim. Fetita mea, Angelina, a venit, a atins-o si a �nceput sa pl�nga �ncetisor... a continuat sa m�ng�ie mantia si sa pl�nga. �n timp ce facea aceasta, am simtit o caldura venind dinspre mantie, care ne-a �nconjurat."

Ellie Anderson

2. "Desi am vorbit cu el doar c�teva minute, am tinut foarte mult la Parintele Serafim. Pare sa fi existat o mare dragoste �n launtrul sau. Se pare ca a fost foarte s�rguincios, toata viata sa fiind un lucrator ce a irosit foarte putina vreme. Abia asteptam sa ma folosesc de sfaturile sale. �i multumesc Domnului ca mi-a oferit sansa sa cunosc o asemenea persoana, chiar pentru putina vreme. Fie ca el sa treaca prin vamile despre care a scris, ajung�nd �ntru bratele lui Hristos.
Ultima oara c�nd l-am vazut pe Parintele Serafim a fost �n iulie, c�nd m-a luat �n padure pentru o scurta discutie. A fost foarte frumos. Pe c�nd plecam, mi-a spus ca �n acea zona obisnuia sa se gaseasca o icoana a Sf�ntului Serafim [de Sarov], agatata de un copac. A gasit-o, apoi am c�ntat �mpreuna c�ntarea de slava, �nchin�ndu-ne icoanei.
�n vremea noptii de vineri, pe c�nd se citea Evanghelia asupra trupului sau adormit, l-am rugat pe Parintele Serafim sa se roage pentru mine - pentru o cerere anume. Apoi, s�mbata dis-de-dimineata, am iesit afara, dupa o gura de aer proaspat. Vroiam sa gasesc din nou icoana aceea din copac, dar nu eram sigur daca as putea-o identifica, caci era micuta si aramie, si aveam doar o idee vaga a locului pe unde era copacul. M-am �ndreptat, totusi, �n acea directie, zic�nd: "Parinte Serafim, daca �mi auzi rugaciunea - lasa-ma sa gasesc iarasi icoana aceea". �n doar c�teva secunde, m-am uitat �mprejur si am vazut-o asezata pe pam�nt, chiar la picioarele mele. I-am multumit si am spus o rugaciune catre Sf�ntul Serafim [de Sarov], �nchin�ndu-ma icoanei, apoi am pus-o �napoi, �n copacul din care cazuse".

Fratele David

3. "Sora mea Iustina spune ca s�mbata noapte, dupa �nmorm�ntarea Parintelui Serafim, lui Jeremiah i s-a aratat Parintele �n dormitor, imediat dupa ce acesta s-a dus la culcare. Jeremiah i-a povestit aceasta Iustinei duminica seara, dupa ce ea s-a �ntors de la Platina. "Mami", i-a spus, "stiu ca Parintele Serafim vegheaza asupra mea, fiindca noaptea trecuta si-a pus m�na chiar aici si a apasat tare". �n timp ce spunea acestea, si-a asezat m�na pe inima, apas�nd puternic. Nu i-a fost teama c�tusi de putin. Aceasta este �nt�mplarea despre care Iustina mi-a scris �n dimineata urmatoare."

Parintele Alexey Young

4. "Am fost profund miscat de moartea parintelui Serafim Rose. La c�teva zile dupa ce am primit numarul din "America Ortodoxa" ce anunta fericita sa adormire, sotia mea a avut un vis, �n care a vazut un monah iesind dintr-un lung sir de pustnici, ce a venit spre noi si ne-a blagoslovit. Ziua urmatoare, mi-a povestit visul si i-am aratat o fotografie a parintelui Serafim, primita de la publicatia "Cuv�ntul ortodox". Ea nu o vazuse niciodata, dar l-a recunoscut pe calugarul din vis. Apoi i-am spus ca m-am rugat parintelui Serafim sa-mi dea un semn din partea sa, daca �i este placut Domnului.

Fabian de Costa
Roanne, France 18 februarie 1983

V.
Cele patruzeci de zile

1. �n vremea celor patruzeci de zile, c�nd sufletul omului este �nca atasat pam�ntului si Biserica ortodoxa se roaga pentru raposat, mortii pastreaza o anumita legatura cu cei apropiati. Parintele Serafim a scris mult despre aceasta, �n cartea sa "Sufletul dupa moarte".
Parintele Gherman a slujit patruzeci de liturghii �n perioada ce a urmat raposarii Parintelui Serafim. A noua zi de la moarte s-a �nt�mplat sa fie ziua pomenirii Sf�ntului Iov din Pociaev (28 aug./10 sept.), exact la nouasprezece ani de la �nfiintarea Fratiei Sf�ntului Gherman. �n noaptea celei de a noua zile, par. Gherman a avut un vis, �n care se gasea o gaura uriasa si �ntunecata. La gura ei sedea o silueta �mbracata �n alb, arat�nd de parca se gasea �ntr-o stare de �mpotrivire. Un grup de femei si un barbat stateau l�nga ea si o alinau.
Sase zile mai t�rziu, chiar �n ziua �n care a fost slujita �nt�ia Sf�nta Liturghie din pustiurile Platinei, de praznuirea Sf. Mc. Mamant (2/15 sept.), par. Gherman, dupa sav�rsirea Liturghiei, l-a vazut �n vis pe Parintele Serafim, �nvesm�ntat �n alb si zac�nd adormit. Dintr-o data, viata a dat navala pe fata lui si si-a deschis ochii, ca si cum ar fi salutat, plin de stralucire, viata.

2. �n a 40-a zi de la moartea Parintelui Serafim, Episcopul Nectarie din Seattle, care a avut o mare dragoste si pretuire fata de par. Serafim, a sosit la Manastirea Sf�ntului Gherman �mpreuna cu c�tiva preoti. Dupa Sf�nta Liturghie, a slujit o panihida episcopala la morm�ntul par. Serafim, la capatul careia a tinut o predica �ncheiata cu aceasta fraza: "Parintele Serafim a fost un om drept, un sf�nt, poate". Cobor�nd dealul de la morm�ntul par. Serafim, era pe punctul sa intre �n biserica, tin�nd �nca �n m�na cadelnita fumeg�nda. Dintr-odata s-a �ntors si, plin de evlavie, a �nceput sa c�nte cu glas mare, �nsotit de fratii, clericii si pelerinii din jur: "Slava, slava tie, sf�ntul nostru parinte Serafim si cinstim sf�nta pomenirea ta: �nvatator al monahilor si �mpreuna-vorbitor cu �ngerii"[1] - si tristetea despartirii de Parintele Serafim s-a preschimbat �n bucurie.
Doar la cinci luni de la �nt�mplare, acest ierarh drept, episcopul Nectarie, a raposat. Suferind prigoana �n �ndelung-patimitoarea Rusie, a murit �n ziua �n care Sf�nta Biserica Ortodoxa i-a canonizat pe Noii Martiri �n 1982, si acum s-a alaturat Parintelui Serafim, �n lumea cealalta.

3. Co-fondatorul Misiunii "Sfintilor Ierarhi ai Moscovei", din Moscow, statul Idaho, scrie:
"Luni, c�nd a ajuns la noi, �n Moscow, vestea mortii Parintelui Serafim, la trei zile dupa �nmorm�ntarea sa, am fost cuprins de �ntristare si l-am implorat pe Dumnezeu sa-mi ajute sa-l mai vad, pentru �nca o data, pe Parintele Serafim. Dumnezeu m-a auzit si l-am vazut, iarasi, pe Parintele Serafim, caci, la putina vreme dupa, am avut un vis, �n care se facea ca am venit la manastire. Acolo, Parintele Serafim m-a purtat catre un anumit loc de pe terenurile manastirii, la care am putut ajunge de pe un pod arcuit, alb si frumos. Apoi mi-a aratat un anume loc de pe pam�nt si a spus sa nu se sape acolo, caci era pentru un arheolog aceasta.
C�nd am ajuns la manastire, la a patruzecea zi de la adormirea Parintelui Serafim, am primit ascultare sa pregatesc fundatia unei platforme de sc�nduri, �mprejurul morm�ntului sau. Am privit copacii din jur: erau pe de-a-ntregul aurii, �n vesm�nt de toamna, si m-am g�ndit ca biserica si toate �mprejurimile aratau at�t de linistite si frumoase, precum o icoana. Si apoi, pe c�nd sapam pentru fundatie, dintr-o data mi-am amintit visul pe care l-am descris mai sus. Ce ciudat! C�t de asemanatoare era acea culoare aurie celei din vis!"

Daniel Matheson
1/ 14 octombrie 1982
Acoperam�ntul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

4. �n a doua noapte dupa cea de-a patruzecea zi, s-a slujit o Liturghie la miezul noptii, �n cinstea fondatorului Fratiei Sf�ntului Gherman, arhimandritul Gherasim, care a murit �n aceeasi zi, �n anul 1969. Par. Gherman, fiind foarte obosit, a venit sa se odihneasca �n chilia Parintelui Serafim, numita "Optina". Era �nca lumina afara, c�nd a cazut �ntr-un somn usor. S-a trezit cur�nd, dupa ce l-a vazut pe Parintele Serafim l�nga iconostasul din biserica manastirii, arat�nd asa cum ne-am obisnuit sa-l zarim: foarte serios, concentrat si putin �ngrijorat. Cu un glas imperios, a grait: "Ai grija de John, de John". Parintele Gherman a sarit cu �ntrebarea: "Care John?" - caci sunt at�t de multi John. Dar apoi si-a amintit de un anume John, aflat �n necaz, cu care nu a mai tinut legatura de saisprezece ani. Parintele Gherman a presupus ca aceasta era persoana ce avea nevoie de ajutor. Cur�nd, a adormit din nou, si iarasi a vazut iconostasul cu Maica Domnului, dar Parintele Serafim nu mai era acolo. Fiind convins ca visul acesta nu era unul obisnuit si cunosc�nd prea-bine grija parintelui Serafim pentru oameni, par. Gherman s-a grabit catre biroul sau, ca sa gaseasca adresa acestui John. Desi a gasit adresa, nu a gasit si numarul de telefon, iar John se gasea la mare departare, �n Canada. Mama lui era �ntr-un azil de batr�ni din Bay Area, dar Parintele Gherman nu a reusit sa o contacteze prin telefon. Trimit�ndu-i lui John o scrisoare, cu o bancnota de douazeci de dolari �nauntru, s-a grabit catre Bay Area, nadajduind sa o contacteze pe mama lui John, spre a afla daca exista vreun necaz. Dupa o serie �ntreaga de vizite zadarnice prin azilele de batr�ni, a gasit-o �n cele din urma, pe la miezul noptii, doar pentru a descoperi ca John era somer si �ntr-o situatie disperata. L-a sunat de �ndata pe un student, din orasul �n care locuia John, si l-a implorat sa-l viziteze pe acesta.
Dupa o saptam�na, a sosit un raspuns de la acest student, cu c�teva informatii uluitoare. S-a �nt�mplat ca, dupa o lunga perioada de absenta de la biserica, John s-a hotar�t sa mearga la Liturghie, de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Intr�nd �n biserica, dintr-odata a avut un sentiment puternic al prezentei Parintelui Serafim, la care nu se mai g�ndise de ani buni. Acest simtam�nt a sporit, pe masura ce slujba continua. C�teva nopti dupa aceasta, John a auzit, �n vis, pe cineva bat�nd la usa. C�nd usa s-a deschis, l-a vazut pe Parintele Serafim, dar nu l-a recunoscut de �ndata. Parintele Serafim avea o barba gri, lunga, si un pardesiu ponosit, ce obisnuia sa-l poarte �n timpul anilor sai de saracie din San Francisco, pe c�nd tinea o librarie ortodoxa. I-a vorbit lui John �n limba rusa, spun�ndu-i pe un ton foarte �ncurajator: "Frate John. Sunt eu. Nu mai locuiesc �n Platina; acum stau aici". A �nceput sa-l previna �n legatura cu ceva, dar mai t�rziu lui John i-a fost cu neputinta sa-si aminteasca cu exactitate despre ce.
Aproape �n aceeasi perioada �n care l-a vazut pe Parintele Serafim, John a contractat o boala de stomac neobisnuita, si vreme de doua saptam�ni nu a putut sa man�nce nimic, stomacul sau refuz�nd sa primeasca hrana. A slabit cu repeziciune, ajung�nd at�t de slabit �nc�t nu se mai putea da jos din pat. Nu se astepta sa-l viziteze nimeni si stia ca, daca cineva ar fi venit, nu avea bani pentru medicamente. Totusi, �n cele din urma, unul dintre vecinii sai a trecut sa-i aduca corespondenta, si abia atunci a primit scrisoarea parintelui Gherman. Cu banii din scrisoare, John avea acum posibilitatea sa-si plateasca un tratament medical. A contactat imediat o persoana despre care s-a g�ndit ca ar putea sa-i usureze boala, si acest om a sosit cur�nd, aduc�nd cu el un tratament special, cu apa sarata. Dupa primirea acestui tratament, John si-a recapatat repede puterile.
C�nd a primit scrisoarea parintelui Gherman, John a aflat si despre operatia si adormirea Parintelui Serafim. G�ndindu-se la cele petrecute, John si-a dat seama ca operatia Parintelui Serafim a avut loc chiar �n noaptea �n care a simtit prezenta Parintelui Serafim �n biserica. Si-a mai dat seama ca atunci c�nd l-a vazut pe Parintele Serafim venind sa-l �ntareasca, era noaptea mortii parintelui. Cine stie? - Daca Parintele Serafim n-ar fi aparut, si daca parintele Gherman nu ar fi ascultat imediat rugamintea parintelui Serafim, poate John nu ar mai fi trait astazi.

VI.
Apropierea Parintelui Serafim

1. �ntr-o zi, ma gaseam singur �n biserica, �n altar (cred ca faceam curatenie sau ceva asemanator). Dintr-o data m-am g�ndit la Parintele Serafim si la faptul ca nu-l voi mai vedea niciodata �n acest micut paraclis. Parea de neconceput! �ntr-o clipa, am simtit ca era l�nga mine, acolo �n altar - nu �ntr-un fel "ocult", precum o fantoma, ci prin mila Domnului. Era acolo; �l puteam simti acolo si dintr-o data am stiut ca eram �n prezenta celeilalte lumi. Am fost coplesit cu desav�rsire, am cazut �n genunchi si am am pl�ns - lacrimile mele erau lacrimi de pocainta pentru pacatele mele, ale cunoasterii faptului ca sunt o scuza dezgustatoare pentru un om, si pentru c�t de bun a fost Dumnezeu cu mine �n ciuda tuturor acestora. �n prezenta lumii de l�nga mine, am simtit, doar �ntr-o foarte, foarte mica masura, ceea ce poate a simtit Proorocul Moise atunci c�nd a urcat pe Muntele Sinai (fara a face nici o comparatie �ntre mine si el!). Ideea este ca acesta "experiere" a Parintelui Serafim din lumea cealalta (si a fost foarte reala) nu mi-a atras c�tusi de putin atentia asupra lui, ci imediat m-a facut sa vad c�t de pacatos sunt �n fata Domnului. Constientizarea aceasta, a pacatoseniei proprii, este cea care ma convinge ca am avut parte de o traire adevarata, nu de una de la Cel Rau, si nu de un rod al imaginatiei mele".

Parintele Alexey Young

2. Nu cu mult dupa adormirea Parintelui Serafim, am fost cu toti socati sa aflam ca matuska [sotia] par. Alexey Young, Susan, a fost gasita av�nd cancer la g�t. Dupa analize ulterioare, au fost confirmate cele mai rele temeri: cancerul era malign. De peste tot, oamenii au �nceput sa se roage la Dumnezeu pentru ea. Parintele Alexey i-a uns g�tul cu ulei, de la candela ce arde la morm�ntul Parintelui Serafim. Doctorii nu i-au dat nici o speranta. Unul dintre enoriasi ne-a scris cele ce urmeaza:
"Nu simt ca Parintele Serafim ar fi undeva departe. De cur�nd, am visat ca ma plimbam printr-o multime de oameni, iar acolo era si Parintele Serafim, �mbracat �n vesmintele sale de monah, cu o scufie schimniceasca pe cap. M-a blagoslovit si mi-a grait: "Pace tie!", iar eu i-am raspuns: "Si duhului tau!", ca la Liturghie. El s-a �ntors catre o femeie si si-a asezat fruntea pe g�tul si umarul ei. C�nd si-a ridicat capul, curgea s�nge din g�tul si umarul femeii, dar nu era pic de s�nge pe Parintele Serafim. Parintele diacon Lawrence, �nvesm�ntat �n alb si auriu, a sosit si, cu stergarul de �mpartasanie, a sters s�ngele, plin de liniste. �mi amintesc ca m-am g�ndit: "Este cu adevarat s�ngele lui Hristos!". Apoi Parintele Serafim s-a �ndepartat �mbratis�nd pe cineva, ca si cum ar fi consolat acea persoana. Nu am recunoscut cine era. Apoi, c�nd m-am trezit, mi-am dat seama ca femeia din vis arata, din spate, exact ca matuska Susan."

Martha Nichols
6 decembrie 1982

La ceva vreme de c�nd s-a petrecut visul acesta, matuska Susan a mers la medic pentru examene medicale. Toate testele au iesit negative si doctorii i-au spus ca nu mai trebuie sa vina, timp de sase luni.

3. Cu ocazia celei de-a doisprezecea aniversari de la tunderea �n monahism a Parintelui Serafim, de pomenirea Staretului Nazarie de la Valaam (14/27 octombrie 1982), unul dintre fratii de la Manastirea Sf�ntului Gherman a avut parte de �nca o vizita miscatoare a Parintelui Serafim. Acest vis s-a petrecut dupa Sf�nta Liturghie, care s-a slujit la 2:30 dimineata, si la care fratele s-a �mpartasit cu Sfintele Taine. El scrie:
"�n vis, sedeam �n paraclis, �n fata altui frate, si Parintele Serafim sedea �n fata noastra, �nvesm�ntat. Parea ca are ceva de spus; dar au �nceput sa vina oamenii catre d�nsul, din st�nga si dreapta si din spatele lui, cer�ndu-i diverse lucruri. Dupa ce s-a ocupat de acestia, a venit catre mine, chem�ndu-ma pe nume, cu un glas plin de dragoste. Apoi, mi-a spus o propozitie, ale carei cuvinte erau ceva de genul: "Ram�i statornic �ntru hotar�rea ta, ori persevereaza p�na la capat". Apoi m-a sarutat pe frunte, si m-am trezit sub impresia puternica a acestei sarutari, simtindu-ma fericit".

4. "�n noaptea de dinaintea hirotoniei mele �ntru preot, am avut un vis �n care Parintele Serafim a venit la mine, m-a blagoslovit si apoi m-a �mbratisat, graindu-mi: "Fiul meu!" Am fost �nc�ntat si surprins, si am zis: "Parinte Serafim, ce faceti?" Iar el a raspuns, asa cum obisnuia sa spuna pe vremea c�nd era cu noi, "Sunt foarte obosit". Fiind foarte nervos �naintea hirotonirii mele, din pricina ca parintele Herman nu putea fi prezent la slujba, am devenit foarte calm si fericit, stiind ca Parintele Serafim m-a vazut din lumea cealalta, m-a m�ng�iat si mi-a daruit blagoslovenia sa".

5. "Verisoara mea Judy, care este ca o sora pentru mine, a avut vineri o comotie cerebrala. C�nd au luat-o, doctorii nu i-au dat nici o speranta de viata. Am vrut sa va povestesc despre aceasta, pentru ca sunt sigura ca si pentru voi va �nsemna mult. �n acea noapte, dupa ce am auzit de la Gary, sotul ei, despre comotie, am rostit un acatist catre Maica Domnului si am lasat-o pe Judy �n grija Ei si a Parintelui Serafim. Am asezat imaginea ei l�nga icoana Maicii Domnului si l�nga imaginea Parintelui Serafim din sicriu. �n mintea mea, mi i-am putut imagina merg�nd catre Los Angeles ca sa aiba grija de Judy, si �n inima mea am stiut ca este adevarat. Am dormit foarte profund si linistit �n noaptea aceea, ca si cum cineva ar fi asezat o patura usoara si calduroasa asupra mea. �n dimineata urmatoare, am sunat ca sa aflu cum se simte, si vestile au fost minunate! Judy s-a miscat �n timpul noptii si, acum, va parasi salonul de terapie intensiva, saptam�na aceasta. Poate vorbi si poate m�nca hrana solida; �i recunoaste pe toti si nu este paralizata. Doctorii spun ca este o minune. Au o multime de teste de facut saptam�na aceasta – nu stiu exact pentru ce, dar totul se prezinta bine. At�t de multi oameni s-au rugat pentru ea si stiu ca astfel s-a sav�rsit minunea... Dar simt ca a primit un ajutor deosebit din partea Maicii Domnului si a Parintelui nostru Serafim."

Christina Shane
10 februarie 1983

6. "Pe 5 martie 1983 (stil nou), trei pelerini - Paul Baba, Christopher Haddad si Michael McGee - �ncercau cu disperare sa ajunga la Manastirea Sf�ntului Gherman al Alaskai din Platina, California. Dupa ce au avut c�teva probleme cu masina pe drumul spre manastire, cei trei pelerini s-au �mpotmolit �ntr-un orasel numit Williams. Au fost luati de o alta masina, s�mbata dis-de-dimineata, p�na �n oraselul Red Bluff, ajung�nd la orele t�rzii ale diminetii. Oprindu-se la un telefon, Michael a sunat la magazinul universal din Platina pentru a lasa un mesaj unuia dintre calugari, spun�nd ca sunt �mpotmoliti si vor �ncerca sa ajunga cu autostopul sau o vor lua pe jos pe Autostrada 36, lunga de patruzeci si cinci de mile. Cei trei pelerini au pornit-o pe jos. Deoarece �si carau lucrurile si echipamentul de dormit, calatoria a devenit obositoare, doar dupa c�teva mile. Au �nceput sa faca pauze scurte. C�nd au ajuns la o ferma, Michael l-a �ntrebat pe un om �nalt, �n v�rsta, c�t mai au de mers p�na la Platina si daca pot sa foloseasca telefonul lui. Bunul om a fost de acord si a adaugat, "Daca aveti de g�nd sa faceti tot drumul astazi, nu o sa reusiti niciodata - mai sunt �nca vreo patruzeci de mile". Merg�nd �n casa cu omul, Michael a sunat la magazinul din Platina pentru a lasa un mesaj urgent, ca au ramas �mpotmoliti pe Autostrada 36 si au nevoie de o masina p�na la manastire. Cei trei pelerini au continuat drumul, multumindu-i bunului si generosului om pentru ca le-a �ngaduit sa-i foloseasca telefonul. Drumul parea ca nu se mai termina. Dupa una sau doua mile, disperat, Paul a strigat din ad�ncul inimii sale, "Parinte Serafim, ajuta-ne!". �n decurs de unul sau doua minute, Parintele N. a venit cu o masina si ne-a luat. Astfel, dreptul parinte Serafim a auzit strigatul nostru, al celor neputinciosi. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin."

Michael McGee

7. O credincioasa ortodoxa, pe nume Martha, avea o durere mare �n inima din cauza ca tatal ei, care era un om bun si care credea �n Dumnezeu, nu a putut gasi fericirea �ntru Iisus Hristos, purt�nd pecetea tristetii si a deziluziei de-a lungul �ntregii sale vieti. Ce minunat ar fi, s-a g�ndit ea, daca tatal ei ar putea simti si �ntelege macar un strop din Ortodoxie, si daca ar putea avea o soarta fericita �n alegerea vietii viitoare. S-a apropiat de el �n c�teva r�nduri, �ncerc�nd sa-l �nsufleteasca cu �nvatatura ortodoxa. Desi el a fost interesat, �ntotdeauna ceva �l �mpiedica sa patrunda mai profund �n �nvatatura m�ntuitoare a credintei noastre. Pe neasteptate, i-au sosit vestile cele rele ca el are cancer si ca mai are foarte putina vreme de trait. C�nd i s-a apropiat sf�rsitul, ea a venit sa petreaca �mpreuna ultimele lui zile. I-a dezvaluit plinatatea Ortodoxiei, iar el a primit-o din toata inima. Pentru ca nu era nici un preot ortodox prin preajma si era putina vreme, ea a luat aghiasma si, dupa ce a rostit Crezul si c�teva rugaciuni, l-a botezat pe tatal ei, �n acelasi chip �n care se facea si �n timpurile stravechi, �n cazuri asemanatoare. Multumita hotar�rii ei, tatal ei a murit crestin ortodox. A trecut ceva timp, si Martha, fiind legata duhovniceste de Parintele Serafim (caci fiul ei este fin al par. Serafim), a vizitat morm�ntul acestuia, pentru a se ruga si a primi �ncredintare ca fapta ei de r�vna a fost placuta lui Dumnezeu. C�nd a ajuns si s-a rugat la morm�ntul lui, a scris un biletel scurt, cer�ndu-i Parintelui Serafim sa aiba grija de tatal ei, care era at�t de novice �n cele ale credintei. A pus acest biletel �ntr-o crapatura, din mica structura de lemn de deasupra morm�ntului. �ntorc�ndu-se fericita acasa, ne-a trimis o carte postala:
"Va multumesc! Va multumesc! M-am simtit minunat! Dupa ce am ajuns acasa, l-am visat pe tatal meu, viu si fericit. Mi-a spus ca s-a bucurat sa ma vada, si ca a fost �ntr-un loc unde nu s-a simtit bine, p�na c�nd <<a venit sf�ntul si l-a scos de acolo>>. Cu dragoste, Martha".

8. La primele Pasti departe de iubita sa manastire, Parintelui Serafim i-a fost dusa lipsa foarte mult. Staretul [egumenul] Gherman, primind binecuv�ntare de la Parintele Serafim, pe patul sau de moarte, spre a �mplini un vis vechi de douazeci si cinci ani, a mers sa petreaca noaptea �nvierii lui Hristos �n Monk’s Lagoon [Laguna calugarului] pe insula Spruce, �n Alaska. Era �ncordat si agitat, parasindu-si turma vaduvita, �ntr-o perioada asa de importanta. Fratii si surorile sale au �nteles ca Sf�ntul Gherman era cel ce �l chema �n Alaska. Cu inima plina de �ndoiala, el a mers la morm�ntul Parintelui Serafim si l-a rugat sa ocroteasca si sa umple de bucurie Fratia pe vremea Pastilor, c�t timp va fi plecat. Si bine�nteles ca Parintele Serafim si-a vizitat, �n mod mistic, manastirea, de Pasti, caci o fetita de sapte ani, pe care parintele o botezase cu c�tiva ani �n urma, l-a zarit �n prima zi a Pastilor. Era la manastire, purt�nd vesminte pascale pe de-a-ntregul albe si binecuv�nt�nd cu aghiasma si cu o cadelnita toate locurile: �nauntru si �n afara bisericii, toti copacii, precum si poarta manastirii. Noi credem ca Parintele Serafim a avut grija de manastire, �n timpul absentei Parintelui Gherman.

Monahia Brigid

1. Este de notat ca aceasta a fost o proslavire sav�rsita de un episcop, prin urmare socotindu-l �n mod "oficial" pe Parintele Serafim �n r�ndul sfintilor.

Aparut �n The Orthodox Word
Vol. 19, Nr. 102 (108-109) ianuarie-februarie, martie-aprilie, 1983
Traducere Mihaela Vi�an �i Radu Hagiu

"Calea cea dreapt� se afl� in inima care incearc� s� se smereasc�..."
Ieromonah Serafim Rose- Descoperirea lui Dumnezeu �n inima omului