LITURGHIE SI EUHARISTIE

Euharistia - punctul culminant si ratiunea de a fi a Liturghiei

Sf�nta Liturghie este slujba esential� �n care Biserica se �nalt� �n �mp�r�tia lui Dumnezeu pref�c�nd viata noastr� �n comuniune, din iubire, cu Sf�nta Treime si �ntre noi. Euharistia este punctul culminant si ratiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Nicolae Cabasila �si �ncepe t�lcuirea Sfintei Liturghii cu afirmatia c� s�v�rsirea acesteia are ca obiect prefacerea darurilor �n dumnezeiescul Trup si s�nge al Domnului �n scopul sfintirii credinciosilor prin �mp�rt�sirea cu acestea. �ntreaga r�nduial� a Liturghiei este o preg�tire si un urcuscontinuu spre unirea euharistic� cu Hristos.
�n Liturghie Hristos este prezent �n mod real nu numai �n jertfa euharistic� ci, dup� cum remarca P�rintele St�niloae, �n multe moduri: �n cuvintele Sfintei Scripturi citite �n Biseric�, �n cuv�ntul de propov�duire al preotului, �n rug�ciunile rostite de preot, �n c�nt�rile credinciosilor . Sf�nta Liturghie este un ansamblu unitar �n care fiecare lucrare ne face p�rtasi, �ntr-o anumit� m�sur�, lui Hristos si ne preg�teste pentru unirea deplin� cu El prin �mp�rt�sirea cu Trupul si S�ngele Lui.

Liturghia - �mplinirea preg�tirii pentru Euharistiie

Sf�nta Liturghie �mplineste preg�tirea personal� a fiec�ruia si preg�tirea comunit�tii pentru Euharistie fiind ultima si cea mai important� etap� a acestei preg�tiri, o �mpreun� �naintare a Bisericii, c�l�uzit� de Hristos, spre recunoasterea si primirea Mirelui. Fiecare Liturghie este astfel o actualizare a drumului spre Emaus (Lc. 24, 13-35): Hristos vine �n mijlocul nostru si ni se d�ruieste mai �nt�i prin cuvintele Sale f�c�nd s� "ard� inimile �n noi" (Lc. 24, 32) si s� se nasc� �n noi credinta care s� ne ajute s�-L recunoastem si s�-L primim �n Euharistie. �naintarea �n Liturghie spre momentul suprem al cuminec�rii cu Trupul si S�ngele Domnului presupune o schimbare l�untric� treptat� prin primirea hranei teologice, m�ncarea si b�utura Cuv�ntului. "De la meta-noia (c�inta) personal� a fiec�rui credincios si dob�ndirea "mintii lui Hristos" (I Cor. 2, 16) �naint�m la homo-noia (acelasi g�nd al) tuturor si la meta-morfoza (transfigurarea) a toate (a trupului si a sufletului, a persoanei si a comunit�tii) si la manifestarea �n fiecare si �n toti a tainei Cuv�ntului �ntrupat" .
Liturghia Cuv�ntului si Liturghia Euharistic� �n unitatea lor realizeaz� unirea cu Hristos
�n afara Proscomidiei, care este o parte introductiv�, Liturghia propriu-zis� este format� din dou� p�rti indisolubil legate si cu o structur� paralel�: Liturghia Cuv�ntului (catehumenilor) si Liturghia Euharistic� (credinciosilor). Prima are �n centru hrana teologic�, �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuvintele Sale pe care le auzim �n lecturile scripturistice si �n predic�. A doua are �n centru �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul �ntrupat adic� cu �nsusi Trupul si S�ngele Lui. Rug�ciunile rostite de preot sau credinciosi �n ambele p�rti ale Liturghiei sunt mijloace prin care intr�m �n leg�tur� cu Hristos si ne preg�tim pentru �mp�rt�sirea cu El. Liturghia Cuv�ntului preg�teste si se �mplineste �n Liturghia Euharistic� si am�ndou�, �n unitatea lor, realizeaz� �nt�lnirea si unirea cu Hristos.

Preg�tirea pentru intrarea �n �mp�r�tie

Liturghia Cuv�ntului se deschide cu binecuv�ntarea mare care proclam� scopul Sfintei Liturghii ca fiind intrarea �n �mp�r�tia Treimic� a dragostei. Aceast� intrare se poate �mplini numai prin �mp�rt�sirea cu Fiul lui Dumnezeu �ntrupat care a biruit moartea prin cruce.
Ectenia Mare este o rug�ciune atotcuprinz�toare care �mbr�tiseaz� �ntreaga lume chem�ndu-ne s� l�s�m toat� grija personal� si s� ne identific�m cu rug�ciunea Bisericii, �nv�t�nd ierarhia crestin� a valorilor.
Antifoanele ne preg�tesc pentru intrarea �n �mp�r�tie ar�t�ndu-ne starea �n care trebuie s� ne apropiem de Dumnezeu (antifonul I: "Binecuvinteaz� suflete al meu pe Domnul") m�rturisind credinta �n Fiul lui Dumnezeu care ne-a deschis calea spre �mp�r�tie si ne d�ruieste puterea de a intra �n ea (antifonul II: "Unule N�scut"). Antifonul III, Fericirile, ne pune �n fat� conditiile intr�rii �n �mp�r�tie.
Intrarea Mic� const�nd �n purtarea Evangheliei, icoana Cuv�ntului lui Dumnezeu, prin mijlocul credinciosilor si intrarea prin usile �mp�r�testi, care simbolizeaz� usile cerului, �n altar, imagine a �mp�r�tiei lui Dumnezeu, aminteste �ntreaga lucrare a Fiului. Dumnezeu Cuv�ntul S-a �ntrupat si a venit �n lume "ca s� lumineze pe tot omul care vine �n lume" (In. 1,9) si a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a se face cunoscut si pentru a-L face cunoscut pe Tat�l ("Dac� M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tat�l Meu L-ati fi cunoscut" In. 14,7) si a-i conduce astfel, cu Sine, �n �mp�r�tie .

Consumarea euharistic� a Cuv�ntului

C�ntarea trisaghionului, dup� cum o arat� rug�ciunea corespunz�toare, uneste �ngerii si oamenii �n sl�virea lui Dumnezeu descoperindu-ne sfintenia lui Dumnezeu si preg�tindu-ne pentru primirea Cuv�ntului Lui. Lecturile scripturistice plasate �n contextul doxologic al trisaghionului arat� "modul �n care Cuv�ntul lui Dumnezeu ajunge �n biseric� venind nu pur si simplu din trecut, ca o carte sau un canon fixat ci, mai ales, din realitatea eshatologic� a �mp�r�tiei" . P�rintii Bisericii (Clement Alexandrinul, Origen, Sf�ntul Ioan Gur� de Aur, Sf�ntul Grigore Teologul) subliniaz� c�, �n Liturghie, Cuv�ntul este consumat euharistic, ne �mp�rt�sim de Dumnezeu prin cuvintele Sale. De aceea rug�ciunea care precede Evanghelia este o adev�rat� epiclez� pentru ca Duhul Sf�nt s� fac� prezent Cuv�ntul lui Dumnezeu �n mijlocul Bisericii Sale.
Locul firesc al predicii este �n continuarea Evangheliei reprezent�nd primirea Evangheliei �n unitatea Bisericii peste care odihneste Duhul Sf�nt, o parte esential� a Liturghiei Cuv�ntului.

Actualizarea Cinei celei de Tain�

Liturghia Euharistic� este o actualizare a Cinei cele de Tain� si, implicit, a celor patru lucr�ri s�v�rsite atunci de Hristos: "a luat" (p�inea), "a multumit si a binecuv�ntat", "a fr�nt" si "a dat" (ucenicilor). Acestor patru lucr�ri le corespund patru p�rti ale Liturghiei : Intrarea Mare, anaforaua, fr�ngerea, �mp�rt�sirea.
"A luat" - Intrarea mare este centrul ritualurilor preanaforale care au ca scop preg�tirea material� a altarului si a darurilor si preg�tirea duhovniceasc� a slujitorilor si a credinciosilor pentru aducerea jertfei duhovnicesti si �mp�rt�sire. Imnul heruvic scoate foarte bine �n evident� acest lucru. El nu se refer� strict la procesiune asa cum �n mod gre�it a fost �n�eles uneori prin analogie cu Liturghia darurilor mai �nainte sfintite. Heruvicul este o introducere la �ntreaga actiune liturgic� de la anafora la �mp�rt�sanie. �i �nvat� pe credinciosi c� ei, care vor c�nta c�ntarea �ntreit sf�nt� a heruvimilor (Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt Domnul Savaot �, din timpul anaforalei) trebuie s� lase toat� grija lumeasc� (Sus s� avem inimile) ca s�-L primeasc� (upodexomai) pe Hristos �n �mp�rt�sanie .
Sf�ntul Ignatie al Antiohiei arat� c� �n Biseric� trebuie s� fie unire �n credint� si dragoste . De aceea, �nainte de �n�ltarea jertfei euharistice, aceast� unitate se tr�ieste prin dou� acte liturgice: s�rutarea p�cii si rostirea Crezului. Credem c� asa cum, �n multe biserici, s-a revenit la practica rostirii �n comun a Crezului, ar fi de dorit o revenire si la practica s�rut�rii p�cii si �ntre credinciosi (b�rbati cu b�rbati si femei cu femei) deoarece "s�rutarea aceasta uneste sufletele unele cu altele si �ndep�rteaz� din suflete orice vr�jm�sie".

"A multumit si a binecuv�ntat"- Anaforaua este o lung� rug�ciune de multumire adresat� lui Dumnezeu Tat�l prin care se aduce jertfa euharistic�. �n vechime protosul adun�rii euharistice o rostea cu voce tare, �n auzul credinciosilor care se asociau numai la ecfonisul final prin r�spunsul "Amin". Termenul de anafora �nseamn� ridicare, �n�ltare, ofrand�, jertf�.
Anaforaua �si are izvorul �n rug�ciunea de multumire si binecuv�ntare rostit� de M�ntuitorul �n seara Cinei celei de Tain�. �n Biserica primar� ierarhii aveau dreptul s� improvizeze textul anaforalei d�ndu-i o redactare personal�, respect�nd �ns� o anumit� schem� comun� tuturor liturghisitorilor �n ceea ce priveste ideile exprimate. Cu timpul s-au impus anumite anaforale redactate de diferite personalit�ti ale Bisericii. �n Biserica Ortodox� s-au p�strat �n uz anaforalele Sfintilor Ioan Gur� de Aur si Vasile cel Mare.
Av�nd structura unei cuv�nt�ri, a unei istorisiri publice despre slava lui Dumnezeu si opera Lui, anaforaua este, mai ales �n cazul Sf�ntului Vasile cel Mare, o adev�rat� sintez� a teologiei ortodoxe exprimat� �n form� doxologic�. Ea are o structur� trinitar�, �n cinstea Sfintei Treimi, put�nd identifica �n cadrul ei trei p�rti �n care se face referire special� la lucrarea fiec�rei Persoane treimice urmate de rug�ciunea de mijlocire general� a Bisericii.

Anaforaua liturgic� - rug�ciunea central� a Sfintei Liturghii

�n cursul anaforalei se aduce multumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, se face pomenirea lucr�rii m�ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se �nalt� darurile de p�ine si vin si se invoc� Duhul Sf�nt spre sfintirea acestora. Cuv�ntul se uneste astfel cu Taina, p�inea si vinul se prefac, prin pogor�rea Duhului Sf�nt, �n Trupul si S�ngele Domnului.
Anaforaua scoate �n evident� faptul c� actualizarea lucr�rii m�ntuitoare a lui Hristos se face prin s�v�rsirea Sfintei Liturghii iar primirea roadelor acestei lucr�ri se face prin cuminecarea celor prezenti cu Sfintele Taine (scopul acestei slujbe): "Pentru ca s� fie celor ce se vor �mp�rt�si spre trezirea sufletului, spre iertare p�catelor, spre �mp�rt�sirea cu Sf�ntul T�u Duh, spre plinirea �mp�r�tiei cerurilor, spre �ndr�znirea cea c�tre Tine iar nu spre judecat� sau spre os�nd�"(anaforaua Sf�ntului Ioan Gur� de Aur). Tot anaforaua ne descoper� si sensul eclezial al �mp�rt�saniei care dep�seste abordarea ei strict individualist�: "Iar pe noi pe toti care ne �mp�rt�sim dintr-o p�ine si dintr-un potir s� ne unesti unul cu altul prin �mp�rt�sirea aceluiasi Duh Sf�nt"(anaforaua Sf�ntului Vasile cel Mare). Reiese clar astfel c� participarea la Liturghie se �mplineste prin �mp�rt�sirea cu Trupul si S�ngele Domnului.
Rostirea cu voce tare a anaforalei �n Biserica primar� era expresia �mpreunei -slujiri a clerului si poporului �n Sf�nta Liturghie. Sf�ntul Ioan Gur� de Aur arat� c� "tot poporul binecredincios, laolalt� cu ceata preoteasc�, �n picioare si cu m�inile ridicate aduc �nfricos�toarea Jertf�" . La Sf�nta Liturghie nu pot fi spectatori pasivi. Credinciosii slujesc al�turi de cler si, pentru a sluji, este nevoie ca ei s� aud� si s� �nteleag� rug�ciunile rostite de preot �n numele lor.
�ncep�nd cu sec. V-VI s-a r�sp�ndit tot mai mult obiceiul citirii �n tain� a anaforalei. Acest obicei nu s-a impus datorit� unor motive care s� tin� de esenta Liturghiei ci din dorinta de a c�stiga timp printr-o rostire mai gr�bit� a anaforalei atunci c�nd Liturghia s-a lungit ca urmare a introducerii imnelor c�ntate de credinciosi . Nu exist� nici o reglementare a autorit�tii bisericesti care s� indice citirea �n tain� a anaforalei. Din contr�, �mp�ratul Justinian prin Novella 137, cap. VI din 25 martie 565 interzice citirea �n tain� a anaforalei" . Dar m�sura sa nu a putut opri r�sp�ndirea acestui obicei. S-a ajuns astfel ca r�nduiala Liturghiei s� ia �nf�tisarea "unui serviciu dublu: de o parte unul cu caracter tainic s�v�rsit �n t�cere de c�tre liturghisitor �n altar, iar altul exterior, perceptibil si executat de c�tre diacon si popor (stran�, c�nt�ret, cor) �n v�zul si auzul tuturor. Faptul acesta a f�cut ca poporul s� r�m�n� din ce �n ce mai str�in si mai opac fat� de partea ce revine preotului adic� tocmai de ceea ce este esen�ial si fundamental �n actiunea Liturghiei"
�n consecint� apar si explic�ri ale Liturghiei care absolutizeaz� rolul clerului transform�ndu-i pe credinciosi �n simpli spectatori. Dezvoltarea �n paralel a iconostasului si �ntelegerea gresit� a acestuia ca un zid desp�rtitor �ntre cler si credinciosi care ascunde lucrarea clerului a f�cut ca uneori s� se ajung� la identificarea caracterului tainic al Liturghiei cu p�strarea secretului �n ce priveste ceea ce preotii fac si rostesc. Dar aceast� �ntelegere vine �n contradictie flagrant� cu sensul profund al cultului crestin ortodox de �mpreun�-slujire a clerului si credinciosilor.
Paralela f�cut� �ntre iconostas si citirea �n tain� a rug�ciunilor �n sensul desp�rtirii si ascunderii de credinciosi este gresit� dovedind o ne�ntelegere a sensului iconostasului. Iconostasul nu ascunde ci descoper� realitatea vesnic� �mp�r�tiei cerurilor, el nu desparte ci uneste Biserica p�m�nteasc� cu cea cereasc� pentru c� iconostasul nu este un perete desp�rtitor ci un suport pentru icoane. Icoana �nvat�, descoper� si uneste de aceea iconostasul ofer� toate posibilit�tile unei particip�ri depline si constiente �n cel mai �nalt grad la Liturghie. "Deplin�tatea liturgic� const� �n prezenta iconostasului si �n a face rug�ciunile euharistice accesibile poporului. Numai �n acest chip cuv�ntul si icoana �si vor dob�ndi deplin�tatea �ntelesului lor" .
Citirea �n tain� a rug�ciunilor Liturghiei a afectat serios caracterul catehetic al Sfintei Liturghii. �n lipsa unei explicatii speciale Liturghia a devenit tot mai ne�nteleas� de popor, unitatea dintre Liturghie si Euharistie nu a mai este perceput�. "Credinciosii au ajuns s� nu mai priceap� rostul sacru, al Sfintei Liturghii si s� participe tot mai rar la s�v�rsirea ei" .
Omul modern vrea s� �nteleag� ceea ce face si de aceea, �n ultimul timp, tot mai multi teologi subliniaz� importanta revenirii la citirea cu voce tare a rug�ciunilor Liturghiei si �n primul r�nd a anaforalei care are un rol esential �n preg�tirea pentru �mp�rt�sanie.

"A fr�nt"- Dup� anaforaua liturgic� urmeaz� ultimele ritualuri preg�titoare pentru cuminecare:
v Rug�ciunea "Tat�l nostru" �n care credinciosii �si m�rturisesc unitatea fr�teasc�, cer iertarea p�catelor si "p�inea cea spre fiint�" adic� �nsusi Trupul Domnului.
v Exclamatia "Sfintele sfintilor!" atrage atentia la cele sfinte adic� Trupul si S�ngele Domnului sunt numai pentru sfinti.
v R�spunsul "Unul Sf�nt, Unul Domn Iisus Hristos" arat� c� numai El este sf�nt si izvor al sfinteniei dar" si noi suntem sfinti dar nu prin fire ci prin participare, prin nevoint� si rug�ciune" .
v Fr�ngerea propriu-zis� a agnetului

"A dat"- Ultima parte a Liturghiei, �mp�rt�sirea, este �mplinirea si ratiunea de a fi a �ntregii slujbe care este o �n�ltare continu� spre acest moment suprem. Unirea cu Hristos �nseamn� a vedea "lumina cea adev�rat�, a primi Duhul cel ceresc, a afla credinta cea adev�rat�", este "culmea vederii, a luminii si a comuniunii cu Dumnezeu" .
Acum putem cu adev�rat s� iesim "cu pace" din biseric� duc�nd pacea si darul lui Dumnezeu, primite la Liturghie, acas� si pretutindeni unde ne g�sim.

Concluzii

�ntreaga r�nduial� a slujbei ne descoper� faptul c� Liturghia este �mplinirea preg�tirii pentru Euharistie iar Euharistia este punctul culminant si ratiunea de a fi a Liturghiei. Ca urmare c�teva concluzii se impun:
v Liturghia este o lucrare comun� a �ntregii Biserici, o �mpreun� �naintare spre unirea cu Hristos. De aceea orice manifestare a evlaviei individuale care face abstractie de slujb� (citirea unor rug�ciuni, �ngenunchieri etc.) sunt total nepotrivite.
v�mp�rt�sirea credinciosilor �n afara Liturghiei este o exceptie care nu se aplic� dec�t �n cazul bolnavilor. �n restul cazurilor este o �ndep�rtare de la sensul autentic al slujbei.
v Participarea la Liturghie se �mplineste prin �mp�rt�sire. O Liturghie la care nu se cuminec� dec�t clericii �si atinge doar �n mic� m�sur� scopul. De aceea idealul spre care trebuie s� tindem este ca cei care particip� la slujb�, av�nd preg�tirea potrivit�, s� se si �mp�rt�seasc�.

 

Note bibliografice:� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, I, trad., studiu introductiv si note de Pr. Prof. Dr. Ene Braniste �n Scrieri, Bucuresti, 1989, p. 26 � Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloaie, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p. 81-106.
� Arhimandritul Vasilios, Intrarea �n �mp�r�tie. Elemente de tr�ire liturgic� a tainei unit�tii �n Biserica Ortodox�, trad. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ic�, Sibiu, 1996, p. 33 � Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Brosteanu si P�rintele Galeriu, Bucuresti, 1992, p. 363.
� Ioannis Zizioulas , Fiinta eclesial�, trad. Aurel Nae, Bucuresti, 1996, p.217, n. 70.
� Paul Evdokimov, Rug�ciunea �n Biserica de R�s�rit, trad. de Carmen Bolocan, Iasi, 1996, p. 175
� vezi Sf�ntul Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, T�lcuirea Sfintei Liturghii, prezentare traducere si note de Pr. Prof. Nic. Petrescu, �n MO, an XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 200 � Sf. Ignatie Teoforul, Ep. C�tre Magnezieni, I, 2, �n. Scrierile P�rintilor Apostolici, Bucuresti, 1995, p 198
� Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V Mistagogic�, 3, trad. de Pr. D. Fecioru, �n Catehezele, vol. II, Bucuresti, 1943, p. 567.
� Sf. Ioan Gur� de Aur, Omilia III la Epistola c�tre Filipeni, la Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 273.
� Vezi Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 238.
� Corpus juris civilis, ed. Eduard Osendrugen, part. III, Lipsca, 1875, p. 628.
� Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie,ed. Rom�nia Crestin�, 1999, p.27
� Leonid Uspensky, Problema iconostasului, �n MB, an XV (1965), p. 119.
� Pr. D. St�niloaie (interviu) �n Ioanichie B�lan, Convorbiri duhovnicesti, vol. II, Roman, 1988, p. 15.
� Vezi Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 282, Pr. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, ed. Rom�nia Crestin�, 1999, p.53, Pr. Prof. Dumitru Popescu, Cuv�nt �nainte la ibidem p. 10, Pr. Prof. Ioan Ic�, Modurile prezentei personale alui Iisus Hristos si ale comuniunii cu El �n Sf�nta Liturghie, �n Persoan� si comuniune, Sibiu, 1993, etc.
� Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic�., 19, �n Cateheze II, p. 576..
� Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia bisericeasc�, , III,I, �n Opere Complete, trad., introducere si note de Pr. Dumitru St�niloae, Bucuresti 1996, nota 69, p. 124-.

 

 

"Spre tămăduirea sufletului şi a trupului"

Euharistia este "Taina Tainelor"(1), "piscul cel mai �nalt al vieţii duhovniceşti" (2), �mplinirea promisiunii lui Hristos de a ram�ne �n noi si noi �ntru El (Ioan 6, 56). Mintea este copleşiă �n faţa măreţiei acestei Taine prin care Hristos se face una cu noi, Trupul şi S�ngele Său una cu trupul şi s�ngele nostru. Venind să ne �mpărtăşim mărturisim cu credinţă că �n Sf�ntul Potir se află �nsuşi Preacurat Trupul şi �nsuşi Preasf�nt S�ngele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui Viu pe care �ndrăznim a le primi pentru cuv�ntul Domnului: "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi m�nca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea S�ngele Lui, nu veţi avea viaţa �n voi."(Ioan 6, 53).
Sf�ntul Pavel ne avertizeaza �nsă: "Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să măn�nce din p�ine şi să bea din pahar. Căci cel ce măn�ncă şi bea cu nevrednicie, os�ndă �şi măn�ncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit." (I Cor. 11, 28-30). Ca urmare rugăciunile r�nduite de Biserică a fi rostite �nainte de cuminecare ne atrag atenţia asupra nevredniciei noastre şi, exprim�nd teama ca Sfintele Taine ne-ar putea fi spre os�ndă din cauza �nv�rtosării noastre, ne cheamă la pocăinţă.
Din păcate observăm �n ultimul timp o alunecare a accentului dinspre aceasta teamă cucernică ce vine din conştiinţa nevredniciei dar care nu ne �mpiedică ci, din contră, ne pregăteşte pentru unirea cu Hristos, spre o foarte lumească frică de boală trupească ce ar putea fi contactată prin �mpărtăşirea credincioşilor cu o singură linguriţă.
Daca aceasta frică de �mbolnăvire poate fi �nţeleasă (dar nu acceptată!) �n cazul unor oameni care, deşi se declară ortodocsi, cunosc prea puţin credinţa ortodoxă şi nu participă la viaţa liturgică a Bisericii, lucrurile devin de-a dreptul alarmante atunci c�nd chiar unii dintre slujitorii altarului, preocupaţi de "potenţialul biologic al neamului" (vezi Pr. Dr. V. Munteanu, Pentru sănătatea psihosomatică a noastră, �n �nvierea, anul XI, nr. 19), ajung să susţină acest lucru. Ne �ntrebăm care este credinţa celui care acceptă faptul că Trupul şi S�ngele Fiului lui Dumnezeu celui Viu poartă cu sine SIDA, bacili de tuberculoză sau alte boli. Sau că Dumnezeu �ngăduie ca cel ce vine la Sine cu pocainţă să se �mbolnăvească din cauza linguriţei. Aş �ndemna pe adepţii acestei teorii să ne prezinte cel puţin un caz de credincios sau preot care s-a �mbolnavit din cauza linguriţei cu care s-a �mpărtăşit.
�mpărtăşirea laicilor cu linguriţa a fost introdusă abia �n secolele VIII - IX pentru a se evita profanarea Sfintelor Taine dar, �ncă de la �nceput, linguriţa capătă semnificaţia simbolică a cleştelui cu care serafimul a luat carbunele aprins pentru a curăţa buzele profetului Isaia (3) (Isaia 6, 6-7). Trupul si S�ngele Domnului este cu adevarat foc care curăţă sufletul şi trupul de toată �ntinăciunea. Ca urmare, de-a lungul secolelor �mpărtăşania cu aceeaşi linguriţă a fost acceptată fără nici un fel de probleme. �n aceste conditii este de-a dreptul ridicol să ne punem problema "eventualului efect antiseptic" al Sfintelor Taine. Daca totuşi o facem, răspunsul Bisericii �l aflăm chiar �n rugăciunea pe care o rostim ca o concluzie a pregătirii pentru cuminecare: "Nu spre judecată sau spre os�ndă să-mi fie mie �mpărtăşirea cu Sfintele Taine Doamne ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului".
Practica schimbării sau a spălării linguriţei după �mpărtăşirea fiecărui credincios ar putea fi justificată de unii, din raţiuni pastorale, pentru menajarea sensibilităţii unor credincioşi. Problema este �nsă greşit pusă deoarece nu este vorba despre un aspect marginal al vieţii Bisericii unde putem face compromisuri ci de �nsăşi centrul acestei vieti. O condiţie principală pe care Biserica o pune celui ce vrea să se �mpărtăşească este, alături de pocăinţă, credinţa că �n potir se află Trupul si S�ngele Dumnezeului celui Viu. Teama de �mbolnăvire din cauza linguriţei dovedeşte lipsa acestei credinţe. Un astfel de om riscă cu adevarat să se �mbolnavească dar nu din cauza linguriţei ci, după cuv�ntul Sf�ntului Pavel, din cauza nevredniciei.
Acceptarea schimbării sau spălării linguriţei �n timpul �mpărtăşaniei este un compromis prin care noi, slujitorii altarului, ne arătăm �ndoiala că �n potir se află Hristos, lovind astfel �n �nsăşi esenţa credinţei noastre. Dacă suntem cu adevărat preocupaţi de "sănătatea psihosomatică a neamului" să ne străduim să mărturisim şi să cultivăm credinţa cea adevărată �ndemn�ndu-i pe credincioşi să ducă o astfel de viaţă �nc�t, cu pregătirea corespunzătoare, să răspundă c�t mai des cu "frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste" şi fără reticenţe de ordin (pseudo-) igienic, chemării preotului de a se �mpărtăşi cu Trupul şi S�ngele Domnului "spre tămăduirea sufletului şi a trupului".

Note biliografice:

1. Dionisie Areopagitul, Ierarhia bisericeasca, III, 1
2. Nicolae Cabasila, Despre viata �n Hristos, IV
3. Pr. Prof. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p.327

 

Explicarea Sfintei Liturghii (I)

Sf�nta Liturghie - Taina Tainelor

Crestinismul este viat�

Crestinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu s� ader�m, ci viat�, viata cea adev�rat� �n comuniune cu izvorul vietii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o datorit� p�catului originar. Prin �ntruparea, moartea, �nvierea si �n�lsarea Sa la cer M�ntuitorul Iisus Hristos a restaurat firea uman� si ne-a eliberat de sub st�p�nirea p�catului si a mortii d�ruindu-ne viata vesnic� a �mp�r�tiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vietii vesnice �n botezul nostru c�nd "ne-am �ngropat cu El, �n moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a �nviat din morti prin slava Tat�lui asa s� umbl�m si noi �ntru �nnoirea vietii"(Rom. 6, 4).

Slujbele Bisericii reprezint� �mp�rt�sirea concret� de viata cea nou� �n Hristos

Biserica este �mp�r�tia lui Dumnezeu pe p�m�nt iar slujbele reprezint� intrarea noastr� �n aceast� �mp�r�tie, tr�irea si �mp�rt�sirea concret� de viata cea nou� �n Hristos, de dreptatea, pacea si bucuria �n Duhul Sf�nt ce caracterizeaz� �mp�r�tia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poart� �n lumea prezentei directe a lui Dumnezeu f�c�ndu-ne p�rtasi bucuriei �nvierii. Crestinismul este, pentru aceasta, o religie liturgic�, o religie �n care pe primul plan este cultul, tr�irea liturgic� a vietii celei noi �n comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, �n primul r�nd, o comunitate rug�toare, sl�vitoare. �ntelegem astfel de ce Biserica noastr� se numeste ortodox�: este Biserica ce aduce dreapt� sl�vire (orthos - doxa) lui Dumnezeu si, ca urmare, are credinta dreapt� fiind Biserica cea adev�rat�.

Sf�nta Liturghie - unirea tuturor �n Biseric� si intrarea Bisericii �n �mp�r�sia lui Dumnezeu

Centrul cultului ortodox este Sf�nta Liturghie, slujba �n care se realizeaz�, prin excelent�, intrarea noastr� �n �mp�r�tie, mai precis unirea tuturor �n Biseric� si intrarea Bisericii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o preg�tire pentru Liturghie si �si g�sesc �mplinirea �n ea. Sf�ntul Dionisie Areopagitul numeste Sf�nta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea �ncununeaz� tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe si uneste cel mai deplin pe fiecare credincios si pe toti �n Dumnezeul cel Unul si infinit �n iubire des�v�rsind comuniunea cu Dumnezeu .

Taina m�ntuirii si Tainele Bisericii

Ast�zi vorbind despre Tain� avem tendinta de a ne g�ndi numai la cele Sapte Taine sau sacramente ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar p�n� �n secolul al XIII-lea Biserica Ortodox� nu a fixat precis num�rul Tainelor, P�rin�ii prefer�nd s� se refere la Taina m�ntuirii �n sens general si la aspectele acesteia, la Taina unic� a Bisericii �n care Dumnezeu �si �mp�rt�seste viata Sa dumnezeiasc� omenirii, r�scump�r�nd omul din p�cat si din moarte si rev�rs�nd asupra omului slava nemuririi. Aceast� Tain� se concretizeaz� �n lucr�rile specifice ale Bisericii �n care Hristos �nsusi se ofer� si se �mp�rt�seste printr-un ritual de sfin�ire s�v�rsit de slujitorii bisericesti �n si prin puterea Duhului Sf�nt.

Sf�nta Liturghie este Taina Tainelor

Punctul culminant al acestor lucr�ri este Sf�nta Liturghie, Taina Tainelor, Taina actualiz�rii lucr�rii m�ntuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El, Taina �mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos si a intr�rii ei �n �mp�r�tia lui Dumnezeu. La Sf�nta Liturghie Duhul Sf�nt introduce realitatea eshatologic� a �mp�r�tiei �n istorie schimb�nd istoricitatea liniar� �n prezent�. Trecutul si viitorul sunt astfel unite �ntr-o realitate unic� si indivizibil� realiz�ndu-se o sintez� a istoricului si eshatologicului .

Sf�nta Liturghie - Taina lui Hristos

Sf�nta Liturghie este o anamnez�, o pomenire a faptelor m�ntuitoare ale lui Dumnezeu �ncep�nd de la creatie si, �n primul r�nd, a lucr�rii m�ntuitoare a lui Hristos. Dar aceast� pomenire nu este o simpl� comemorare ci o actualizare a evenimentelor. �n Liturghie are loc o epifanie si dezv�luire cresc�nd� a prezentei lui Hristos Cel �ntrupat, R�stignit, �nviat si �n�ltat dar si ca Cel va s� vin�. Liturghia este "Evanghelia mereu actualizat�" .

Sf�nta Liturghie - Taina Bisericii

�n Liturghie Hristos e prezent �n mijlocul Bisericii Sale, a adun�rii credinciosilor. Nu �l �nt�lnim ca insi singuratici ci ca m�dulare ale trupului S�u adunate laolalt� sporind ne�ncetat comuniunea cu El si �ntre noi printr-un urcusspiritual continuu al nostru spre trepte tot mai �nalte de comuniune duhovniceasc� cu Hristos si, �n Hristos, cu Sf�nta Treime. �n Liturghie Biserica primeste darul unit�tii "de sus", �n Hristos, �mplinindu-se ca Trup al lui Hristos. Fiecare comunitate local� realizeaz� astfel si reveleaz� Biserica �ntreag�, evenimentul noului mod de viat� care constituie m�ntuirea, participarea omului la viata vesnic�. �n acelasi timp Liturghia este slujit� �n comuniune cu �ntreaga Biseric� universal� si �n numele �ntregii Biserici pomenindu-se at�t cei aflati departe c�t si cei adormiti ca m�dulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos, realiz�ndu-se astfel o unitate �n timp si spatiu.

Fiecare credincios trebuie s� �nteleag� Sf�nta Liturghie

Viata cre�tin� autentic� nu poate fi conceput� �n afara Sfintei Liturghii care ocup� locul central �n Biseric� si �n viata oric�rui crestin care �si ia �n serios demnitatea de m�dular al Trupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie si nu numai a asista este foarte important ca fiecare credincios s� �nteleag� semnificatia ei. Ca urmare, �n cadrul acestei rubrici v� vom oferi o explicare sistematic� a acestei slujbe esentiale a Bisericii care este Sf�nta Liturghie.

 

Explicarea Sfintei Liturghii(II)

C�teva repere istorice:
Liturghia �n primele trei secole

Sf�nta Liturghie este un organism spiritual viu, �n continu� evolutie, si nu o relicv� a istoriei

Multi crestini ortodocsi cred c� Sf�nta Liturghie a fost de la �nceput asa cum o cunosc ei ast�zi. Dar, cu toate c� �n ultimele secole Liturghia nu a cunoscut schimb�ri semnificative, aceasta nu �nseamn� c� forma ei de azi este fix� si neschimbabil�. Sf�nta Liturghie este un organism spiritual viu, �n continu� evolutie si nu o relicv� a istoriei. �n decursul veacurilor ea a evoluat de la simplitatea originar� la bog�tia de azi. Dar aceast� evolutie nu a �nsemnat o �ndep�rtare de la adev�r, asa cum �ncearc� s� argumenteze unii eterodocsi, ci o crestere fireasc�, expresie a lucr�rii Duhului Sf�nt �n Biseric�, o dezvoltare a elementelor esentiale pe care le g�sim de la �nceput �n structura Liturghiei.

Sf�nta Liturghie a fost �ntemeiat� de M�ntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain�

Sf�nta Liturghie a fost �ntemeiat� de M�ntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain� c�nd "a luat p�inea si, binecuv�nt�nd, a fr�nt si a dat ucenicilor s�i zic�nd: Luati m�ncati acesta este trupul Meu. Si lu�nd paharul si multumind le-a dat zic�nd: Beti dintru acesta toti, C� acesta este S�ngele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se vars� spre iertarea p�catelor" (Mt. 26, 26-28). Sfin�ii Evanghelisti Marcu si Luca precum si Sf�ntul Pavel precizeaz� c� M�ntuitorul a l�sat Bisericii porunca expres� de a oficia Sf�nta Liturghie: "S� faceti aceasta �ntru pomenirea Mea" (Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20, I Cor. 11, 22-25).

Liturghia apostolic� era mult mai simpl�, �ns� cuprindea elementele esentiale care se vor p�stra p�n� ast�zi

Dup� pogor�rea Duhului Sf�nt, primii crestini, urm�nd porunca M�ntuitorului, "st�ruiau �n �nv�t�tura apostolilor si �n �mp�rt�sire, �n fr�ngerea p�inii si �n rug�ciuni" (FA 2,42) adic� �n slujirea Sfintei Liturghii care, �nc� de la �nceput, a fost centrul vietii Bisericii, Taina actualiz�rii lucr�rii m�ntuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El.
Desi �n Noul Testament nu avem o descriere am�nuntit� a Liturghiei pe care o s�v�rseau Sfin�ii Apostoli si urmasii lor, putem totusi ca, �n lumina informatiilor patristice ulterioare, pornind de la citatul de mai sus (FA II,42) si de la alte texte nou-testamentare, s� reconstituim structura acesteia. Remarc�m faptul c� slujba era mult mai simpl� �ns� cuprindea elementele esen�iale care se vor p�stra p�n� azi si anume:
v adunarea �n Biseric� - ( vezi I Cor XI,18)
v "�nv�t�tura apostolilor"- lecturi si predici (vezi si I Tes V,27; Col IV,16; FA XX,7,11; I Tim IV,13; I Cor XVI,26) av�nd �n centru �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt. Aceast� parte se va dezvolta �n Liturghia Cuv�ntului sau a catehumenilor.
v "fr�ngerea p�inii si rug�ciuni" - este ceea ce se va numi, mai t�rziu, Liturghia Euharistic� sau a credinciosilor.
Se f�ceau rug�ciuni pentru diferite categorii de credinciosi (I Tim II,1).
Probabil crestinii �si d�deau si s�rutarea p�cii dac� "s�rutarea sf�nt�" pomenit� de Sf�ntul Pavel (Rom 16,16; I Cor 16,20; II Cor 13,12; I Tes 5,26) este o aluzie la acest act liturgic.
Fr�ngerea p�inii era �nteleas� ca o actualizare, prin lucrarea Duhului Sf�nt, a Cinei celei de Tain�. Ca urmare se �mplineau actele principale f�cute de Hristos la aceast� Cin�:
w "a luat" - aducerea darurilor de p�ine si vin ( I Cor. XI,23 -26);
w "a binecuv�ntat" - rug�ciunile de multumire si sfintire a darurilor (I Cor. XIV,16) rostite cu voce tare de �nt�ist�t�torul adun�rii euharistice la care credinciosii r�spund cu Amin exprim�ndu-si astfel adeziunea;
w "a fr�nt" - fr�ngerea propriu-zis� a p�inii pref�cut� �n Trupul lui Hristos;
w "a dat" - �mp�rt�sirea general� cu Trupul si S�ngele Domnului .

Prima descriere a Liturghiei Bisericii primare dateaz� de la jum�tatea sec. al II-lea d.H. O sut� de ani mai t�rziu, la mijlocul sec. II dup� Hristos, Sf�ntul Iustin Martirul si Filozoful ne d� cea mai am�nuntit� descriere a Liturghiei din primele trei secole:
"�n asa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce tr�iesc la orase sau la sate si se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profetilor (Vechiul Testament n.n.), c�t� vreme �ng�duie timpul. Apoi, dup� ce cititorul �nceteaz�, �nt�ist�t�torul (episcopul sau preotul n.n.) tine un cuv�nt prin care sf�tuieste si �ndeamn� la imitarea acestor frumoase �nv�t�turi. Apoi, ne ridic�m �n picioare toti laolalt� si �n�lt�m rug�ciuni; dup� care, �ncet�nd noi rug�ciunea, [ne �mbr�tis�m unii pe altii cu s�rutarea p�cii - vezi cap. 65 - si] se aduce p�ine si vin si ap�, iar �nt�ist�t�torul �nalt� deopotriv� rug�ciuni si multumiri, c�t poate mai multe, la care poporul r�spunde �ntr-un singur glas, rostind Amin. Si se d� fiec�ruia s� se �mp�rt�seasc� din cele ce au fost consfintite prin euharistie, iar celor care nu sunt de fat� li se trimite euharistia acas�, prin diaconi."
Structura Liturghiei Bisericii primare, sugerat� doar de textele nou-testamentare, este expus� acum cu claritate si anume:
v Adunarea �n Biseric�;
v Liturghia Cuv�ntului (catehumenilor)
w Lecturi din Noul si Vechiul Testament
w Omilia (explicarea textelor citite)
v Liturghia euharistic� (credinciosilor)
w Rug�ciunea general� pentru Biseric� si lume
w S�rutarea p�cii
w aducerea darurilor de p�ine si vin ("a luat")
w rug�ciunea de sfintire - anaforaua ("a binecuv�ntat") rostit� cu voce tare de �nt�ist�t�tor la care credinciosii r�spund cu Amin exprim�ndu-si adeziunea
w fr�ngerea p�inii ("a fr�nt")
w �mp�rt�sirea tuturor ("a dat").

Dezvoltarea Liturghiei a dus la aparitia diverselor traditii liturgice

Aceast� form� originar� a Liturghiei se va dezvolta treptat deoarece, �n cadrul schemei de mai sus, liturghisitorii aveau o mare libertate de improviza�ie �n ceea ce priveste formularea rug�ciunilor, stabilirea lecturilor biblice, introducerea unor imne religioase etc. Cu timpul s-au precizat anumite idei principale care trebuiau abordate, �ntr-o anumit� ordine, �n cadrul rug�ciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice (rug�ciunea central� a Sfintei Liturghii) alc�tuite de personalit�ti marcante ale vietii bisericesti si, mai apoi, �n diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualiz�ndu-se traditii liturgice. �ntre acestea s-au impus cele specifice principalelor centre crestine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma.

�n sec. IV-V Sfintii Ioan Gur� de Aur si Vasile cel Mare alc�tuiesc, pe baza traditiilor vechi, Liturghiile care le poart� numele, folosite p�n� azi de Biserica Ortodox�

Anul 313 marcheaz� �ncetarea persecutiilor �mpotriva crestinilor si �nceputul unei epoci de mare �nflorire �n istoria Bisericii. �n aceast� perioad� are loc o unificare a ritualurilor liturgice marcat� de alc�tuirea, pe baza traditiilor vechi, de c�tre Sfintii Ioan Gur� de Aur si Vasile cel Mare a Liturghiilor care le poart� numele, folosite p�n� azi de Biserica Ortodox�. Forma si evolutia acestor Liturghii numite Liturghii bizantine le vom analiza �n num�rul urm�tor.

Explicarea Sfintei Liturghii (III) C�teva repere istorice: Liturghiile bizantine

Ritul bizantin este ritul liturgic propriu Bisericii Ortodoxe

Ca o expresie a lucr�rii Duhului Sf�nt �n Biseric�, forma originar� a Liturghiei a evoluat de-a lungul secolelor. Factori cum sunt contributia personal� a marilor liturgisti si ierarhi, adapt�ri locale, accentuarea anumitor am�nunte etc., au dus, �n diferite regiuni, la conturarea unor variante �n slujirea Sfintei Liturghii. Aceste variante s-au individualizat treptat �n rituri liturgice, adic� �n forme particulare, distincte, de actualizare a jertfei M�ntuitorului �n Liturghie.
Dac� �n primele trei secole au fost dominante riturile liturgice specifice principalelor centre crestine de atunci ( Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma ), �ncep�nd cu sec. IV dH, odat� cu cresterea importantei Constantinopolului, s-a conturat si s-a impus ritul liturgic constantinopolitan sau bizantin. Ritul bizantin a devenit ritul liturgic propriu Bisericii Ortodoxe.

Liturghiile ritului bizantin

Liturghiile ritului bizantin au fost alc�tuite de Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gur� de Aur. Asa numita "Liturghie a darurilor mai �nainte sfintite", pus� sub numele Sf�ntului Grigore Dialogul, nu este de fapt o Liturghie deoarece �n cadrul ei nu se aduce Sf�nta Jertf� si nu se sfintesc darurile. Ea este un ritual solemn de �mp�rt�sire cu Sfintele Taine sfin�ite la una din Liturghiile propriu-zise.
Sf�ntul Vasile cel Mare (379), Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog si p�stor al Bisericii, a redactat pe baza traditiei capadociene o Liturghie care a fost adoptat� si la Constantinopol. Vechimea si autenticitatea acestei Liturghii este confirmat� de numeroase m�rturii.
La sf�rsitul sec. IV si �nceputul sec. V dH. a ajuns Arhiepiscop al Constantinopolului Sf�ntul Ioan Gur� de Aur, originar din Antiohia. El a redactat o Liturghie, �n traditie antiohian�, care �i va purta numele. Lipsa unor m�rturii la contemporanii, istoricii, biografii si panegeristii acestui Sf�nt P�rinte cu privire la alc�tuirea Liturghiei a f�cut ca autenticitatea acesteia s� fie contestat�. Dar s-a demonstrat c� rug�ciunile sacerdotale ale Liturghiei, inclusiv anaforaua liturgic�, apartin Sf�ntului Ioan Gur� de Aur care, prelu�nd o traditie mai veche, le reformuleaz� cu propriile sale cuvinte.

P�n� in sec. X Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare era Liturghia slujit� �n mod curent �n Biserica Ortodox� fapt dovedit de asezarea ei �n manuscrise, p�n� �n sec. X, �naintea Liturghiei Sf�ntului Ioan Gur� de Aur.
�n prezent Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare se slujeste numai de zece ori pe an si anume:
v�n ziua Sf�ntului Vasile cel Mare (1 ianuarie);
v�n primele cinci duminici din Postul Mare;
v�n Joia Mare si S�mb�ta Mare;
v�n ajunul Cr�ciunului si Bobotezei; dac� aceste ajunuri cad s�mb�ta sau duminica atunci �n ziua ajunului se s�v�rseste Liturghia Sf�ntului Ioan Gur� de Aur, iar �n ziua praznicului Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare.
Deosebirile principale dintre Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare si cea a Sf�ntului Ioan Gur� de Aur constau �n continutul rug�ciunilor rostite de preot si, mai ales, al rug�ciunii centrale prin care se aduce Sf�nta Jertf� numit� anaforaua liturgic�. R�nduiala lor �ns� este aproape identic�.

Structura originar� a Liturghiilor bizantine

La momentul redact�rii lor cele dou� Liturghii erau mult mai simple dec�t ast�zi av�nd urm�toarea structur�:
Adunarea �n Biseric� a credinciosilor si intrarea episcopului si a preotilor
Liturghia Cuv�ntului (catehumenilor)
v lecturi din Vechiul si Noul Testament;
v omilia ( explicarea textelor citite);
v rug�ciuni pentru catehumeni si trimiterea acestora din biseric�;
Liturghia euharistic� (credinciosilor)
v ectenia mare;
vrug�ciuni pentru credinciosi;
v s�rutarea p�cii;
v aducerea darurilor de p�ine si vin;
v rug�ciunea punerii �nainte;
v anaforaua liturgic� rostit� cu voce tare si f�r� �ntrerupere de c�tre protos;
v fr�ngerea p�inii;
v�mp�rt�sirea tuturor primind Sf�ntul Trup al Domnului �n m�n� si b�nd Sf�ntul S�nge din potir;
v rug�ciunea amvonului.

Evolutia Liturghiilor bizantine

�ncep�nd cu secolul V cele dou� Liturghii vor evolua concomitent astfel �nc�t schimb�rile produse vor fi identice pentru am�ndou�. Aceast� evolutie va consta �n principal �n dezvoltarea punctelor c�rora, �n schema primar�, le corespund actiuni f�r� cuvinte :
w intrarea �n biseric�;
w s�rutarea p�cii;
w fr�ngerea si �mp�rt�sirea.
S� urm�rim pe scurt evolutia Liturghiilor bizantine de-a lungul timpului:
w sec. V: se introduce Trisaghionul ( Sfinte Dumnezeule �), �ncepe dezvoltarea ritualului Intr�rii Mari, apare obiceiul citirii �n tain� a anaforalei liturgice pe fondul cresterii importan�ei imnelor c�ntate;
w sec. VI: se introduce rostirea Crezului si c�ntarea Heruvicului;
w sec. VII: �ncepe dezvoltarea ritualului Proscomidiei, se introduce �mp�rt�sirea laicilor cu lingurita, se renunt� la citirea textelor din Vechiul Testament, ectenia mare se mut� �nainte de Trisaghion, se generalizeaz� citirea �n tain� a anaforalei;
w sec. VIII: se introduce ectenia �ntreit�, antifoanele cuprinz�nd psalmii 91, 92, 94, imnul Unule N�scut, se adaug� otpustul;
w sec. X: se introduce Axionul;
w sec XI: se adaug� Binecuv�ntarea mare, rug�ciunea de dinainte de Evanghelie rostit� cu voce tare, s�rutul p�cii se restr�nge la clerul din altar;
w sec. XII: ectenia mare este mutat� dup� Binecuv�ntarea mare;
w sec XIV: la antifoanele duminicale se folosesc psalmii tipici si Fericirile. Patriarhul Filotei alc�tuieste o Diatax� fix�nd r�nduiala Liturghiei.
�n perioada urm�toare Liturghiile bizantine nu au mai cunoscut schimb�ri majore, fapt favorizat si de aparitia editiilor tip�rite ale Liturghierului. Cu toate acestea evolutia Liturghiei nu a �ncetat deoarece, asa cum ar�tam �n articolul precedent, Liturghia este un organism viu si nu o relicv� a istoriei.

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (IV)

Liturghia darurilor mai �nainte sfintite

Slujba cunoscut� sub numele de Liturghia darurilor mai �nainte sfintite este de fapt un ritual de �mp�rt�sanie dezvoltat prin �mbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate c� nu se aduce jertfa cea f�r� de s�nge si nu se sfintesc darurile de p�ine si vin, ea poart� denumirea de Liturghie deoarece �n cadrul ei are loc �mp�rt�sirea cu Sfintele Taine.

Slujb� specific� Postului Mare

�n prezent Liturghia darurilor mai �nainte sfintite este o slujb� specific� Postului Mare put�ndu-se s�v�rsi �n zilele de peste s�pt�m�n� (de luni p�n� vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a s�rb�torii Buneivestiri si a Joii si S�mbetei Mari.
Aparitia si dezvoltarea acestei slujbe a avut loc �n contextul interzicerii de c�tre Biseric� a s�v�rsirii Liturghiei propriu-zise �n zilele de r�nd din Postul Mare. Aceast� interdictie vine s� exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absent� a Mirelui, specific� zilelor de r�nd din Postul Mare si caracterul festiv si luminos al Sfintei Liturghii, ca s�rb�toare a venirii Mirelui Hristos �n mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de �mp�rt�sire cu Sfintele Taine

Sf�nta Liturghie este centrul vietii noastre �n Hristos av�nd ca punct culminant unirea cu Hristos prin �mp�rt�sirea cu Sfintele Taine. Dar �mp�rt�sirea cu Trupul si S�ngele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor si tinta spre care n�zuim ci este si ajutorul divin pe care �l primim �n nevointa noastr� duhovniceasc� si care ne ajut� s� aspir�m c�tre o comuniune des�v�rsit� �n ziua cea ne�nserat� a �mp�r�tiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a r�nduit un ritual de �mp�rt�sire si �n zilele de r�nd din Postul Mare.

Postul ascetic si postul total

Postul mare este o perioad� de mare nevoint� sufleteasc� si trupeasc� �n care se �mbin� cele dou� feluri de postire: postul ascetic si postul total. Postul ascetic reprezint� abtinerea de la anumite m�nc�ruri si b�uturi si reducerea substantial� a regimului alimentar �n vederea eliber�rii de sub st�p�nirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renuntarea total� la m�ncare si b�utur� pe o durat� scurt� de timp (o zi sau dou�) fiind expresia st�rii de preg�tire si asteptare. �n acest sens ajunarea face parte �ntotdeauna din preg�tirea pentru unirea cu Hristos �n Sf�nta �mp�rt�sanie.
�n Postul Mare, �n zilele de peste s�pt�m�n�, Biserica �ndeamn� la ajunare p�n� seara. De aceea ritualul de �mp�rt�sanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marcheaz� �ncetarea ajun�rii. Acest ritual, destul de simplu la �nceput, a fost �nconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare ad�ug�ndu-i-se c�teva elemente din r�nduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai �nainte sfintite care a devenit unul din momentele de v�rf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebit� si solemnitatea sa. Atribuit� Sf�ntului Grigore Dialogul, aceast� slujb� nu a fost alc�tuit� de un singur autor ci este opera colectiv� si anonim� a Bisericii �ntregi.

�mp�rt�sania de sear�

�ntreaga r�nduial� a Liturghiei darurilor mai �nainte sfintite, �n care c�nt�ri de mare frumusete se �mpletesc cu ritualuri impresionante si rug�ciuni de mare profunzime, creeaz� ambianta necesar� �nt�lnirii si �mp�rt�sirii cu Hristos dup� o zi de preg�tire si asteptare. Din p�cate, ca o concesie f�cut� celor care nu pot sau nu vor s� ajuneze precum si prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a r�sp�ndit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai �nainte sfintite dimineata.
Dar �mp�rt�sirea de sear� la Liturghia darurilor mai �nainte sfintite dup� o zi de ajunare descoper� adev�ratul sens al postirii si al vietii crestine, �n totalitatea ei, ca preg�tire si asteptare a �mp�r�tiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti si fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului si S�ngelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, g�ndurile, cap�t� o important� deosebit� �n lumina viitoarei �nt�lniri cu Hristos. Timpul este resimtit �n mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare �ncununat� cu �mp�rt�sirea de sear� devine astfel o imagine a vietii crestine ca preg�tire si asteptare a "serii acestei lumi". Bucuria si slava acestei �mp�r�tii putem s� o pregust�m �nc� de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea haric� des�v�rsit� cu Dumnezeu si a putea duce la bun sf�rsit "lupta cea bun�" si a deveni "biruitori asupra p�catului".

Concluzii

C�teva concluzii se impun de la sine:
v Liturghia darurilor mai �nainte sfintite este un ritual de �mp�rt�sire alc�tuit din ratiuni foarte practice si anume pentru a face posibil� �mp�rt�sirea credinciosilor �n zilele de peste s�pt�m�n�. Ca urmare, atunci c�nd nici un credincios nu se �mp�rt�seste slujba �si pierde sensul transform�ndu-se �n spectacol.
v�ntreaga r�nduial� si logica alc�tuirii Liturghiei darurilor mai �nainte sfintite o arat� ca pe o slujb� de sear�, ora cea mai potrivit� pentru s�v�rsirea ei fiind ora vecerniei.

Explicarea Sfintei Liturghii (V)

Adunarea �n Biseric�

Biserica este adunarea celor chemati de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce r�spund chem�rii lui Dumnezeu la m�ntuire, la viat� vesnic�. Acestia formeaz� Trupul lui Hristos, umanitatea r�scump�rat� si ren�scut� prin Botez �n care Hristos S-a s�l�sluit si care, prin lucrarea Sf�ntului Duh, fiinteaz�, dup� chipul lui Dumnezeu, �n comuniune de iubire.

Adunare, Liturghie, Biseric�

Sf�nta Liturghie, Taina lui Hristos si Taina Bisericii, descoper� adunarea credinciosilor ca fiind Biseric�, Trupul lui Hristos. Prin "a se aduna �n Biseric�" (I Corinteni 11, 18), Sf�ntul Pavel �ntelege alc�tuirea unei adun�ri a membrilor Bisericii dintr-o anumit� zon� cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne uneste �n Biseric� f�c�ndu-ne p�rtasi �mp�r�tiei lui Dumnezeu, este manifestarea si realizarea Bisericii.
Str�nsa leg�tur� �ntre adunare, Liturghie si Biseric� este m�rturisit� de �ntreaga traditie a Bisericii primare, descoperind sensul autentic al tr�irii crestine. Liturghia nici nu poate fi s�v�rsit� numai de c�tre preot, �n absenta credinciosilor. Din p�cate, de-a lungul secolelor, aceast� constiint� �n mare m�sur� s-a pierdut astfel �nc�t multi nu mai �nteleg faptul c� adunarea credinciosilor �mpreun� cu clericii �n locasul bisericii este o conditie esential� pentru s�v�rsirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca Biserica "s� fie".

�mpreuna slujire a clerului si credinciosilor

Liturghia ne uneste pe toti �n slujirea lui Dumnezeu, este o �mpreun�-slujire a clerului si a credinciosilor. �n slujb� alterneaz� dialogurile dintre preot si credinciosi �n care preotul �l reprezint� pe Hristos, cu rug�ciunile �n care preotul devine purt�torul de cuv�nt al comunit�tii �n fata lui Dumnezeu, credinciosii �nt�rind cererile prin r�spunsul "Doamne miluieste" si exprim�ndu-si totala adeziune prin cuv�ntul "Amin". Fiecare �si are rolul s�u unic �n slujire si lipsa sa de la slujb� este resimtit�, constient sau inconstient, de �ntreaga Biseric�. De asemenea, asa cum prezenta preotului este necesar� �nc� de la �nceputul slujbei, si prezenta con-slujitorilor s�i (credinciosii) este necesar� tot de atunci.

Spectatori la Liturghie

Nu putem s� nu remarc�m, cu durere, c� multi crestini ortodocsi nu au constiinta �mpreunei slujiri si merg la biseric� pentru a se ruga �n mod individual. Ei vin �nt�mpl�tor la slujbe si �n diferite momente ale acestora, consider�nd c� participarea la Liturghie este o optiune care tine strict de tr�irea lor individual�. De altfel, o astfel de prezen�� �n biseric� nu o putem numi participare la slujb� (care �nseamn� slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica c�teva cauze care au dus la aceast� situatie:
v monopolizarea c�nt�rii de c�tre c�nt�ret sau cor �i �ndep�rteaz� pe credinciosi de o modalitate important� de a-si manifesta �mpreuna slujire si �i transform� �n spectatori;
v rostirea �n tain� de c�tre preot a majorit�tii rug�ciunilor, care sunt spuse �n numele �ntregii comunit�ti si au un important continut catehetic, poate da impresia c� fiecare se poate ruga �n mod individual pentru propriile lui necesit�ti, numai preotul av�nd obligatia de a zice rug�ciunile Liturghiei; de asemenea sensul slujbei r�m�ne ascuns pentru multi;
� lipsa catehiz�rii duce la ne�ntelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.

S� �nv�t�m de la primii crestini

Primii crestini, care aveau o puternic� constiint� a �mpreunei slujiri, se adunau �n locasul bisericii �nainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, f�r� un motiv serios, nu lua parte trei duminici la r�nd la Sf�nta Liturghie era �nl�turat din Biseric�, ca unul ce se separ� singur de unitatea organic� a Trupului lui Hristos ce se descoper� �n aceast� slujb�. Cei care, din motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau de Biseric� trimit�ndu-li-se Sf�nta �mp�rt�sanie acas�.
Pentru ca Sf�nta Liturghie s� fie cu adev�rat intrarea noastr� �n �mp�r�tia lui Dumnezeu, nu putem r�m�ne spectatori ci trebuie s� �nv�t�m de la primii crestini s� particip�m la Liturghie. Participare �nseamn� slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea �n Biseric�.

Concluzii

Sf�nta Liturghie descoper� adunarea credinciosilor ca Biseric� si �mpreun�-slujitori ai lui Dumnezeu. Ca urmare �ntreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuv�ntate pentru a lipsi) trebuie "s� se adune �n Biseric�" particip�nd (si nu asist�nd) �n fiecare duminic� si �n s�rb�tori la �ntreaga Liturghie, �nc� de la �nceputul acesteia.
Preotii au datoria de a-i constientiza pe toti credinciosii de vocatia lor de slujitori ai Sfintei Liturghii si, pe de alt� parte, de a se str�dui s� �ndep�rteze cauzele care �i fac pe acestia s� se complac� �n postura de spectatori.

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (VI)

Aducerea darurilor

Buna cuviint� ne �ndeamn� ca, atunci c�nd mergem la cineva, s� nu ne ducem cu m�na goal� ci cu un dar. Darul, c�nd este f�cut cu inima curat�, ne reprezint�, poart� �n el ceva din noi, si ne ajut� s� ne deschidem c�tre cel c�ruia �l d�ruim. Primind �n schimbul unui dar un alt dar, f�cut cu aceeasi sinceritate, se realizeaz� cu adev�rat comuniunea dintre cei care d�ruiesc.

Darurile noastre la Sf�nta Liturghie sunt p�inea si vinul

Sf�nta Liturghie reprezint� �nt�lnirea noastr� cu Dumnezeu. De aceea este firesc ca, adun�ndu-ne �n Biseric�, s�-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, �n cadrul Sfintei Liturghii, s� primim, la r�ndul nostru, de la Dumnezeu o multime de daruri, culmin�nd cu �nsusi Trupul si S�ngele Lui, si s� intr�m astfel �n comuniune deplin� cu El. Darurile noastre la Sf�nta Liturghie sunt p�inea si vinul, dup� cum ne-a �nv�tat �nsusi M�ntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain� (Matei 26, 26-29).

P�inea si vinul ne simbolizeaz� viata

P�inea si vinul au o semnificatie ad�nc�. Ele sunt alimente esentiale, proprii omului. Sunt proprii omului deoarece nu sunt luate ca atare din natur�, ci obtinerea lor necesit� un efort special de prelucrare. Sunt alimente esentiale pentru c� ne �ntretin si ne bucur� viata biologic� si, de aceea, ca imagine a �ntregii hrane, ne si simbolizeaz� viata . Asadar, aduc�nd p�ine si vin la Sf�nta Liturghie noi aducem si �i d�ruim lui Dumnezeu propria noastr� viat�, ne d�ruim pe noi �nsine si aceasta este cel mai pretios dar pe care-l putem face. "Vrei s� afli, spune Fericitul Augustin, ce anume ai putea s� oferi lui Dumnezeu pentru tine? : ofer�-te pe tine �nsuti. C�ci ce cere de la tine Domnul dac� nu pe tine �nsuti? Pentru c� �n toat� creatia de pe p�m�nt n-a f�cut nimic mai bun dec�t pe tine" . Sf�ntul Nicolae Cabasila subliniaz� c� viata noastr� este cel mai potrivit dar pe care-l putem face la Sf�nta Liturghie, pentru c� darul ce-l primim �n schimb este tot viat�. �i d�m lui Hristos p�inea si vinul menite s� se prefac� �n trupul nostru p�m�ntesc ca s� ne �ntoarc� p�inea si vinul pref�cute �n Trupul si S�ngele Lui. �n schimbul vietii vremelnice noi dob�ndim viata vesnic�, �nsusi Trupul si S�ngele M�ntuitorului .

Prin actul nostru de d�ruire recunoastem c� viata cea adev�rat� este la Dumnezeu.

P�inea, ca imagine a �ntregii hrane, nu are viat� �n sine, pentru c� Dumnezeu, si nu caloriile, este principiul vietii. In lumea c�zut� diavolul a reu�it �ns� s� acrediteze ideea c� omul tr�ieste numai cu p�ine "f�c�nd aceast� minciun� un adev�r de la sine �nteles care nu mai poate fi pus �n discutie, fundamentul �ntregii noastre viziuni asupra lumii, al stiintei. medicinii si poate chiar al religiei" . Aceasta este, de altfel, prima dintre ispitele pe care diavolul o adreseaz� lui Iisus, �n pustiu (Mc. 4,3, Lc. 4,3). Dar M�ntuitorul d�r�m� aceast� am�gire a diavolului �nc� de la �nceputul propov�duirii Sale, ar�t�nd c�: " Nu numai cu p�ine va tr�i omul ci cu tot cuv�ntul care iese din gura lui Dumnezeu " (Mt. 4,4; Lc. 4,4). Iar Cuv�ntul lui Dumnezeu este Logosul divin, Fiul lui Dumnezeu. Hrana �n sine este moart� si pentru cine crede c� aceasta este sursa vietii si o primeste separat de Dumnezeu, m�ncarea este de fapt o comuniune cu moartea.
Asadar, Dumnezeu este sursa vietii si, de aceea, p�inea cea adev�rat� "care se pogoar� din cer si d� viat� lumii" (In 6,33) este �nsusi Hristos. El �nsusi se numeste pe sine "P�inea vietii" (In 6,35) pentru c� este Cel ce ne tine �n viat� si ne d�ruieste viata cea adev�rat�. " Dumnezeu ne-a dat viata vesnic� si aceast� viat� este �n Fiul S�u" (I In V,11). Rug�ciunea punerii �nainte din r�nduiala Proscomidiei exprim� acelasi adev�r c�nd �l numeste pe Hristos: "p�inea cea cereasc�, hrana a toat� lumea". P�inea fireasc� este, de fapt, numai o imagine a P�inii Vietii, a lui Hristos care este hrana cea adev�rat� ce ne tine �n viat�. Dependenta noastr� de p�inea fireasc� ne descoper� faptul c� nu avem via�a prin noi �nsine, ci o primim din afar�, ajut�ndu-ne astfel s� ne �n�elegem propria conditie. Si dac�, asa cum am ar�tat, diavolul �ncearc� s� ne fac� s� credem c� p�inea fireasc� este cea care ne d� via��, Hristos ne descoper� c� P�inea Vietii este El �nsusi. Chiar mai mult "El de aceea S-a �ntrupat ca s� ni se dea ca p�ine cereasc� prin Trupul S�u, ca p�ine v�zut�, mijlocitoare a celei nev�zute ".

P�inea si vinul reprezint� �ntreaga creatie

P�inea si vinul aduse la Sf�nta Liturghie reprezint�, �n acelasi timp, �ntreaga creatie pe care omul a primit-o de la Dumnezeu �n dar ca "hran�" ce �i asigur� subzistenta trupeasc� si pe care I-o �ntoarce lui Dumnezeu, cu multumire, dup� o lucrare de �mplinire a omului prin aceste elemente si asupra lor . Omul �si �mplineste astfel demnitatea sa originar� de preot al creatiei. "Definitia principal�, fundamental�, a omului este aceea de preot. El st� �n centrul lumii si o uneste �n actul s�u de binecuv�ntare a lui Dumnezeu. Si �mplinind lumea cu aceast� euharistie el �si transform� viata pe care a primit-o de la lume �n viat� �n Dumnezeu, �n comuniune cu El" . P�c�tuind, omul a �ncetat s�-si �ndeplineasc� aceast� menire �nchiz�ndu-se �n lume si �ndep�rt�ndu-se de Dumnezeu, Hristos a restaurat firea uman� si, implicit viata euharistic� pe care omul este chemat s� o tr�iasc�. �n Hristos crea�ia redevine un mijloc de comuniune cu Dumnezeu prin primirea ei de la Dumnezeu si prin oferirea ei lui Dumnezeu sub forma darurilor de p�ine si vin care �nglobeaz� si "sudoarea" omului, activitatea lui transformatoare asupra creatiei. Aceast� oferire se face �n Hristos, �n cadrul Sfintei Liturghii, pentru c� Hristos, prin jertfa sa, a oferit lui Dumnezeu tot ce se putea oferi .

P�inea si vinul sunt un simbol al unirii credinciosilor �n Biseric�

Sf�nta Liturghie este slujba �n care credinciosii se afirm� ca persoane unite �n Biseric�. Ca urmare darurile de p�ine si vin au si o semnificatie eclesial�. At�t p�inea c�t si vinul, fiind rezultatul unirii boabelor de gr�u m�cinate, respectiv al boabelor de struguri stoarse, sunt un simbol al unirii credinciosilor �n Biseric�. Acest aspect este scos �n eviden�� de rug�ciunea euharistic� cuprins� �ntr-una din primele scrieri crestine Didahia celor 12 Apostoli (anii 50-70 d.Hr.): "Dup� cum aceast� p�ine fr�nt� era �mpr�stiat� pe munti si fiind adunat� a ajuns una, tot asa s� se adune Biserica Ta de la marginile lumii �n �mp�r�tia Ta" . Sf�ntul Ioan Gur� de Aur comenteaz� �n acelasi sens: "Dup� cum p�inea, desi alc�tuit� din multe boabe, este, totusi, astfel unit� �nc�t boabele (de gr�u) nu apar niciodat�, ci, cu toate c� sunt ele �nsele, deosebirea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot asa ne unim si noi unii cu altii si toti cu Hristos". P�inea si vinul fiind deci un simbol al Bisericii, aducerea lor la Sf�nta Liturghie reprezint�, �n acelasi timp, o jertf� adus� de Biseric� si o jertfire a Bisericii �ns�si.

S� revenim la practica normal�

Am �ncercat s� surprindem �n cele de mai sus semnificatia darurilor si a oferirii lor �n cadrul Sfintei Liturghii. Aducerea lor la altar de c�tre fiecare credincios reprezint� primul act al particip�rii efective a fiec�ruia la Sf�nta Liturghie. Acest lucru era foarte bine �nteles si �mplinit de primii crestini. "In constiinta, �n tr�irea si practica Bisericii primare, jertfa euharistic� se aducea nu numai din partea tuturor si pentru toti ci se aducea de c�tre toti si, deci, baza si conditia ei este aducerea de c�tre fiecare a darului s�u, a jertfei sale" . De aceea cei lipsiti de orice mijloace aduceau ap� pentru a putea participa si ei la aceast� jertf�. Pe de alt� parte, darurile celor opriti de la �mp�rt�sanie pentru p�cate grave nu erau primite.
�n zilele noastre, din p�cate, aceast� constiint� s-a estompat. S-a r�sp�ndit �n schimb obiceiul aducerii darurilor doar �n situatii deosebite, de multe ori �ns� cu o perceptie de-a dreptul magic� asupra acestui act.
Dar experienta ne dovedeste c� revenirea la practica normal�, ca fiecare s�-si aduc� darul s�u la fiecare Liturghie la care particip�, este posibil�. Preotului �i revine un rol esential ca, prin predici si cateheze, s�-i ajute pe credinciosi s� ajung� la o �ntelegere just� a semnificatiei aducerii la altar a darurilor de p�ine si vin si s�-i �ndemne continuu spre aceasta.

 

Explicarea Sfintei Liturghii (VII)

Prescura

Primul act prin care se �mplineste participarea fiec�rui crestin la Sf�nta Liturghie este aducerea darurilor de p�ine si vin la altar. Acest act al aducerii, tin�nd de esenta Liturghiei, a fost prezent �ntotdeauna, �ns� forma concret� a darurilor a variat �n decursul secolelor.
La �nceput era p�ine obisnuit�
�n Biserica primar� la Sf�nta Liturghie se utilizau p�ini dospite dintre cele folosite �n mod curent �n alimentatie . Era necesar s� se sfinteasc� mai multe p�ini �ntregi deoarece, dup� cum se stie, cei ce participau la Sf�nta Liturghie se si �mp�rt�seau, primind cu totii, clerici si laici, Sf�ntul Trup �n m�n� si sorbind Sf�ntul S�nge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor consta �n p�ine obisnuit�, din uzul curent. P�inile care nu se foloseau la Sf�nta Jertf� erau destinate ajutor�rii s�racilor.
Din sec. VIII �nt�lnim prescura. Cu timpul, num�rul celor ce se �mp�rt�seau a sc�zut. Pe de alt� parte, datorit� abuzurilor si profan�rilor la care se putea ajunge prin primirea �n m�n� a Sf�ntului Trup al Domnului, s-a introdus, �n secolul VII d.H., �mp�rt�sirea laicilor cu lingurita, de c�tre preot, cu Sfintele Taine �n cantit�ti, fireste, mai mici. Toate acestea au f�cut ca si cantitatea de p�ine necesar� la Proscomidie s� scad�. S-a ajuns astfel ca pentru Sf�nta Jertf� s� fie suficient� o singur� p�ine, iar mai apoi numai o parte din p�ine. Aceast� p�ine a �nceput s� aib� o form� si o m�rime special�, dup� sec. VIII fiind desemnat� cu denumirea de prescur�. Totusi, p�n� ast�zi, �n caz de lips� a prescurilor, se poate folosi p�ine obisnuit� pe care preotul va �nsemna cu copia semnul crucii �n locul pecetii .

Pecetea

Un element care distinge prescura de p�inea obisnuit� este pecetea cu care este �nsemnat� prescura. Prima mentiune a ei o �nt�lnim �ntr-o r�nduial� a Proscomidiei alc�tuit� �n sec. X-XI pentru episcopul Paul din Galipoli, dar probabil c� se folosea �nc� dinainte. Pecetea este alc�tuit� dintr-o cruce cu �nsemnarea "Iisus (IS) Hristos (HR) �nvinge (NIKA - �n limba greac�)". Pecetea se aplic� cu ajutorul unui obiect numit pistornic sau pristolnic f�cut din lemn, mai rar din piatr�, bronz, lut, mase plastice sau alte materiale. Forma si num�rul pecetilor aplicate difer�. Exist� pristolnice care, pe l�ng� pecete, cuprind si formele miridelor.

Simbolismul formei

Dac� m�rimea prescurii este determinat� de motive de ordin practic, forma �i este dat� de simbolismul ei: rotund� pentru dumnezeirea f�r� �nceput si sf�rsit si pentru rotunjimea p�m�ntului, cu trei cornuri pentru Sf�nta Treime, cu patru cornuri �n forma de cruce, cu cinci cornuri amintind cele cinci p�ini �nmultite de M�ntuitorul �n pustie .
Prescura cu patru cornuri �n form� de cruce, obisnuit� la noi �n tar�, este recomandat� de c�tre Sf�ntul Simeon al Tesalonicului "pentru c� si Dumnezeu s-a f�cut om cu totul des�v�rsit alc�tuit din suflet si din cele patru stihii, pentru c� si lumea este din patru p�rti, si Cuv�ntul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos" . De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotund�, simbolizeaz� dumnezeirea f�r� �nceput si f�r� sf�rsit. �n ultimul timp, �n special la orase, s-au r�sp�ndit prescurile rotunde mici, cu o singur� pecete.
De obicei, indiferent de form�, prescurile se fac din dou� straturi suprapuse simboliz�nd cele dou� firi ala M�ntuitorului .

Conditii de calitate

�ntotdeauna lui Dumnezeu trebuie s�-i d�m ce avem mai bun. Cu at�t mai mult c�nd este vorba de darurile care se vor preface �n Trupul si S�ngele M�ntuitorului. De aceea Liturghierul prevede anumite cerinte de calitate �n ceea ce priveste prescurile: s� fie f�cute din f�in� alb� de gr�u curat, nu prea veche si nealterat�, s� fie preparate cu ap� natural�, potrivit de s�rate, dospite, bine coapte si nealterate, cu gust firesc. De asemenea vinul trebuie s� fie din struguri, curat, cu gust si miros firesc, neotetit . Culoarea vinului este indiferent�.

Cine poate face prescuri?

�n ultimul timp s-a r�sp�ndit conceptia c� prescurile nu pot fi f�cute de femeile care tr�iesc o viat� conjugal� normal� cu b�rbatii lor. Aceast� conceptie nu are �ns� nici o baz� �n traditia Bisericii. Nu exist� nici un canon care s� prevad� acest lucru, cu at�t mai mult cu c�t, mult timp, la Liturghie se folosea p�ine din uzul comun.
Probabil la originea acestei conceptii st� interdictia pentru cei ce au s�v�rsit p�cate grave si sunt opriti de la �mp�rt�sanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera leg�turile trupesti ale sotilor cununati canonic drept p�cat este �n contradictie cu Scriptura si cu �ntreaga �nv�t�tur� a Bisericii. Sf�ntul Pavel ar�t� clar c� patul nuntii este nespurcat (Evrei 13, 4) iar Canonul 4 Gangra �i os�ndeste pe cei care ezit� s� primeasc� Sf�nta �mp�rt�sanie de la clericii c�s�toriti. Ori, dac� un preot c�s�torit, av�nd o viat� conjugal� normal�, poate sluji Sf�nta Liturghie cu vrednicie, de ce sotia acestuia nu ar putea face prescurile pentru slujb� ? Sau de ce o femeie c�s�torit� canonic, care se poate �mp�rt�si, nu ar putea face prescuri ?
Pe de alt� parte este evident faptul c� cei care se complac �n p�cate grave, care �i �ndep�rteaz� de la �mp�rt�sanie, nu numai c� nu pot s� fac� prescuri ci, p�n� c�nd nu se poc�iesc, nu le pot aduce la altar nici pe cele f�cute de altii.
Ca urmare pot face prescuri cei care, str�duindu-se s� duc� o viat� curat�, potrivit poruncilor lui Hristos, pot si s�-si aduc� darul la altar.

Concluzie

Revenirea, �n zilele noastre, la practica normal� a aducerii darurilor la altar de c�tre credinciosi este posibil� si din punct de vedere al materiei darurilor. Iat� c�teva modalit�ti practice prin care se poate realiza acest lucru:
* Credinciosii, �n special cei de la sate, pot fi �ndemnati s� fac� prescuri acas� pe care s� le aduc� apoi la biseric�;
* Preotul poate r�ndui ca anumite credincioase, eventual prin rotatie, s� fac� prescuri pentru �ntreaga comunitate si s� fie puse �n v�nzare la pangar;
* �n cazul �n care nu exist� posibilitatea de a se face prescuri credinciosii pot fi �ndemnati s� aduc� la altar p�ine obisnuit� care, la fel ca �n epoca primar�, s� fie utilizat� apoi pentru ajutorarea s�racilor.
Dac� nu se poate aduce vin, este bine s� se aduc� m�car prescur� (sau p�ine obisnuit�) �nsotit� de lum�nare ca simbol al jertfei si de un pomelnic cu cei care se doreste a fi pomeniti.
Important este ca aducerea darurilor s� devin� o regul� pentru fiecare Liturghie si nu numai pentru cazuri exceptionale.

 

Explicarea Sfintei Liturghii (VIII)

Vinul liturgic

Potrivit dictionarului, vinul este b�utura alcoolic� obtinut� prin fermentarea mustului de struguri. Termenul de vin se aplic� si unor b�uturi f�cute din alte fructe, legume sau ierburi, dar, utilizat singur, se refer� doar la cel produs din struguri. �n acest sens �l vom folosi �n cele ce urmeaz�.

�n Vechiul Testament vinul este privit ca un aliment de baz�

Cunoscut �nc� din vechime, prima mentiune documentar� a vinului o �nt�lnim �n Vechiul Testament, la Facere 9, 20 - 21, unde se arat� c�, dup� potop, Noe a s�dit vie si a b�ut vin.
Dar al lui Dumnezeu menit s� veseleasc� inima omului (Ps. 103, 15), vinul ocupa un loc important �n viata de zi cu zi a evreilor fiind �nteles ca o necesitate a vietii si nu ca un lux. Era o parte necesar� si a celei mai simple mese (Jud. 19, 19; I Regi 16, 20; Is. 55, 1), o provizie indispensabil� a unei cet�ti (II Par. 11, 11), consumat de oameni de toate clasele sociale si de toate v�rstele (Pl�ng. 2:12; Zah. 9:17). Abundenta vinului era considerat� o expresie a binecuv�nt�rii lui Dumnezeu (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; Amos 9, 14) iar deosebita abundent� o expresie a epocii mesianice (Amos 9,13; Ioil 3, 18; Zah. 9, 17). �n acelasi timp abuzul de vin si betia sunt condamnate cu t�rie (Pilde 20, 1; 23, 20 - 35).
Vechiul Testament asociaz� vinul cu p�inea ca alimente de baz� (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; 33, 28; Ioil 2, 19) simboliz�nd �ntreaga hran� a omului. Acest simbolism �si va g�si cea mai �nalt� expresie la Cina cea de Tain� c�nd M�ntuitorul Iisus Hristos, instituind Sf�nta Liturghie, le va preface �n Trupul si S�ngele Lui �ndemn�ndu-ne s� aducem p�inea si vinul ca daruri ale noastre la Sf�nta Liturghie s�v�rsit� �ntru pomenirea Sa.
Datorit� importantei care i se acorda, vinul era utilizat si �n cultul iudaic ca libatie care �nsotea jertfele zilnice de dimineata si seara (Iesire 29, 40 - 41), p�rga din roadele p�m�ntului adus� Domnului (Lev. 23, 13) precum si felurite alte jertfe (Num. 15, 5, 7, 10).

Vinul Cinei celei de Tain� a fost rosu, dulce, amestecat cu ap�

Desi Legea nu impunea folosirea vinului la s�rb�torirea Pastelui iudaic, �n epoca post-babilonian� s-a generalizat utilizarea lui ca o "traditie de la cei b�tr�ni". Cunoastem p�n� azi aceste "traditii din b�tr�ni" deoarece, �n secolul al II-lea dup� Hristos, rabinii evrei le-au codificat �n cartea numit� Mitna. Afl�m astfel c� pe parcursul mesei rituale iudaice de Pasti capul familiei binecuvinteaz� , folosind anumite formule rituale (berakoth), p�inea si patru pahare de vin pe care le �mparte apoi celorlalti.
La mesele rituale se folosea un vin special, obtinut prin stoarcerea usoar� (f�r� a zdrobi s�mburii) a strugurilor potrivit principiului "cu c�t sunt strugurii storsi mai putin, cu at�t vinul este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.
�n ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascal� era utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel mai r�sp�ndit, �n antichitate, �n Palestina ca si �n Grecia. O serie de afirmatii incidentale din Vechiul Testament cum ar fi "nu te uita la vin cum este el de rosu" (Pilde 23, 31) sau expresia "s�nge de strugure" (Fac. 49, 11; Deut. 32, 14) folosit� pentru vin confirm� preponderen�a vinului rosu.
�n vechime vinul era b�ut neamestecat cu ap�, dar, �n perioada elenistic�, sub influenta greceasc�, se generalizeaz� consumul vinului diluat cu ap�. Cartea Mitna priveste ca de la sine �nteles utilizarea �n cult a vinului amestecat cu ap� iar rabinul Eleazer chiar interzice rostirea binecuv�nt�rilor asupra vinului nediluat. Se pare c� dilutia era destul de mare adic� 1/3 sau 1 vin dar aceasta �n conditiile unui vin tare si probabil dulce, �n conditiile unui climat cald cum este �n Palestina.
La Cina cea de Tain� M�ntuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale f�c�nd gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar d�ndu-le un �n�eles cu totul nou identific�nd p�inea cu Trupul S�u si vinul cu S�ngele S�u pe care �l va v�rsa pe Cruce pentru M�ntuirea lumii. El a binecuv�ntat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu ap� .

�n Biserica primar� se folosea vinul rosu

Sf�nta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tain�, Biserica a c�utat s� utilizeze acelasi tip de vin pe care l-a folosit si M�ntuitorul. Ca urmare, de la �nceput, a fost preferat pentru Sf�nta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu ap� �n timpul preg�tirii darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaug� cel simbolic �n sensul c� acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru s�ngele M�ntuitorului.

Biserica romano-catolic� a optat pentru vinul alb

Problema culorii vinului pentru Sf�nta Liturghie a �nceput s� se pun� �n Apusul romano-catolic �ncep�nd cu secolul al XIII-lea c�nd mai multe sinoade locale se pronunt� fie �n favoarea vinului rosu fie a celui alb. �n cele din urm� sustin�torii vinului alb reusesc s�-si impun� p�rerea ajung�ndu-se aproape la generalizarea utiliz�rii vinului alb la Liturghia catolic�. Argumentele aduse �mpotriva vinului rosu sunt de ordin practic: usurinta mai mare de falsificare a vinului rosu, greutatea de a p�stra curate vesmintele liturgice, densitatea vinului rosu �n anumite regiuni etc .

Biserica Ortodox� a p�strat traditia utiliz�rii vinului rosu

Desi Biserica Ortodox� nu s-a pronuntat oficial �n privinta culorii vinului euharistic, �n general s-a p�strat traditia utiliz�rii vinului rosu.
Totusi, �n anumite zone, sub influenta romano-catolic�, s-a ajuns s� se cread� c� numai vinul alb poate fi folosit la Sf�nta Liturghie. Dar, dup� cum am v�zut mai sus, desi culoarea vinului nu este esential�, argumentul istoric si simbolic ne �ndeamn� spre folosirea, atunci c�nd este posibil, a vinului rosu.

Vinul liturgic trebuie s� fie curat

Liturghierul, la capitolul Pov�tuiri, arat� c� �nsusirea esential� a vinului liturgic este ca acesta s� fie curat, adic� s� fie din struguri, s� aib� gust si miros firesc, s� fie neotetit si neamestecat cu nici un fel de alte b�uturi . Pov�tuirile din Liturghier, fiind alc�tuite �n secolul al XVIII-lea, nu vorbesc �n mod expres despre anumite substante cum ar fi zah�rul dar se sub�ntelege c� nu este permis amestecul lor �n vin.
�n prezent producerea industrial� a vinului presupune tratarea acestuia cu anumite substante chimice cum ar fi dioxidul de sulf (pentru a opri actiunea altor organisme �n afara drojdiei care produce fermentarea vinului) si agentii de limpezire. De asemenea viile sunt stropite cu diverse pesticide pentru prevenirea bolilor.
Bine�nteles c� ar fi preferabil ca vinul liturgic s� fie ecologic, obtinut f�r� folosirea substan�elor chimice si a pesticidelor. Dar, deoarece un astfel de vin este foarte greu de obtinut si verificat, credem c� si vinurile obtinute �n conditiile de mai sus pot fi utilizate la Sf�nta Liturghie.

Vinul dulce este preferabil

�n ceea ce priveste gustul vinului este preferabil ca acesta s� fie dulce din cel putin dou� motive: unul simbolic si altul practic.
Cel simbolic const� �n simtirea concret�, la primirea Sfintei �mp�rt�sanii, prin intermediul gustului, a adev�rului cuv�ntului psalmistului: "Gustati si vedeti c� bun este Domnul" (Ps. 33, 8).
Cel de-al doilea, legat de primul, �i priveste pe copii, care pot fi �mp�rt�siti mult mai usor si asteapt� cu mult� bucurie momentul �mp�rt�saniei atunci c�nd se foloseste vin dulce. Se evit� astfel situatiile nepl�cute �n care copiii refuz� �mp�rt�sania sau chiar o scuip� c�nd simt gustul acru al vinului utilizat la Sf�nta Jertf�.

Ce vin liturgic folosim?

�n concluzie, f�r� a exclude folosirea altui tip de vin (cu conditia s� fie curat) cel mai potrivit pentru Sf�nta Liturghie este cel rosu si dulce.
Ne putem �ntreba unde g�sim un astfel de vin. �n alte Biserici Ortodoxe (cum ar fi cea greac� sau cea rus�) s-a generalizat folosirea unor vinuri rosii speciale, curate, foarte dulci si tari. Astfel sunt vinurile grecesti Roussos si Mavrodafni, cu specificatia "nama". �n Basarabia se produce un vin cu o calitate asem�n�toare celor grecesti numit Kagor cu specificatia "pastoral". Acest din urm� vin este mai usor de procurat si mai ieftin dec�t cele grecesti �ns� este destul de mare riscul ca el s� fie falsificat. De aceea este preferabil s� fie achizitionat direct de la Mitropolia Moldovei din Chisin�u. De asemenea se poate folosi vinul evreiesc Carmel cu specificatia "for Passover" destinat mesei rituale de Pasti. Asemenea acestora sunt si alte vinuri. Un avantaj al lor este si acela c�, fiind foarte tari, proportia �ndeobste recunoscut� la amestecarea cu ap� (2/3 vin, 1/3 ap�) poate fi inversat� (1/3 vin, 2/3 ap�) f�r� a se schimba firea vinului �n ap�.
�n cazul �n care nu putem g�si aceste vinuri speciale se pot folosi si unele vinuri rom�nesti cum ar fi soiul autohton "Busuioac� de Bohotin" (produs la Husi) care, desi nu are dulceata si t�ria vinurilor de mai sus, �mplineste totusi conditiile de calitate pentru a fi folosit la Sf�nta Liturghie. De asemenea poate fi folosit si vinul obtinut artizanal, �n gospod�rie, cu conditia s� fie curat.
Ar fi de preferat, totusi, ca centrele eparhiale s� pun� la dispozitia preotilor, la preturi rezonabile, vinuri liturgice rosii, dulci, care s� �mbine motivele istorice si simbolice cu avantajele practice ale folosirii lor. Pr. Florin Botezan

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (IX)
Proscomidia

�nainte de �nceputul propriu-zis al Sfintei Liturghii, �n altar, la ad�post de privirile credinciosilor, preotul, singur sau �mpreun� cu diaconul, s�v�rseste un ritual care are aspectul unei slujbe aparte av�nd o formul� de binecuv�ntare si una de �ncheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este �ns� o slujb� de sine st�t�toare ci o parte integrant� si indispensabil� a Sfintei Liturghii.

Ce este Proscomidia ?

Proscomidia, �n esenta ei, const� �n punerea �nainte a darurilor pentru jertfa liturgic�, �ns�si denumirea de Proscomidie venind de la cuv�ntul grecesc proskomizw care �nseamn� a pune �nainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei const� �n alegerea, preg�tirea si afierosirea de c�tre preot a darurilor de p�ine si vin aduse de credinciosi la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfintite si pref�cute �n Trupul si S�ngele Domnului �n cadrul Sfintei Liturghii

P�n� �n secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu

Proscomidia a constituit �ntotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar �n primele secole crestine ritualul ei era mult mai simplu, evolu�nd ulterior p�n� la forma de azi. �n esent� consta �n primirea de c�tre diaconi a darurilor de p�ine si vin aduse de credinciosi si alegerea celor menite pentru jertf� urm�nd ca episcopul sau preotul s� le binecuvinteze.
Locul primirii darurilor era o �nc�pere numit� proscomidiar sau schevofilachion. Aceast� �nc�pere era situat� �n latura de nord a altarului , initial fiind distinct� de biseric� .
�n ceea ce priveste timpul s�v�rsirii si r�nduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din aceast� perioad�. O opinie larg r�sp�ndit� si �nsusit� de numerosi liturgisti afirm� c� ritualul primirii si preg�tirii darurilor pentru Sf�nta Jertf� avea loc, �n primele veacuri, la �nceputul Liturghiei credinciosilor. Dup� plecarea catehumenilor credinciosii prezentau diaconilor darurile lor de p�ine si vin. Diaconii str�ngeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sf�nta Jertf� si le aduceau apoi la altar pun�ndu-le pe Sf�nta Mas�. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertf� printr-o rug�ciune special�. Deplasarea Proscomidiei la �nceputul Liturghiei catehumenilor s-a f�cut, potrivit acestei opinii, �n sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a sl�birii si disparitiei disciplinei catehumenilor si, pe de alt� parte, a dezvolt�rii cresc�nde a ritualului Proscomidiei.
O alt� opinie, mai nou� sustine c� Proscomidia s-a aflat �ntotdeauna la �nceputul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul c� asezarea Proscomidiei la �nceputul Sfintei Liturghii este specific� tuturor Liturghiilor orientale pe c�nd preg�tirea darurilor �nainte de anafora este specific� Liturghiilor latine. Cel putin �n regiunea Siriei de vest (Antiohia) exist� dovada faptului c� credinciosii aduceau �nc� de la �nceputul Sfintei Liturghii darurile �nsotite de pomelnice . Potrivit acestei opinii �n primele veacuri credinciosii veneau la �nceputul Sfintei Liturghii aduc�nd daruri de p�ine si vin �nsotite de pomelnice cu numele lor pe care le �ncredintau diaconilor aflati �n schevofilachion. Diaconii alegeau si preg�teau darurile pentru Sf�nta Jertf�. Episcopul sau preotul protos venind la slujb� intra mai �nt�i �n schevofilachion si binecuv�nta darurile iar apoi intra �n biseric� si �ncepea Sf�nta Liturghie. La �nceputul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de c�tre diaconi la altar.

Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvolt� �ntre secolele VII-XIV

Evolutia Proscomidiei dup� secolul VII reflect� schimbarea care a intervenit �n atitudinea fat� de Sf�nta Liturghie si �n �n�elegerea acesteia, si anume sc�derea num�rului celor ce se �mp�rt�seau si accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
Mai �nt�i a intervenit necesitatea practic� a t�ierii prescurii destinat� Sfintei Jertfe deoarece, �n conditiile introducerii �mp�rt�saniei credinciosilor cu lingurita si a reducerii num�rului celor care se �mp�rt�seau, era suficient� doar o parte din prescur� si nu una �ntreag� cum era p�n� atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care �l putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii si preg�tirii agnetului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, �n sec. VIII Proscomidia consta din urm�toarele acte: preotul sau diaconul t�ia cu copia Agnetul (nimic zic�nd), �l punea pe disc, turna vin si ap� �n potir, iar preotul rostea rug�ciunea punerii �nainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, �nvelea si t�m�ia .

Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinat� �n primul r�nd de accentuarea sensului ei tipico-simbolic

Dintr-o simpl� preg�tire a darurilor �n vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolic� pe de o parte a nasterii si jertfei M�ntuitorului si, pe de alt� parte, a Bisericii.
Simbolismul jertfei este �nt�rit de rostirea la t�ierea agnetului, �ncep�nd cu secolul al IX-lea, a cuvintelor profetice ale prorocului Isaia cu privire la jertfa lui Hristos.
Dac� p�n� atunci diaconii au avut un rol important �n preg�tirea darurilor av�nd dreptul chiar s� taie Sf�ntul Agnet si s� toarne vinul si apa �n potir (rug�ciunea de afierosire a darurilor fiind rostit� �ns� de preot sau episcop) accentuarea caracterului simbolic de jertf� al Proscomidiei a f�cut ca diaconul s� apar� tot mai nepotrivit pentru s�v�rsirea acesteia deoarece dreptul de a jertfi �l are numai preotul. Ca urmare rolul diaconului se reduce treptat p�n� la interzicerea complet�, �n secolul al XVII-lea, a dreptului de a proscomidia.
�n secolul al IX-lea apare si, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. �n Biserica primar� participarea credinciosilor la Sf�nta Jertf� consta �n �mp�rt�sirea cu Trupul si S�ngele Domnului. �n conditiile �n care �mp�rt�sania a devenit tot mai rar� s-a simtit nevoia unei particip�ri mai intime la Sf�nta Jertf�. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credinciosi ca o substituire a �mp�rt�saniei. Venind la slujb�, credinciosii aduceau c�te o prescur� pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o mirid�. Cu timpul s-a �ng�duit s� fie adus� o prescur� pentru mai multe nume .
Din secolul al XI-lea avem primele mentiuni despre scoaterea miridelor �n cinstea Maicii Domnului si a sfintilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult �n secolele urm�toare ajung�ndu-se chiar la exager�ri si la diferente importante de la o regiune la alta �n principal �n leg�tur� cu sfintii pomeniti impun�ndu-se interventia autorit�tii bisericesti.
Ca urmare, �n secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei al Constantinopolului redacteaz� o Diatax� (r�nduial�) liturgic� (tradus� �n acelasi secol �n slav� si r�sp�ndit� �n Biserica bulgar�, s�rb�, rom�n� si rus�) �n care sistematizeaz� si fixeaz� r�nduiala Proscomidiei elimin�nd exager�rile si reusind s� stabileasc� ordinea �n acest domeniu.

Note:
� Alexander Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
� Rug�ciunea din timpul c�nt�rii heruvimice �n Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
� P�rintele Galeriu, Jertf� si r�scump�rare, ed. Harisma, p. 172.
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloaie, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p.118.
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
� Sf�ntul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
� Sf�ntul Ciprian, Epistola LXIII, 13 c�tre Caecilius.
Simeon al Tesalonicului
� vezi si �n continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, t�lcuirile Sfintei Liturghii av�nd ca autori pe Sf�ntul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al Tesalonicului.

 

Explicarea Sfintei Liturghii (X)

Semnificatia Proscomidiei (I)

Proscomidia, const�nd �n preg�tirea darurilor pentru jertfa euharistic�, este o necesitate practic�. Dar ea are si o profund� semnificatie pe care vom �ncerca s� o deslusim �n cele ce urmeaz�.

Unirea jertfelor individuale �n jertfa Bisericii care este �mp�rt�sire din jertfa lui Hristos

Aducerea darului de p�ine si vin la altar de c�tre fiecare credincios este primul act al particip�rii efective la slujb� si, �n acelasi timp, una din conditiile �mplinirii depline a caracterului de �mpreun� slujire a clerului si a credinciosilor la Sf�nta Liturghie. Darul adus la altar este o jertf� a iubirii prin care credinciosul se d�ruieste pe sine �nsusi si �ntreaga creatie lui Dumnezeu. Pe de alt� parte, Sf�nta Liturghie este slujba �n care Biserica aduce jertfa iubirii si a unit�tii. "Dar jertfa aceasta, care ne este dat� si poruncit� nou� a o aduce si �n aducerea c�reia Biserica se �mplineste pe sine ca fiind viata lui Hristos �n noi si a noastr� �n El, nu este "alta" fat� de aceea unic�, atotcuprinz�toare si care nu se repet� pe care Hristos a adus-o o singur� dat� (Evr 9,28)" .
Semnificatia principal� a Proscomidiei const� tocmai �n unirea jertfelor individuale ale credinciosilor, concretizate �n darurile de p�ine si vin, �n jertfa Bisericii si recunoasterea acestei jertfe ca fiind �mp�rt�sire din jertfa lui Hristos.

�ntreaga iconomie a m�ntuirii este transpus� condensat si tainic

Dezvoltarea, �n decursul timpului, a sensurilor simbolice ale Proscomidiei a f�cut ca �ntreaga iconomie a m�ntuirii s� fie transpus� condensat si tainic �n ritualul ei: �ntruparea M�ntuitorului si Jertfa Lui, proorocit� �nc� din Vechiul Testament, care se �mplineste �n �nviere aduc�nd astfel R�scump�rarea neamului omenesc rezidit �n Hristos si unit �n Trupul Lui - Biserica. Hristos ni se descoper� �n mmijlocul Bisericii �n stare de jertf� si, �n acelasi timp, ca "hran� a toat� lumea" adic� d�ruire din iubire spre �mp�rt�sire. El este d�ruirea de sine deplin� f�cut� totodat� Tat�lui si nou�. Hristos ne uneste �n Biseric� f�c�ndu-ne p�rtasi jertfei Sale pentru c� El este "Cel ce aduce si Cel ce se aduce" arhiereul si jertfa noastr� des�v�rsit�.

�ntrupare, Jertf� si R�scump�rare

M�ntuirea noastr� s-a realizat prin jertfa lui Hristos care "�n opera Sa r�scump�r�toare ne recapituleaz�, ne readun� mai �nt�i �n Sine, �ncep�nd din �ntrupare, ne sfinteste firea, cobor�nd �n ad�ncimile ei p�n� la extrema chenoz� �n iad, si, astfel recapitulati si sfintiti �n El, se ofer� si ne ofer� Tat�lui ca jertf� si omagiu suprem, primind prin El si pentru noi o nou� consacrare a f�pturii noastre: �nvierea". Actele fundamentale ale operei r�scump�r�toare a lui Hristos sunt �ntruparea, asumarea firii umane, si Jertfa legat� indisolubil de �nviere.
Ritualul Proscomidiei este o aducere-aminte a acestor acte prin simbolismul Nasterii si Jertfei M�ntuitorului pe care �l cuprinde.

Simbolismul Jertfei M�ntuitorului

Tema central� a Proscomidiei este jertfa unic�, atotcuprinz�toare si m�ntuitoare a lui Hristos �n care este cuprins� �ntreaga Biseric�. �nc� de la �nceputul Proscomidiei preotul rosteste troparul Vinerei Mari si �nsemneaz� cu semnul Sfintei Cruci prescura din care va fi t�iat agnetul. Pomenirea lui Hristos o facem astfel amintind jertfa lui r�scump�r�toare de pe cruce care ne-a adus nemurirea.
Versetele din proorocia lui Isaia (Is. 3,7-8) rostite de preot �n timpul t�ierii agnetului arat� c� jertfa M�ntuitorului �mplineste proorociile Vechiului Testament despre venirea lui Hristos. Aceste versete ne pun �n fat� imaginea Mielului lui Dumnezeu "Cel ce ridic� p�catul lumii" jertfindu-se de bun�voie "pentru viata si m�ntuirea lumii". "Aceasta e m�retia uluitoare a lui Dumnezeu descoperit� �n Hristos: Dumnezeu se face Miel de jertf� f�r� s� se pl�ng�, Miel care-si st�p�neste durerea cu puterea bl�ndetei capabil� s� �mbl�nzeasc� pe oamenii ispititi la ceart�, la ur�, la proteste si la pl�ns". �ntelepciunea judec�tii Sale �nalte S-a ar�tat �n smerenia Lui iar neamul Lui este necunoscut pentru c�, fiind Dumnezeu, este mai presus de cuv�nt, iar �n El e cuprins �ntregul lui neam ceresc si omenesc.
T�ind crucis agnetul, preotul �ntip�reste crucea �n p�ine ar�t�nd felul mortii M�ntuitorului , scot�nd astfel �n evident� starea de jertf� a Mielului lui Dumnezeu �njunghiat de la �ntemeierea lumii (Apoc. 13,8). Din coasta M�ntuitorului �mpuns cu suli�a pe cruce a curs preascumpul lui s�nge si apa preacurat� care vor da viat� lumii prin sp�larea de p�cate cu baia Botezului si ad�parea noastr� cu b�utura nemuririi . De aceea preotul repet� descrierea acestui eveniment asa cum este relatat de Sf�ntul Evanghelist Ioan (In. 19, 34-35) si toarn� vin si ap� �n Sf�ntul Potir. Amestecarea vinului cu apa simbolizeaz� unirea Domnului cu credinciosii si, �n acelasi timp, unirea ipostatic� a celor dou� naturi �n persoana M�ntuitorului .
Comentariile bizantine ale Sfintei Liturghii extind simbolismul jertfei la obiectele folosite: Sf�ntul Disc �nchipuie n�s�lia pe care a fost asezat Trupul Domnului dup� cobor�rea de pe cruce; copia - sulita cu care a fost �mpuns� coasta M�ntuitorului etc. �n acelasi timp proscomidiarul �nchipuie locul r�stignirii.

Simbolismul Nasterii Domnului

Hristos, Mielul lui Dumnezeu �njunghiat de la �ntemeierea lumii (Apoc. 13,8) S-a �ntrupat pentru a se jertfi pentru noi dup� cum El �nsusi arat� c� a venit "s� slujeasc� si s�-Si dea viata r�scump�rare pentru multi" (Mt. 20,28). Asadar Crucea este implicat� de �ntrupare. Sfinti P�rinti ca Sf�ntul Irineu (sec. II) si Sf�ntul Efrem Sirul (sec. IV) v�d, �nc� din primele secole, implicarea jertfei lui Hristos �n Nasterea Lui. Privindu-L pe Hristos �n �ntregimea Persoanei Sale realizate ca om, actele trecutului se concentreaz� �n El �nghitind distantele temporale. Pentru aceasta Proscomidiei i se aplic� si un simbolism al Nasterii Domnului: prescura din care este t�iat agnetul o �nchipuie pe Maica Domnului si, prin ea, p�rga fr�m�nt�turii firii umane, iar scoaterea agnetului simbolizeaz� nasterea M�ntuitorului ar�t�nd astfel c� Hristos s-a f�cut om des�v�rsit lu�nd firea uman� �n afar� de p�cat.
Ca si �n cazul jertfei, comentariile liturgice bizantine atribuie o �nc�rc�tur� simbolic� legat� de Nasterea M�ntuitorului, proscomidiarului si obiectelor folosite. Astfel proscomidiarul �nchipuie Bethleemul - locul nasterii, Sf�ntul Disc - ieslea, steluta - steaua care s-a ar�tat magilor etc.

Proprezenta lui Hristos �n Cinstitele Daruri

Desi Cinstitele Daruri nu se prefac la Proscomidie �n Trupul si S�ngele Domnului, totusi putem vorbi �nc� de acum de o anumit� proprezent� a lui Hristos cel jertfit �n ele, o prezent� printr-o anumit� lucrare special� a Lui provocat� de g�ndirea preotului la El �n timpul ritualurilor care transpun iconomia m�ntuirii.

� Alexander Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
� Rug�ciunea din timpul c�nt�rii heruvimice �n Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
� P�rintele Galeriu, Jertf� si r�scump�rare, ed. Harisma, p. 172.
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloaie, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p.118.
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
� Sf�ntul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila Sf�ntul Ciprian, Epistola LXIII, 13 c�tre Caecilius.
� Simeon al Tesalonicului
� vezi si �n continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, t�lcuirile Sfintei Liturghii av�nd ca autori pe Sf�ntul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al Tesalonicului
� vezi Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloaie, op. cit., p. 110-111.

Explicarea Sfintei Liturghii (XI)

Semnificatia Proscomidiei (II)

Am v�zut �n articolul precedent c� semnificatia principal� a Proscomidiei const� �n unirea jertfelor individuale ale credinciosilor, concretizate �n darurile de p�ine si vin, �n jertfa Bisericii si recunoasterea acestei jertfe, prin preg�tirea agnetului, ca fiind �mp�rt�sire din jertfa lui Hristos. Ca urmare, al�turi de tema jertfei M�ntuitorului si �n indisolubil� leg�tur� cu aceasta, Proscomidia cuprinde �n mod simbolic si tema Bisericii ca �mplinire a lucr�rii m�ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, asezarea pe Sf�ntul Disc, �n jurul agnetului, a miridelor (p�rticelelor) scoase �n cinstea Maicii Domnului si a sfintilor precum si spre pomenirea credinciosilor vii si adormiti, ne d� o imagine intuitiv� deosebit de relevant� a Bisericii - Trupul lui Hristos.

"De fat� a stat �mp�r�teasa, de-a dreapta Ta"

Mirida Maicii Domnului, mai mare dec�t celelalte miride, este asezat� �n dreapta agnetului ar�t�nd �nalta demnitate a Sfintei Fecioare potrivit cuvintelor psalmistului repetate de preot: "De fat� a stat �mp�r�teasa, de-a dreapta Ta, �n hain� aurit� �mbr�cat� si prea�nfrumusetat�" (Ps. 44,11).
�mp�r�teasa care st� de-a dreapta lui Dumnezeu este Maica Domnului c�ci ea L-a n�scut �n chip de negr�it pe Hristos r�m�n�nd pururea Fecioar�. Ea este cu adev�rat N�sc�toare de Dumnezeu, este scara ce uneste cerul cu p�m�ntul pe care Iacov a v�zut-o �n vis (Fac. 28,12) pentru c� din ea Dumnezeu a luat firea noastr� uman�. Accept�nd s�-L nasc� pe Hristos, Fecioara Maria S-a f�cut primitoare din partea neamului omenesc a m�ntuirii pe care ne-a adus-o �ntruparea Domnului. F�c�ndu-se vrednic� de aceast� nastere datorit� cur�tiei si smereniei ei ea a fost sfintit� prin s�l�sluirea Cuv�ntului devenind izvor de cur�tie si nestric�ciune. Ea este sf�nt� mai presus dec�t toti sfintii "mai cinstit� dec�t heruvimii si mai sl�vit� f�r� de asem�nare dec�t serafimii", ea este acoperitoarea, ap�r�toarea, mijlocitoarea si ajut�toarea credinciosilor.

Maica Domnului �si uneste rug�ciunile cu ale �ntregii Biserici

Maica Domnului este f�ptura aflat� �n cea mai intim� comuniune cu Hristos �n�lt�nd rug�ciunile crestinilor la tronul lui Dumnezeu si Fiul S�u. Ca urmare mirida Maicii Domnului este asezat� de-a dreapta agnetului destinat prefacerii �n trupul lui Hristos. Scot�nd aceast� mirid� preotul se roag� ca, pentru rug�ciunile ei, Dumnezeu s� primeasc� jertfa noastr� �n "jertfelnicul S�u cel mai presus de ceruri". Agnetul nepref�cut este jertfa Bisericii. "De aceea preotul se roag� ca pentru rug�ciunile Maicii Domnului s� primeasc� Hristos jertfa comunit�tii �n jertfelnicul S�u cel mai presus de ceruri, pentru a o preface �n jertfa Trupului S�u care va include astfel �n ea si jertfa comunit�tii" . Maica Domnului �si uneste astfel rug�ciunile ei cu ale �ntregii Biserici pentru primirea jertfei �n "jertfelnicul cel mai presus de ceruri", adic� �n �n�ltimea spiritual� din fata Tat�lui unde a intrat Hristos prin jertfa Sa si unde r�m�ne permanent pref�c�nd �n acest trup jertfit si jertfa de p�ine a comunit�tii care se apropie si ea de aceast� suprem� �n�ltare unde se afl� El �n stare de jertf� .

Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu

�n st�nga agnetului si la aceeasi �n�ltime cu acesta se aseaz� miridele �n cinstea celor nou� cete de sfinti ar�t�ndu-se c� si ei se bucur� de slava �n care se afl� Domnul cel r�stignit si �nviat, dar nu se afl� �n aceeasi intimitate cu Hristos ca si Maica Sa.
Sfintenia const� �n "procesul de transfigurare subiectiv� a credinciosului prin participarea nemijlocit� la viata �n Hristos". Sfintenia presupune jertf� interioar�, participarea omului la propria lui m�ntuire prin eliberarea de patimi. Sfintenia este un aspect indispensabil al actului m�ntuirii si, de aceea, chemarea la sfintenie este adresat� tuturor crestinilor. Sfintii sunt aceia care au �nteles aceast� chemare si �n m�sura �n care si-au luat crucea r�stignind �n ei omul vechi, plin de patimi, p�cate si necur�tie, ei particip� si la slava lui Hristos cel �nviat. "F�c�ndu-se p�rtasi Patimii lui Hristos prin martiriu, ascez�, lacrimi si practicarea virtutilor evanghelice, sfintii au �nvins moartea cu El. Ei sunt de acum vii �n Dumnezeu pentru c� Hristos S-a s�l�sluit �n ei". Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu, m�dulare de cinste ale Trupului lui Hristos, Biserica. Pentru noi ei sunt un exemplu, o pild� vie a st�rii la care suntem meniti s� ajungem si, �n acelasi timp, un sprijin �n lupta noastr� pentru dob�ndirea sfinteniei.

Toti sfintii se unesc cu noi �n rug�ciune la Sf�nta Liturghie

La Proscomidie scoatem miride �n cinstea sfintilor multumind lui Dumnezeu pentru darurile h�r�zite celor ce-i urmeaz� �n sfintenie. Se scot miride �n cinstea a nou� cete de sfinti, ar�t�nd prin aceasta c� sfintenia este accesibil� tuturor categoriilor de credinciosi si, de asemenea, c� toti sfintii se unesc cu noi �n rug�ciune la Sf�nta Liturghie. Potrivit majorit�tii Liturghierelor rom�nesti si slave cele nou� cete de sfintii sunt: Sf�ntul Ioan Botez�torul, proorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii si mucenitele, cuviosii si cuvioasele (monahii), doctorii f�r� de arginti (mari binef�c�tori), Sfintii Ioachim si Ana �mpreun� cu sfintii zilei si cu toti sfintii si sf�ntul autor al Liturghiei (Ioan Gur� de Aur sau Vasile cel Mare). �n ceea ce priveste sfintii pomeniti nominal �n cadrul acestor cete exist� diferente de la o Biseric� local� la alta, potrivit cinstei deosebite de care se bucur� anumiti sfinti �ntr-un loc sau altul.

Problema pomenirii sfintilor �ngeri

Principala deosebire const� �ns� �n faptul c� Liturghierele grecesti, manuscrise vechi precum si unele Liturghiere slave prev�d ca prima mirid� s� se scoat� �n cinstea Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor puterilor �ngeresti, Sf�ntul Ioan Botez�torul fiind pomenit la a doua mirid�, �n ceata proorocilor. Liturghierul rom�nesc din 1937 introduce si la noi aceast� practic� �ns� �n editiile ulterioare se renunt� la ea.
Problema pomenirii sfintilor �ngeri nu este de mic� important� �n contextul simbolismului eclesiologic al Proscomidiei. Asezarea miridei �ngerilor �n st�nga agnetului �mpreun� cu celelalte cete de sfinti scoate �n evident� faptul c� Biserica este "unirea a tot ce exist�", "eu-ul rug�ciunii tuturor fiintelor constiente: p�m�nteni, �ngeri si sfinti" . Avem astfel pe Sf�ntul Disc imaginea Bisericii ceresti si p�m�ntesti unit� �n rug�ciune �n Hristos.
�ncercarea de a respinge pomenirea �ngerilor pe motivul c� acestia nu ar fi m�dulare ale Bisericii sau c� nu s-ar fi �mp�rt�sit de roadele jertfei lui Hristos nu este �ntemeiat�.
Sf�ntul Simeon al Tesalonicului justific� aceast� practic� ar�t�nd c� �ngerii "au fost slujitori ai misterului �ntrup�rii, sunt una cu noi si o Biseric� suntem, ei doresc a se �nchina �n fata Tainelor Bisericii lu�nd si ei dintr-aceasta o sporire a slavei, ne sunt p�zitori si mijlocitori fat� de Dumnezeu" . P�rintele D. St�niloaie sustine de asemenea c� este potrivit a fi pomeniti si sfintii �ngeri deoarece "toat� Biserica din cer e sl�vit� �n prefacerea euharistic� [...]. �ntr-un fel spiritual toti cei din ceruri se �mp�rt�sesc si mai mult de Hristos; prin Sf�nta Liturghie se realizeaz� o si mai mare unire a celor ceresti si a celor p�m�ntesti" .
Av�nd �n vedere considerentele de mai sus credem c� ar fi oportun� revenirea la practica scoaterii primei miride �n cinstea �ngerilor.

Unitatea Bisericii ceresti si a celei p�m�ntesti �n Hristos

�n concluzie putem spune c� pomenirea Maicii Domnului si a sfintilor la Proscomidie scoate �n evident� unitatea Bisericii ceresti si a celei p�m�ntesti �n Hristos precum si faptul c� �mp�rt�sirea credinciosilor de El �n Euharistie si �n orice Tain�, nu se �nf�ptuieste dec�t �n prezenta rug�toare si plin� de bucurie constient� a �ntregii Biserici din ceruri.

� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p. 122.
� Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodox�, editia a II-a, Bucuresti, 1994, p. 344.
� Le Synaxaire. Vie des Santes de l'Eglise Ortodoxe, tome premiere, Thessalonique, 1987,p. 17.
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 2, editia a II-a, Bucuresti, 1997, p. 137
� la Pr. Petre Vintilescu, Contributii la revizuirea Liturghierului rom�n, Bucuresti, 1931, p. 46.
� Sf�ntul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie, cap. 94, �n Tractat asupra tuturor dogmelor credin�ei noastre ortodoxe, Bucuresti, 1863, p.99.
� Pr. D. St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, p.124.

Explicarea Sfintei Liturghii (XII)

Semnificatia Proscomidiei (III)

Biserica �ntreag�, Trupul tainic al lui Hristos, este prezent� �n mod simbolic pe Sf�ntul Disc �n urma s�v�rsirii Proscomidiei: �n mijloc, prin agnet, Hristos �nsusi, Lumina cea adev�rat� si Viata cea vesnic�, iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfintii de-a st�nga, iar dedesubt �ntreaga adunare a bine-credinciosilor.

Miridele credinciosilor sunt asezate sub agnet

Credinciosii, at�t cei vii c�t si cei adormiti, sunt reprezentati prin miridele asezate sub agnet �n st�nga, respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaug� cele trei miride speciale scoase pentru cler (episcopi, preoti si diaconi), conduc�torii t�rii si pentru ctitori.
Mirida special� pentru ctitori precum si rug�ciunile de pomenire general� a viilor si a mortilor, desi sunt mentionate de Sf�ntul Simeon al Tesalonicului �n secolul al XV-lea, �n prezent sunt o particularitate a Liturghierelor rom�nesti unde le �nt�lnim �ncep�nd de la jum�tatea secolului al XIX-lea. Rug�ciunea pentru vii este inspirat� dup� cea de la Litie dar are analogii cu formularul de pomelnic de la sf�rsitul Psaltirii si cu dipticele anaforalei Sf�ntului Vasile cel Mare. Rug�ciunea pentru pomenirea mortilor este alc�tuit� dup� canoanele din s�mbetele mor�ilor (mosii de iarn� si de var�) . Ambele rug�ciuni, desi de origine greac�, au ajuns la noi prin influenta practicii Bisericii Ortodoxe Ruse unde �nsoteau anumite pomelnice.
Scoaterea miridelor pentru credinciosi �ncepe prin rostirea rug�ciunilor de pomenire general� a viilor si a mortilor si continu� cu pomenirea lor nominal�, pentru fiecare nume scot�ndu-se c�te o mirid� din prescurile aduse �mpreun� cu pomelnicul. �n urma tuturor preotul scoate o mirid� pentru el �nsusi ar�t�nd prin aceasta c� m�ntuirea sa depinde de cei pe care este r�nduit s�-i p�storeasc� si s�-i pomeneasc�.

Pomenirea credinciosilor reprezint� raportarea tuturor si a fiec�ruia la jertfa lui Hristos

Unii credinciosi au ajuns la o �ntelegere a pomenirii la Proscomidie, ca un mijloc magic de rezolvare a problemelor curente al c�rui efect este direct proportional cu num�rul prescurilor �mp�rtite concomitent la diverse biserici. Astfel se solicit� pomeniri pentru s�n�tate dar si pentru izb�vire de vr�jmasi, pentru izb�nd� la proces, pentru g�sirea unui loc de munc�, pentru obtinerea vizei de plecare �n str�in�tate etc. Aceast� �ntelegere magic� reprezint� �ns� o denaturare grosolan� a sensului cultului crestin.
Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertf�, reprezint� "raportarea tuturor si a fiec�ruia la jertfa lui Hristos, adunarea si rezidirea �n jurul Agnetului a noii f�pturi a lui Dumnezeu" . Prin aducerea prescurii si a pomelnicului la altar noi ne aducem si ne pred�m lui Dumnezeu "pe noi �nsine si unii pe altii si toat� viata noastr�". Biserica �i str�nge astfel laolalt�, la fiecare Liturghie, pe toti membrii ei din toate vremurile. Miridele exprim� participarea noastr� la jertfa lui Hristos si intrarea �n comuniune cu Maica Domnului, cu sfintii si cu toat� Biserica p�m�nteasc�, presupun�nd si asumarea personal� a Crucii lui Hristos si urmarea Lui (Mt. 16, 24). Buc�tica de p�ine scoas� pentru fiecare �l distinge de ceilalti si, �n acelasi timp, �l apropie de Hristos si de ceilalti. Hristos st� �n centrul Bisericii �n stare de jertf� si astfel o sfinteste si o �nf�tiseaz� siesi ca Biserica m�rit� (Efes 5, 26-27). La fel si Biserica, fiecare m�dular al trupului lui Hristos, �si �nsuseste de aici starea de jertf� fat� de Hristos si, prin Hristos, fat� de semenii s�i.
Miridele se scot spre "pomenirea" de c�tre Dumnezeu a fiec�ruia c�ci "numai cei pomeniti exist� plenar prin atentia ce le-o acord� Dumnezeu si altii dintre oameni. Cei pierduti din atentia tuturor si mai ales a lui Dumnezeu se scufund� �ntr-un minus extrem de chinuitor al existentei" . Pomenirea de c�tre Dumnezeu �nseamn�, �n cele din urm�, nemurire si viat� vesnic�.

Proscomidia ne descoper�, pe Sf�ntul Disc, taina Bisericii si imaginea lumii ce va s� fie

"Vedem pe �nsusi Iisus si �ntreag� Biserica Lui (�) Aceasta este taina cea mare. Dumnezeu �ntre oameni si Dumnezeu �n mijlocul dumnezeilor, care se �ndumnezeiesc de la Cel ce dup� fire este Dumnezeu, Care S-a �ntrupat pentru d�nsii. Aceasta este �mp�r�tia ce va s� fie si petrecerea vietii celei vesnice: Dumnezeu cu noi, v�zut si �mp�rt�sit" .
Proscomidia ne pune �n fat� icoana ordinii divine restaurate �n care Hristos, Dumnezeu Omul se afl� �n stare de jertf� �n mijlocul Bisericii sale, descoperindu-se astfel ca iubire d�ruit� si c�reia Biserica �i r�spunde, prin fiecare m�dular al ei, prin iubire jertfelnic� ce �si trage puterea din jertfa lui Hristos. Egocentrismul, p�catul specific lumii c�zute �n care fiecare se vede pe sine ca un centru al existentei si care duce, �n mod inevitabil, la separare si lupt�, este �nl�turat . Dar Hristos, prin jertfa sa unic� si atotcuprinz�toare, a biruit moartea si S-a f�cut pe sine �nceput al �nvierii tuturor celor care �si �nsusesc, �n Biseric�, starea sa de jertf�. Proscomidia ne descoper� astfel vocatia fundamental� a f�pturii si anume vocatia pascal�, de trecere de la moarte la �nviere .

Pomenirile nominale se fac, �n tain�, la Proscomidie

Este regretabil faptul c� �n multe parohii s-a ajuns, sub presiunea credinciosilor necatehizati, la mutarea pomenirilor nominale de la Proscomidie �n cadrul unor ectenii speciale din Sf�nta Liturghie. Acest din urm� act, pe l�ng� faptul c� �ntrerupe �n mod deranjant desf�surarea Sfintei Liturghii si o prelungeste nejustificat, afecteaz� sensul Proscomidiei de adunare a tuturor �n Biseric�, �n jurul Mielului jertfit, de includere a jertfei noastre �n jertfa Lui si de �mp�rt�sire a noastr� din jertfa Lui unic� si atotcuprinz�toare adus� Tat�lui. Din fericire, pastorala la �nceput de mileniu a I.P.S. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, pune ordine �n acest domeniu prin porunca expres� ca pomenirile s� se fac� la Proscomidie, �n tain�, si nu cu voce tare �n timpul Sfintei Liturghii.

Hristos �n slav� acoper� nev�zut si conduce la m�ntuire lumea si sufletele noastre

Ritualul acoperirii cinstitelor daruri �l arat� pe Hristos, Mielul �njunghiat, care �mp�r�teste si descoper� �n lume �mp�r�tia lui Dumnezeu. Aceast� �mp�r�tie r�m�ne, �ns�, ascuns� celor care nu privesc cu ochii credintei.
Preotul, acoperind Sf�ntul Disc, rosteste �ntr-o not� de bucurie : "Domnul a �mp�r�tit, �ntru podoab� S-a �mbr�cat..." (Ps. XCII) iar acoperind Sf�ntul Potir zice: "Acoperit-a cerurile bun�tatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin tot p�m�ntul" ar�t�nd c� slava Lui este str�vezie pentru ochii credintei. Acoperind apoi Sfintele vase �i cerem lui Hristos s� ne acopere cu acoper�m�ntul aripilor sale si s� ne izb�veasc� de vr�jmasi. Recunoastem astfel c�, �n smerenia sa, Hristos se acoper� �mpreun� cu noi pentru a ne ap�ra de vr�jmasi si a ne tine l�ng� El. Apoi preotul �l binecuvinteaz� pe Dumnezeu "cel ce a binevoit asa", c�dind cinstitele daruri.

Rug�ciunea punerii �nainte concentreaz� �n sine temele dezvoltate �n ritualurile anterioare ale Proscomidiei

Proscomidia se �ncheie cu rostirea rug�ciunii punerii �nainte a darurilor care este, de altfel, partea cea mai veche a r�nduielii. Recunosc�nd c� Hristos, Domnul, Dumnezeul si M�ntuitorul nostru, este "p�inea cea cereasc�, hrana a toat� lumea", adic� d�ruire spre �mp�rt�sire pentru a ne binecuv�nta si sfinti, �i cerem lui Dumnezeu s� binecuv�nteze jertfa noastr� si s� o primeasc� �n "jertfelnicul s�u cel mai presus de ceruri" adic� s� ne fac� p�rtasi jertfei unice si atotcuprinz�toare a lui Hristos. Cer�ndu-i s� ne fac� p�rtasi jertfei M�ntuitorului, �l rug�m s�-i pomeneasc� "pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au adus" jertfa noastr� adic� s� adune �ntreaga Biseric� �n jurul lui Hristos.
Numai acum, c�nd jertfa Bisericii a fost primit� �n jertfa M�ntuitorului, poate s� �nceap� Sf�nta Liturghie �n care Hristos este "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se �mparte", jertfa deplin� si Arhiereul des�v�rsit.

Note: � pentru am�nunte vezi Pr. T. Popescu Urleni, Originea molitvei pentru mor�i de la Proscomidie, �n Mitropolia Olteniei, an XVI (1964), nr. 1-2, p. 18-23.
� Alexander Schmemann, Euharistia, p.115.
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p. 127
� Sf�ntul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie, cap. 94, �n Tractat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, Bucuresti, 1863, p. 101
� Pr. Prof. Constantin Galeriu, M�rturisirea dreptei credinte prin Sf�nta Liturghie, �n Ortodoxia, an XXXIII(1981), nr. 1, p. 30
� P�rintele Galeriu, Jertf� si R�scump�rare, p. 235.
Cu dragoste si cu durere pentru m�ntuirea poporului lui Dumnezeu, �n Credinta str�bun�, an XI (2000), nr. 1 (178), p. 1

Binecuv�ntarea mare

Liturghia propriu-zis�, ca �mpreun� slujire a preotului si credinciosilor, debuteaz� cu binecuv�ntarea solemn� a �mp�r�tiei Sfintei Treimi, m�rturisire a faptului c� Sf�nta Liturghie reprezint� intrarea Bisericii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu.

Dumnezeu - Cuv�ntul ne vorbeste si apoi ni se ofeer� ca hran�

Proscomidia fiind un ritual preg�titor s�v�rsit �n tain� de preot, Liturghia, asa cum se descoper� ea credinciosilor, este alc�tuit� din dou� p�rti care au o structur� paralel� si sunt indisolubil legate: Liturghia Cuv�ntului (a catehumenilor) si Liturghia Euharistic� (a credinciosilor). Fiul si Cuv�ntul lui Dumnezeu convoac�, vorbeste, se istoriseste si, �n cele din urm�, se ofer� pe Sine ca hran� .
La Liturghia Cuv�ntului, �n timpul c�reia �n centrul Sfintei Mese se afl� Sf�nta Evanghelie, Dumnezeu Cuv�ntul ne vorbeste si ni se �mp�rt�seste prin cuv�nt: citirile din Sf�nta Scriptur�, predica, rug�ciunea si c�ntarea c�ci "cel ce ascult� cuv�ntul Meu si crede �n cel ce m-a trimis pe Mine are viat� vesnic�" (Ioan 5, 24) iar "cuvintele Mele duh sunt si viat�" (Ioan 6, 23).
La Liturghia Euharistic� �n centrul Sfintei Mese se afl� Potirul euharistic descoperindu-ne sensul principal al acesteia de �mp�rt�sire cu Dumnezeu Cuv�ntul �ntrupat, cu �nsusi Trupul si S�ngele Lui, c�ci "Cuv�ntul S-a f�cut trup" (Ioan 1, 14) si "dac� nu veti m�nca Trupul Fiului Omului si nu veti bea S�ngele Lui, nu veti avea viat� �n voi" (Ioan 6, 53).
Liturghia Cuv�ntului se �mplineste �n Liturghia Euharistic�, cele dou� p�rti ale Sfintei Liturghii realiz�nd numai �mpreun� �nt�lnirea deplin� cu Hristos cel �nviat si intrarea Bisericii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu.

Liturghia debuteaz� prin sl�virea �mp�r�tiei Sfintei Treimi

Sf�nta Liturghie �ncepe prin rostirea de c�tre preot a binecuv�nt�rii mari: "Binecuv�ntat� este �mp�r�tia Tat�lui si a Fiului si a Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor". �n limbaj liturgic "a binecuv�nta" �nseamn� "a sl�vi", "a l�uda" . Liturghia debuteaz� asadar printr-o sl�vire a �mp�r�tiei Sfintei Treimi scot�nd adunarea liturgic� din conditiile existentei c�zute, din "lumea aceasta" si raport�ndu-o la �mp�r�tia lui Dumnezeu ("�mp�r�tia Mea nu este din lumea aceasta" - Ioan 18, 36), �mp�r�tie care vine ("Vie �mp�r�tia Ta" ne rug�m �n Tat�l nostru - Luca 11, 2) si a venit deja ("iat� a ajuns la voi �mp�r�tia lui Dumnezeu" - Luca 11, 20).

Scopul Sfintei Liturghii este intrarea �n �mp�r�tia lui Dumnezeu

Dup� �nv�t�tura Traditiei si a Scripturii, �mp�r�tia lui Dumnezeu este cunoasterea lui Dumnezeu, iubirea fat� de El, unirea cu El si viata �ntru El . Este "dreptate si pace si bucurie �n Duhul Sf�nt" (Rom. 14, 17).Este �mp�r�tia iubirii �ntre Dumnezeu si noi si �ntre noi �nsine. A binecuv�nta aceast� �mp�r�tie �nseamn� a recunoaste si a m�rturisi c� ea este valoarea suprem� si ultim� si, ca urmare, a exprima dorinta adun�rii liturgice de a intra �n ea. Mai mult, binecuv�ntarea mare afirm� scopul Sfintei Liturghii ca fiind intrarea �n �mp�r�tia lui Dumnezeu.
Binecuv�ntarea �mp�r�tiei ne �ndreapt� astfel atentia, mintea si inima spre unicul lucru de trebuint�, intrarea �n �mp�r�tie, relev�nd faptul c� �nc� din viata aceasta este posibil a deveni p�rtas�mp�r�tiei lui Dumnezeu. Sf�nta Liturghie prilejuieste tr�irea anticipat� a �mp�r�tiei cerurilor si prefigurarea ajungerii depline �n ea.

�mp�r�tia lui Dumnezeu este extinderea iubirii Sfintei Treimi la noi

Binecuv�ntarea mare este o m�rturisire a Sfintei Treimi. "Prin �ntrupare oamenii au �nv�tat mai �nt�i c� Dumnezeu este �n trei fe�e. Si cum Sf�nta Liturghie este taina acestei �ntrup�ri a Domnului, la �nceputul ei se cuvine s� fie pus� �n lumin� si s� fie propov�duit� Treimea". �n acelasi timp este o m�rturisire c� �mp�r�tia lui Dumnezeu este �mp�r�tia Sfintei Treimi, a Tat�lui ceresc iubitor, a Fiului devenit prin �ntrupare Fratele cel mai iubitor al nostru si a Duhului Sf�nt, cur�titorul nostru de patimile care ne st�p�nesc ca forme multiple ale egoismului. �mp�r�tia lui Dumnezeu este extinderea iubirii Sfintei Treimi la noi, iubire c�reia se cuvine s�-i r�spundem si noi cu iubirea noastr� fat� de Dumnezeu si �ntre noi. Este o �mp�r�tie a dragostei �n care comuniunea celor ce fac parte din ea sporeste continuu �n Sf�nta Liturghie pentru a ajunge des�v�rsit� �n viata viitoare.
Binecuv�ntarea este si o afirmare a vesniciei �mp�r�tiei lui Dumnezeu: "Binecuv�ntat� este �mp�r�tia � acum si pururea si �n vecii vecilor". Se subliniaz� astfel caracterul eshatologic al Sfintei Liturghii, iesirea din timpul "acestei lumi" si intrarea �n dimensiunea vesniciei.

�mp�r�tia ni s-a deschis prin crucea Fiului lui Dumnezeu

Binecuv�nt�nd �mp�r�tia Treimic�, preotul face semnul Sfintei Cruci cu Evanghelia deasupra antimisului. Evanghelia este "icoana" Cuv�ntului lui Dumnezeu, de aceea, prin �nsemnarea cu semnul Sfintei Cruci, se subliniaz� faptul c� �mp�r�tia ni s-a deschis prin si �n Fiul si Cuv�ntul lui Dumnezeu care, lu�nd firea uman�, a biruit moartea prin cruce ar�t�ndu-ne iubirea vesnic� a lui Dumnezeu pentru noi si descoperindu-ne c� nu putem intra �n aceast� �mp�r�tie dec�t prin jertf�, asum�ndu-ne crucea: "oricine voieste s� vin� dup� Mine s� se lepede de sine, s�-si ia crucea si s�-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34).
�mp�r�tia lui Dumnezeu este nedesp�rtit� de cruce, dar �n ea nu intr�m ca indivizi ci ca persoane unite �n Biseric�. "Toat� Sf�nta Liturghie este miscarea comunit�tii �n duhul de jertf� a lui Hristos spre unirea deplin� cu Hristos cel jertfit si �nviat si spre jertfirea reciproc� �ntre ei din puterea jertfei Lui". Unirea comunit�tii cu Hristos cel jertfit se face pentru a se aduce si ea �mpreun� cu El jertf� Tat�lui si astfel s� se realizeze �mp�r�tia Treimii �n toate. �mp�rt�sirea Bisericii din jertfa lui Hristos, exprimat� simbolic de r�nduiala Proscomidiei, se �mplineste astfel �n cadrul Sfintei Liturghii.

Puterea �mp�r�tiei lui Dumnezeu const� �n Duhul Sf�nt

Binecuv�ntarea �mp�r�tiei lui Dumnezeu este o cerere ca ea s� vin� la noi si ca noi s� fim �n�ltati la ea. Afirm�m astfel sensul profund al slujirii divine �n general si al Sfintei Liturghii �n special si anume "pregustarea" �mp�r�tiei lui Dumnezeu care, desi nev�zut� "lumii acesteia", se afl� deja �n mijlocul nostru (Luca 11, 20). Puterea acestei �mp�r�tii const� �n Duhul Sf�nt prin care Dumnezeu vine �n noi. Duhul Sf�nt este Duhul libert�tii care ne arat� fii liberi ai Tat�lui ceresc (Romani 8, 15; II Corinteni 13, 17) si ne cur�teste de toat� �ntin�ciunea p�catului dac� ne poc�im cu sinceritate. De aceea �n �mp�r�tia lui Dumnezeu toti suntem �mp�rati si fii ai Celui Pre�nalt, eliberati de egoism si uniti �n iubire jertfelnic�. Perspectiva de a deveni p�rtasi, �n Duhul Sf�nt, �mp�r�tiei lui Dumnezeu si putinta pregust�rii acesteia ne descoper� Sf�nta Liturghie ca o s�rb�toare adev�rat�, plin� de lumin�.

"Amin"-ul este m�rturisirea dorintei de a fi p�rtasi �mp�r�tiei lui Dumnezeu

"Amin"-ul rostit de comunitate ca r�spuns la binecuv�ntare av�nd sensul de "asa s� fie", exprim� participarea plin� de bucurie a tuturor celor prezenti la Liturghie, la lucrarea sf�nt� care �ncepe. Este o m�rturisire a dorintei credinciosilor de a fi p�rtasi �mp�r�tiei lui Dumnezeu si a �ncrederii c� se vor �nvrednici de aceast� bucurie. Dar "amin"-ul rostit ne si responsabilizeaz� deoarece �n �mp�r�tia lui Dumnezeu nu intr� nimic necurat sau �ntinat (Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5) si, ca urmare, cel ce vine la Liturghie se cuvine s�-i aduc� lui Dumnezeu poc�int� pentru p�catele sale .

Concluzie

Binecuv�ntarea mare, desi a fost introdus� �n r�nduiala Liturghiei abia �n secolul al XI-lea, a devenit un moment esential al acesteia, cu profunde implicatii, pe care am �ncercat s� le deslusim �n cele de mai sus. Binecuv�ntarea marcheaz� �nceputul Sfintei Liturghii si, de aceea, este foarte important ca, din acest moment, cu totii, clerici si credinciosi, adunati �n Biseric�, fiecare la locul s�u, s� �nceteze orice alt� activitate �ndrept�ndu-si �ntreaga atentie spre participarea la Sf�nta Liturghie care este, cu adev�rat, intrarea noastr� �n �mp�r�tia lui Dumnezeu.
�Note:
� Paul Evdokimov, Rug�ciunea �n Biserica de R�s�rit, Iasi, 1996, p. 155
� Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 164
� Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, p. 155
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XII, Bucuresti, 1989, p. 43
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia Ortodox�, Craiova, 1986, p.134
� Sf�ntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe p�m�nt, Sibiu, 1996, p. 146

Explicarea Sfintei Liturghii (XIV)

Ectenia mare (I)

M�rturisirea solemn� c� Sf�nta Liturghie este intrarea Bisericii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu �mplinit� prin binecuv�ntarea mare este urmat� de o succesiune de cereri cunoscute sub denumirea de ectenia mare. Provenind din limba greac� de la cuv�ntul ektenhs, o, h, care �nseamn� �ntins, prelung, st�ruitor, termenul de ectenie desemneaz�, �n limbajul liturgic rom�nesc, o rug�ciune prelungit� sub form� de �ndemnuri st�ruitoare la rug�ciune adresate de preot sau diacon credinciosilor la care acestia r�spund invoc�nd mila lui Dumnezeu, �ndemnuri �ncheiate cu sl�virea lui Dumnezeu de c�tre preot �n numele tuturor . Prima ectenie a Sfintei Liturghii se numeste mare comparativ cu ecteniile mici care reprezint� o prescurtare a ei.

Ectenia mare este rug�ciunea lui Hristos c�tre Tat�l d�ruit� Bisericii

Specific� �nceputului slujbelor, ectenia mare este o rug�ciune atotcuprinz�toare care �mbr�tiseaz� �ntreaga lume, este rug�ciunea lui Hristos �nsusi c�tre Tat�l S�u d�ruit� nou�, descoperind rug�ciunea Bisericii ca "lucrare de obste" (liturghie) �n cuprinsul ei cosmic si universal . Ea ne scoate din particular si ne introduce �n constiinta eclesial� (bisericeasc�) ajut�ndu-ne s� ne detas�m de egoism potrivit poruncii lui Hristos: "s� iubesti pe aproapele t�u ca pe tine �nsuti"(Matei 22, 39). Este �mplinirea �ndemnului Sf�ntului Pavel de a face "cereri, rug�ciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii"(I Timotei 2, 1) f�r� a fi o simpl� rug�ciune a unei grup�ri omenesti ci rug�ciunea lui Hristos �nsusi c�ci "unul este Dumnezeu, unul este Mijlocitorul �ntre Dumnezeu si oameni, omul Hristos Iisus"(I Timotei 2, 5). Noi ne rug�m �n Hristos si El, prin Duhul S�u Sf�nt se roag� �n noi cei aduna�i �n numele Lui: "si pentru c� sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului S�u �n inimile noastre, care strig�: Avva, P�rinte!"(Galateni 4, 6).

Doamne miluieste !

Toti cei prezenti �n biseric� particip� la aceast� rug�ciune: preotul sau diaconul adreseaz� succesiv credinciosilor �ndemnurile spre rug�ciune �nv�t�ndu-i astfel ce s� cear� iar acestia r�spund �n�lt�nd spre Dumnezeu o scurt� dar profund� rug�ciune: "Doamne miluieste !" . Este o invocare a milei lui Dumnezeu f�cut� cu n�dejdea dob�ndirii cererilor nu pentru meritele lor ci pentru milostivirea lui Dumnezeu. Nu este o "milogeal�" nedemn� de om, cum afirma Nitzsche, c�ci Dumnezeu nu-si arat� mila �n gesturi de st�p�n dispretuitor ci �n participarea la dimensiunile noastre, la durerea noastr�, prin asumarea Crucii si �n valoarea ce ne-o d� f�c�ndu-Se om ca noi �n veci . Ceea ce cerem �n primul r�nd, mereu si mereu, prin aceast� rug�ciune, este �mp�r�tia lui Dumnezeu c�ci mila lui Dumnezeu �nseamn� d�ruirea �mp�r�tiei Sale, unicul lucru de trebuint�.

Cu pace Domnului s� ne rug�m este �ndemnul de �nceput care ne �nvat� cum trebuie s� ne rug�m si anume "�n pace" (traducerea exact� a grecescului en eirhnh) �nteleg�ndu-se prin aceasta pacea ca o stare a sufletului si nu ca ceva ad�ugat din exterior. Pacea sufletului nu poate s� o aib� dec�t cel cu cugetul curat. "Unui cuget tulburat �i este absolut cu neputint� s� se apropie de Dumnezeu deoarece �l �mpiedic� �ns�si natura tulbur�rii. Pe c�nd pacea face totdeauna din mai multi unul, tulburarea dimpotriv� �mparte pe unul singur �n mai multi; cum am putea atunci s� ne asem�n�m lui Dumnezeu, Cel unul si simplu?" . Numai pacea sufletului ne d� posibilitatea de a fi �n pace unii cu altii si de a ne unii astfel �n rug�ciune �naintea lui Dumnezeu. Dar temelia p�cii adev�rate este Crucea lui Hristos c�ci El a omor�t prin Cruce vr�jm�sia din l�untrul nostru si dintre noi "binevestind pace, vou�, celor de departe si pace celor de aproape"(Efeseni 2, 16-17). "El este pacea noastr�"(Efeseni 2, 14). Asadar pacea noastr� este o pace "de sus", de la Dumnezeu, pe care o invoc�m �n prima cerere propriu-zis� a ecteniei mari:

Pentru pacea de sus si pentru m�ntuirea sufletelor noastre, Domnului s� ne rug�m ! Pacea de sus este tocmai �mp�r�tia lui Dumnezeu, dob�ndirea ei �nsemn�nd m�ntuirea sufletului (care, �n limbaj biblic, exprim� omul �n �ntregimea lui). Aceast� cerere este o concretizare a �ndemnului M�ntuitorului de a c�uta mai �nt�i �mp�r�tia lui Dumnezeu si dreptatea lui (Matei 6, 33) cu �ncrederea c� toate celelalte pe care le vom cere �n continuare se vor ad�uga nou�. "Pacea de sus" este dreptatea lui Dumnezeu, rodul eliber�rii de patimi si al dob�ndirii Duhului Sf�nt, este "pacea lui Dumnezeu care cov�rseste toat� mintea"(Filipeni 4, 7) pe care Domnul a dat-o sfintilor s�i apostoli �nainte de a se sui la Tat�l zic�nd: "Pace v� las vou�, pacea Mea o dau vou�, nu precum d� lumea v� dau Eu. S� nu se tulbure inima voastr�, nici s� se �nfricoseze"(Ioan 14, 27). Dar noi nu cerem numai pentru noi "pacea de sus" ci ne rug�m �n continuare :

Pentru pacea a toat� lumea � - pacea lui Hristos s� cuprind� �ntreaga lume, s�l�sluindu-se �n inimile tuturor, pentru ca toti s� se bucure de cunoasterea �mp�r�tiei lui Dumnezeu.
Pentru bun�starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici � - Biserica este una pentru c� Adev�rul este Unul si este Hristos iar Hristos are un singur Trup, o singur� Mireas�. Credem si m�rturisim c� aceast� unic� Biseric� este Biserica Ortodox� care fiinteaz� �n lume �n chipul Bisericilor Ortodoxe locale. "Biserica local� ca entitate av�nd un statut eclesiologic plenar este dioceza episcopal�". Bisericile locale trebuie s� se afle �n comuniune deplin� �ntre ele. Aceast� comuniune, pe l�ng� m�rtirisirea aceleiasi credinte si existenta unor structuri care faciliteaz� comuniunea, se manifest� �n aceea c� problemele si preocup�rile tuturor Bisericilor locale fac obiectul rug�ciunilor si responsabilit�tii active ale fiec�rei Biserici locale �n parte. �n acest sens, �n ectenia mare, ne rug�m ca Bisericile Ortodoxe locale s� aib� starea cea bun� �naintea lui Dumnezeu si a oamenilor m�rturisindu-L pe Hristos si �mp�r�tia Sa.
Si pentru unirea tuturor, Domnului s� ne rug�m ! - Departe de a fi o rug�ciune "ecumenic�" pentru unirea diverselor confesiuni crestine (textul grecesc este clar �n aceast� privint�), cererea se refer� la unirea "fiilor lui Dumnezeu cei �mpr�stiati"(Ioan 11, 52) �n Biseric� pentru "ca toti s� fie una, dup� cum Tu, P�rinte, �ntru Mine si Eu �ntru Tine, asa si acestia �n Noi sa fie una, ca lumea s� cread� c� Tu M-ai trimis"(Ioan 17, 21).

Pentru sf�nt� biserica aceasta si pentru cei ce cu credint�, cu evlavie si cu fric� de Dumnezeu intr� �ntr-�nsa, Domnului s� ne rug�m ! - �ndrept�ndu-ne rug�ciunea spre comunitatea concret� care se adun� pentru slujirea Sfintei Liturghii �n locasul respectiv, aceast� cerere ne �ndeamn� si la un examen de constiint� pun�ndu-ne �nainte conditiile particip�rii autentice la slujb� si anume credinta vie, evlavia ca dreapt� asezare �naintea lui Dumnezeu si frica lui Dumnezeu cea m�ntuitoare care este �nceputul a toat� �ntelepciunea (Psalmul 110, 10; Pilde 1, 7)

Pentru Prea Fericitul P�rintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom�ne [pentru (�nalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preotime si cea �ntru Hristos diaconime, pentru tot clerul si poporul, Domnului s� ne rug�m ! - Este rug�ciunea pentru Biserica local� din care facem parte �n care episcopul este elementul unificator �n calitate de chip al lui Hristos �nconjurat de preoti, diaconi, clerul inferior si popor, alc�tuind �mpreun� Trupul lui Hristos. "Cu totii urmati pe episcop dup� cum urmeaz� Iisus Hristos pe Tat�l, ne �ndeamn� �nc� de la �nceputul secolului al II-lea Sf�ntul Ignatie Teoforul, iar pe preoti ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu" Episcopul este cel ce prezideaz� de drept orice adunare euharistic�, �n aceasta const�nd de fapt misiunea sa esen�ial� �n Biseric�, preotul fiind doar un �mputernicit al s�u �n parohie, dator s� fac� ascultare de ierarhul s�u. Pomenirea episcopului �mpreun� cu clerul si cu tot poporul ne aduce aminte de acest lucru la fiecare Sf�nt� Liturghie, slujba �n care comunitatea local� realizeaz� si reveleaz� Biserica �n plenitudinea sa.

Note:
� Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 165 � Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, p. 89
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia Ortodox�, Craiova, 1986, p.161
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XII, Bucuresti, 1989, p. 45
� Ioannis Zizioulas, Fiin�a eclesial�, Bucuresti, 1996, p.255
� Epistola c�tre smirneni, cap. VIII, 1

Explicarea Sfintei Liturghii (XV)

Ectenia mare (II)

Ectenia mare ne �nvat� ierarhia crestin� a valorilor �ndemn�ndu-ne s� ne rug�m mai �nt�i pentru dob�ndirea �mp�r�tiei lui Dumnezeu (pacea de sus si m�ntuirea sufletului) si pentru Biseric�. Dar rug�ciunea �mbr�tiseaz� apoi viata �ntreag� ("toate celelalte" - Matei 6, 33), chiar si sub aspectele ei materiale, m�rturisind prin aceasta c� "toat� darea cea bun� si tot darul des�v�rsit de sus este, pogor�ndu-se de la P�rintele luminilor" (Iacov 1, 17). Astfel, �n cea de a doua parte a ecteniei mari ne rug�m pentru conditiile exterioare ale vietii, ca acestea s� ne permit� o vietuire duhovniceasc�.

Pentru binecredinciosul popor rom�n de pretutindeni, pentru c�rmuitorii t�rii noastre, pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului s� ne rug�m. "Crestinii locuiesc �n lume dar nu sunt din lume", "se supun legilor r�nduite de stat dar prin felul lor de viat� biruiesc legile" se afirm� �ntr-una din primele scrieri crestine . Ca locuitori �n lume, de-a lungul �ntregii istorii, crestinii au c�utat s� �mplineasc� �ndemnul scripturistic de a se supune "�naltelor st�p�niri" (Romani 13, 1) chiar si �n vremuri de prigoan�, d�nd Cezarului ce-i al Cezarului (Matei 22, 21; Romani 13, 7), f�r� �ns� a face compromisuri d�ndu-i Cezarului cele ce se cuvin lui Dumnezeu. �n acest sens Biserica se roag� pentru conduc�tori ca acestia s� asigure cadrul necesar desf�sur�rii lucr�rii ei m�ntuitoare, cu at�t mai mult cu c�t suntem datori s�-i iubim si s� ne rug�m pentru toti oamenii, chiar si pentru vr�jmasi.
Rug�ciunea pentru conduc�tori este asadar o parte fireasc� a ecteniei mari, nedepinz�nd de vrednicia celor ce detin puterea �n stat. �nteleas� �n mod gresit, mai ales de c�tre cei din afara Bisericii, ca o form� de obedient� fat� de autorit�ti, rug�ciunea pentru conduc�tori a fost �nlocuit�, imediat dup� Revolutia din decembrie 1989, cu rug�ciunea pentru popor si armat�. Dup� c�tiva ani de confuzie �n acest domeniu, s-a reintrat �n normalitate prin stabilirea de c�tre Sf�ntul Sinod a actualei formule, similar� celei folosite de Biserica Greac�, �n care ne rug�m pentru popor, pentru conduc�torii t�rii si cei locali si pentru armata care asigur� p�strarea ordinii de drept si ap�rarea t�rii.

Pentru sf�nt locasul acesta, tara aceasta, pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credint� vietuiesc �ntr-�nsele, Domnului s� ne rug�m. "Ce este sufletul �n trup, aceea sunt crestinii �n lume. Sufletul este r�sp�ndit �n toate m�dularele trupului, iar crestinii �n toate orasele lumii � dar ei tin lumea" . Precum sufletul d� viat� trupului, rug�ciunea Bisericii tine lumea. Cererea de mai sus este o expresie a rug�ciunii Bisericii pentru �ntreaga lume si pentru toti oamenii �ncep�nd cu cei �n mijlocul c�rora tr�im. Acest lucru este si mai evident �n forma originar� a acestei cereri, p�strat� de Molitfelnic la r�nduiala sfestaniei, �n care ne rug�m "pentru orasul si tara aceasta (deoarece pentru locasne-am rugat mai �nainte), pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credin�� vie�uiesc �ntr-�nsele".

Pentru bun�-�ntocmirea v�zduhului, pentru �mbelsugarea roadelor p�m�ntului si pentru vremuri pasnice, Domnului s� ne rug�m. Alc�tuit� �ntr-o vreme c�nd �ndeletnicirile oamenilor erau legate direct de starea vremii si de rodnicia p�m�ntului, este o cerere pentru conditii prielnice ca s� ne putem bucura de roadele muncii noastre. Prin aceasta recunoastem necesitatea efortului propriu �n asigurarea existentei ("dac� cineva nu vrea s� lucreze, acela nici s� nu m�n�nce" - I Tes. 3, 10), dar m�rturisim �n acelasi timp c� f�r� ajutorul lui Dumnezeu toat� osteneala noastr� este �n zadar. �n zilele noastre, c�nd multi, orbiti de progresul tehnologic, au ajuns s� nu-si mai pun� �ncrederea �n Dumnezeu ci �n tehnologie, aceast� cerere ne �ndreapt� mintea si inima spre Dumnezeu, singurul care poate da sens ostenelilor noastre d�ruindu-ne ploi si soare la vreme potrivit�, belsug de roade ("nici cel ce s�deste nu e ceva, nici cel ce ud�, ci numai Dumnezeu care face s� creasc�" - I Cor. 3, 7) si pace �n lume ca s� ne putem bucura de aceste roade.

Pentru cei ce c�l�toresc pe uscat, pe ape si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru m�ntuirea lor, Domnului s� ne rug�m. Ne rug�m acum pentru toti cei care din binecuv�ntate pricini nu sunt �mpreun� cu noi la Sf�nta Liturghie dar care, aflati �n situatii deosebite, au �n mod special nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. �mpreun� alc�tuim Trupul lui Hristos si, de aceea, �i purt�m pe toti �n inima si �n rug�ciunile noastre potrivit �ndemnului Sf�ntului Pavel: "Aduceti-v� aminte de cei �nchisi, ca si cum ati fi �nchisi cu ei; aduceti-v� aminte de cei ce �ndur� rele, �ntruc�t si voi sunteti �n trup" (Evrei 13, 3).

�n continuare Liturghierul rom�nesc cuprinde precizarea c� aici se pot ad�uga cereri speciale. Totusi, av�nd �n vedere caracterul de rug�ciune atotcuprinz�toare pentru �ntreaga lume al ecteniei mari, credem c� este preferabil a nu se ad�uga dec�t, cel mult, cereri cu caracter general si �n nici un caz pomeniri nominale. Cererile speciale sunt specifice ecteniei �ntreite, rug�ciunea �n care Biserica se apleac� spre trebuintele deosebite ale fiec�ruia.

Pentru ca s� fim izb�viti noi de tot necazul, m�nia, primejdia si nevoia, Domnului s� ne rug�m. Ca o concluzie a cererilor care se refer� la conditiile exterioare ale vietii, ne rug�m ca noi, cei ce ne-am adunat la Sf�nta Liturghie, noi cei din Biseric�, noi oamenii, s� fim sc�pati de toate necazurile, de m�nia lui Dumnezeu, de primejdiile si nevoile ce le atragem asupra noastr� datorit� p�catelor.

Ap�r�, m�ntuieste, miluieste si ne p�zeste pe noi, Dumnezeule, cu harul T�u. Adresat� de c�tre preot, �n numele comunit�tii, direct lui Dumnezeu, este concluzia si sinteza �ntregii succesiuni de cereri cuprinse �n ectenia mare. Ne rug�m lui Dumnezeu ca �n dar, cu harul S�u, si nu pentru vreun merit al nostru (Romani 3, 24) s� ne apere de vr�jmasii v�zuti si nev�zuti, s� ne m�ntuiasc� d�ruindu-ne �mp�r��ia Sa prin mila Sa si s� ne p�zeasc� de tot r�ul si de c�derea �n ispit�. Este strig�tul plin de �ncredere al copiilor c�tre p�rintele lor evoc�nd imaginea biblic� a p�s�rii care �si ocroteste puii sub aripile sale (Psalmii 16, 8; 56, 2; 60, 4; 62, 8; 90,4; Matei 23, 37).
Aceast� cerere este distinct� de cea precedent� ("Pentru ca s� fim noi izb�viti �"), practica unirii celor dou� fiind gresit� deoarece denatureaz� sensul lor l�s�nd s� se �nteleag� c� invocarea harului lui Dumnezeu o facem numai pentru a sc�pa de greut�tile exterioare. De altfel ecteniile mici vor p�stra, �n continuare, dup� �ndemnul de a ne ruga "�n pace", numai aceast� ultim� cerere sintetic� si conclusiv� care se �mplineste �n �ndemnul final de a ne asuma vocatia de jertf� dup� modelul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor:

Pe Preasf�nta, curata, preabinecuv�ntata, sl�vita st�p�na noastr�, de Dumnezeu N�sc�toarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o, pe noi �nsine si unii pe altii si toat� viata noastr� lui Hristos Dumnezeu s� o d�m. Desp�rtit� �n dou� �n ultimele editii ale Liturghierului rom�nesc, formula corect� (asa cum o reg�sim �n Molitfelnic) este cea redat� aici, mai precis "Pe Prea Sf�nta � Fecioara Maria cu toti sfintii pomenindu-o �" deoarece primul aliniat este o argumentare pentru cel de al doilea.
�mplinind prin Sine totul, fiind Viata �ns�si, Hristos a acceptat starea de jertf� curat� pentru ca, intr�nd la Tat�l Lui �n aceast� stare, s� ne introduc� si pe noi adunati �n Sine sau s�l�sluit El �nsusi �n noi . La r�ndul nostru, aduc�nd la altar p�inea si vinul care ne simbolizeaz� viata am m�rturisim c� venim la Sf�nta Liturghie pentru a ne d�rui lui Dumnezeu, f�c�ndu-ne p�rtasi jertfei sale m�ntuitoare. Ectenia mare ne reaminteste aceast� necesitate a d�ruirii, a jertfei �n care ne reg�sim libertatea si ne �mplinim vocatia uman�.
S� ne d�ruim pe noi �nsine lui Hristos c�ut�nd s� facem din porunca Lui singura lege a firii noastre. S� ne d�ruim unii pe altii lui Hristos, �n iubire, d�ruindu-ne mai �nt�i unii altora ("�ndemnati-v� si ziditi-v� unul pe altul" - I Tes. 5, 11). S� �ncredint�m toat� viata noastr� lui Hristos "cu toate necazurile, tristetile, bucuriile, lipsurile, prigoanele, relele, n�pastele, nedrept��ile omenesti, ispitele, bolile, ostenelile" . Acestea sunt �ndemnurile finale ale ecteniei mari si ale ecteniilor mici la care credinciosii r�spund : "Tie Doamne!".
Dar, din cauza egoismului care ne st�p�neste, jertfa este dificil�, este un act eroic presupun�nd suferinta, c�lcarea pe m�ndrie. De aceea o pomenim pe Maica Domnului �mpreun� cu toti sfintii cer�ndu-le ajutorul ca unora care s-au d�ruit cu totul lui Dumnezeu si prin aceasta au dob�ndit sfintenia. �n mod deosebit o invoc�m pe Maica Domnului care a �nc�put �n ea �n mod des�v�rsit pe Fiul lui Dumnezeu �ntruc�t i s-a d�ruit �n mod des�v�rsit, numindu-o pentru aceasta "Preasf�nta, curata, preabinecuv�ntata, sl�vita, st�p�na noastr�" iar credinciosii se al�tur� pomenirii ei cu cererea "Prea Sf�nt� N�sc�toare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi". Invocarea Maicii Domnului si a sfintilor scoate �n evident� solidaritatea �n rug�ciune a Bisericii ceresti si a celei p�m�ntesti.

Ectenia mare se �ncheie cu afirmarea solemn� c� ne rug�m si I ne d�ruim lui Dumnezeu pentru c� Lui I se cuvine "toat� slava, cinstea si �nchin�ciunea, Tat�lui si Fiului si Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor".

� Epistola c�tre Diognet VI,2; V,10
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloaie, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. II., edi�ia II, Bucuresti, 1997, p. 91.
� Sf�ntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe p�m�nt, Sibiu, 1996, p. 161.

Explicarea Sfintei Liturghii (XVI)

Antifoanele

�n primele secole crestine, dup� adunarea poporului �n biseric� si intrarea arhiereului si a preotilor, Sf�nta Liturghie �ncepea cu lecturile din Sf�nta Scriptur� si explicarea lor (predica). Antifoanele au ap�rut mai t�rziu ca un serviciu liturgic distinct s�v�rsit �n timpul procesiunii spre biserica �n care urma s� se s�v�rseasc� Sf�nta Liturghie. Se c�ntau psalmi �nsotiti, ca refrene, de anumite imne liturgice si se rosteau rug�ciuni. �ncep�nd cu secolele VII-VIII acest serviciu liturgic devine o parte introductiv� a Sfintei Liturghii p�str�nd �ns� p�n� ast�zi caracterul de preg�tire pentru intrarea �n �mp�r�tia lui Dumnezeu si scot�nd �n evident�, al�turi de Intrarea mic� si de Intrarea mare, sensul dinamic al Liturghiei, de �naintare spre �mp�r�tie.

Ce sunt antifoanele?

Denumirea de antifoane vine de la practica c�nt�rii alternative a psalmilor si a refrenelor de c�tre dou� grupuri de c�nt�reti. P�n� �n secolul al XIV-lea se c�ntau ca antifoane psalmii 91, 92 si 94 precedati de rug�ciunile corespunz�toare rostite cu voce tare si �ncheiate cu ecfonise. Ca refren al celui de al doilea psalm �nt�lnim, dup� secolul al VI-lea, imnul "Unule - N�scut", atribuit �mp�ratului Iustinian. Treptat s-a ajuns s� nu se mai c�nte dec�t c�te trei stihuri din fiecare psalm asa cum este prev�zut p�n� �n prezent de c�rtile de cult la r�nduiala Liturghiei din zilele de r�nd.
Din secolul al XIV-lea �n duminici si �n s�rb�tori psalmii antifonici au fost �nlocuiti cu antifoanele specifice slujbei Obednitei (Tipica) si anume psalmii 102 si 135 si Fericirile (cu stihiri). �n practic�, �n special �n parohii, cu exceptia praznicelor �mp�r�testi care au antifoane speciale, ca antifoane se c�nt� numai versetul �nt�i al Psalmului 102, imnul Unule - N�scut si Fericirile (f�r� stihiri).

Antifoanele ne preg�tesc pentru intrarea �n �mp�r�tia lui Dumnezeu

�n num�r de trei pentru c� "Dumnezeu este �ntreit �n Persoane si, prin aceasta, trei e un simbol al infinit�tii dar al infinit�tii �n iubire c�ci Dumnezeu e infinitatea vietii �n iubire" , antifoanele ne preg�tesc pentru a deveni p�rtasi iubirii dumnezeiesti prin intrarea �n �mp�r�tia Sfintei Treimi. De aceea �naintea primelor dou� antifoane sl�vim Sf�nta Treime iar �nainte de c�ntarea Fericirilor ne rug�m, precum t�lharul pe cruce, s� fim pomeniti �ntru �mp�r�tie.

Antifonul I - starea �n care pornim spre �mp�r�tie

Alc�tuit la persoana I singular, antifonul I este un �ndemn pe care fiecare trebuie s� si-l adreseze pentru o angajare total�, din ad�ncurile cele mai intime ale fiintei, din ad�ncurile inimii, �n sl�virea lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale:
"Binecuvinteaz� suflete al meu pe Domnul si toate cele dinl�untrul meu numele cel sf�nt al Lui. Binecuv�ntat esti Doamne."
Sintez� a �ntregului psalm 102, acest verset ne arat� starea �n care trebuie s� purcedem �n pelerinajul nostru spre �mp�r�tia lui Dumnezeu, starea �n care ne putem apropia de Dumnezeu cel ce miluieste pe cei ce se tem de El precum tat�l pe fii (Ps. 102, 13).

Antifonul al II-lea - m�rturisirea credintei �n Hristos

�ntregul continut al credintei crestine depinde de modul �n care se r�spunde la �ntrebarea "Cine este Iisus Hristos ?". Prin c�ntarea imnului Unule-N�scut, "una dintre cele mai pline de �nv�t�tur� alc�tuiri care se spun la o slujb� dumnezeiasc�" peste care �ns� multi credinciosi trec cu superficialitate f�r� a lua seama la bog�tia de �nv�t�turi pe care o cuprinde, r�spundem �nc� de la �nceputul Sfintei Liturghii la aceast� �ntrebare. Antifonul al II-lea este o m�rturisire de credint� �n Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre �mp�r�tia lui Dumnezeu si ne d�ruieste puterea de a intra �n ea.:
"Unule-N�scut, Fiule si Cuv�ntul lui Dumnezeu, Cel ce esti f�r� de moarte si ai primit, pentru m�ntuirea noastr�, a te �ntrupa din Sf�nta N�sc�toare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai �ntrupat si r�stignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai c�lcat. Unul fiind din Sf�nta Treime, �mpreun� sl�vit cu Tat�l si cu Duhul Sf�nt, m�ntuieste-ne pe noi!"
M�rturisim astfel c� una dintre persoanele Sfintei Treimi, si anume Fiul si Cuv�ntul lui Dumnezeu, S-a �ntrupat, pentru m�ntuirea noastr�, din Sf�nta Fecioar� Maria dar r�m�n�nd esen�ial acelasi �n dumnezeirea Sa. Prin �ntrupare Fiul lui Dumnezeu a primit firea uman� �n ipostasul S�u realiz�ndu-Se unirea ipostatic� a firii dumnezeiesti si a celei omenesti adic� o persoan� �n dou� firi, Persoana lui Iisus Hristos. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu �ntrupat, S-a r�stignit pentru noi si a murit cu trupul �ns�, fiind Dumnezeu adev�rat, moartea nu L-a putut tine si a �nviat "cu moartea pe moarte c�lc�nd" deschiz�ndu-ne calea spre m�ntuire, spre dob�ndirea vietii de veci �n �mp�r�tia Sa.
Inspirat� �n mod direct de anatema a X-a a sinodului V ecumenic din anul 553 ("Dac� cineva nu m�rturiseste c� Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a r�stignit cu trupul este Dumnezeu adev�rat si Domn al slavei din Sf�nta Treime, s� fie anatema" ) si exprimat� sub form� de rug�ciune, aceast� m�rturisire de credint� sintetizeaz� �nv�t�tura hristologic� a Bisericii, asa cum a fost ea definit� de c�tre sinoadele ecumenice de p�n� atunci:
v Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-N�scut �nainte de veci din Tat�l si de o fiint� cu El, care S-a �ntrupat de la Duhul Sf�nt si din Fecioara Maria si S-a f�cut om - Sinodul I ecumenic (325);
v �n Persoana lui Iisus Hristos firea dumnezeiasc� si firea omeneasc� sunt unite ipostatic: neamestecat si neschimbat, ne�mp�rtit si nedesp�rtit. De aceea Fecioara Maria este cu adev�rat N�sc�toare de Dumnezeu (Theotokos) - Sinoadele III si IV ecumenice (431 si 451);
v Iisus Hristos este Persoana din veci a Fiului lui Dumnezeu ("Unul din Sf�nta Treime") care a asumat firea uman� si a murit �n trup pentru m�ntuirea noastr� - Sinodul V ecumenic (553).

M�rturisirea se �ncheie cu rug�ciunea adresat� lui Hristos pentru a ne �mp�rt�si de roadele lucr�rii Sale: "m�ntuieste-ne pe noi" ceea ce este echivalent cu a spune: "pomeneste-ne �ntru �mp�r�tia Ta".

Antifonul al III-lea - conditiile intr�rii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu

Dup� rug�ciunea de a fi pomeniti �ntru �mp�r�tia lui Dumnezeu (�ntru �mp�r�tia Ta c�nd vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne), Hristos �nsusi ne vorbeste atr�g�ndu-ne atentia asupra conditiilor intr�rii �n �mp�r�tia Sa (Matei 5, 3-12). "S� nu te intristezi dac� nu auzi d�ruindu-se de fiecare fericire �mp�r�tia cerurilor, ne avertizeaz� Sf�ntul Ioan Gur� de Aur. Chiar dac� r�spl�tile sunt diferite totusi toate duc �n �mp�r�tia cerurilor" .
Fericiti cei s�raci cu duhul, c� a acelora este �mp�r�tia Cerurilor - s�r�cia cu duhul sau smerenia de bun� voie (Sf�ntul Ioan Gur� de Aur) este conditia esential� a intr�rii �n �mp�r�tie, ea ne deschide portile cerului pentru c� numai cel care �si cunoaste nimicnicia �nseteaz� dup� Dumnezeu;
Fericiti cei ce pl�ng, ca aceia se vor m�ng�ia - pl�ngerea este m�ntuitoare atunci c�nd este o expresie a poc�intei, a str�pungerii inimii si a �ntoarcerii spre Dumnezeu;
Fericiti cei bl�nzi, ca aceia vor mosteni p�m�ntul - bl�ndetea, cel dint�i rod al bun�t�tii si al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "�nv�tati-v� de la Mine, c� sunt bl�nd si smerit cu inima si veti g�si odihn� sufletelor voastre"(Matei 11, 29).
Fericiti cei ce fl�m�nzesc si �nseteaz� de dreptate, c� aceia se vor s�tura - dreptatea �nseamn� aici cucernicie (Sf�ntul Ioan Gur� de Aur), virtutea �n general (Sf�ntul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie s� o c�ut�m cu toat� dorinta inimii noastre;
Fericiti cei milostivi, c� aceia se vor milui - milostenia izvor�ste din iubirea de Dumnezeu si de aproapele si se arat� prin ajutorarea trupeasc� si sufleteasc� a semenilor si atrage mila lui Dumnezeu asupra noastr�;
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - cur�tia inimii o dob�ndim atunci c�nd reusim s� smulgem din ea r�d�cinile p�catului, adic� poftele si g�ndurile rele, si o umplem de iubire si de dorinta dup� Dumnezeu;
Fericiti f�c�torii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem �n viat� trebuie s� fie pacea care este dar si har de la Duhul Sf�nt, semn al prezentei Sale care ne transport� �n "l�casul" S�u (Sf�ntul Serafim de Sarov);
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este �mp�r�tia cerurilor - lupt�nd pentru dreptate, av�nd ca arme adev�rul si iubirea, p�n� la a fi prigoniti ne identific�m cu M�ntuitorul Care a suferit r�stignire;
Fericiti veti fi voi c�nd va vor oc�r� si va vor prigoni si vor zice tot cuv�ntul r�u �mpotriva voastr�, mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea dec�t dac� cel prigonit este cu adev�rat nevinovat, dac� ocara este mincinoas� si victima este un martor al Adev�rului, al lui Hristos �nsusi.
Bucurati-v� si v� veseliti, c� plata voastr� mult� este �n ceruri - ca o concluzie a ultimei fericiri dar si a antifonului al III-lea si a �ntregii p�rti introductive a Sfintei Liturghii, M�ntuitorul ne �ndeamn� s� ne bucur�m si s� ne veselim de intrarea �n �mp�r�tia Sa care se va �nf�ptui �n timpul Sfintei Liturghii.

"Ia seama, suflete de crestin, ce se c�nt� la �nceputul Liturghiei, ne atrage atentia Sf�ntul Ioan de Kronstadt. Ai auzit? Dumnezeu s-a �ntrupat pentru tine, s-a f�cut om� Simti oare ce �nseamn� aceasta? Te �nalt� oare aceasta? Te desprinde de p�m�nt? Priveste c�t de �ng�duitor, �nfricos�tor, minunat si grozav se apropie de noi �mp�r�tia lui Dumnezeu".

Note:
� Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,OCA, 191, Roma, 1971, p. 32-46
� Pr. D. St�niloaie, Spiritualitate�, p. 172.
� P�rintele Teofil , Lumini de g�nd, Cluj, 1997, p.198
� "Ipostasul sau persoana este starea de sine a unei firi spirituale sau si spirituale; e una din unit�tile unei asfel de firi, �n str�ns� corelatie cu celelalte unit�ti" Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 2, Bucuresti, 1997, p. 27
� La John Meyendorff, Teologia Bizantin�. Tendinte istorice si teme doctrinare, Bucuresti, 1996, p.209
� Sf�ntul Ioan Gur� de Aur, Omilia XV la Matei, V
� Sf�ntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe p�m�nt, Sibiu, 1996, p. 138

 

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (XVII)

Rug�ciunile antifoanelor

Potrivit indicatiilor din Liturghier, �n timpul c�nt�rii antifoanelor preotul rosteste �n tain� trei rug�ciuni numite rug�ciunile antifoanelor. Aceast� practic� a rostirii rug�ciunilor �n tain� de c�tre protos (�nt�i-st�t�tor) se va continua de-a lungul �ntregii slujbe d�nd r�nduielii Liturghiei aspectul unui serviciu dublu: unul s�v�rsit �n t�cere de c�tre clericii din altar iar altul executat concomitent, cu voce tare, de c�tre diacon si popor.

Taina Liturghiei nu const� �n ascunderea de credinciosi

Ast�zi multi cred c� acest serviciu dublu tine de esenta slujbei ajung�nd chiar s� confunde caracterul de tain� al Sfintei Liturghii cu rostirea �n secret a rug�ciunilor, adic� cu ascunderea de credinciosi, pornind de la "prejudecata absurd� c� poporul nu trebuie si nici nu are nevoie s� priceap� prea multe din tainele cultului" . Aceast� atitudine descoper� �ns� o �ntelegere profund gresit� a cultului ortodox �n general si a Sfintei Liturghii �n special, �n sensul misterelor p�g�ne sau gnostice la care numai cei initiati aveau acces.
Caracterul de Tain� al Liturghiei nu const� �ns� �n ascunderea de credinciosi ci �n aceea c�, �ntr-un mod mai presus de puterea noastr� de �ntelegere, coplesitor pentru minte, la Sf�nta Liturghie ni se �mp�rt�seste viata dumnezeiasc�, lucrarea m�ntuitoare a lui Hristos se actualizeaz�, noi ne unim deplin cu El �n Biseric�, Biserica se �mplineste ca Trup al lui Hristos si intr� �n �mp�r�tia lui Dumnezeu .

Toate rug�ciunile Sfintei Liturghii erau rostite initial cu voce tare

To�i membrii Bisericii sunt "preotie �mp�r�teasc�, neam sf�nt, popor agonisit de Dumnezeu" (I Petru 2, 9), principiul de baz� al cultului crestin fiind �mpreuna slujire a clerului si a credinciosilor. �nc� de la �nceputurile Bisericii slujbele au fost alc�tuite potrivit acestui principiu astfel �nc�t toate rug�ciunile Sfintei Liturghii erau rostite de c�tre clerici cu voce tare, �n numele �ntregii adun�ri, credinciosii asociindu-se prin r�spunsurile date si exprim�ndu-si adeziunea prin cuv�ntul "Amin".
�ncep�nd cu sec. V-VI, motive care nu tin de esenta Liturghiei (durata prea mare a slujbei ca urmare a introducerii imnelor c�ntate de credinciosi si dorinta de scurtare a acesteia ) au dus la rostirea �n tain� a tot mai multor rug�ciuni. Acest proces s-a desf�surat f�r� ca vreo hot�r�re a Bisericii s�-l �ncuviinteze. Din contr� singura reglementare in acest domeniu este Novela 137, cap. VI a �mp�ratului Iustinian care poruncea " ca toti episcopii si preotii nu �n tain� ci cu voce tare, �n auzul preacredinciosului popor s� fac� dumnezeiasca proaducere". Din p�cate aceast� m�sur� nu a reusit s� stopeze generalizarea obiceiului de a se rosti �n tain� rug�ciunile Liturghiei fapt care a f�cut ca "poporul s� r�m�n� din ce �n ce mai str�in si mai opac fat� de partea ce revine preotului adic� tocmai de ceea ce este esential si fundamental �n actiunea Liturghiei". Ca urmare �ncercarea noastr� de explicare a Liturghiei se va apleca si asupra rug�ciunilor rostite �n tain�.

Rug�ciunile antifoanelor sunt spuse de c�tre preot �n numele �ntregii adun�ri liturgice

Cercet�rile liturgice au demonstrat c� atunci c�nd a fost integrat� �n Sf�nta Liturghie (secolele VII-VIII) structura p�rtii introductive a Liturghiei era diferit� de cea de azi. Rug�ciunile antifoanelor erau rostite cu voce tare de c�tre preot av�nd ecfonisul ca concluzie si erau precedate de �ndemnul diaconului la rug�ciune. Dar potrivit tendintei de generalizare a rostirii �n tain�, de c�tre preot, a rug�ciunilor Liturghiei, cu timpul s-a ajuns ca si rug�ciunile antifoanelor, cu exceptia ecfoniselor, s� fie rostite �n tain�. Ca urmare, pentru a da timp preotului s� spun� rug�ciunile �n tain�, �ndemnurile spre rug�ciune ale diaconului s-au dezvoltat lu�nd forma ecteniilor mici, ecfonisele ap�r�nd ca o concluzie a ecteniilor.

Rug�ciunea antifonului I exprim� taina Liturghiei

Rug�ciunea antifonului I invoc� nem�surata mil� si iubire de oameni a lui Dumnezeu pe care antifonul I ne �ndeamn� s�-L sl�vim din ad�ncul fiintei noastre:
"Doamne Dumnezeul nostru, a C�rui st�p�nire este neasem�nat� si slav� neajuns� (necuprins�), a C�rui mil� este nem�surat� si iubire de oameni negr�it�, �nsusi St�p�ne, dup� milostivirea Ta, caut� spre noi si spre sf�nt� biserica (sf�nt locasul) aceasta si f� bogate milele Tale si �ndur�rile Tale cu noi si cu cei ce se roag� �mpreun� cu noi".
Este exprimat� aici taina Liturghiei: Dumnezeul cel transcendent si apofatic este tr�it liturgic �n rev�rs�rile Sale de mil� si �ndurare. St�p�nirea Lui este neasem�nat� si slava Lui mai presus de puterile noastre de �ntelegere, dar si mila Sa este nem�surat� si iubirea de oameni de negr�it. De aceea �ndr�znim s�-i cerem s� fac� bogate milele Sale si �ndur�rile Sale cu noi, cei adunati �n biseric� pentru slujirea Sfintei Liturghii. �i cerem s� reverse cu bog�tie milele si �ndur�rile Sala pentru c� stim c� Dumnezeu nu se zg�rceste, �ntotdeauna d� cu d�rnicie, este, cum spune Nicolae Steinhardt, "boier" �n sensul cel mai bun al cuv�ntului.
Ecfonisul: "C� tie se cuvine toat� slava, cinstea si �nchin�ciunea, Tat�lui si Fiului si Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor!" vine ca o concluzie fireasc� si un �ndemn indirect c�tre fiecare dintre noi: lui Dumnezeu "a C�rui st�p�nire este neasem�nat� si slav� neajuns� (necuprins�), a C�rui mil� este nem�surat� si iubire de oameni negr�it�" i se cuvine "toat� slava, cinstea si �nchin�ciunea". Toat� slava, cinstea si �nchin�ciunea suntem datori s� i-o d�m numai lui Dumnezeu. Niciodat� nu vom fi �n stare s�-i d�m lui Dumnezeu tot ceea ce i se cuvine dar trebuie s� ne str�duim continuu s� facem tot ce ne st� �n putint� f�r� a sl�vi, cinsti si �nchina nimic altceva. Ecfonisul ne aduce aminte mereu de aceast� datorie a noastr�.

Rug�ciunea antifonului al II-lea - cerere a m�ntuirii �n Hristos

Rug�ciunea si antifonul al II-lea trec de la cererea milei lui Dumnezeu �n general la cererea m�ntuirii �n Hristos exprim�nd dorinta credinciosilor de a se p�stra �n plin�tatea Bisericii si de a fi p�rtasi ai �mp�r�tiei lui Dumnezeu:
"Doamne Dumnezeul nostru, m�ntuieste poporul T�u si binecuvinteaz� mostenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o p�zeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba (bun�cuviinta) casei Tale; Tu pe acestia �i prosl�veste cu dumnezeiasc� puterea Ta si nu ne l�sa pe noi, cei ce n�d�jduim �ntru Tine".
Form� prescurtat� a rug�ciunii finale de binecuv�ntare numit� rug�ciunea amvonului, rug�ciunea antifonului al II-lea �ncepe cu cererea pentru m�ntuire pe care antifonul al II-lea o are drept concluzie a m�rturisirii de credint� �n Hristos. Rug�ndu-ne pentru m�ntuire ar�t�m c�, prin �ntrupare, Dumnezeul cel necuprins S-a apropiat at�t de mult de noi �nc�t cei ce L-au urmat au devenit poporul S�u si mostenirea Sa ca m�dulare ale Bisericii Sale.
Hristos este "cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea celui ce plineste toate �n toti" (Efeseni 1, 22-23) Precum capul se plineste prin trup, asa si trupul se plineste prin toate m�dularele la un loc si prin fiecare �n parte . De aceea ne rug�m pentru p�zirea plinirii lui Hristos �n Biseric�, ca Hristos s� ia chip �n fiecare dintre noi si �n Biseric�.
Plinirea Bisericii �nseamn� sfintirea m�dularelor ei. Sfintenia este scopul existentei umane: "Fiti sfinti pentru c� Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sf�nt" (Levitic 19, 22) citim �n Vechiul Testament iar M�ntuitorul zice "Fiti dar voi des�v�rsiti precum Tat�l vostru cel ceresc des�v�rsit este" (Matei 5, 48). Dar nu se pot sfinti dec�t cei ce iubesc bun�cuviinta casei lui Dumnezeu pentru c� ei �l caut� pe Dumnezeu cu inima curat� particip�nd la slujbe si, mai ales, adun�ndu-se la Sf�nta Liturghie. Sfintenia �nseamn� umplerea de slava lui Dumnezeu adic� prosl�virea. Rug�ciunea noastr� pentru cei ce iubesc bun�cuviinta casei lui Dumnezeu este, ca urmare, ca ei s� se sfinteasc� si s� se prosl�veasc�.
Avem n�dejdea de a nu ne fi l�sate cererile ne�mplinite deoarece, dup� cum m�rturisim �n ecfonis, Dumnezeul nostru c�ruia ne rug�m, al C�rui popor suntem, este Dumnezeul cel atotputernic a C�ruia este st�p�nirea, �mp�r��ia si slava: "C� a Ta este st�p�nirea si a Ta este �mp�r�tia si puterea si slava, a Tat�lui si a Fiului si a Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor".

Rug�ciunea antifonului al III-lea - cerere a �mp�r�tiei lui Dumnezeu

Dac� antifonul al III-lea ne pune �n fat� conditiile intr�rii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu, rug�ciunea corespunz�toare este o cerere a acestei �mp�r�tii:
"Cel ce ne-ai d�ruit nou� aceste rug�ciuni obstesti si �mpreun� gl�suite, Cel ce si la doi si la trei care se unesc �n numele T�u ai f�g�duit s� le �mplinesti cererile, �nsuti si acum plineste cererile cele de folos ale robilor T�i, d�ndu-ne nou� �n veacul de acum, cunostinta adev�rului T�u, si �n cel ce va s� fie viat� vesnic� d�ruindu-ne".
Se afirm� direct aici c� toate rug�ciunile Sfintei Liturghii, inclusiv cele rostite �n tain�, sunt "obstesti", adic� ale �ntregii adun�ri liturgice, si "�mpreun�-gl�suite", ne unesc �ntr-un glas ("si ne d� nou� cu o gur� si o inim� ..."), glasul preotului, ca expresie a rug�ciunii tuturor si cu participarea tuturor.
M�rturisim puterea rug�ciunii obstesti �ntemeiati pe cuv�ntul M�ntuitorului: "dac� doi dintre voi se vor �nvoi pe p�m�nt �n privinta unui lucru pe care �l vor cere, se va da lor de c�tre Tat�l Meu, Care este �n ceruri" (Matei 18, 19) dar, recunosc�nd implicit c� nu stim ce s� cerem, ne rug�m pentru plinirea cererilor celor de folos. Iar cel mai de folos este s� c�ut�m mai �nt�i �mp�r�tia lui Dumnezeu si dreptatea lui pentru c� atunci toate celelalte se vor ad�uga nou� (Matei 6, 33). �mp�r�tia lui Dumnezeu �nseamn� viata vesnic� iar viata vesnic� este cunoasterea lui Dumnezeu: "Si aceasta este viata vesnic�: S� Te cunoasc� pe Tine, singurul Dumnezeu adev�rat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). De aceea rug�ciunea noastr� se concentreaz� pe cererea cunoasterii adev�rului lui Dumnezeu si a vietii vesnice.
�ndr�znim s� cerem toate acestea pentru "C� bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie slav� �n�lt�m, Tat�lui si Fiului si Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor".

Ecfonisele se completeaz� reciproc

Ecfonisele primelor trei ectenii, chiar luate separat de rug�ciuni, asa cum sunt percepute ast�zi de credinciosi, ne �nvat� c� lui Dumnezeu �n Treime i se cuvine "toat� slava, cinstea si �nchin�ciunea" deoarece a Lui este "st�p�nirea si (�) �mp�r�tia si puterea si slava". Sl�vindu-l, cinstindu-l, �nchin�ndu-ne lui Dumnezeu nu facem dec�t s�-i d�m ceea ce I se cuvine. Dar faptul c� a lui este "st�p�nirea si puterea si slava" trebuie s� ne umple de n�dejde pentru c� "bun si iubitor de oameni" este Dumnezeul nostru.

� Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, ed. Rom�nia crestin�, 1999, p.29
� vezi primul articol din acest ciclul de explicare a Sfintei Liturghii intitulat Sf�nta Liturghie: Taina Tainelor
� Vezi Pr. P. Vintilescu, Liturghiile bizantine privite istoric �n structura si r�nduiala lor, Bucuresti, 1943, p. 83-85.
� Corpus Juris Civilis, ed. Eduard Osenbrigen, part. III, Lipsa, 1875, p. 628 la P. Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 238.
� Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, p. 27
� Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,OCA, 191, Roma, 1971, p. 32-46
� Liturghierul grecesc p�streaz� p�n� ast�zi asezarea ecfoniselor dup� rug�ciunile antifoanelor si nu �naintea lor ca cel rom�nesc.
� Sf�ntul Ioan Gur� de Aur, Omilia a III-a la Efeseni.

Explicarea Sfintei Liturghii (XVIII)

Intrarea mic�

La Sf�nta Liturghie ne adun�m �n Biseric� pentru a ne �n�lta �n �mp�r�tia lui Dumnezeu. �naintarea noastr�, condusi de M�ntuitorul Iisus Hristos care vine �n mijlocul nostru si ne duce �n �mp�r�tia Sa, este exprimat� simbolic �n ritualul liturgic numit Intrarea mic� sau Vohodul mic.
�n r�nduiala de ast�zi Intrarea mic� const� �n purtarea solemn� a Evangheliei de c�tre diacon sau preot, prin mijlocul credinciosilor, intrarea �n altar prin usile �mp�r�testi si asezarea acesteia pe Sf�nta Mas�. Acest ritual concentreaz� �n sine dou� actiuni distincte �n Biserica primar� si anume intrarea clerului si a credinciosilor �n biseric� si preg�tirea pentru citirea Evangheliei.

Biserica ce �nainteaz� spre �mp�r�tia lui Dumnezeu

P�n� �n secolul al VII-lea d.H. Sf�nta Liturghie �ncepea odat� cu intrarea �n biseric�, �n procesiune, a clerului si a credinciosilor. La usile bisericii episcopul sau preotul protos (�nt�i-st�t�tor) rostea cu voce tare rug�ciunea intr�rii, credinciosii r�spunz�nd cu "Amin".
Cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Liturghii cuprind o rug�ciune a intr�rii, specific� Liturghiei Sf�ntului Ioan Gur� de Aur, ce exprim� cu claritate sensul intr�rii �n biseric� si al Sfintei Liturghii �n general:
"Binef�c�torule si Ziditorule a toat� f�ptura, primeste Biserica ce �nainteaz� (s.n.), �mplineste ceea ce este spre folosul fiec�ruia, du-ne la des�v�rsire si f�-ne vrednici de �mp�r�tia Ta. Cu harul si cu iubirea de oameni ale Unuia N�scut Fiului T�u cu care esti binecuv�ntat �mpreun� cu Preasf�ntul si bunul si de viat� f�c�torul T�u Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor" .
"Biserica ce �nainteaz�" spre �mp�r�tia lui Dumnezeu este �n mod evident reprezentat� de clerul si credinciosii ce intr� �n locaspentru s�v�rsirea Sfintei Liturghii. Liturghia �ns�si este o �naintare a Bisericii spre �mp�r�tie. Dar, desi suntem chemati cu totii, pentru a intra �n �mp�r�tie avem nevoie de "hain� de nunt�" (Matei 22, 11) adic� de virtutea care s� ne �mpodobeasc� sufletul, trebuie s� fim des�v�rsiti. Starea de des�v�rsire si, implicit, vrednicia de a intra �n �mp�r�tie, nu le putem dob�ndi cu puterile noastre ci "cu harul si cu iubirea de oameni" ale lui Hristos, M�ntuitorul nostru, care ne-a deschis calea spre �mp�r�tia Sa si ne conduce �n ea.

Apropierea de Sf�nta Mas� - simbol al intr�rii �n cer

Dup� secolul al X-lea se va generaliza utilizarea rug�ciunii specifice ini�ial Liturghiei Sf�ntului Vasile cel Mare, rug�ciune pe care o folosim p�n� ast�zi la ambele Liturghii:
"St�p�ne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat �n ceruri cetele si ostile �ngerilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, f� ca �mpreun� cu intrarea noastr� s� fie si intrarea sfin�ilor �ngeri care �mpreun� cu noi slujesc si �mpreun� sl�vesc bun�tatea Ta. C� tie se cuvine toat� slava, cinstea si �nchin�ciunea, Tat�lui si Fiului si Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor".
La Sf�nta Liturghie se �mplineste cuv�ntul M�ntuitorului c� vom vedea cerurile deschiz�ndu-se si pe �ngerii lui Dumnezeu suindu-se si cobor�ndu-se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51). Chiar mai mult, intr�m si noi �n cer unindu-ne cu �ngerii �n slujirea lui Dumnezeu potrivit �ndemnului venit din tronul dumnezeirii: "L�udati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui (Apoc. 19, 5).
Pun�nd �n paralel cele dou� rug�ciuni ale intr�rii care erau utilizate concomitent, una la Liturghia Sf�ntului Ioan Gur� de Aur, alta la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare, si erau rostite de c�tre protos la intrarea �n locas, este evident c� rug�ciunea actual� nu se refer� numai la cler ci si la credinciosi care sunt �mpreun�-slujitori la Sf�nta Liturghie. "Intrarea noastr�" despre care se vorbeste �n rug�ciune este intrarea Bisericii �n �mp�r�tia lui Dumnezeu �mplinit� simbolic prin intrarea clerului si a credinciosilor �n locas, continuat� cu intrarea clerului �n altar prin u�ile �mp�r�te�ti si apropierea de Sf�nta Mas�. Esenta intr�rii const� tocmai �n apropierea de Sf�nta Mas� pentru c� aceasta este "simbolul lui Hristos si al �mp�r�tiei lui Hristos, Cina la care Hristos ne adun� pe noi, este jertfelnicul care uneste pe arhiereu cu jertfa, este Cerul" .

 

 

Purtarea Evangheliei - sintez� a lucr�rii m�ntuitoare a lui Hristos

Din secolul al IX-lea Intrarea mic� se va restr�nge la intrarea clerului cu Sf�nta Evanghelie �n altar, rug�ciunea intr�rii fiind rostit� �naintea usilor �mp�r�testi . Se unesc astfel dou� actiuni distincte mai �nainte si anume intrarea �n biseric� si aducerea Evangheliei �n adunarea euharistic� �n vederea citirii din ea. Accentul va c�dea de acum pe purtarea solemn� a Evangheliei prin mijlocul credinciosilor si asezarea ei pe Sf�nta Mas�, act cu o profund� �nc�rc�tur� simbolic�. Evanghelia �l �ntruchipeaz� pe Hristos al C�rui Cuv�nt va fi ascultat �n adunarea euharistic�, este icoana cuv�nt�toare a lui Hristos. Purtarea Evangheliei prin mijlocul credinciosilor, intrarea prin usile �mp�r�testi (simbol al usilor cerului) si asezarea ei pe Sf�nta Mas� (simbol al �mp�r�tiei lui Dumnezeu) exprim� �ntreaga lucrare m�ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu Care S-a �ntrupat si a venit �n lume "ca s� lumineze pe tot omul care vine �n lume"(Ioan 1, 9), a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a Se face cunoscut si pentru a-L face cunoscut pe Tat�l ("Dac� M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tat�l Meu L-ati fi cunoscut" - Ioan 14, 7) si a-i conduce astfel �n �mp�r�tie .

Sfintenia - conditie a intr�rii �n �mp�r�tie

Ritualului Intr�rii mici i s-au ad�ugat �n decursul timpului elemente care vin s�-i �nt�reasc� semnificatia simbolic�.
Pe la sf�rsitul secolului al XII-lea, �n perioada �n care s-a renun�at la rug�ciunea specific� mai �nainte Liturghiei Sf�ntului Ioan Gur� de Aur, dup� rug�ciunea intr�rii se adaug� o binecuv�ntare rostit� de c�tre protos:
"Binecuv�ntat� este intrarea sfintilor T�i, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor."
Aceast� binecuv�ntare vine s� completeze rug�ciunea intr�rii �n sensul reliefat de vechea rug�ciune si anume c� intrarea �n �mp�r�tia lui Dumnezeu si �mpreuna-slujire cu �ngerii presupun sfintenia. Sfintenia este �mplinirea umanului si fiinta Bisericii. Numai intrarea celor sfinti, celor sfintiti de Hristos si condusi de El, este binecuv�ntat�, ceilalti vor fi aruncati afar� (Matei 22, 11).

Sufletul treaz si trupul drept

Ridicarea Evangheliei si exclama�ia "�ntelepciune, drepti!" este o m�rturisire a prezentei lui Hristos si o atentionare asupra felului �n care trebuie s�-L �nt�mpin�m: cu sufletul deschis spre primirea �ntelepciunii supreme si cu trupul drept, �n stare de veghe. "Care este aceast� �ntelepciune cu care se cuvine s� lu�m aminte la Sfintele Taine? Sunt g�ndurile ce se cuvine s� le avem �n timpul sfintei slujbe si cu care trebuie s� privim si s� ascult�m cele ce se s�v�rsesc si se rostesc, g�ndurile cele pline de credint�, cele ce nu au nimic omenesc �ntr-�nsele.(...) Exclamatia Drepti! Ne cere ca noi, care ne apropiem de Dumnezeu si de Sfintele Taine s� fim �n stare de veghe si nu de lenevire, ci cu �nfiorare si cu toat� cucernicia s� petrecem aceast� convorbire cu Dumnezeu; iar cea dint�i dovad� a r�vnei noastre este statura dreapt� a corpului, adic� s� facem aceasta nu st�nd jos ci �n picioare. Aceasta e tinuta celor ce se roag�" .

�nchinare M�ntuitorului Iisus Hristos

Credinciosii r�spund �ndemnului de a-L primi pe Hristos cu toat� cucernicia prin c�ntarea:
"Veniti s� ne �nchin�m si s� c�dem la Hristos. M�ntuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai �nviat din morti (Cel ce esti minunat �ntru sfinti), pe noi, cei ce-ti c�nt�m tie: Aliluia."
Initial era un verset din psalm (Psalmul 94, 6) care a fost adaptat ulterior hristologic si i s-a ad�ugat, din secolul al XI-lea, refrenul "M�ntuieste-ne pe noi...". C�nt�nd acest r�spuns, �ntreaga adunare se �nchin� si cade duhovniceste �n fata lui Hristos cer�ndu-I m�ntuirea, adic� intrarea �n �mp�r�tia Sa, cu constiinta c� numai prin mila Sa, a Celui ce a �nviat din morti si este minunat �ntru sfintii Lui, se poate realiza acest lucru.

Unirea cu sfintii �n rug�ciune

Troparele si condacele r�nduite a fi c�ntate dup� asezarea Evangheliei pe Sf�nta Mas� ne pun �n fat� evenimentele m�ntuitoare si sfintii de care ne leag� perioada liturgic� �n care ne afl�m, ziua calendaristic� (sf�ntul zilei) si locasul �n care se s�v�rseste slujba (hramul). Aceste evenimente m�ntuitoare ne-au deschis calea spre �mp�r�tie iar sfintii ne sunt �nainte-merg�tori. Intr�nd �n dimensiunea vesniciei �mp�r�tiei lui Dumnezeu �n care limitele temporale si spa�iale sunt dep�site facem pomenirea lucr�rii m�ntuitoare a lui Hristos unindu-ne �n rug�ciune cu Maica Domnului si cu sfintii. Suntem preg�titi astfel s� contempl�m sfintenia lui Dumnezeu prin intonarea trisaghionului.

Note:

� Codicele Barberini 336 (sec. VIII), Grottaferata G.b. VII (sec. IX), Euhologiul lui Porfirie (sec. X) etc.
� la Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p. 79
� Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 65
� Din secolul al XII-lea aceast� rug�ciune va fi rostit� �n tain�
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XX, Bucuresti, 1989, p.58
� Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Brosteanu si P�rintele Galeriu, Bucuresti, 1992, p. 363.
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXI, Bucuresti, 1989, p. 60

 

Explicarea Sfintei Liturghii (XIX)

Trisaghionul

Dup� �n�ltarea Bisericii �n cer, exprimat� simbolic de ritualul Intr�rii mici, oamenii si �ngerii se unesc �n sl�virea sfinteniei lui Dumnezeu prin intonarea c�nt�rii �ntreit sfinte cunoscut� sub numele de trisaghion: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte f�r� de moarte, miluieste-ne pe noi!".

Trisaghionul este un imn procesional ap�rut �n secolul al V-lea

Imnului trisaghion este anterior sinodului al IV-lea ecumenic (451) c�nd a fost c�ntat de c�tre sinodali dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. Unii teologi explic� originea textului trisaghionului prin combinarea de c�tre Biseric� a imnului �ngeresc: "Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt" (Isaia 6, 3; Apocalips� 4, 8) cu versetul 2 al psalmului 41: "�nsetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu" (�n textul liturgic "Dumnezeul cel tare, cel viu").
Alti autori consemneaz� traditia conform c�reia trisaghionul a fost revelat �n mod minunat unui copil �n timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436). Potrivit acestei traditii un cutremur a �ngrozit populatia Constantinopolului determin�ndu-i s� ias� �n procesiune �n frunte cu patriarhul si �mp�ratul. Un copil a fost atunci r�pit �n cer unde a auzit imnul trisaghion intonat de �ngeri. �nv�t�nd multimea s� c�nte acest imn, cutremurul s-a potolit.
P�n� ast�zi trisaghionul este folosit ca un imn ce �nsoteste procesiunile, �n special cele prin care se invoc� mila lui Dumnezeu pentru �ndep�rtarea catastrofelor si restabilirea echilibrului cosmic. Sinodul Trulan preconizeaz� c�ntarea trisaghionului �n vremea schimb�rilor cosmice. Aceast� folosire a trisaghionului se �ntemeiaz� pe credinta �n con�inutul tainic si puternic al numelui lui Dumnezeu care determin� linistirea elementelor �n conflict si restabilirea ordinii cosmosului .

Din a doua jum�tate a secolului al V-lea trisaghionul marcheaz� �nceputul Liturghiei

Ap�r�nd doar �n secolul al V-lea, imnul nu a f�cut parte �ntotdeauna din Liturghie. Utilizarea sa procesional� a dus la c�ntarea trisaghionului si �n timpul procesiunilor care se f�ceau �n zilele de s�rb�toare spre biserica ce purta hramul respectiv si �n care se slujea Sf�nta Liturghie. Ulterior s-a generalizat folosirea acestui imn si �n duminici si �n zilele care nu aveau procesiuni asfel �nc�t, spre sf�rsitul secolului al V-lea, c�ntarea trisaghionului marca practic �nceputul Liturghiei devenind o parte a acesteia.
La s�rb�torile mari �n care, �nainte de Sf�nta Liturghie, avea loc botezul catehumenilor si venirea procesional� a acestora �n biseric� inton�ndu-se "C�ti �n Hristos v-ati botezat, �n Hristos v-ati si-mbr�cat. Alilulia!" aceast� c�ntare �nlocuieste p�n� ast�zi trisaghionul. La fel la s�rb�torile Sfintei Cruci c�nd, �nainte de Liturghie, se f�ceau procesiuni cu Sf�nta Cruce c�nt�ndu-se: "Crucii Tale ne �nchin�m St�p�ne si Sf�nt� �nvierea Ta o l�ud�m si o sl�vim!".

Rug�ciunea trisaghionului este o preg�tire pentru c�ntarea acestui imn

�nainte de secolul al VIII-lea c�ntarea trisaghionului �ncepe s� fie precedat� de rostirea cu voce tare a unei rug�ciuni numit� a trisaghionului, diferit� pentru Liturghia Sf�ntului Ioan Gur� de Aur si pentru Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare. Din secolul al X-lea se va generaliza utilizarea la ambele Liturghii a rug�ciunii specifice initial Liturghiei Sf�ntului Vasile cel Mare. Rostirea �n tain� a acestei rug�ciuni dup� secolul al XII-lea a dus la separarea ei de ecfonis si mutarea ei �n timpul c�nt�rii trisaghionului. Dar logica desf�sur�rii Liturghiei, continutul rug�ciunii si studiul istoric ne arat� c� locul ei firesc este �nainte de c�ntare, asa cum s-a p�strat la slavi p�n� ast�zi.
Rug�ciunea trisaghionului este rostit� de c�tre protos (�nt�i st�t�tor) �n numele �ntregii adun�ri liturgice (clerici si credinciosi) pentru a fi �nvredniciti a aduce, �mpreun� cu �ngerii, c�ntarea �ntreit sf�nt�: "Dumnezeule cel sf�nt, Care �ntru sfinti Te odihnesti,"
Rug�ciunea �ncepe cu afirmarea sfinteniei lui Dumnezeu ca argument pentru c�ntarea �ntreit sf�nt�. Dumnezeu este sf�nt adic� este cu totul altceva, transcendent tuturor categoriilor lumii, "das ganz Andere". Sfintenia reprezint� misterul lui Dumnezeu prin excelent�, e profund apofatic� dar, �n acelasi timp, profund tr�it�. �n simtirea si �ntelegerea ei se poate �nainta la infinit dar cere din partea f�pturilor tot mai mult� cur�tie. Dumnezeu se odihneste �ntru sfinti datorit� efortului lor de cur�tire responsabil� si de statornicire �n fata prezentei Lui. Odihnindu-Se �ntru ei �i face p�rtasi de cea mai proprie �nsusire a lui, de sfintenie, s�l�sluindu-Se cu sfintenia Sa �n ei astfel �nc�t sufletele lor ajung s� "str�luceasc�" de prezenta dumnezeiasc� (Sf�ntul Isaac Sirul).

"Cel ce cu glas �ntreit sf�nt esti l�udat de serafimi si sl�vit de heruvimi si de toat� puterea cereasc� �nchinat;"
Revelatia dumnezeiasc� (Isaia 6, 3; Apocalips� 4, 8) ne �nvat� c� puterile �ngeresti �l laud�, �l sl�vesc si I se �nchin� lui Dumnezeu cutremur�ndu-se de sfintenia Lui. Acestor puteri �ngeresti vrem s� ne al�tur�m si noi constienti de nevrednicia noastr� dar n�d�jduind �n bun�tatea lui Dumnezeu.

"Cel ce dintru nefiint� �ntru fiint� ai adus toate, Care ai zidit pe om dup� chipul si asem�narea Ta si cu tot harul T�u l-ai �mpodobit; Cel ce dai �ntelepciune si pricepere celui ce cere si nu treci cu vederea pe cel ce greseste ci pui poc�inta spre m�ntuire;"
�n fata sfinteniei lui Dumnezeu, l�udat� de puterile ceresti, ne aducem aminte c� �ngerii, oamenii si �ntreaga f�ptur� au fost create de Dumnezeu din nimic, au fost aduse "dintru nefiint� �ntru fiin��". Dar omul, ca o cunun� a creatiei a fost zidit dup� chipul si asem�narea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27) si �mpodobit cu tot harul (Facere 2, 7). Omul a c�zut dar Dumnezeu nu l-a lep�dat ci �i d� �ntelepciune si pricepere si poc�int� spre m�ntuire cu conditia s� doreasc� aceasta si s� o cear�. Adev�rata �ntelepciune este asadar o harism�, un dar dumnezeiesc care presupune angajarea �n lupta duhovniceasc� prin �mplinirea poruncilor lui Hristos si prin poc�inta de greseale.

"Care ne-ai �nvrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii T�i, si �n ceasul acesta a sta �naintea sf�ntului T�u jertfelnic si a-ti aduce datorita �nchinare si preasl�vire:"
Adunarea liturgic�, clerici si credinciosi, a intrat �n cer si se afl� �naintea "slavei sf�ntului jertfelnic" al lui Dumnezeu. Avem constiinta nevredniciei noastre dar si a datoriei de a aduce �nchinare si preasl�vire prin intonarea c�nt�rii �ntreit sfinte.

"�nsuti St�p�ne, primeste si din gurile noastre ale p�c�tosilor, �ntreit sf�nta c�ntare si ne cerceteaz� pe noi �ntru bun�tatea Ta. Iart�-ne nou� toat� greseala cea de voie si cea f�r� de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne d� nou� s� slujim tie cu cuviosie �n toate zilele vietii noastre."
Slujirea cu cuviosie si c�ntarea trisaghionului �mpreun� cu �ngerii presupune sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, adic� cur�tirea de toate p�catele si umplerea de sfin�enia dumnezeiasca astfel �nc�t Dumnezeu s� odihneasc� si �ntru noi. Dar acest lucru nu este posibl numai cu puterile noastre, de aceea apel�m la bun�tatea lui Dumnezeu.

"Pentru rug�ciunile Preasfintei N�sc�toarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au binepl�cut tie."
�i aducem rug�tori pe Preasf�nta N�sc�toare de Dumnezeu si pe toti sfintii pentru c� �n faptul sfinteniei lor avem dovada c� rug�ciunea noastr� pentru sfintire nu este f�r� sperant� de �mplinire.

"C� sf�nt esti Dumnezeul nostru si tie slav� �n�lt�m, Tat�lui si Fiului si Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor."
Rug�ciunea se �ncheie cu reafirmarea sfinteniei lui Dumnezeu ca argument suprem pentru sl�virea Lui si intonarea c�nt�rii �ntreit sfinte.

Trisaghionul exprim� uimirea sufletului �n fata sfinteniei lui Dumnezeu

Dup� ecfonis adunarea liturgic� �ncepe c�ntarea trisaghionului. Acest imn este alc�tuit, �n original, dintr-o aclamatie si o rug�ciune. Traducerea literal� este:
"Sf�nt (este) Dumnezeu, Sf�nt Tare, Sf�nt f�r� de moarte - miluieste-ne pe noi!"
El exprim� uimirea sufletului �n fata sfinteniei lui Dumnezeu si credinta c� numai pentru c� este sf�nt Dumnezeu poate milui. Slujirea divin� ne descoper� sfin�enia lui Dumnezeu f�r� s� ne explice ce este. �n sfin�enie ni se reveleaz� concentrat toate �nsusirile dumnezeiesti. Ea e misterul luminos si activ al prezen�ei divine. �n ea e concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de lume . Am intrat �n cer si experienta prezentei lui Dumnezeu a devenit acum foarte prezent�. "Uluit de vederea orbitoare a cerului si a p�m�ntului, sufletul este ca si dep�sit de aceast� supraabundent� si se d�ruieste �n �ntregime, devine jertf� curat�, nu poate dec�t s� fac� s� t�sneasc� imnul treimic" .
Ortodoxia a atribuit �ntotdeauna un sens treimic trisaghionului m�rturisind astfel c� sfintenia �si are izvorul �n faptul c� Dumnezeu este treime de persoane: Tat�l - izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii (tare), Duhul Sf�nt - d�t�torul de viat� (f�r� de moarte).
Exclamatia "Puternic" a diaconului �n timpul c�nt�rii este o atentionare spre m�rirea atentiei si, �n acelasi timp, un �ndemn spre r�sunarea deplin� a imnului.

Icoana sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu

La Liturghia arhiereasc� binecuv�ntarea poporului cu tricherul (simbol al Sfintei Treimi) si dicherul (simbol al celor dou� firi ale M�ntuitorului) scoate �n evident� negr�ita sfintenie dumnezeiasc� si iubirea fat� de oameni concretizat� �n �ntruparea Fiului lui Dumnezeu:
"Doamne, Doamne, caut� din cer si vezi si cerceteaz� via (lumea) aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta, si o des�v�rseste pe ea!"
Este o rug�ciune ca via (lumea) �nsufletit� de Dumnezeu prin creatie si ridicat� la starea de Biseric� s� fie dus� la des�v�rsire adic� la sfintenie.

Note:

�Monahul Iov (sec VI), Sf�ntul Gherman al Constantinopolului (sec VIII), Sf�ntul Nicolae Cabasila (sec. XIV), Sf�ntul Simeon al Tesalonicului (sec. XV)
Scrisoarea atribuit� lui Acachie al Constantinopolului (471-489) c�tre Petru Fullo, Sf�ntul Ioan Damaschin, istoricii bizantini Teofan preotul, Anastasie Bibliotecarul (sec. IX) si Nichifor Calist (sec. XIV)
� P. Evdokimov, Rug�ciunea �n Biserica de R�s�rit, p. 169
� Nasterea si Botezul Domnului, S�mb�ta lui Laz�r si S�mb�ta mare, S�pt�m�na luminat� si Rusaliile
� Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.102-104
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p.186
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol I, Bucuresti, editia a doua, p. 178

Pr. Florin Botezan

 

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (XX)

Lecturile biblice (I)

C�ntarea �ntreit sf�nt� pe care o inton�m �mpreun� cu �ngerii dup� �n�ltarea noastr� la cer exprimat� simbolic de ritualul Intr�rii Mici, ne preg�teste pentru momentul culminant al Liturghiei Cuv�ntului: �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuvintele Sale.

Paralelismul dintre Liturghia Cuv�ntului si Liturghia euharistic�

�ntre cele dou� p�rti ale Sfintei Liturghii, Liturghia Cuv�ntului si Liturghia euharistic�, este un str�ns paralelism, ambele av�nd �n centru �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul: Intr�rii Mici cu Evanghelia �i corespunde Intrarea Mare cu cinstitele daruri, m�rturisirii de credint� din antifonul al II-lea (Unule N�scut) - Crezul, rug�ciunii si c�nt�rii trisaghionului - prima parte a anaforalei liturgice si c�ntarea "Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt, Domnul Savaot", rug�ciunii de dinainte de citirea Evangheliei - epicleza, iar lecturilor biblice si �n special citirii Evangheliei - �mp�rt�sirea cu Trupul si S�ngele Domnului.

Consumarea euharistic� a cuv�ntului

P�rin�ii Bisericii ne atrag aten�ia asupra faptului c� primirea cuvintelor dumnezeiesti reprezint� o �mp�rt�sire la fel de real� cu Dumnezeu Cuv�ntul ca si primirea Sfintei Euharistii. "S� nu pierdem un singur cuv�nt din Sf�nta Evanghelie, subliniaz� Origen, c�ci, dac� atunci c�nd v� �mp�rt�siti luati seama pe bun� dreptate ca s� nu cad� jos nici cea mai mic� p�rticic�, pentru ce s� nu credeti c� este r�u a neglija un singur cuv�nt al lui Hristos". Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) arat� c� trebuie s� ne hr�nim cu semintele vietii care se g�sesc �n Scriptur� asa cum ne �mp�rt�sim cu Sf�nta Euharistie iar Sf�ntul Ioan Gur� de Aur (Omilii la Facere 6, 2) si Sf�ntul Grigorie Teologul (Cuv�ntarea 45, 16) vorbesc despre consumarea euharistic� a cuv�ntului fr�nt �n mod tainic.

Cuv�ntul comunic� viata dumnezeiasc�

Domnul comunic� via�a sa dumnezeiasc� si �nf�ptuieste leg�m�ntul S�u cu noi nu numai prin Taina Sfintei Euharistii ci si prin cuv�nt .
Prin cuv�nt lumea a fost adus� la existent�: "Cu cuv�ntul Domnului cerurile s-au �nt�rit si cu duhul gurii Lui toat� puterea lor" (Psalmul 32, 6) iar "p�m�ntul s-a �nchegat, la cuv�ntul Domnului, din ap� si prin ap�" (II Petru 3, 5). Asadar "prin credint� �ntelegem c� s-au �ntemeiat veacurile prin cuv�ntul lui Dumnezeu, de s-au f�cut din nimic cele ce se v�d"(Evrei 11,3).
Cuv�ntul nu este o simpl� informatie ci o energie a persoanei. Cuv�ntul lui Dumnezeu este un cuv�nt cu putere. El nu mijloceste omului idei ci comunic� si descoper� pe Dumnezeu si lucrarea sa �n lume, �n istorie si asupra omului . Cuv�ntul divin se adreseaz� fiec�rui om oriunde si oric�nd si aceste cuvinte sustin viata noastr� cu puterea lui Dumnezeu comunicat� prin ele. Omul, primind si �mplinind cuv�ntul revelat se m�ntuieste, adic� �si �mplineste vocatia sa existential�: unirea cu Dumnezeu, intrarea �n �mp�r�tia cerurilor: "Pentru aceea, lep�d�nd toat� spurc�ciunea si prisosinta r�ut�tii, primiti cu bl�ndete cuv�ntul s�dit �n voi, care poate s� m�ntuiasc� sufletele voastre. Dar faceti-v� �mplinitori ai cuv�ntului, nu numai ascult�tori ai lui, am�gindu-v� pe voi �nsiv�"(Iacov 1, 21).

Cuv�ntul divin cur�teste, sfinteste, odihneste

Cuv�ntul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeiesti si pentru aceea el poate s� cur�teasc�, s� sfinteasc�, s� odihneasc� . "Acum voi sunteti curati, pentru cuv�ntul pe care vi l-am spus"(Ioan 15, 3) le zice Hristos ucenicilor �nainte de patima Sa. Sf�ntul Chiril al Alexandriei subliniaz� c� �ntreaga Sf�nt� Treime lucreaz� cur�tirea prin cuv�nt: Tat�l prin cuv�ntul Fiului cu puterea Sf�ntului Duh. "E ca si cum ar zice: Cu voi cei dint�i s-a �nf�ptuit de Tat�l, prin cuv�ntul Meu, modul cur�tirii spirituale prin Duhul si �n Duhul. C�ci lep�d�nd tulburarea obisnuintelor desarte si a mortii lumesti, sunteti preg�titi spre rodirea pl�cut� lui Dumnezeu. (...) C�ci nu mai tr�iti �n duh iudaic sau potrivit literei Legii (...) ci credeti c� v� �mpliniti prin credinta sigur� si v� str�duiti s� multumiti pe Dumnezeu prin facerea de bine. (...) Deci toti cei ce se vor str�dui s� se cur�teasc� vor fi ca voi". "Sfinteste-i pe ei �ntru adev�rul T�u; cuv�ntul T�u este adev�rul" ( Ioan 17, 17) se roag� M�ntuitorul Tat�lui iar Sf�ntul Petru ne �ndeamn� s� ne cur�tim si noi sufletul prin ascultarea de adev�r (I Petru 1, 22).
Provenind din energiile dumnezeiesti "cuv�ntul lui Dumnezeu e viu si lucr�tor si mai ascutit dec�t orice sabie cu dou� t�isuri, si p�trunde p�n� la desp�rtitura sufletului si duhului, dintre �ncheieturi si m�duv�, si destoinic este s� judece sim�irile si cuget�rile inimii"(Evrei 4, 12). "C�ci p�trunz�nd �n ad�ncurile fiec�rui suflet si av�nd, ca Dumnezeu, descoperit scopul ascuns �n fiecare, �nf�ptuieste prin lucrarea Duhului t�ierea tuturor misc�rilor noastre zadarnice" .

Iisus Hristos este Cuv�ntul dumnezeiesc �ntrupat

La "plinirea vremii" (Galateni 4, 4) Cuv�ntul dumnezeiesc, "Cuv�ntul purificator, Cuv�ntul cel m�ntuitor, Izvorul cel de viat� f�c�tor" s-a ar�tat �n lume prin �ntruparea Fiului. Dumnezeu Tat�l S-a rev�rsat prin graiul Fiului S�u, ca oamenii s� cunoasc� �ntelepciunea, iubirea des�v�rsit� pentru om dar si calea spre El . Si astfel "dup� ce Dumnezeu odinioar�, �n multe r�nduri si �n multe chipuri, a vorbit p�rintilor nostri prin prooroci, �n zilele acestea mai de pe urm� ne-a gr�it nou� prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a f�cut si veacurile; Care, fiind str�lucirea slavei si chipul fiin�ei Lui si Care �ine toate cu cuv�ntul puterii Sale, dup� ce a s�v�rsit, prin El �nsusi, cur�tirea p�catelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, �ntru cele prea �nalte"(Evrei 1, 1-3).

Hristos ni se d�ruieste prin cuvintele Sale

Cuvintele lui Hristos sunt cuvinte ale Cuv�ntului ipostatic suprem, "sunt ca niste vehicule ale energiilor Sale necreate, ca expresii ale Subiectului divin care ni se d�ruieste prin ele" . De aceea "cuv�ntul Lui era cu putere" (Luca 4, 32) alung�nd demonii (Matei 8, 8; 8,16; Luca 7, 7), vindec�nd (Matei 8, 16; Luca 4, 36) si chiar �nviind din morti (Luca 7, 14; Marcu 5, 41; 8, 54; Ioan 11, 43).
"Adev�rat, adev�rat zic vou�: Dac� cineva va p�zi cuv�ntul Meu, nu va vedea moartea �n veac" (Ioan 8, 51) c�ci "cuvintele mele duh sunt si viat�" (Ioan 6, 23). Cuv�ntul Domnului este d�t�tor de viat� vesnic� pentru cel ce �l primeste cu credint� si �si arat� dragostea fat� de Hristos prin �mplinirea lui (Ioan 14, 23). M�ntuitorul ne atrage atentia prin pilda sem�n�torului s� ne facem sufletul ogor roditor pentru cuv�ntul Lui f�r� a l�sa ca grijile lumesti, bog�tia si pl�cerile lumii acesteia s�-l �n�buse (Luca 8, 5-15). Cuv�ntul divin se revars� si r�m�ne lucr�tor �n sufletele care i se deschid, se odihneste acolo, remarc� Origen.

Sf�nta Liturghie este cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuv�ntului dumnezeiesc

Duhul Sf�nt este cel care d� putere cuvintelor Cuv�ntului f�c�ndu-le vii si lucr�toare �n sufletul nostru. "Numai venind �n noi deplin prin Duhul Sf�nt cuvintele Domnului ne devin �ntelese prin experienta interioar� a vietii �n Dumnezeu" .
Sf�nta Liturghie creeaz� cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru c� aici Duhul Sf�nt �l face prezent pe M�ntuitorul. Lecturile biblice duc la prezenta real� a Cuv�ntului lui Dumnezeu, la �nt�lnirea cu El, la �mp�rt�sirea cu El prin cuvintele Sale.

�mp�rt�sirea prin cuv�nt ne preg�teste pentru �mp�rt�sirea cu Sfintele Taine

�mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt nu exclude ci, dimpotriv�, presupune �mp�rt�sirea euharistic� cu Trupul si S�ngele Domnului. Cuv�ntul lui Dumnezeu citit din Sf�nta Scriptur�, arat� Nicolae Cabasila, "ne preg�teste si ne cur�t� �n prealabil, �nainte de marea sfintire a dumnezeiestilor Taine" .
Sf�ntul Maxim M�rturisitorul exprim� sub form� de rug�ciune �naintarea noastr� �n Liturghie, condusi de Hristos, de la primirea si �ntelegerea cuvintelor Sale la osp��ul euharistic: "Vino, Cuvinte al lui Dumnezeu, vrednic de laud�; d�-ne revelatia cuvintelor Tale pe m�sura puterilor noastre si, ridic�nd grosimea v�lului, arat�-ne, Hristoase, frumusetea lucrurilor inteligibile. Apuc� m�na noastr� dreapt� si "condu-o pe drumul poruncilor Tale"(Psalmul 118, 35), "du-o la cortul cel minunat p�n� la casa lui Dumnezeu, printre strig�te de bucurie si de laud� si multime vesel�"(Psalmul 41, 5) ca si noi s� fim vrednici, prin lauda exprimat� �n faptele noastre si bucuria manifestat� �n contemplarea noastr�, s� atingem locul cel negr�it al osp�tului si s� ne desf�t�m prin c�nt�ri tainice �n unire cu cei care s�rb�toresc praznicul cel duhovnicesc"

� la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 194
� Pr. Constantin Galeriu, M�rturisirea dreptei credinte prin Sf�nta Liturghie, �n Ortodoxia, nr. 1/1981, p. 24
� A. Borrely, M. Eutizi, L'oecumenism spirituelle, Genf. 1988, p.106
� Pr. Rafael Noica �n Pr. C. Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei, Bucuresti, 1995, p. 163
� Sf�ntul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ioan, p.938
� Clement Alexandrinul, Cuv�ntul de �ndemn c�tre elini, 110, 1-3
� Protos. Arsenie Papacioc �n Convorbiri duhovnicesti, vol II, p. 672
� Pr. Dumitru St�niloae, Chipul lui Hristos �n Biserica R�s�ritean�: Iisus Hristos, darul si Cuv�ntul suprem al lui Dumnezeu, �n Ortodoxia, nr. 1/1973, p. 14
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXII, 4,Bucuresti, 1989, p. 62
� la Georges Khodre, Approche orthodoxe �n La Parole de Dieu, 1/1966, p. 116

Pr. Florin Botezan

 

Explicarea Sfintei Liturghii (XXI)

Lecturile biblice (II)

�mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt, consumarea euharistic� a cuv�ntului dumnezeiesc, se �mplineste �n cadrul unui ritual care a evoluat �n decursul timpului. Cunoasterea istoriei si semnificatiei acestui ritual ne va ajuta s�-l tr�im deplin.

D�ruirea reciproc� a p�cii preg�teste adunarea euharistic� pentru primirea cuv�ntului lui Dumnezeu

Binecuv�ntarea "Pace tuturor!", rostit� de c�tre protosul (�nt�i-st�t�torul) adun�rii euharistice (episcop sau preot) dup� adunarea �n Biseric� a clerului si credinciosilor, a �nsemnat, secole de-a r�ndul, �nceputul Sfintei Liturghii. Ast�zi marcheaz� �nceputul p�rtii centrale a Liturghiei Cuv�ntului.
Atentionati de �ndemnul diaconului "S� lu�m aminte!", credinciosii r�spund binecuv�nt�rii "Pace tuturor!" cu cuvintele "Si duhului t�u!". Aceast� d�ruire reciproc� a p�cii preg�teste adunarea euharistic� pentru primirea cuv�ntului lui Dumnezeu, c�ci numai un suflet care a dob�ndit pacea poate deveni ogor roditor pentru s�m�nta cuv�ntului (Luca 5, 15).
Rostind "Pace tuturor!" protosul nu face un simplu �ndemn adun�rii ci, �n puterea Duhului Sf�nt, d�ruieste cu adev�rat, precum apostolii, pacea lui Hristos celor ce sunt vrednici de aceasta: "Si de va fi acolo un fiu al p�cii, pacea voastr� se va odihni peste el, iar de nu, se va �ntoarce la voi"(Luca 10, 6). Este pacea pe care M�ntuitorul �nsusi a d�ruit-o ucenicilor S�i spun�ndu-le: "Pace v� las vou�, pacea Mea o dau vou�, nu precum d� lumea v� dau Eu. S� nu se tulbure inima voastr�, nici s� se �nfricoseze" (Ioan 14, 27). Chiar mai mult, aceast� d�ruire a p�cii �l face prezent, �n Duhul Sf�nt, pe Hristos �n noi c�ci "pacea este �nsusi numele lui Hristos, este El �nsusi". Av�nd pacea lui Hristos �n suflet, pe El �nsusi �n mijlocul nostru, putem primi spre hran� duhovniceasc� cuv�ntul dumnezeiesc cuprins �n Sf�nta Scriptur�.

�n secolele VII-VIII se renunt� la lecturile din Vechiul Testament

La �nceput lecturile biblice de la Sf�nta Liturghie cuprindeau, pe l�ng� Apostol si Evanghelie, si fragmente din Vechiul Testament, mai precis din Lege si Prooroci (inclusiv din c�rtile lui Iisus Navi, Judec�tori, Regi, Cronici, Iov si c�rtile lui Solomon) dup� cum afl�m din Constitutiile Apostolice. Aceast� r�nduial� este confirmat� de scrierile Sfintilor Vasile cel Mare, Ioan Gur� de Aur si Maxim M�rturisitorul.
Din secolul al IV-lea lecturile din Vechiul Testament se reduc la o singur� paremie din profetii, iar �n secolele VII-VIII, concomitent cu introducerea antifoanelor, sunt abandonate cu totul. �n aceeasi perioad� Biserica interzicea, prin canonul 82 al Sinodului Quinisext tinut �n anul 682, reprezentarea simbolic� a lui Hristos �n icoan�, sub chipul unui miel. Argumentul invocat de sinodali si anume c� "onor�m figurile si umbrele - ca pe niste simboluri si �nchipuiri ale Bisericii, dar prefer�m harul si adev�rul, primind acest adev�r ca �mplinire a Legii" a dus probabil si la renuntarea la lecturile profetice (figuri si umbre) si concentrarea pe scrierile nou-testamentare care ne descoper� harul si adev�rul. Totusi, p�n� �n zilele noastre, ultima paremie citit� la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare unit� cu Vecernia din Joia Mare, S�mb�ta Mare, Ajunul Nasterii Domnului si a Bobotezei, reprezint� o r�m�sit� a vechilor lecturi vechi-testamentare .
Renuntarea la citirile din Vechiul Testament au dus la o s�r�cire a slujbei si a cultului �n general av�nd ca efect o ignorant� destul de mare a credinciosilor ortodocsi �n ceea ce priveste aceast� parte important� a Sfintei Scripturi.

Prochimenul a fost, la origine, un psalm c�ntat responsorial

Lectura profetiei din Vechiul Testament era urmat� de c�ntarea responsorial� a unui psalm. �n c�ntarea responsorial�, folosit� aproape exclusiv �n cult p�n� �n secolul al IV-lea, c�nt�retul d�dea tonul si conducea c�ntarea, dup� fiecare stih intonat de el credinciosii c�nt�nd r�spunsul care consta �ntr-un verset din psalm sau o formul� doxologic� (Aliluia). Prochimenul asezat �naintea Apostolului, alc�tuit dintr-un singur stih si din r�spuns, este ceea ce a r�mas �n zilele noastre din vechiul psalm c�ntat responsorial.
R�nduiala slav� de intonare a prochimenului p�streaz� c�ntarea responsorial�. Astfel, dup� ce c�nt�retul anunt� glasul si c�nt� r�spunsul, corul repet� r�spunsul. C�nt�retul c�nt� stihul, corul repet� r�spunsul. C�nt�retul c�nt� prima parte a r�spunsului iar corul continu� c�ntarea acestuia.
R�nduiala greceasc� si rom�neasc� a simplificat executia prochimenului p�n� la simpla recitare a stihului si a r�spunsului de c�tre c�nt�ret.
Sintez� a vechiului psalm, prochimenul este ast�zi o introducere �n tematica lecturilor care vor urma si �n special a Apostolului. De aceea el trebuie primit cu toat� atentia si ar fi bine s� fie luat �n seam� si la alc�tuirea predicii.

Noul Testament, cu exceptia Apocalipsei, este citit integral �n decursul unui an liturgic

Dup� prochimen c�nt�retul anunt� locul de unde se va citi. Acest obicei este vechi, fiind men�ionat si de Sf�ntul Ioan Gur� de Aur: "Si suindu-se lectorul (�n amvon) spune mai �nt�i a cui este cartea". Credinciosii pot astfel �ntelege mai bine ceea ce se va citi si se pot familiariza cu c�rtile Sfintei Scripturi.
Exclamatiile "�ntelepciune!" si "S� lu�m aminte!" rostite de diacon (sau de preot �n lipsa acestuia) �nainte, respectiv dup� anuntarea locului de unde se va citi, au ca scop provocarea atentiei credinciosilor la lecturi. Ele ne aduc aminte faptul c� Apostolul �nsusi ne vorbeste, acum si aici, �n adunarea euharistic�, prin scrierile sale.
Lecturile cunoscute sub numele de Apostol sunt fragmente din Faptele Apostolilor, Epistolele pauline si Epistolele sobornicesti. Aceste c�rti sunt citite integral �n decursul unui an liturgic, �ncep�nd cu cartea Faptele Apostolilor, lecturat� de la Pasti p�n� la Cincizecime �nc� din vremea Sf�ntului Ioan Gur� de Aur . Apocalipsa este singura carte a Noului Testament din care nu se citeste la Sf�nta Liturghie datorit� caracterului ei simbolic si accept�rii mai t�rzii �n canonul biblic.

Ar fi de dorit o regul� mai elastic� a lecturilor biblice

�n zilele noastre regula citirii scrierilor nou testamentare este clar stabilit�. Pericopele apostolice sunt cuprinse, �n ordinea citirii lor, �n cartea numit� Apostol pe care c�nt�re�ul o foloseste la stran�, iar pericopele evanghelice sunt cuprinse, tot �n ordinea citirii, �n cartea de slujb� numit� Evanghelie, aflat� pe Sf�nta Mas�. La aceast� regul� de citire s-a ajuns treptat, de-a lungul secolelor, la �nceput aplic�ndu-se, �n general, principiul citirii continue a Sfintei Scripturi, adic� lecturile erau continuate din locul �n care fuseser� l�sate la Liturghia precedent�. �n acelasi timp, protosul avea o mare libertate �n alegerea pericopelor ce urmau a fi citite. Regula actual� s-a cristalizat �n mediul monahal, �n conditiile slujirii zilnice a Sfintei Liturghii.
�n cazul vietii parohiale, c�nd Sf�nta Liturghie se slujeste numai duminica si �n s�rb�tori, eventual miercurea si vinerea, aplicarea acestei reguli stricte �n ceea ce priveste lecturile scripturistice face ca o mare parte a Noului Testament s� r�m�n� ascuns� credinciosilor obisnuiti. Necunoasterea Sfintei Scripturi de c�tre multi ortodocsi se datoreaz� si acestui fapt. Ar fi de dorit ca fiecare credincios s� suplineasc� aceast� lips� prin citirea particular� a Bibliei, preferabil chiar dup� regula stabilit� de Biseric� pentru lecturile de la Sf�nta Liturghie. Dar oare c�ti dintre noi facem acest lucru? Si, pe de alt� parte, s� nu uit�m c� Sf�nta Liturghie creeaz� cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru c� aici Duhul Sf�nt �l face prezent pe M�ntuitorul.
De aceea cred c� ar fi oportun ca autoritatea bisericeasc� s� ia �n considerare posibilitatea elabor�rii unei reguli mai elastice �n ceea ce priveste lecturile biblice, regul� care s� permit� si accesul credinciosilor care particip� la Sf�nta Liturghie doar �n duminici si s�rb�tori la toate textele scripturistice r�nduite a fi citite �n cult.

Note:
� Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.77
� la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 186
� la Leonid Uspensky, Teologia icoanei, ed. Anastasia, 1994, p. 57
� Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.135
� Omilia XXIX la Faptele Apostolilor, 3, PG LX, col 217
� Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica general�, Bucuresti, 1993, p.735

Pr. Florin Botezan

 

 

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (XXII)

Lecturile biblice (III)

Citirea fragmentului din scrierile apostolice, cunoscut sub numele generic de Apostol, ne preg�teste pentru primirea cuv�ntului lui Hristos cuprins �n Sf�nta Evanghelie deoarece �nv�t�tura apostolilor reprezint� �ntelegerea adev�rat� si complet� a �nv�t�turii lui Hristos.

C�ntarea Aliluia exprim� bucuria �nt�lnirii cu Dumnezeu

Lectura Apostolului era succedat�, �n vechime, de c�ntarea Aliluia intonat� amplu, av�nd ca stih un verset din psalmi. Aliluia este o expresie liturgic� ebraic� de bucurie si de sl�vire a lui Dumnezeu �nt�lnit� frecvent �n psalmi, care se traduce prin "L�udati pe Dumnezeu!". Este c�ntarea vesniciei, c�ntarea de laud� ce i se aduce lui Dumnezeu �n �mp�r�tia Sa: "Am auzit, �n cer, ca un glas puternic de mul�ime mult� zic�nd: Aliluia! M�ntuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru!" (Apoc. 19, 1).
C�ntarea Aliluia de dup� Apostol este, la origine, o c�ntare melismatic�, adic� o pies� �n care pe primul plan este melodia, o c�ntare menit� s� creeze o atmosfer� favorabil� �n�lt�rii sufletului c�tre Dumnezeu. Ea exprim� bucuria �nt�lnirii cu Dumnezeu, "tr�irea slujirii divine ca un contact real cu transcendentul, ca o intrare �n realitatea supralumeasc� a �mp�r�tiei" .

C�ntarea Aliluia se �mpleteste cu c�direa

�n timpul c�nt�rii Aliluia este locul originar si firesc al c�dirii de dinainte de Evanghelie, simbolismul si lucrarea c�nt�rii �mpletindu-se cu cele ale c�dirii.
T�m�ia care arde transform�ndu-se �n "miros de bun� mireasm� duhovniceasc�" ce se �nalt� la cer exprim� jertfa bine-pl�cut� lui Dumnezeu. "Nu exist� religie, �n care ideea si actul de jertf� s� nu reprezinte s�mburele �ntregii ei vieti� Jertfa se descoper� a fi actul de deschidere si comunicare, de �mplinire prin d�ruire� Exprim�nd fiinta religiei, jertfa exprim� �n acelasi timp conditia fundamental� a omului" . Omul �nsusi trebuie s� se jertfeasc�, s� ard� duhovniceste d�ruindu-se lui Dumnezeu ca "miros de bun� mireasm� duhovniceasc�". "Jertfa �n substanta ei spiritual� e iubire. Iubire inspirat� direct de Autorul ei si �nteleas� ca dispozitie l�untric� de a te d�rui, de a-ti oferi energia, bunurile si, dac� este nevoie, chiar si viata, ca dar si ofrand� plin� de recunostint� lui Dumnezeu" . Sf�ntul Chiril al Alexandriei sublinia faptul c� nu putem intra la Tat�l si, implicit, nu �l putem cunoaste dec�t �n stare de jertf� curat�. C�direa, preg�tindu-ne pentru primirea Cuv�ntului lui Dumnezeu, este deci, �n acelasi timp, o jertf� adus� lui Dumnezeu, o m�rturisire a prezen�ei Sale �n mijlocul nostru si un �ndemn la propria noastr� jertfire duhovniceasc�. Mirosul aparte al t�m�iei �mpreun� cu c�ntarea melismatic� a laudei lui Dumnezeu ne ajut� s� �i simtim prezenta si s� ne �n�lt�m la El.

Mutarea c�dirii din timpul c�nt�rii Aliluia afecteaz� tr�irea liturgic�

�n zilele noastre c�ntarea melismatic� a fost �nlocuit�, �n general, cu rostirea recitativ� de c�tre c�nt�ret a cuv�ntului Aliluia (de trei ori), renunt�ndu-se la stih, desi acesta este indicat �n continuare de cartea de slujb�. Ca urmare c�direa a fost mutat� �n timpul citirii Apostolului. Aceste schimb�ri, f�cute probabil din dorinta de scurtare a slujbei, au avut �ns� efecte negativ asupra tr�irii liturgice. Unul dintre cele mai evidente este sc�derea atentiei credinciosilor fat� de textul apostolic. Dac� lu�m �n considerare si faptul c� acest text este destul de pu�in folosit �n predic� si c� uneori este c�ntat aproape neinteligibil, �n�elegem de ce Apostolul a devenit, �n multe cazuri, un element decorativ al slujbei, f�r� impact asupra credinciosilor.
Sesiz�nd acest lucru, Mitropolitul Andrei Saguna a hot�r�t mutarea c�dirii �n timpul trisaghionului, practic� ce se respect� p�n� azi �n multe parohii din Ardeal. Desi are avantajul de a favoriza ascultarea cu atentie a Apostolului de c�tre credinciosi, c�direa din timpul trisaghionului �si pierde sensul de preg�tire pentru �nt�lnirea cu Dumnezeu prin cuv�ntul Evangheliei si, pe de alt� parte, perturb� desf�surarea normal� a actiunii liturgice.
Av�nd �n vedere toate cele spuse mai sus, revenirea la c�ntarea melismatic� Aliluia si la c�direa �n timpul ei este posibil� si benefic� pentru tr�irea deplin� a Sfintei Liturghii.

Rug�ciunea de dinainte de Evanghelie este epicleza Liturghiei Cuv�ntului

Rug�ciunea de dinainte de Evanghelie a fost introdus� �n Sf�nta Liturghie �n secolul al X-lea fiind �mprumutat� din r�nduiala palestinian� a Utreniei s�rb�torilor unde era citit� cu voce tare . La �nceput rug�ciunea era citit� cu voce tare si la Liturghie deoarece se refer� la toti credinciosii, nu numai la clerici, preg�tindu-i pentru primirea cuv�ntului evanghelic. Ea este o adev�rat� epiclez� scripturistic� �n care cerem prefacerea tainic� a Scripturii �n Cuv�ntul lui Dumnezeu care se d� ca hran� . S� analiz�m aceast� rug�ciune �ncerc�nd s� p�trundem bog�tia �nv�t�turilor ei: "Str�luceste �n inimile noastre, Iubitorule de oameni St�p�ne, lumina cea curat� a cunoasterii dumnezeirii Tale si deschide ochii g�ndului nostru spre �ntelegere evanghelicelor Tale propov�duiri."
Dumnezeu nu poate fi cunoscut dec�t �n m�sura �n care se descoper� El �nsusi lumin�ndu-ne inima cu lumina cunostintei Sale si deschiz�ndu-ne ochii g�ndului spre �ntelegerea Evangheliei. Apostolii �nsisi nu au �nteles sensul ad�nc al cuvintelor pe care Hristos li le-a gr�it pe c�nd era cu ei p�n� ce nu le-a deschis El mintea, dup� �nviere, ca s� priceap� Scripturile (Luca 24, 45). Cu at�t mai mult nu vom �ntelege nici noi Scriptura p�n� c�nd nu ne va lumina Duhul Sf�nt. Studiind Biblia numai cu armele stiintei si �ntemeindu-ne numai pe propriile noastre puteri, putem ajunge la mari r�t�ciri. Aceasta este cauza pentru care mii de secte, cu �nv�t�turi diferite, se revendic� a fi �ntemeiate pe Biblie. Pe de alt� parte, critica rationalist� a ajuns s� disece si s� mutileze Scriptura arog�ndu-si dreptul de a hot�r� ce este si ce nu este autentic �n Biblie.
Rug�ciunea de dinainte de Evanghelie ne descoper� atitudinea ortodox� fat� de Sf�nta Scriptur�. �nainte de a citi din ea noi cerem lumina cunostintei de la Dumnezeu cel �ntrupat Care este El �nsusi Lumina: "Iar�si le-a vorbit Iisus zic�nd: Eu sunt Lumina lumii; cel ce �mi urmeaz� Mie nu va umbla �n �ntuneric, ci va avea lumina vietii"(Ioan 8, 12). Duhul Sf�nt este cel care face s� str�luceasc� �n inimile noastre lumina cunostintei lui Dumnezeu:: "M�ng�ietorul, Duhul Sf�nt, pe Care-L va trimite Tat�l, �n numele Meu, Acela v� va �nv�ta toate si v� va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26). Duhul Sf�nt s-a pogor�t �n Biseric� la Cincizecime f�c�ndu-L prezent pe Cuv�ntul si c�l�uzindu-ne la tot adev�rul. De aceea numai cei care r�m�n �n Biseric� si primesc cu smerenie cuv�ntul lui Dumnezeu sunt luminati de Duhul Sf�nt si �l pot cunoaste pe Dumnezeu.
Dumnezeu ni se descoper� lumin�ndu-ne inima nu pentru a ne satisface curiozitatea ci pentru a ne face s� �ntelegem iubirea Sa fat� de noi si slava la care suntem chemati: "Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tat�l slavei, s� v� dea vou� duhul �ntelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere, si s� v� lumineze ochii inimii, ca s� pricepeti care este n�dejdea la care v-a chemat, care este bog�tia slavei mostenirii Lui, �n cei sfinti, si c�t de cov�rsitoare este m�rimea puterii Lui fat� de noi, dup� lucrarea puterii t�riei Lui, pentru noi cei ce credem" (Efeseni 1, 17-19). �ntelegerea acestor realit�ti trebuie s� ne responsabilizeze spre angajarea �ntr-o viat� duhovniceasc�, dup� cum cerem, �n continuare, �n rug�ciune:
"Pune �n noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului c�lc�nd, vietuire duhovniceasc� s� petrecem, cuget�nd si f�c�nd toate cele ce sunt spre bun�-pl�cerea Ta."
Viata duhovniceasc� este o viat� c�l�uzit� de Duhul Sf�nt. Ea presupune eliberarea de poftele trupesti, desp�timirea, si str�duinta de a cunoaste si a �mplini voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu o descoperim �n poruncile sale care trebuie s� devin� legea vietii noastre. P�zind poruncile Lui si f�c�nd cele bine-pl�cute Lui orice cerem primim de la El (I Ioan 3, 22). Asadar, de Evanghelie trebuie s� ne apropiem nu cu o curiozitate steril� ci cu dorinta de a afla si �mplini voia lui Dumnezeu fat� de noi exprimat� �n poruncile Sale.
Rug�ciunea se �ncheie cu reafirmarea credintei c� Hristos este luminarea noastr�, potrivit �ndemnului S�u: "C�t aveti Lumina, credeti �n Lumin�, ca s� fiti fii ai Luminii"(Ioan 12, 36):
"C� Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si tie slav� �n�lt�m, �mpreun� si Celui f�r� de �nceput al T�u P�rinte si Preasf�ntului si bunului si de viat� f�c�torului T�u Duh, acum si pururi si �n vecii vecilor."

C�t de important ar fi s� aud� si credinciosii aceast� rug�ciune rostit� cu voce tare �nainte de fiecare citire a Evangheliei la Sf�nta Liturghie si s� �nvete astfel modul �n care trebuie s� se apropie de Scriptur� si finalitatea studierii ei, pecetluind rug�ciunea cu r�spunsul Amin!.

Note:

� Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 80
� P�rintele Galeriu, Jertf� si r�scump�rare, Ed. Harisma, Bucuresti, p. 9-11
� Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p. 139
� Paul Evdokimov, Rug�ciunea �n Biserica de R�s�rit, Iasi, 1996, p. 174

Pr. Florin Botezan

Explicarea Sfintei Liturghii (XXIII)

Lecturile biblice (IV)

�nt�i-st�t�torul de drept al oric�rei slujbe este, �n eparhia sa, episcopul. Liturghia deplin� presupune unirea �n slujire a preotilor, diaconilor si credinciosilor �n jurul episcopului. Imposibilitatea practic� a �mplinirii acestui lucru �n fiecare parohie a dus la delegarea de c�tre episcop a preotilor ca �nt�i st�t�tori ai adun�rilor euharistice locale. Sf�nta Liturghie, �n forma sa de ast�zi cuprins� �n Liturghier, este astfel structurat� �nc�t s� fie slujit� de c�tre preot �mpreun� cu diaconul si credinciosii. Factori mai mult sau mai putin obiectivi fac �ns� ca �n majoritatea bisericilor diaconii s� lipseasc�. Desigur "validitatea" nu este afectat� dar slujba �si descoper� cu mult mai mult� putere frumusetea si semnificatia atunci c�nd slujeste si diaconul. Astfel dialogul dintre preot si diacon de dinainte de citirea Evangheliei arunc� o nou� lumin� asupra momentului central al Liturghiei Cuv�ntului atr�g�nd atentia adun�rii euharistice asupra a ceea ce va urma.

Duhul Sf�nt este invocat pentru a da putere propov�duirii cuv�ntului

Tipicul prevede ca diaconul, primind Sf�nta Evanghelie de la preot si iesind prin sfintele usi, s� cear� binecuv�ntarea preotului rostind:
"Binecuvinteaz�, p�rinte, pe binevestitorul Sf�ntului Apostol si Evanghelist (N)".
Aceast� cerere ni-l descoper� pe diaconul care va citi Sf�nta Evanghelie ca pe un evanghelist (binevestitor) care continu� lucrarea de propov�duire a sfintilor apostoli si evanghelisti. Binecuv�ntarea preotului subliniaz� continuitatea propov�duirii Cuv�ntului lui Dumnezeu m�rturisind unitatea �n rug�ciune cu autorii Sfintelor Evanghelii:
"Dumnezeu, pentru rug�ciunile Sf�ntului, �ntru tot l�udatului Apostol si Evanghelist (N) s�-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuv�nt cu putere mult�, spre plinirea Evangheliei iubitului S�u Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos".
Este o rug�ciune c�tre Dumnezeu Tat�l prin care este invocat Duhul Sf�nt pentru a da putere cuv�ntului (mai precis pentru a da putere propov�duirii cuv�ntului dup� cum reiese din originalul grecesc) spre plinirea Evangheliei lui Hristos adic� spre a face s� rodeasc� cuv�ntul �n inimile celor care �l vor auzi: "Iar s�m�nta sem�nat� �n p�m�nt bun este cel care aude cuv�ntul si-l �ntelege, deci care aduce rod si face: unul o sut�, altul saizeci, altul treizeci" (Matei 13, 23).

Atentia este provocat� asupra citirii ce va urma

Urmeaz� trei �ndemnuri distincte adresate adun�rii euharistice: "�ntelepciune, drepti, s� ascult�m Sf�nta Evanghelie!".

"�ntelepciune" este o exclamatie care are ca scop principal provocarea atentiei asupra a ceea ce va urma. �n timpul Sfintei Liturghii acest �ndemn este rostit �n mai multe r�nduri de c�tre preot sau diacon deoarece " putere uit�rii e mare si nici una dintre sl�biciunile omenesti nu pune, asa de des si asa de usor st�p�nire pe om ca aceasta. Noi �ns� trebuie s� st�m si s� lu�m parte la slujb�, la c�nt�rile si la ceremoniile ei cu g�nduri cuviincioase dac� vrem s� nu lu�m degeaba parte la ele si s� ne pierdem timpul �n zadar. De aceea (...) e necesar� o reamintire din afar� de noi pentru ca s� putem pune iar�si st�p�nire pe g�ndul nostru, care e necontenit furat de uitare si ademenit spre desartele griji" .

Respectul ne impune s� st�m �n picioare �naintea lui Dumnezeu

"Drepti!" este un �ndemn foarte concret cu privire la pozitia corpului nostru �n timpul citirii Sfintei Evanghelii si anume ridicati �n picioare, Apostolul put�nd fi ascultat si sez�nd. Dup� cum arat� Sf�ntul Nicolae Cabasila, statura dreapt� a corpului, �n picioare, este tinuta celor ce se roag�, cea dint�i dovad� a r�vnei noastre . Este pozitia de rug�ciune caracteristic� omului biblic si primilor crestini at�t �n ceea ce priveste rug�ciunea particular� c�t si pe cea comunitar�, �n biseric� . Statul �n picioare este expresia trupeasc� a profundului nostru respect fat� de Dumnezeu �n fata C�ruia chiar si �ngerii stau �n picioare. Atitudinea exterioar� nu exprim� doar atitudinea interioar� ci ea actioneaz� nemijlocit asupra acesteia transmit�nd sufletului starea de respect si evlavie. De aceea, �n mod traditional, �n bisericile ortodoxe se st� �n picioare, scaunele fiind rezervate celor neputinciosi. Omului modern, obsedat de confort, �i este greu s� �nteleag� importanta efortului de a sta �n picioare �n fata lui Dumnezeu. Ca urmare, Bisericile occidentale au introdus, �nc� de demult, b�ncile. �n ultimul timp au �nceput s� se �nmulteasc� si �n bisericile ortodoxe scaunele. �n Ardeal, sub inluent� greco-catolic� au p�truns chiar b�ncile, fapt care uneori perturb� buna desf�surare a slujbelor. Astfel nu de putine ori ne este dat s� vedem �n urma �ndemnului foarte concret "Drepti!" credinciosii �ndeplinind exact actul opus si anume asez�ndu-se �n b�nci.
�ndemnul urm�tor: "S� ascult�m Sf�nta Evanghelie!" ne arat� motivul pentru care trebuie s� ne ridic�m �n picioare si s� fim atenti. �n acelasi timp ne atrage atentia asupra momentului culminant al Liturghii Cuv�ntului: �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin ascultarea cuv�ntului S�u.

Numai un suflet plin de pace se deschide cuv�ntului lui Dumnezeu

"Pace tuturor!" rosteste din nou preotul d�ruind pacea lui Hristos iar credinciosii r�spund "Si duhului t�u!". Numai �ntr-un suflet plin de pace, netulburat de g�nduri lumesti dusm�noase, de ur�, de amintiri nepl�cute, de griji str�ine de Dumnezeu, poate p�trunde ad�nc si rodi cuv�ntul Evangheliei .
Este anuntat apoi locul de unde se va citi iar credinciosii, �n asteptarea cuv�ntului dumnezeiesc exclam� "Slav� Tie Doamne, slav� Tie!" salut�nd cu bucurie prezen�a lui Hristos care vine s� ne �nvete si s� ni se �mp�rt�seasc� prin cuvintele Sale. Un ultim �ndemn "S� lu�m aminte!" precede citirea Evangheliei.

Cuv�ntul vine din realitatea eshatologic� a �mp�r�tiei lui Dumnezeu

Sf�nta Evanghelie, ca de altfel si Apostolul, a fost �ntotdeauna citit� solemn, cu accente variate care scot �n evident� ideea textului si, �n acelasi timp, �ncadreaz� textul Noului Testament �n slujb�. "Evanghelia nu se citeste critic, rece, iscoditor, cu porniri de �ndoial� �n cele citite, ci cu simtirea c� suntem ridicati �ntr-o alt� zon�; se citeste �n duh de laud�, doxologic, �ntr-o bucurie s�rb�toreasc� pentru ceea ce ne-a dat si ne d� Dumnezeu". Citirea recitativ� a Evangheliei si Apostolului ca si plasarea acestora �n contextul c�nt�rii Aliluia si a trisaghionului ne arat� modul �n care Cuv�ntul lui Dumnezeu ajunge �n Biseric� venind nu pur si simplu din trecut ca o carte si un canon fixat ci mai ales din realitatea eshatologic� a �mp�r�tiei lui Dumnezeu .

Recitarea liturgic� trebuie s� reliefeze textul

P�n� prin secolul al XIII-lea textele pericopelor evanghelice si apostolice erau �nso�ite de semne specifice ecfonetice care indicau modalitatea �n care trebuiau citite, semne a c�ror semnificatie nu mai este de mult cunoscut� . �n prezent recitarea liturgic� este l�sat� �n seama cititorilor dar c�teva reguli minimale trebuie avute �n vedere si anume:
� linia melodic� s� nu fie �nvolburat� de melisme;
� recitativul trebuie �n primul r�nd s� reliefeze textul;
� pacea s� defineasc� actul interpretativ .
�ncheindu-se citirea Sfintei Evanghelii poporul �nalt� din nou c�ntarea de slav� m�rturisind prezenta lui Hristos �n mijlocul nostru iar preotul �i binecuvinteaz� �n semnul sfintei cruci cu Evanghelia care are pe ea icoana �nvierii ar�t�nd prin aceasta c� prin cruce s-a ajuns la �nviere iar �nvierea a �ncununat lucrarea Cuv�ntului �ntrupat pentru noi.

Note:
� Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXI,Bucuresti, 1989, p. 60
� vezi Ieromonah Gabriel Bunge, Practica rug�ciunii personale dup� traditia Sfintilor P�rinti, Sibiu, 1996, p.145-151
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p.198
� Ioannis Zizioulas, Fiin�a eclesial�, p. 217, n. 70
Pr. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic� din c�rtile de ritual si c�ntarea bisericeasc�, Bucuresti, 1937, p. 278-283
� vezi Prof. Eugen Dr�goi, Recitarea liturgic� �ntre traditie si inovatie, Galati, 2001, p.17-25

Pr. Florin Botezan

 

 

 

Explicarea Sfintei Liturghii (XXIV)

Predica (I)

Dumnezeu Cuv�ntul ne vorbeste si ni se �mp�rt�seste prin cuv�nt �n prima parte a Sfintei Liturghii numit�, pentru aceasta, Liturghia Cuv�ntului. Dar aceast� �mp�rt�sire nu se realizeaz� numai prin citirea cuv�ntului lui Dumnezeu cuprins �n Sf�nta Scriptur� ci si prin actualizarea acestuia �n adunarea euharistic� prin predic�.

�n Biserica primar� predica era rostit� imediat dup� lecturile din Sf�nta Scriptur�

�nc� de la �nceput predica liturgic� era rostit� imediat dup� lecturile din Sf�nta Scriptur�. Sf�ntul Iustin Martirul si Filosoful, �n cea mai veche descriere a Sfintei Liturghii p�strat� p�n� ast�zi, alc�tuit� la jum�tatea secolului al II-lea dup� Hristos, arat� c� dup� adunarea crestinilor pentru s�v�rsirea Sfintei Liturghii "se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) si scrierile profetilor (Vechiul Testament n. n.) c�t� vreme �ng�duie timpul. Apoi, dup� ce cititorul �nceteaz�, �nt�ist�t�torul (episcop sau preot n.n.) tine un cuv�nt prin care sf�tuieste si �ndeamn� la urmarea acestor �nv�t�turi". Din Constitutiile Apostolice afl�m c� uneori se tineau chiar mai multe predici: "Preotii s� pov�tuiasc� pe credinciosi, fiecare din ei pe r�nd, nu toti deodat�, iar la urm� episcopul" . Diverse referinte ulterioare din scrierile P�rintilor si Scriitorilor bisericesti (Clement Alexandrinul, Origen, Sf�ntul Ioan Gur� de Aur etc.) ne �ncredinteaz� c� predica era rostit� imediat dup� lecturile biblice.

Predica m�rturiseste c� Cuv�ntul lui Dumnezeu a fost auzit, primit si �nteles

Este adev�rat c� asezarea predicii dup� lecturile biblice se explic� �ntr-o anumit� m�sur� si prin preluarea, �n cadrul Liturghiei Cuv�ntului, a structurii serviciului divin de la sinagog� care consta �n rug�ciuni, c�nt�ri de psalmi, citiri biblice si predic�. Dar acestei structuri i s-a dat o cu totul alt� �nc�rc�tur� astfel �nc�t argumentele principale pentru rostirea predicii imediat dup� lecturile biblice tin de esenta Liturghiei. De aceea este important s� �ntelegem mai �nt�i care este sensul predicii �n Liturghie.
Predica trebuie s� fie o Omilie adic� s� se �ntemeieze pe textele biblice (Evanghelie si/sau Apostol) citite la Liturghia respectiv�. Ea poate lua forma concret� a omiliei exegetice (explicarea verset cu verset a pericopei citite) sau a omiliei tematice, dezvolt�nd o tem� extras� din textul biblic citit. Dar omilia nu este o simpl� explicare a unui pasaj din Scriptur� ci actul sacramental al �mp�rt�sirii cuv�ntului Tat�lui de c�tre Fiul S�u preasl�vit, Iisus Hristos, prin predicatorul S�u hirotonit, adun�rii euharistice "nu �n cuvinte de �nduplecare ale �ntelepciunii omenesti ci �n adeverirea Duhului si a puterii" (I Corinteni 2, 4) . Scopul predicii este de a �mp�rt�sii adun�rii Bisericii, �n locul si timpul concret �n care se s�v�rseste Sf�nta Liturghie, cuv�ntul unic pe care Tat�l l-a vestit lumii prin Fiul S�u. Predica m�rturiseste astfel c� Cuv�ntul a fost auzit, primit si �nteles, esenta ei const�nd tocmai �n leg�tura vie cu Evanghelia care s-a citit.
Ea este asadar o continuare fireasc� a lecturilor biblice form�nd �mpreun� cu acestea momentul central al Liturghiei Cuv�ntului, �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt. Predica face si leg�tura �ntre Cuv�nt si Tain�, �ntre Liturghia Cuv�ntului si Liturghia Euharistic�, preg�tind credinciosii pentru �mp�rt�sirea cu Trupul si S�ngele Domnului.

Mutarea predicii se datoreaz� sc�derii evlaviei

�n decursul timpului predica a fost mutat� la priceasn�, dup� �mp�rt�sirea preotului, sau chiar la sf�rsitul Liturghiei. Aceast� mutare s-a f�cut pe fondul sc�derii evlaviei si a r�vnei credinciosilor, din motive care nu numai c� nu tin de logica intern� a Sfintei Liturghii ci uneori chiar o contrazic. Se �ncerca astfel retinerea c�t mai mult la slujb� a credinciosilor, stiut fiind faptul c�, �nc� din vremea Sf�ntului Ioan Gur� de Aur, unii dintre acestia plecau dup� ascultarea predicii. Pe de alt� parte se c�uta a-i ajuta pe cei care ajungeau mai t�rziu la slujb� s� nu piard� predica.

Predicarea la priceasn� contrazice logica intern� a Sfintei Liturghii

Disparitia �mp�rt�saniei generale a credinciosilor a l�sat un gol pe care predicarea la priceasn� �ncearc� s�-l umple �nlocuind cuminecarea cu Trupul si S�ngele Domnului cu �mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin predic�. Dar aceasta contrazice logica desf�sur�rii actului liturgic deoarece �mp�rt�sirea prin cuv�nt este centrul Liturghiei Cuv�ntului, cele dou� modalit�ti de �mp�rt�sire cu Hristos, prin cuv�nt, respectiv cu �nsusi Trupul si S�ngele S�u, neexcluz�ndu-se si ne�nlocuindu-se ci presupun�ndu-se reciproc, �mp�rt�sirea prin cuv�nt fiind o preg�tire pentru �mp�rt�sirea cu Sfintele Taine.
Chiar si atunci c�nd credinciosii se �mp�rt�sesc cu Sfintele Taine, predicarea la priceasn� nu se justific� ca o preg�tire imediat� pentru cuminecare. R�nduiala Liturghiei ne arat� c� imediat �nainte de �mp�rt�sirea credinciosilor se c�nt� chinonicul (imnul �mp�rt�sirii) si se rostesc rug�ciuni speciale, acte menite s� �i ajute pe credinciosi s� se adune �n sine cercet�ndu-si sufletul si preg�tindu-se astfel pentru �nt�lnirea cu Hristos. Predicii, ca preg�tire pentru �mp�rt�sire �i este rezervat un alt context, �n cadrul Liturghiei Cuv�ntului.
�n favoarea predic�rii la priceasn� s-a �ncercat s� se argumenteze prin aceea c� preotul care tocmai s-a �mp�rt�sit poart� plenitudinea vietii lui Hristos �n el fiind un hristofor, un purt�tor al lui Hristos euharistic. Dar preotul este un hristofor si �nainte de a se �mp�rt�si la Liturghia respectiv� pentru c� el s-a �mp�rt�sit de at�tea ori p�n� atunci. Si chiar la acea Liturghie el s-a �mp�rt�sit cu Dumnezeu Cuv�ntul prin lecturile biblice si, de aceea, imediat dup� primirea cuv�ntului lui Dumnezeu din Apostol si Evanghelie este momentul de a-l �mp�rt�si adun�rii euharistice ca m�rturisire a primirii si �ntelegerii lui de c�tre Biseric�. Remarc�m de asemenea paralelismul dintre cele dou� p�rti ale Sfintei Liturghii si �n aceast� privint�: preotul, dup� ce se �mp�rt�seste la Liturghia Cuv�ntului cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt, �l �mp�rt�seste adun�rii euharistice prin predic� iar, la Liturghia Euharistic�, dup� ce se �mp�rt�seste cu Trupul si S�ngele Domnului, �i �mp�rt�seste si pe credinciosi cu Sfintele Taine.

Predicarea la sf�rsitul Liturghiei nu mai este un act sacramental

Mutarea predicii la sf�rsitul Liturghiei este privit� ca un efect al sc�derii calit�tii acesteia. O predic� slab� ajunge chiar s� conturbe uneori desf�surarea slujbei si de aceea s-a considerat c� este preferabil s� fie rostit� la sf�rsit. Acest motiv nu justific� �ns� mutarea. Scot�nd predica din contextul Sfintei Liturghii si asez�ndu-o dup� momentul cuminec�rii aceasta �si pierde calitatea de act sacramental, de �mp�rt�sire cu cuv�ntul lui Dumnezeu, devenind o simpl� cuv�ntare. Constatarea existentei unei crize a predicii nu trebuie s� duc� la eliminarea predicii din Liturghie ci la reconsiderarea actului predicatorial, la c�utarea mijloacelor prin care predica poate fi cu adev�rat actul sacramental al �mp�rt�sirii cuv�ntului Tat�lui de c�tre Fiul S�u preasl�vit, Iisus Hristos, prin predicatorul S�u hirotonit, adun�rii euharistice.

Urm�rile mut�rii predicii spre sf�rsitul Liturghiei sunt negative

Potrivit cuvintelor M�ntuitorului "fiecare pom se cunoaste dup� roadele lui. C� nu se adun� smochine din m�r�cini si nici nu se culeg struguri din spini" (Luca 6, 44). Dincolo de orice argument s-au remarcat urm�rile mut�rii predicii fie la priceasn� fie la sf�rsitul Liturghiei: micsorarea interesului credinciosilor pentru comentarea pericopelor biblice, ignoranta �n privinta Scripturii, �ncurajarea particip�rii numai la o parte din slujb�, sc�derea zelului pentru predic� la liturghisitori, �nlocuirea omiliei cu predici tematice care, �n multe cazuri, nu au leg�tur� cu citirile biblice etc. Asadar urm�ri negartive �n ceea ce priveste slujirea Liturghiei si participarea la aceasta.

Sf�ntul Sinod a hot�r�t ca predica s� fie rostit� imediat dup� citirea Sfintei Evanghelii

Av�nd �n vedere toate cele ar�tate mai sus, Sf�ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom�ne a hot�r�t ca predica s� fie rostit� de preot sau diacon imediat dup� citirea Sfintei Evanghelii. Din p�cate aceast� hot�r�re luat� cu 50 de ani �n urm� �nc� nu se aplic� pretutindeni. Aplicarea ei �n fiecare parohie nu ar putea fi dec�t benefic�, red�nd predicii locul firesc si constituind �nc� un pas spre o tr�ire deplin� a Sfintei Liturghii.

Note:
� Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia I, cap. 67 �n PG, t. VI, col. 428-432, trad. rom. �n Apologeti de limba greac�, Buc., 1997, p. 95.
� Constitutiile Apostolice, cartea a II-a, 57 la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 196
� Thomas Hopko, The Liturgical Sermon, �n St. Vladimir Theological Quaternary, nr. 41/1997, p. 182
� Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.82
� vezi Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 197.

�Hot�r�rile Sf�ntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom�ne privitoare la problema catehiz�rii, octombrie 1950, �n Glasul Bisericii, nr. 9-10(1950, p. 78-80

Pr. Florin Botezan

Explicarea Sfintei Liturghii (XXV)

Ectenia �ntreit�

�mp�rt�sirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt prin citirea si explicarea Sfintei Scripturi �n cadrul primei p�rti a Sfintei Liturghii, numit� Liturghia Cuv�ntului, este urmat� de ectenia �ntreit�. Prin ectenia �ntreit� �ntelegem invocarea st�ruitoare a milei lui Dumnezeu printr-un sir de cereri pe care diaconul (sau preotul) le adreseaz� lui Dumnezeu, poporul continu�nd rug�ciunea prin r�spunsul "Doamne miluieste!" rostit de c�te trei ori.

O ectenie a milei

Limbajul liturgic rom�nesc si slav a consacrat termenul de ectenie pentru orice succesiune de cereri sau �ndemnuri la rug�ciune adresate de c�tre diacon (sau de c�tre preot �n lipsa acestuia) la care credinciosii r�spund cu "Doamne miluieste" sau "D� Doamne". �n limbajul liturgic grecesc termenul de ectenie, potrivit �ntelesului s�u (ectenie vine de la adjectivul ektenhj, o, h care �nseamn� insistent, prelung, st�ruitor), se foloseste mai ales pentru ceea ce noi numim ectenia �ntreit�. Aceast� ectenie cuprinde un sir st�ruitor de cereri prin care se invoc� mila lui Dumnezeu si ajutorul Lui pentru trebuintele generale ale vietii �mbr�tis�nd �ntreaga comunitate bisericeasc�, at�t pe cei vii c�t si pe cei adormiti. Pe drept cuv�nt o putem numi o ectenie a milei deoarece este o invocare continu� a milei lui Dumnezeu culmin�nd �n ecfonis cu m�rturisirea lui Dumnezeu ca milostiv, ca Unul care se apleac� la noi cobor�nd din necuprinderea si sfintenia lui neapropiat� si neatins� de noi .
Mila lui Dumnezeu, ca expresie a iubirii Sale fat� de noi, se concretizeaz� �n tot felul de daruri stiute si nestiute pe cere le primim si culmineaz� �n d�rurirea lui Hristos �nsusi �n Sfintele Taine, spre m�ntuirea noastr� si viata de veci. Mila lui Dumnezeu ne descoper� taina Dumnezeului Viu si personal cu care putem intra �ntr-o relatie personal�. Cererea continu� a milei lui Dumnezeu creeaz� �n noi o stare de continu� dorint� dup� aceast� mil�, simtirea permanent� a trebuintei milei Lui si c�utarea unei relatii personale cu Dumnezeu. Fiind o ectenie a milei, o invocare a milei lui Dumnezeu si constientizarea acestei mile, ectenia �ntreit� reprezint� un moment culminant al slujbei, continu�nd �n mod firesc �mp�rt�sirea cu Dumnezeu prin cuv�nt.

Rug�ciunea Bisericii pentru nevoile fiec�ruia

Spre deosebire de ectenia mare care este o rug�ciune atotcuprinz�toare ce �mbr�tiseaz� �ntreaga creatie, ectenia �ntreit� reprezint� rug�ciunea Bisericii pentru nevoile particulare ale omului. "Antinomia crestinismului const� �n aceea c� el este �ndreptat asupra �ntregului - asupra �ntregii creatii, asupra �ntregii lumi, asupra �ntregii omeniri, dar, totodat�, este �ndreptat integral si asupra fiec�rei persoane umane unice si de nerepetat" . �n ectenia �ntreit� �ntreg putere rug�toare a Bisericii se concentreaz� asupra omului, asupra nevoilor lui.
Caracterul ei de rug�ciune pentru nevoile particulare ale omului a f�cut ca cererile ecteniei �ntreite s� varieze �n timp si de la o regiune la alta �n functie de conditiile concrete, p�n� la o relativ� fixare a lor �n zilele noastre. P�n� azi ecteniei �ntreite i se pot ad�uga cereri speciale pentru diferite situatii si diverse categorii de credinciosi.

S� zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru, s� zicem. Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii indic� faptul c� aceast� prim� parte a ecteniei �ntreit� era initial desp�rtit� . Diaconul rostea mai �nt�i �ndemnul "S� zicem toti!" la care credinciosii r�spundeau "Doamne miluieste!" Erau chemati astfel la rug�ciune toti cei prezenti indic�ndu-li-se si r�spunsul pe care �l vor da la cererile ce vor urma. Cel de-al doilea �ndemn arat� starea l�untric� cerut� de rug�ciune, faptul c� este necesar� o angajare total� a �ntregii noastre fiinte: "Din tot sufletul si din tot cugetul nostru s� zicem!". Unirea celor dou� �ndemnuri �n unul singur explic� repetarea cuvintelor "s� zicem". �n forma sa de ast�zi �nceputul ecteniei �ntreite concentreaz� semnifica�iile �ndemnurilor initiale fiind oarecum similar cu �nceputul ecteniei mari unde, �nainte de cererile propriu-zise, diaconul indic� credinciosilor cum trebuie s� se roage si anume "�n pace".

Doamne, Atotst�p�nitorule, Dumnezeul p�rintilor nostri, rug�mu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste. �l m�rturisim pe Dumnezeu ca Atotst�p�nitor dar, �n acelasi timp, si ca Dumnezeu al p�rin�ilor nostri si de aceea �ndr�znim s�-L rug�m s� ne aud� si s�-si reverse mila Lui peste noi.

Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dup� mare mila Ta, rug�mu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste. Inspirat� de �nceputul psalmului 50, aceast� cerere este o invocare a milei lui Dumnezeu si, �n acelasi timp, o m�rturisire a marii Lui mile. Ne �ndrept�m �ntreg sufletul si cugetul spre Dumnezeul cel Atotst�p�nitor cunosc�nd marea Sa mil� si av�nd credinta c� nu-si va �ntoarce fata Lui de la noi ci ne va auzi si ne va milui.

�nc� ne rug�m pentru Preafericitul P�rintele nostru Patriarhul (N) [pentru (�nalt) Preasfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)] si pentru toti fratii nostri cei �ntru Hristos. Ne rug�m pentru �nt�i-st�t�t�torul Bisericii locale, cel pe care Dumnezeu l-a r�nduit s� ne c�l�uzeasc� spre �mp�r�tia cerurilor �nv�t�ndu-ne cuv�ntul adev�rului, cel de care depinde bunul mers al Bisericii si m�ntuirea noastr�.

�nc� ne rug�m pentru binecredinciosul popor rom�n de pretutindeni, pentru oc�rmuirea t�rii, pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru s�n�tatea si m�ntuirea lor. Conduc�torii si ostasii t�rii sunt cei de care depind conditiile externe �n care �si desf�soar� Biserica activitatea. De aceea ne rug�m ca Domnul s� le lumineze mintea si inima, s�-i aduc� la dreapta credint� si s�-i m�ntuiasc�. Rug�ciunea noastr� �mbr�tiseaz� de asemenea �ntreg poporul rom�n de pretutindeni, cer�nd m�ntuirea lui.

�nc� ne rug�m pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru toti cei �ntru Hristos frati ai nostri. Ne rug�m pentru clerul de mir, cel monahal si pentru toti monahii, cei care s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu, fiecare �n treapta sa, pentru m�ntuirea �ntregului popor al lui Dumnezeu.

�nc� ne rug�m pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sf�ntului l�casului acestuia si pentru toti cei mai �nainte adormiti, p�rinti si frati ai nostri dreptsl�vitori, care odihnesc aici si pretutindeni. Rug�ciunea se �ndreapt� spre cei adormiti, �ncep�nd cu ctitorii l�casului �n care ne rug�m. Acestia, prin jertfa lor, au f�cut posibil� slujirea Sfintei Liturghii. Apoi, �n virtutea dragostei fat� de toti, rug�ciunea �i cuprinde pe toti dreptsl�vitorii crestini adormiti �ntru Domnul.

�nc� ne rug�m pentru mila, viata, pacea, s�n�tatea, m�ntuirea, cercetarea, l�sarea si iertarea p�catelor robilor lui Dumnezeu, enoriasi, ctitori si binef�c�tori ai sf�ntului l�ca�ului acestuia. Rug�ciunea se �ndreapt� acum spre cei vii care sunt legati �n mod deosebit de l�casul �n care ne-am adunat spre s�v�rsirea Sfintei Liturghii: enoriasii, adic� membrii comunit�tii parohiale, prezen�i sau nu la slujb�, ctitorii si binef�c�torii, cer�nd ceea ce este esential pentru ei: mila lui Dumnezeu, viata cea adev�rat�, pacea sufletului, s�n�tate, m�ntuire, cercetarea de c�tre Dumnezeu, l�sarea si iertarea p�catelor. �nv�t�m de aici ce ne este cu adev�rat folositor si ca urmare ce trebuie s�-i cerem lui Dumnezeu si �n rug�ciunile noastre particulare.

�n continuare Liturghierul indic� posibilitatea ad�ug�rii unor cereri diferite �n func�ie de contextul concret �n care se slujeste Sf�nta Liturghie. Spre sf�rsitul Liturghierului g�sim tip�rite cereri la diferite trebuin�e: la vreme de neplouare si foamete, la vreme de necontenire a ploilor, pentru cei ce c�l�toresc, pentru cei bolnavi, pentru vr�jmasii cei ce ne ur�sc si ne asupresc, pentru cei ce sunt �n �nchisori, pentru n�v�lirea vr�jmasilor, la boli molipsitoare, multumiri pentru facerea de bine a lui Dumnezeu, pentru cei ce sunt asupriti de vr�jmasi, pentru �nmul�irea dragostei si dezr�d�cinarea urii si a toat� r�utatea, pentru cererea si c�stigarea celor de trebuint� si de folos, pentru vreme de orice nevoie si primejdie omeneasc�. De asemenea se pot adapta si alte cereri preluate din Molitfelnic (de exemplu pentru elevi si studenti) sau chiar pot fi alc�tuite, �n anumite �mprejur�ri, unele cereri speciale.
Este bine s� se evite pomenirile nominale care lungesc �n mod artificial slujba si o fragmenteaz�, cu exceptia cazului �n care anumite persoane binecunoscute de comunitate se afl� �n situatii deosebite �n care au nevoie de rug�ciunile celorlalti.

�nc� ne rug�m pentru cei ce aduc daruri si fac bine �n sf�nt� si �ntrutot cinstit� biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce c�nt� si pentru poporul ce st� �nainte si asteapt� de la Tine mare si mult� mil�. Ultima cerere �i cuprinde pe toti cei implicati �n mod direct �n buna desf�surare a slujbei: cei ce aduc daruri si fac bine �n biseric�, cei ce se ostenesc pentru biseric�, cei ce c�nt� la slujb� si �ntreg poporul participant la Sf�nta Liturghie care asteapt� cu credint� marea si bogata mil� a lui Dumnezeu.

Preotul, prin rug�ciunea pe care o rosteste, �nt�reste rug�ciunea poporului cer�nd mila lui Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul nostru, primeste aceast� rug�ciune st�ruitoare de la robii T�i si ne miluieste pe noi, dup� multimea milei Tale, si trimite �ndur�rile Tale peste noi si peste tot poporul T�u, care asteapt� de la Tine mult� mil�.

Ecfonisul ni-L descoper� pe Dumnezeu ca milostiv si iubitor de oameni:
C� milostiv si Iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slav� �n�lt�m: Tat�lui si Fiului si Sf�ntului Duh, acum, si pururea, si �n vecii vecilor. Dumnezeul nostru e Dumnezeul milei si al iubirii, mai tare dec�t orice st�p�nire si putere, e Dumnezeul fermit�tii �n delicatete. Nu e un Dumnezeu al ratiunii reci ci al unei simtiri miloase, al unei particip�ri la durerea celor ce sufer�, de aceea �l sl�vim cu bucurie.

Note:
� Pr. Prof. Dr. Dumitru St�niloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodox�, Craiova, 1986, p.202

� Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mp�r�tiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.88
� Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.151-155
� Liturghierele rom�nesti si slave adaug� ecteniei �ntreite si ectenia mortilor din slujba Panihidei spre a fi rostit� atunci c�nd se face pomenirea mortilor.

Pr. Florin Botezan

 

 

 

 

 

 

 

XXVI

Ectenia morţilor

Liturghierele rom�nesti si slave asează, după ectenia �ntreită, ectenia morţilor preluată din slujba panihidei. Aşezarea ecteniei mortilor dupa ectenia �ntreita si ca o prelungire a acesteia este justificata de sensul ecteniei �ntreite de rugaciune a Bisericii pentru nevoile fiecaruia, inclusiv ale celor mutati de la noi. Ectenia mortilor este o cerere staruitoare, izvor�ta din dragoste, ca mila lui Dumnezeu sa se reverse si asupra celor adormiti. Rostirea ecteniei mortilor nu este obligatorie la fiecare Sf�nta Liturghie ci, potrivit indicatiilor din Liturghier, numai atunci c�nd se face pomenirea mortilor.

S�mbata este ziua pomenirii morţilor

Potrivit traditiei ortodoxe s�mbata, ziua a saptea, ziua �n care creatia este recunoscuta drept "buna foarte", ziua lumii acesteia, este, �n acelasi timp, zi de sarbatoare si zi a mortii. "Este o sarbatoare deoarece lumea aceasta si timpul ei ne spun ca Hristos a �nvins moartea si a instaurat �mparatia Sa, deoarece �ntruparea, moartea si �nvierea Sa reprezinta plinirea creatiei �ntru care Dumnezeu S-a bucurat la �nceputuri. Este ziua mortii deoarece �n moartea lui Hristos lumea a murit iar m�ntuirea, plinirea si transfigurarea ei sunt dincolo de morm�nt, �n veacul ce va sa fie. Toate s�mbetele anului liturgic �si dob�ndesc �ntelesul de la doua s�mbete importante: aceea a �nvierii lui Lazar (ajunul Floriilor n.n.), care a avut loc �n lumea aceasta si care este vestirea si �ncredintarea �nvierii celei de obste si Sf�nta si Marea S�mbata a Pastelui c�nd moartea �nsasi a fost schimbata si a devenit puntea catre viata noua a noii creatii"(1). S�mbata este, pentru toate acestea, ziua pomenirii mortilor �n nadejdea �nvierii. �n mod special, �n c�teva s�mbete de peste an se face pomenirea generala a mortilor si anume �n s�mbata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna), s�mbata dinaintea Duminicii Pogor�rii Duhului Sf�nt (mosii de vara), prima s�mbata din luna noiembrie (mosii de toamna) (2).
�n secolul al XVIII, la Sf�ntul Munte Athos s-a iscat o puternica controversa pe tema zilelor c�nd se face pomenirea mortilor. Gruparea traditionalista a "colivarilor" (numiti astfel ironic de catre adversari), av�nd ca exponenti de frunte pe Macarie al Corintului (1731-1805) si pe Sf�ntul Nicodim Aghioritul (1749-1809), sustinea respectarea riguroasa a traditiei Bisericii potrivit careia pomenirea mortilor se face numai s�mbata. Adversarii lor erau adeptii obiceiului creat �n timp potrivit caruia pomenirile mortilor se pot face �n orice zi a saptam�nii, chiar si duminica. Raspunsul Patriarhiei ecumenice la aceasta disputa a fost ca "cei ce sav�rsesc pomenirea celor adormiti s�mbata fac bine, iar cei care o sav�rsesc duminica nu sunt vrednici de os�nda (...) cum de altfel e obiceiul si �n bisericile din cetati, si anume de a sav�rsi pomenirea mortilor duminica din pricina adunarilor crestinilor ce se str�ng atunci" (3). Dupa cum reiese si din acest raspuns, din punct de vedere liturgic, s�mbata este cea mai potrivita zi pentru sav�rsirea pomenirii mortilor. Dar, din ratiuni pastorale, �n special la parohii, aceasta pomenire se poate face si duminica, ziua �n care �ntreaga comunitate este adunata si ne putem ruga cu totii pentru cei adormiti care sunt �mpreuna madulare cu noi ale Trupului lui Hristos, Biserica (cu conditia ca la parastas sa ram�na �ntreaga comunitate).
�n concluzie, la Liturghie ectenia mortilor se pune s�mbata, iar �n duminici si sarbatori, atunci c�nd sunt parastase, preotul poate sa o puna sau nu.

T�lcuirea ecteniei morţilor

Ectenia mortilor �ncepe cu invocarea si marturisirea milei lui Dumnezeu dupa modelul psalmului 50, repet�nd una din cererile ecteniei �ntreite: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne si ne miluieşte.
Ne rugam ca marea mila a lui Dumnezeu sa se reverse asupra noastra, a tuturor madularelor Bisericii, vii si adormiti. C�nd spunem "noi" ne rugam pentru iertarea pacatelor noastre, a celor prezenti �n biserica, pentru ca rugaciunea noastra sa capete putere. Dar, spun�nd "noi" �i includem si pe cei adormiti, de care nu suntem despartiti total ci cu care suntem uniti �n Hristos (4). Asupra lor se va concentra de acum rugaciunea noastra:

�nca ne rugam pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu (N) si pentru ca sa se ierte lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie. Sufletul omului nu-si poate gasi odihna dec�t �n Dumnezeu. Pacatul sav�rsit cu voie sau fara de voie ne desparte de Dumnezeu �mpiedic�ndu-ne sa intram �n comuniune cu El. Ruptura produsa de pacat �n noi devine mult mai apasatoare dupa moarte c�nd, �n lumina lui Hristos, ne �ntelegem pacatele ca esecuri existentiale, ca tradari ale menirii noastre de afi chip si asemanare a lui Dumnezeu si de a �nainta �ntr-o comuniune tot mai deplina cu El. De aceea ne rugam pentru iertarea pacatelor celor adormiti ca astfel ei sa gaseasca odihna �n Dumnezeu.

Ca Domnul Dumnezeu sa aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, �mparatia Cerului si iertarea pacatelor lor, de la Hristos, �mparatul Cel fara de moarte si Dumnezeul nostru, sa cerem.
Comuniunea cu Dumnezeu �nseamna comuniunea cu toti sfintii care si-au gasit odihna �n El, �nseamna �mpartasirea de mila lui Dumnezeu si intrarea �n �mparatia Sa si are ca conditie iertarea pacatelor. Odihna pe care o cerem pentru cei adormiti nu este o stare negativa, de inactivitate, ci o bucurie de �mparatia cerurilor, care e comuniunea tuturor si e plina de toate bunatatile spirituale. Odihna aceasta e viata, o viata �n care gustam, simtim, ne asimilam toate bunatatile spirituale care se revarsa din Dumnezeu si din comuniunea cu semenii cu care suntem uniti �n Dumnezeu . Toate acestea caracterizeaza odihna �n "s�nul lui Avraam" iar "s�nul lui Avraam", ca stramos al lui Hristos ca om, e Hristos �nsusi, spune Sf�ntul Atanasie. De aceea rugaciunea noastra se �ndreapta spre Hristos pe care-L marturisim �mparat si Dumnezeu al nostru. El nu este un �mparat obisnuit ci, ca Cel ce �nvins moartea, este �mparat fara de moarte si Dumnezeu.

Ectenia continua cu o rugaciune rostita de catre preot:
Dumnezeul duhurilor si a tot trupul - Rugaciunea debuteaza cu o marturisire biblica despre Dumnezeul nostru preluata di Vechiul Testament (Numeri 16, 22 si 27, 16). Termenul de "trup" este folosit aici �n sensul fiintei umane depline, trup si suflet, sens pe care �l regasim si atunci c�nd se spune ca "Cuv�ntul trup s-a facut" (Ioan 1, 14) si ca Duhul lui se pogoara "peste tot trupul" (F.A. 2, 17; Ioil 2, 28) la Cincizecime. Dumnezeul duhurilor si a tot trupul este Dumnezeul �ngerilor si al oamenilor, Dumnezeul celor aflati �n trup si al celor adormiti.

Care ai calcat moartea si pre diavolul ai surpat si ai daruit viata lumii Tale - Prin �ntruparea, Patima si �nvierea sa Fiul Lui Dumnezeu a calcat moartea si a surpat stap�nirea diavolului daruind viata lumii. Pentru aceasta �ndraznim sa ne rugam �n continuare pentru odihna sufletelor celor adormiti, arat�nd valoarea unica a fiecaruia prin pomenirea lui nominala.

�nsuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai (N), �n loc luminat, �n loc cu verdeata, �n loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, �ntristarea si suspinarea. - Locul luminat �n care ne rugam sa-si ggaseasca odihna este �mparatia lui Dumnezeu, Ierusalimul cel de sus care "nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul" (Apocalipsa 21, 23). Locul de verdeata este pomul vietii care creste l�nga r�ul vietii fac�nd rod de douasprezece ori pe an si ale carui frunze sunt spre tamaduirea neamurilor (Apocalipsa 22, 1-2). Textul face trimitere de asemenea la imaginea pastorului celui bun care �si paste turma la loc de verdeata (Psalmul 22). Imparatia lui Dumnezeu pe care o cerem pentru cei adormiti este locul adevaratei odihne proorocit de Isaia (Isaia 51, 11) de unde a fugit toata durerea, �ntristarea si suspinul: "Si va sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici pl�ngere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dint�i au trecut" (Apocalipsa 21, 4).

Si iarta lor, ca un Dumnezeu bun si Iubitor de oameni, toata gresala ce au sav�rsit cu cuv�ntul, cu lucrul sau cu g�ndul. - Pentru a putea dob�ndi odihna cea vesnica sufletele au nevoie de iertarea pacatelor sav�rsite �n viata cu cuv�ntul (Va spun ca pentru orice cuv�nt desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala �n ziua judecatii - Matei 12, 36), cu lucrul sau cu g�ndull (Eu �nsa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si sav�rsit adulter cu ea �n inima lui - Matei 5, 28).

Ca nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca. Numai Tu Singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este dreptate �n veac si cuv�ntul Tau adevarul - Cu constiinta pacatoseniei noastre (Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi �nsine si adevarul nu este �ntru noi - I Ioan 1, 8) venim �naintea celui singur fara de pacat (Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? - Ioan 8, 46) care este �nsusi Adevarul (Eu sunt Calea, Adevarul si Viata - Ioan 14, 6).

Ca Tu esti �nvierea si viata si odihna adormitilor robilor Tai (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava �naltam, �mpreuna si Celui fara de �nceput al Tau Parinte si Preasf�ntului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum, si pururea, si �n vecii vecilor - Hristos este viata si �nvierea noastra, "locul luminat", "locul de verdeata", "locul de odihna" pentru ca este unit dupa fiinta cu Tatal cel fara de �nceput si cu Duhul de viata facator.

�ntru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, celor ce s-au pomenit acum, si le fa lor vesnica pomenire.
�n final cerem vesnica pomenire a celor adormiti caci "a pomeni pe cineva �nseamna a trimite spre acela un curent de viata. Iar a-l pomeni ne�ncetat �nseamna a trimite spre el un curent ne�ntrerupt si vesnic de viata. A pomeni �n veci �nseamna deci a tine vesnic �n viata pe cel pomenit" (5). Suntem datori sa tinem �n noi pomenirea celor dragi, a �naintasilor nostri, a fratilor nostri �ntru Hristos, �n dorinta de a-i �nt�lni pe toti �n �mparatia lui Dumnezeu. "Cer�nd lui Dumnezeu pomenirea vesnica a unor persoane aratam nu numai valoarea eterna a acelor persoane si vointa noastra de iubire netrecatoare a lor, ci si raspunderea noastra pentru eternitatea lor fericita; afirmam ca si de noi depinde eternitatea lor fericita" (6).

Note:
1. Alexandre Schmemann, Postul cel Mare, Bucuresti, 1998, p. 88.
2. Vezi Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, Bucuresti , 1993, p. 272-275
3. vezi Elia Citterio, Nicodim Aghioritul. Personalitatea-opera-�nvatatura ascetica si mistica, Sibiu, 2001, p. 51
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p.206
5. Ibidem, p. 209
6. Ibidem, p. 211

Back to top

XXVII

Ectenia catehumenilor

Prima parte a Sfintei Liturghii se �ncheie cu o ectenie �n care rugaciunea se concentreaza asupra celor care nu au primit botezul. Este vorba despre catehumeni, cei chemati sa devina crestini, care au dreptul sa participe la slujba numai p�na �n acest moment.

Catehumenii sunt cei ce se pregatesc sa primeasca botezul

Denumirea de catehumen vine de la verbul grecesc catiheo care �nseamna a rasuna, a vesti ceva de pe un loc �nalt, a chema. �n Noul Testament acest termen este folosit cu sensul de a �nvata pe altul prin viu grai. �n Biserica primara, termenul de catehumeni este folosit, �ncep�nd cu Tertulian (secolul al II-lea) pentru a-i desemna pe cei care sunt �nvatati adevarurile de credinta �n vederea botezului. Din secolul al II-lea �n Biserica se dezvolta institutia catehumenatului, adica �mpartasirea adevarurilor de credinta celor ce doreau sa devina crestini, �n mod organizat, �nainte de botez. Catehumenatul atinge apogeul �n secolul al IV-lea si �ncepe sa dispara spre sf�rsitul secolului al V-lea, odata cu generalizarea botezului copiilor.
Catehumenii erau primiti de regula dintre oamenii liberi, cu ocupatie onorabila, iar dintre sclavi cu voia stap�nilor lor. Admiterea �n catehumenat o aprecia si aproba episcopul, candidatul fiind prezentat de unul sau mai multi credinciosi care garantau pentru el. Dupa ce episcopul �l cerceta asupra vietii si dorintei de a deveni crestin, el facea fagaduinta de a-si schimba viata. Apoi era consacrat sacramental printr-o r�nduiala de slujba numita r�nduiala catehumenatului (pastrata si sav�rsita p�na azi �nainte de slujba propriu-zisa a Botezului) prin care era eliberat de sub stap�nirea diavolului si �si marturisea credinta �n Hristos si dorinta de unire cu El. Dupa aceea catehumenul era �ncredintat unui catehet (�nvatator) care sa-l initieze �n adevarurile de credinta si primea dreptul sa participe la prima parte a Sfintei Liturghii care, pentru aceasta, se numeste p�na azi si Liturghia catehumenilor.
Catehumenatul, care la �nceput dura doar c�teva luni, a ajuns ca, pe masura dezvoltarii sale, sa se �ntinda pe o perioada de doi sau trei ani. Catehumenii erau �mpartiti, �n functie de etapa �n care se aflau, �n doua, apoi �n trei categorii: catehumenii propriu-zisi, energumenii si fotizumenii (cei pentru luminare). La sf�rsitul Liturghiei catehumenilor se faceau rugaciuni speciale pentru fiecare dintre aceste categorii dupa care paraseau biserica. P�na astazi se pastreaza �n r�nduiala Liturghiei darurilor mai �nainte sfintite rugaciunea pentru fotizumeni, rostita �ncep�nd cu mijlocul Postului Mare. La Liturghiile Sfintilor Ioan Gura de Aur si Vasile cel Mare s-a pastrat doar ectenia catehumenilor.

Rugati-va, cei chemati, Domnului.
Textul liturgic rom�nesc traduce termenul de catehumeni prin "cei chemati". Asadar "cei chemati' pe care diaconul (sau preotul) �i �ndeamna la rugaciune sunt catehumenii.

Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pre d�nsii.
Doar primul si ultimul �ndemn al ecteniei este adresat catehumenilor, aceasta ectenie fiind de fapt o rugaciune a comunitatii credinciosilor care �si exercita preotia �mparateasca mijlocind pentru catehumeni. Sf�ntul Ioan Gura de Aur (1) arata ca catehumenii nu raspund la cererile ecteniei si sunt trimisi apoi din biserica �nainte de �nceperea Liturghiei euharistice (a credinciosilor) deoarece ei, nefiind botezati, sunt �n afara camarilor �mparatesti, rugaciunea lor nu este cea a lui Hristos (Ioan 14, 13), nu au libertate filiala si trebuie ca altii sa le fie mijlocitori. Totusi catehumenii sunt �ndemnati, la �nceputul ecteniei, la rugaciune pentru ca rugaciunile credinciosilor nu pot avea efect daca nu se roaga si ei pentru ei �nsisi.

Sa-i �nvete pre d�nsii cuv�ntul adevarului.
Cuv�ntul adevarului este continutul �nvataturii pe planul cunoasterii (2). Numai Dumnezeu �i poate �nvata cuv�ntul adevarului caci nu putem numi pe nimeni �nvatator pe pam�nt (Matei 23, 8), toti crestinii sunt ucenicii lui Hristos (Isaia 54, 13) si sunt �nvatati de Dumnezeu ( Ioan 6, 45).

Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii.
Evanghelia nu aduce doar curatirea de pacate ci si �ndreptarea prin credinta caci "Hristos Iisus, pentru noi S-a facut �ntelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare" (I Corinteni 1, 30). �ntelegerea profunda a acestui adevar face sa se nasca �n om dorinta de a se boteza.

Sa-i uneasca pre d�nsii cu Sf�nta Sa Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Finalitatea spre care �nainteaza catehumenii este unirea cu Biserica cea adevarata prin botez.

M�ntuieste, miluieste, apara si pazeste pre d�nsii, Dumnezeule, cu Harul Tau. Cererea ce rezuma ectenia mare si prin care ne punem sub ocrotirea lui Dumnezeu �ndrept�ndu-ne plini de �ncredere spre El ca spre un Parinte iubitor o rostim acum pentru catehumeni �ntr-o forma usor modificata cer�nd �n primul r�nd m�ntuirea lor.

Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.
�n �ncheierea ecteniei catehumenii sunt �ndemnati sa-si plece capul pentru a primi binecuv�ntarea. Plecarea capului este gestul prin care omul arata ca asteapta revarsarea bunatatilor ceresti asupra lui cu constiinta ca "toata darea cea buna si tot darul desav�rsit de sus este, pogor�ndu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare" (Iacov 1, 17). Plec�ndu-si capetele catehumenii arata de asemenea ca sunt gata sa ia jugul cel bun al lui Hristos ( Matei 11, 30).

Rugaciunea de binecuv�ntare, rostita azi �n taina, era spusa la �nceput de catre protos cu voce tare tin�nd m�na asupra capetelor plecate ale catehumenilor. Potrivit Sf�ntului Ioan Gura de Aur binecuv�ntarea este dovada ca Dumnezeu a primit rugaciunea pentru ei "caci nu omul este cel ce binecuvinteaza ci, prin mijlocirea limbii si a m�inii sale, �mparatului �nsusi �i oferim capetele celor prezenti (ale catehumenilor)"(3).
Av�nd o forma diferita �n Liturghia Sf�ntului Ioan Gura de Aur si �n cea a Sf�ntului Vasile cel Mare dar fiind asemanatoare �n continut, rugaciunea de binecuv�ntare este plina de referinte biblice. O vom prezenta �n continuare �n redactia Sf�ntului Ian Gura de Aur:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce �ntru cele de sus locuiesti (Psalm 112, 5) si spre cele smerite privesti, Care ai trimis m�ntuire neamului omenesc pre Unul Nascut Fiul Tau si Dumnezeu, pre Domnul nostru Iisus Hristos � invocarea lui Dumnezeu se face prin afirmarea universalitatii vointei Sale m�ntuitoare aratata �n �ntruparea M�ntuitorului.

Cauta spre robii Tai cei chemati, cari si-au plecat grumajii �naintea Ta, si-i �nvredniceste pre d�nsii, la vreme potrivita, de baia nasterii celei de a doua (Tit 3, 5), de iertarea pacatelor (Matei 26, 28) si de vestm�ntul nestricaciunii; uneste-i pre d�nsii cu Sf�nta Ta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si-i numara pre d�nsii cu turma Ta cea aleasa � se reia cererea ecteniei pentru catehumeni de a fi uniti cu Biserica indic�ndu-se ca aceasta unire se face prin botez care este nastere din nou si aduce iertarea pacatelor si vestm�ntul nestricaciunii. A fi madular al Bisericii �nseamna a fi numarat �n turma cea aleasa a lui Hristos.

�n rugaciunea de la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare se mai arata ca intrarea �n Biserica �nseamna asumarea de buna voie a jugului celui bun al lui Hristos (Matei 11, 30) si ca prin botez si intrarea �n Biserica se deschide calea spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu.

Ca si acestia �mpreuna cu noi sa slaveasca Preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sf�ntului Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor.
Prin intrarea catehumenilor �n Biserica ne unim �n dreapta slavire a lui Dumnezeu adica �n ortodoxie. Rostind acest ecfonis preotul face semnul sfintei cruci cu buretele peste antimisul pe care l-a desfacut �n timpul ecteniei. Prin aceasta se arata ca numai prin cruce putem ajunge la dreapta slavire a lui Dumnezeu.

C�ti sunteti chemati, iesiti. Cei chemati, iesiti. C�ti sunteti chemati, iesiti. Ca nimenea din cei chemati sa nu ram�na.
Catehumenii sunt �ndemnati acum sa paraseasca biserica deoarece "usa Hristos si �mparatia Sa nu se deschide dec�t prin botez si mirungerea cu Duhul Sf�nt si duce la Potirul euharistic"(4).

Ectenia catehumenilor este expresia caracterului misionar al Bisericii

�n zilele noastre multi liturgisti au pus problema scoaterii ecteniei catehumenilor din Sf�nta Liturghie argument�nd prin aceea ca catehumenatul a disparut �nca din secolul al VI-lea si ca urmare aceasta ectenie se adreseaza unei "categorii inexistente de asistenti"(5). Liturghierul prevede de altfel posibilitatea de a o lasa afara "la nevoie" si �n practica acest lucru se �nt�mpla des.
Si totusi catehumenii nu mai sunt "o categorie inexistenta de asistenti". Se �nt�mpla azi ca oameni maturi sa-si asume calitatea de catehumeni �n vederea botezului. Chiar mai mult, dupa caderea comunismului, �n unele Biserici Ortodoxe (S�rba, Rusa etc) a �nceput organizarea catehumenatului pentru cei nebotezati �n perioada de ateism si care doresc sa devina crestini ortodocsi. �n aceste conditii ectenia catehumenilor devine foarte actuala.
Mai mult dec�t at�t, dupa cum sublinia Parintele Alexander Schmemannn, trebuie sa �ntelegem ca traditia liturgica pastreaza plinatatea ideii si �nvataturii despre lume. Adapt�nd r�nduielile de cult mentalitatii omului contemporan riscam sa pierdem elemente importante ale traditiei liturgice. De aceea obiceiurile si traditiile liturgice trebuie evaluate nu raportat la contemporaneitate ci �n functie de masura �n care exprima prin sine ceva vesnic si esential. Privita din acest punct de vedere ectenia catehumenilor este expresia liturgica a chemarii de baza a Bisericii si anume Biserica �ndreptata spre lume cu scopul de a o �ntoarce la Hristos, este expresia caracterului misionar al Bisericii (6).
Lumea �n care traim este departe de a fi crestina. Crestinii sunt o minoritate. Mai sunt at�tea zeci de milioane de oameni care nu l-au cunoscut pe Hristos. Ectenia catehumenilor este o rugaciune pentru acestia si, �n acelasi timp, o aducere aminte a misiunii pe care ne-a �ncredintat-o Hristos: "Drept aceea, merg�nd, �nvatati toate neamurile, botez�ndu-le �n numele Tatalui si al Fiului si al Sf�ntului Duh, �nvat�ndu-le sa pazeasca toate c�te v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt �n toate zilele, p�na la sf�rsitul veacului" (Matei 28, 19-20).
De aceea este important ca ectenia catehumenilor sa fie mentinuta �n cadrul Sfintei Liturghii, put�ndu-se renunta eventual la �ndemnul final adresat catehumenilor pentru a parasi biserica.

Note:
1. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 399
2. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p.214
3. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 403
4. P. Evdokimov, Rugaciunea �n Biserica de Rasarit, p. 176
5. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 203
6. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.91-92

 

 

 

 

 

 

 

 

 

XXVIII

Antimisul

Sf�rsitul Liturghiei catehumenilor (Cuv�ntului) si �nceputul Liturghiei credinciosilor (euharistica) se �ntrepatrund prin doua acte sav�rsite concomitent: rostirea ecteniei catehumenilor si desfacerea antimisului.

Sf�nta Liturghie poate fi sav�rsita numai pe antimis

Antimisul (1) este o bucata de p�nza de in sau de matase, �n forma dreptunghiulara, cu laturile de 50-60 cm, av�nd imprimata scena punerii Domnului �n morm�nt. La noi si la rusi antimisul are cusute �n el sfinte moaste pe c�nd la greci acestea lipsesc. Toate antimisele cuprind �nsa numele parohiei, hramul bisericilor carora sunt destinate si semnatura episcopului locului. Ele se schimba de fiecare data c�nd se instaleaza un nou episcop.
Termenul de antimis vine din limba greaca de la cuvintele anti (�n loc de) si minsos (masa) �nsemn�nd asadar "�n loc de masa". El este obligatoriu pentru slujirea Sfintei Liturghii, �n caz de nevoie Sf�nta Liturghie put�nd fi sav�rsita si �n afara bisericii dar numai pe antimis. Antimisul sta �n permanenta pe Sf�nta Masa, sub Sf�nta Evanghelie, �ndoit si �nvelit �ntr-o p�nza protectoare numita iliton.
La Sf�nta Liturghie, dupa citirea din Evanghelie aceasta este asezata mai �n fata pe Sf�nta Masa, las�nd locul antimisului care este desfacut de catre preot �n timpul rostirii ecteniei catehumenilor si �nsemnat cu semnul Sfintei Cruci la rostirea ecfonisului.

Antimisul este "delegatia" pe care episcopul o da preotului spre a sav�rsi Sf�nta Liturghie

Antimisul are �n acelasi timp un rol practic si o profunda semnificatie teologica. Rolul practic consta �n aceea ca pe antimisul desfacut vor fi asezate Sf�ntul Potir si Sf�ntul Disc iar eventualele particele din Sfintele Daruri care vor cadea pe el vor putea fi adunate evit�ndu-se profanarea. Semnificatia teologica a antimisului vine din legatura lui cu episcopul locului a carui semnatura o poarta �ntotdeauna.
"Biserica locala ca entitate av�nd un statut eclesiologic plenar este dioceza episcopala"(2) arata Mitropolitul Ioannis Zizioulas exprim�nd �nvatatura din totdeauna a Bisericii. Episcopul, �n calitate de chip al lui Hristos a fost dintru �nceput si �n chip natural centrul �n jurul caruia gravita toata viata religioasa a obstii crestine din fiecare Biserica locala (3). �n primele secole crestine episcopul prezida toate adunarile de cult, el fiind sav�rsitorul de drept al slujbelor si �n special al Sfintei Liturghii. La Liturghie �ntreaga Biserica locala se aduna �n jurul episcopului exprim�nd unitatea ei ca Trup al Lui Hristos. Aceasta calitate de sav�rsitor de drept al Sfintei Liturghii episcopul o are �n continuare si o va avea c�t va fi Biserica. Dar, din cauza �nmultirii numarului crestinilor, a devenit imposibila adunarea tuturor credinciosilor dintr-o Biserica locala la o singura Sf�nta Liturghie slujita de episcop. Ca urmare episcopul deleaga preoti ca, �n numele lui sa slujeasca Sf�nta Liturghie si sa pastoreasca parohiile. "Numai acea Euharistie este reala, arata Sf�ntul Ignatie al Antiohiei, care o sav�rseste episcopul sau cel caruia i-a �ncredintat el sav�rsirea ei". Antimisul, purt�nd semnatura episcopului si av�nd mentionata parohia careia �i este destinat este tocmai "delegatia" pe care episcopul o da preotului spre a sav�rsi Sf�nta Liturghie si a pastorii parohia respectiva. De aceea antimisele se schimba �ntotdeauna la instalarea unui nou episcop.

Antimisul vadeste Sf�nta Liturghie ca centru al parohiei si al vietii ei �ntregi

"Antimisul a aparut din necesitatea de a pune �n concordanta sensul Euharistiei - ca o lucrare a �ntregii Biserici care exprima unitatea ei prin slujirea episcopului, cu necesitatea de a satisface multiplele adunari euharistice"(4). Antimisul arata ca nu numai din punct de vedere administrativ ci si calitativ, ontologic, parohia nu este Biserica deplina ci numai �n unire cu alte parti poate trai plinatatea Bisericii. "Parohia fiind doar o parte, legata de plinatatea Bisericii, ea primeste tot timpul aceasta plinatate si se descopera ea �nsasi acestei plinatati numai �n episcop si prin episcop; �n acest sens, parohia depinde de episcop si, prin el, de �ntregul Bisericii. Pe de alta parte, darul Bisericii facut parohiei este Euharistia, prin care fiecare parohie participa �n �ntregime la Hristos, primeste toata plinatatea darurilor harice si se identifica pe sine cu Biserica. De aici urmeaza si dependenta Euharistiei de episcop, de �ncredintarea lui si, totodata, vadirea Euharistiei ca centru al parohiei si al vietii ei �ntregi"(5).
Toate acestea sunt exprimate de antimis si ne sunt reamintite de desfacerea lui pe Sf�nta Masa ca act pregatitor pentru �nceperea Liturghiei credinciosilor (euharistica) la care participa si slujesc credinciosii alaturi de clerici si �n comuniune cu episcopul pentru a aduce jertfa euharistica "cu o gura si o inima" si pentru a primi toti darul vietii celei noi �n Hristos prin �mpartasirea cu Trupul si S�ngele Domnului si a se arata astfel ca Biserica, Trup al lui Hristos.

Note:
1. Pentru amanunte privind istoria si semnificatia antimisului vezi Diac. Dr. Nica M. Tuta, Sf�ntul Antimis. Studiu istoric, liturgic si simbolic, Bucuresti, 1943
2. Ioannis Zizioulas, Fiinta eclesiala, Bucuresti, 1996, p.255
3. Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, editia a II-a, Bucuresti, 1993, p. 95
4. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p 101
5. Ibidem, p. 104

Back to top

XXIX

Rugăciunile pentru credincioşi

Deschiderea antimisului marcheaza sf�rsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. �n ea Dumnezeu Cuv�ntul ne vorbeste, ne �nvata si ni se �mpartaseste prin cuv�nt. Urmeaza cea de a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credinciosilor sau euharistica, �n care Biserica se separa de lume pentru a aduce, �n Hristos, jertfa euharistica cea fara de s�nge si a fi �naltata �n �mparatia cerurilor, la ospatul Stap�nului, primind ca hrana �nsusi Trupul si S�ngele Domnului.

La �nceput toti credinciosii se �mpartaseau la Liturghie

�n Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se �mpartaseasca. Canoanele 8 si 9 apostolice si canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt categorice �n aceasta privinta amenint�nd cu afurisirea (excomunicarea) at�t pe clericii c�t si pe laicii care participa la slujba si nu se cumineca. De aceea la sf�rsitul Liturghiei Cuv�ntului paraseau biserica at�t catehumenii c�t si penitentii, adica cei opriti de la �mpartasanie datorita unor pacate grave, la �ndemnul diaconului: "Cei care nu participa la �mpartasanie sa paraseasca adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se �mpartasesc, numai credinciosii participa la Sf�nta Liturghie. Si este un privilegiu �nfricosator"(1). C�t de mult ne-am �ndepartat �n zilele noastre de la aceasta �ntelegere c�nd majoritatea credinciosilor ram�n �n biserica la Liturghia celor credinciosi fara sa constientizeze privilegiul �nfricosator pe care �l reprezinta aceasta, fara sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viata �nc�t sa poata sa se �mpartaseasca de fiecare data si fara sa �nteleaga ca numai �mpartasindu-se au participat deplin la Liturghie.

Participarea la Liturghie �nseamna un privilegiul �nfricosator

Liturghia credinciosilor �ncepe cu rostirea de catre diacon a doua ectenii mici. Aceste ectenii sunt o ramasita a ecteniei mari care �n secolele IV-V era rostita doar dupa plecarea catehumenilor si a penitentilor. Dupa mutarea ecteniei mari, mai �nt�i �nainte de trisaghion iar din secolul al XIII-lea �n locul ei actual, la �nceputul Liturghiei credinciosilor �nt�lnim �n manuscrise doua ectenii cu un numar variabil de cereri stabilite astfel �nc�t sa dea posibilitatea preotului de a citi rugaciunile pentru credinciosi.

Initial se rosteau trei rugaciuni pentru credinciosi, prima �n taina celelalte cu voce tare, dupa cum aflam din canonul 19 al sinodului de la Laodiceea (363). Dar manuscrisele liturgice, �ncep�nd cu cele mai vechi (secolul al VIII-lea) cuprind doar c�te doua rugaciuni, diferite pentru Liturghia Sf�ntului Ioan Gura de Aur si Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare. �n ceea ce priveste a treia rugaciune s-a emis ipoteza ca ar fi rugaciunea plecarii capetelor de la Liturghia Sf�ntului Ioan Gura de Aur aflata astazi dupa Tatal nostru (2).

Rugaciunile pentru credinciosi rostite �n numele clerului dar �mbratis�ndu-i pe toti credinciosii scot �n evidenta faptul ca privilegiul �nfricosator de a participa la Liturghie �nseamna o �mpreuna-slujire a clericilor si a laicilor �n care se distinge clar slujirea preotiei harismatice de slujirea preotiei �mparatesti a credinciosilor. �n cele ce urmeaza ne vom apleca asupra rugaciunilor de la Liturghia Sf�ntului Ioan Gura de Aur prezent�ndu-le pe scurt si pe cele ale Sf�ntului Vasile cel Mare.

Rugaciune a clericilor spre a fi �nvredniciti sa mijloceasca pentru popor

"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai �nvrednicit pe noi a sta si acum �naintea Sf�ntului Tau Jertfelnic si a cadea la �ndurarile Tale, pentru pacatele noastre si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Primeste, Dumnezeule, rugaciunea noastra; fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce rugaciuni, cereri si jertfe fara s�nge pentru tot poporul Tau; si ne �nvredniceste pe noi, pe care ne-ai pus �ntru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului Tau Celui Sf�nt, ca fara de os�nda si fara de sminteala, �ntru marturia curata a cugetului nostru, sa Te chemam pe Tine �n toata vremea si �n tot locul, si auzindu-ne pe noi, milostiv sa ne fii noua, �ntru multimea bunatatii Tale".

Prima rugaciune pentru credinciosi a Sf�ntului Ioan Gura de Aur �ncepe cu o multumire adusa de catre protos �n numele clericilor slujitori pentru vrednicia primita prin hirotonie de a mijloci pentru popor sav�rsind Sf�nta Liturghie.
Textul face trimitere la capitolul 9 din Epistola catre Evrei �n care Sf�ntul Pavel arata suprematia lui Hristos, "Arhiereul bunatatilor viitoare" (v. 11) si "Mijlocitorul unui nou testament" (v. 15) fata de arhiereul legii celei vechi. Arhiereul legii vechi aducea jertfe s�ngeroase "pentru sine si pentru pacatele poporului" (v. 7) jertfe care "nu aveau �nsa puterea de a desav�rsi cugetul �nchinatorului" (v. 9).
Preotia crestina a Noului Testament este �mplinirea mijlocirii lui Hristos pe care preotia legii vechi doar o pre�nchipuia. "De vreme ce firea omului nu poate suferi fiinta dumnezeirii, cu iconomia Ta ai asezat dascali asemenea noua care stau pe scaunul Tau ca sa aduca Tie jertfa si prinos pentru tot poporul Tau" se arata �n rugaciunea de la hirotonia episcopului (3). La Sf�nta Liturghie clericii se roaga sa fie �nvredniciti a aduce pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului "rugaciuni, cereri si jertfe fara de s�nge". Jertfa fara de s�nge este jertfa euharistica ce �nlocuieste jertfele s�ngeroase ale legii vechi, este actualizarea jertfei m�ntuitoare a lui Hristos care "a intrat odata pentru totdeauna �n Sf�nta Sfintelor, nu cu s�nge de tapi si de vitei, ci cu �nsusi s�ngele Sau, si a dob�ndit o vesnica rascumparare" (v. 12). El "Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu" (v. 14).
Acelasi Duh Sf�nt da putere preotiei crestine: "Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le �mplineste" (4) r�nduieste slujitorii ierarhiei sacramentale. De aceea la slujba hirotoniei arhiereul se roaga ca preotul "sa primeasca acest mare har al Sf�ntului Tau Duh �ntru viata curata si credinta nestramutata", sa se umple de darul Sf�ntului Duh "ca sa se faca vrednic a sta fara prihana �n fata jertfelnicului Tau"(5). La fiecare Sf�nta Liturghie, rostind rugaciunea pentru credinciosi, preotul trebuie sa-si aminteasca ca numai viata curata si credinta nestramutata dob�ndita cu puterea Sf�ntului Duh �l poate face sa-si �mplineasca misiunea de mijlocitor catre Dumnezeul cel milostiv si iubitor de oameni fara de os�nda si fara de sminteala �ntru marturia curata a cugetului precum Sf�ntul Pavel (II Corinteni 1, 12).
Rugaciunea paralela a Sf�ntului Vasile cel Mare subliniaza faptul ca Dumnezeu este Cel ce ne-a descoperit mai �nt�i taina m�ntuirii (I Timotei 3, 16) si a r�nduit preotia sacramentala �n puterea Sf�ntului Duh, El fiind Cel care lucreaza �n slujitorii Lui (I Corinteni 12, 4-6).

Slujirea laicilor presupune �ntelegerea duhovniceasca a slujbei si �mpartasirea cu Sfintele Taine

Iarasi si de multe ori cadem la Tine si ne rugam Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind spre rugaciunea noastra, sa curatesti sufletele si trupurile noastre de toata necuratia trupului si a duhului si sa ne dai noua sa stam nevinovati si fara de os�nda �naintea Sf�ntului Tau Jertfelnic. Si daruieste, Dumnezeule, si celor ce se roaga �mpreuna cu noi spor �n viata, �n credinta si �n �ntelegerea cea duhovniceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica si cu dragoste, si �ntru nevinovatie si fara os�nda sa se �mpartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se �nvredniceasca de cereasca Ta �mparatie.

�n cea de a doua rugaciune pentru credinciosi a Sf�ntului Ioan Gura de Aur clericii se roaga mai �nt�i pentru ei �nsisi apoi, �n cea de a doua parte, pentru popor.
�n prima parte se reia cererea din rugaciunea anterioara de a fi �nvredniciti sa stea "nevinovati si fara de os�nda �naintea sf�ntului jertfelnic". Marturisind nevrednicia pentru aceasta �nalta slujire clericii �si �ndreapta toata nadejdea spre Dumnezeu, singurul care ne poate face vrednici curatindu-ne de toata �ntinaciunea trupului si a sufletului.
Rugaciunea �i cuprinde apoi pe "cei ce se roaga �mpreuna cu noi", adica poporul dreptcredincios din biserica. Pentru ei se cere sporul �n viata, �n credinta si �n �ntelegerea duhovniceasca. Viata curata si credinta tare este asadar o conditie si pentru slujirea laicilor. �ntelegerea duhovniceasca potrivit Sf�ntului Pavel consta �n cunoasterea voii lui Dumnezeu si �mplinirea ei (Coloseni 1, 99). �n contextul concret al acestei rugaciuni �ntelegerea duhovniceasca �nseamna si angajarea constienta �n slujirea Sfintei Liturghii prin �ntelegerea a tot ceea ce se sav�rseste �n timpul slujbei. �n continuare rugaciunea ne descopera felul �n care trebuie sa slujeasca laicii si anume "cu frica, cu dragoste si �ntru nevinovatie". Slujirea lor culmineaza �n �mpartasirea cu Sfintele Taine care le deschide calea spre �mparatia lui Dumnezeu. �nvatam din aceasta rugaciune ca doua caracteristici esentiale ale slujirii laicilor la Sf�nta Liturghie sunt �ntelegerea duhovniceasca a slujbei si �mpartasirea cu Sfintele Taine.
Rugaciunea paralela a Sf�ntului Vasile cel Mare se concentreaza pe pregatirea pentru sav�rsirea jertfei euharistice preotul cer�nd "cuv�nt �ntru deschiderea gurii noastre, ca sa chemam harul Sf�ntului Duh peste Darurile ce se vor pune �nainte".

Sa acordam mai multa atentie rugaciunilor pentru credinciosi

A fi credincios �nseamna a fi consacrat �n slujirea lui Dumnezeu, fie �n ierarhia sacramentala fie ca laic, un privilegiu si o raspundere extraordinara pe care trebuie sa o primim cu toata seriozitatea. Rugaciunile pentru credinciosi ne constientizeaza asupra acestei raspunderi �nca de la �nceputul Liturghiei credinciosilor. De aceea trebuie sa le acordam toata atentia care li se cuvine desi citirea lor �n taina si uneori �n graba �i �mpiedica pe preoti sa staruie asupra lor iar pe laici chiar sa le auda.

Note:
1. P. Evdokimov, Rugaciunea �n Biserica de Rasarit, p. 177
2. Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.135
3. Arhieraticon, Bucuresti,1993, p. 99
4. Ibidem, p. 74, 79, 97
5. Ibidem, p. 80-81

XXX

Intrarea Mare

Liturghia credinciosilor (euharistica), �nceputa odata cu rugaciunile pentru credinciosi, a fost �ntotdeauna �nteleasa si traita ca o actualizare a Cinei celei de Taina prin �mplinirea poruncii M�ntuitorului. �n seara Joii Mari, la Cina cea de Taina, Fiul lui Dumnezeu "�nsusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii" (anaforaua Sf�ntului Ioan Gura de Aur) �mpartasindu-i pe apostoli cu Trupul si S�ngele Sau si poruncindu-le "Sa faceti aceasta �ntru pomenirea Mea" (I Cor. 11, 23-26).

Liturghia credinciosilor este actualizarea celor patru acte �mplinite de catre M�ntuitorul la Cina cea de Taina

O analiza atenta a relatarilor scripturistice (Matei 26, 28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; I Cor. 11, 23-26) privind cele sav�rsite de M�ntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taina �n legatura cu instituirea Sfintei Euharistii ne descopera sapte actiuni: a luat p�inea, a multumit si binecuv�ntat, a fr�nt, a dat, a luat paharul, a multumit si a binecuv�ntat, a dat. Aceste actiuni se concentreaza �n patru acte fundamentale: a luat (p�inea si paharul), a multumit si binecuv�ntat (p�inea si paharul), a fr�nt (p�inea) si a dat ( Trupul si S�ngele Sau). Recunoastem aceste acte la �nmultirea p�inilor �n pustie (Matei 14, 19; 15, 36) c�nd Euharistia a fost prefigurata. Apoi le �nt�lnim la Euharistia sav�rsita de M�ntuitorul dupa �nvierea Sa din morti la Emaus cu cei doi ucenici Luca si Cleopa "c�nd a stat �mpreună cu ei la masa, lu�nd El p�inea, a binecuv�ntat si, fr�ng�nd, le-a dat lor" (Luca 24, 30).
Liturghia credinciosilor, fiind o actualizare a Cinei celei de Taina, este, implicit, �n partile sale principale o actualizare a acestor patru acte �mplinite de catre M�ntuitorul (1) si anume: Intrarea Mare (a luat), Anaforaua (a multumit si a binecuv�ntat), Fr�ngerea (a fr�nt) si �mpartasirea (a dat).

Intrarea Mare a ajuns astazi, de la un ritual simplu, la o solemnitate deosebita

Intrarea Mare, actualizarea luarii p�inii si a paharului (cu vin) de catre M�ntuitorul, consta �n aducerea darurilor de p�ine si vin si asezarea lor pe Sf�nta Masa. La origine era un act extrem de simplu �mplinit de catre diaconi fara un ceremonial special.
�n urma studiului sistematic al documentelor si vestigiilor arheologice din primele secole crestine, Robert Taft, profesor de Liturgica la Institutul Pontifical Oriental din Roma, a demonstrat netemeinicia opiniei, curente p�na de cur�nd, potrivit careia credinciosii �si aduceau darurile individuale de p�ine si vin la altar �ntr-o forma mai mult sau mai putin ritualizata, numai dupa plecarea catehumenilor. El a aratat ca practica ortodoxa actuala a aducerii de catre credinciosi a darurilor �nsotite de pomelnice �nca de la �nceputul Liturghiei este cea originara, fiind prezenta �ntotdeauna �n Orient. Deosebirea fata de primele secole crestine consta �n aceea ca, daca acum darurile sunt aduse la proscomidiarul care este alaturi de altar, la �nceput ele erau aduse �n skevofilakion, o �ncapere distincta de restul bisericii situata de obicei �n apropierea intrarii. Aici darurile erau primite de catre diaconi, erau selectate cele destinate Sfintei Jertfe iar dupa �ncheierea Liturghiei catehumenilor erau duse tot de catre diaconi pe Sf�nta Masa. Se pare chiar ca darurile erau aduse �n timp ce credinciosii �si dadeau sarutul pacii (2).
�ncep�nd din secolul al IV-lea ritualul Intrarii Mari se amplifica tot mai mult pe masura ce i se atribuie o simbolistica tot mai complexa ajung�nd �n cele din urma la o solemnitate deosebita fiind cel mai dezvoltat ritual din punct de vedere ceremonial al Sfintei Liturghii (3). Ca urmare, �n evlavia populara Intrarea Mare este receptata ca unul dintre cele mai sacre si impresionante momente ale slujbei. Dupa iconoclasm a fost considerata un element at�t de caracteristic si definitoriu al �ntregii slujbe �nc�t, potrivit canonului iconografic, icoana Sfintei Liturghii ne prezinta procesiunea cu Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari (4).

Intrarea Mare cuprinde o serie de ritualuri pregatitoare pentru aducerea sfintei jertfe

�n prezent Intrarea Mare, ca parte principala a Liturghiei credinciosilor, cuprinde o serie de ritualuri pregatitoare pentru anaforaua liturgica care constau �n pregatirea duhovniceasca a slujitorilor si credinciosilor si pregatirea materiala a altarului si a darurilor pentru aducerea sfintei jertfe. Vom prezenta �n continuare aceste ritualuri asa cum sunt sav�rsite ele astazi �n Biserica Ortodoxa Rom�na (5) urm�nd ca �n articolele urmatoare sa ne oprim asupra fiecaruia.
Dupa ecfonisul celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi ("Ca sub stap�nirea ta totdeauna fiind paziti Tie slava sa �naltam ...") c�ntaretii �ncep intonarea Imnului heruvic, o c�ntare ampla, patrunzatoare �n care melodia lina, d�nd putere cuvintelor, are un rol esential pentru transpunerea credinciosilor �ntr-o stare sufleteasca potrivita aducerii sfintei jertfe:"Noi care pe heruvimi cu taina �nchipuim si facatoarei de viata Treimi �ntreit sf�nta c�ntare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam".
�n acest timp preotul rosteste �n taina, pentru sine, rugaciunea "Nimeni nu este vrednic ..." marturisindu-si nevrednicia pentru slujirea ce �i sta �nainte si �ncredint�ndu-se cu smerenie lui Hristos "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se �mparte". Apoi, �nchin�ndu-se, spune �mpreuna cu diaconul de trei ori textul complet al c�ntarii heruvimice. Protosul cadeste �n continuare altarul, iconostasul si credinciosii pregatind intrarea Cinstitelor Daruri. Buna mireasma a tam�iei se adauga astfel c�ntarii line, icoanelor si luminii discrete a candelelor si lum�narilor cre�nd o atmosfera care sa stimuleze si simturile pentru o participare totala la slujba "lepd�nd toata grija cea lumeasca". De altfel �n slujba ortodoxa, ca �n nici un alt rit liturgic, impresia, impactul estetic al ceremonialului sau impunator, hieratic este de o importanta fundamentala (6).
Clericii se �nchina �naintea Sfintei Mese, saruta antimisul, crucea si Sf�nta Masa si �si cer iertare unii de la altii si de la popor. Merg la proscomidiar, preotul �i pune diaconului care are cadelnita Sf�ntul Aer pe umeri, �i da Sf�ntul Disc si, lu�nd el �nsusi Sf�ntul Potir, pornesc �n procesiune prin biserica precedati de paracliseri cu lum�nari �n m�na. C�ntarea heruvicului se �ntrerupe si preotul si diaconul se roaga, asemenea t�lharului de pe cruce, ca Domnul Dumnezeu sa-i pomeneasca �ntru �mparatia sa pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au adus acele cinstite daruri, pe episcop, pe clerici, pe conducatori, pe ctitori, pe cei adormiti si pe toti cei prezenti la slujba. Apoi intra �n altar si aseaza cinstitele daruri pe Sf�nta Masa �n timp ce c�ntarea continua cu putere: "Ca pe �mparatul tuturor sa-l primim, pe Cel, de cetele �ngeresti, nevazut �nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia!".
La Liturghia arhiereasca episcopul nu iese �n procesiune ci, dupa ce da Sf�ntul Disc diaconului iar Sf�ntul Potir celui dint�i dintre preoti, trece �n dreptul usilor �mparatesti pentru a primi Cinstitele Daruri, a face pomenirile si a le aseza pe Sf�nta Masa.
Dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa ele sunt acoperite cu Sf�ntul Aer si cadite iar protosul (episcop sau preot) rosteste rugaciunea punerii �nainte �n timp ce diaconul �ncepe ectenia cererilor cu cererea speciala pentru darurile puse �nainte.

Intrarea Mare este actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vietii noastre si participare la jertfa lui Hristos

Actul aducerii darurilor la Sf�ntul Altar �n cadrul Intrarii Mari a reprezentat �nca de la �nceput, cu toata simplitatea ritualului, actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vietii noastre. Dezvoltarea ritualului p�na la forma de azi a accentuat acest simbolism.
Hristos S-a jertfit pe Sine o data pentru totdeauna cuprinz�ndu-ne pe toti �n jertfa Sa. Jertfa este expresia fireasca a dragostei adevarate, �nsasi taina Sfintei Treimi fiind taina jertfei desav�rsite pentru ca este taina dragostei desav�rsite. Jertfa desav�rsita a lui Hristos a facut posibila restaurarea noastra �n starea de jertfelnicie. Noi suntem chemati ca, la r�ndul nostru, sa ne jertfim lepad�ndu-ne cu totul de egoismul nostru si daruindu-ne �n Hristos lui Dumnezeu pentru a �nvia �mpreuna cu El. Viata Bisericii, fiind viata Lui �n noi si viata noastra �n El este, in mod necesar, o viata jertfelnica, o �ndreptare iubitoare eterna spre Dumnezeu. Jertfa lui Hristos implica asadar jertfa noastra ca atitudine esentiala si act esential al Bisericii, noua umanitate restaurata (7).
Prin pregatirea Cinstitelor Daruri la Proscomidie jertfele individuale ale fiecaruia, concretizate �n darurile de p�ine si vin, s-au unit �n jertfa Bisericii si aceasta jertfa a Bisericii este aratata ca fiind �mpartasire din jertfa lui Hristos. Acum, prin aducerea cinstitelor daruri pe Sf�nta Masa, Biserica se aduce pe sine �nsasi, ceea ce �nseamna ca aduce pe Hristos, caci Biserica este Trupul Lui, iar El este Capul Bisericii. Dar Hristos �nsusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce". Astfel jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos (8). Prin ofranda euharistica noua ni se da nepretuita posibilitate de a participa la jertfa lui Hristos, la ofranda Sa unica, �mplinindu-ne vocatia jertfitoare. Intrarea Mare ne constientizeaza ca cel ce a venit la Liturghie sa primeasca si nu sa daruiasca nu a �nteles ca a fi madular al Bisericii �nseamna, �nainte de toate, participare la jertfa lui Hristos.
�n decursul timpului Intrarii Mari i se adauga o simbolistica tot mai complexa, fapt care a influentat la r�ndul sau devoltarea ritualului. Astfel, la sf�rsitul secolului al IV-lea, Teodor de Mopsuestia vede �n Intrarea Mare purtarea solemna a trupului mort al M�ntuitorului spre morm�nt (9). Altii o considera o punere �n scena liturgica a intrarii triumfale a Domnului �n Ierusalim (10) sau chiar un simbol al celei de a doua veniri a M�ntuitorului (11).

�n �ncheierea acestei priviri sumare asupra istoricului, r�nduielii si semnificatiei Intrarii mari putem spune �mpreuna cu Sf�ntul Maxim Marturisitorul ca acest ritual simbolizeaza "�nceputul si sf�rsitul �nvataturii celei noi, care ni se va �mpartasi �n cer, cu privire la iconomia lui Dumnezeu cea catre noi si descoperirea tainei m�ntuirii noastre, care se afla �n ad�ncurile nepatrunse ale tainei dumnezeiesti"(12) .

Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p.48
2. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 11-50
3. Ibidem, p. 3
4. Dionisie de Furna, Erminia picturii bizantine, Bucuresti, 2001, p. 183, 5. G. Millet, Monuments de l�Athos, Paris, 1927, p. 64
5. Desi �n partile esentiale ritualul este acelasi, totusi exista diferente �n ceea ce priveste practica diferitelor Biserici Ortodoxe disting�ndu-se un ritual grec, unul slav si chiar unul rom�nesc care a suportat influente din ambele parti
6. Robert Taft, Great Entrance, p. 10
7. Alexander Schmemann, Liturgy and Life, New York, 1983, p. 50
8. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 126
9. Cateheza XV baptismala, la Pr. Ene Braniste, Liturgica speciala, p. 356.
10. Sf. Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
11. Sf�ntul Simeon al Tesalonicului
12. Mystagogia, XVI

Back to top

XXXI

Nimeni nu este vrednic...

Unul dintre scopurile principale ale ritualurilor Intrarii mari este pregatirea duhovniceasca a slujitorilor pentru aducerea Sfintei Jertfe. Un loc important �n acest sens �l ocupa rostirea �n taina de catre preot a rugaciunii "Nimeni nu este vrednic" dupa ecfonisul "Ca sub stap�nirea ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa �naltam, Tatalui si Fiului si Sf�ntului Duh ..." al celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi, �n timp ce credinciosii intoneaza Heruvicul.

Rugaciunea este rostita de catre preot pentru sine

Rugaciunea din timpul c�ntarii heruvimice, desi apare �n cele mai vechi manuscrise liturgice, nu face parte din structura originara a Liturghiei. Este probabil o rugaciune de origine monastica, adoptata la Marea Biserica (Sf�nta Sofia) din Constantinopol �n a doua jumatate a secolului al X-lea . Ea dubleaza oarecum at�t rugaciunea punerii �nainte spusa dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa c�t si rugaciunile pentru credinciosi, subliniind si dezvolt�nd ideile cuprinse �n acestea. Cuprinz�nd numeroase citate si aluzii scripturistice, se distinge de celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii at�t prin faptul ca este adresata lui Hristos si nu lui Dumnezeu Tatal c�t si prin faptul ca este rostita de catre preot pentru sine, la persoana I singular, si nu �n numele comunitatii.

Raspunderea personala a preotului pentru plinatatea vietii bisericesti

�nainte de aducerea darurilor pe Sf�nta Masa si sav�rsirea jertfei fara de s�nge, rugaciunea "Nimeni nu este vrednic", de o frumusete si profunzime aparte, exprima cutremurul cu care preotul trebuie sa-si �mplineasca mareata slujire, constiinta nevredniciei sale si a nevoii de a primi ajutorul de sus.
�n acelasi timp ea �i atrage atentia preotului asupra raspunderii personale pe care o are, caci numai hirotonia nu �l face �n mod automat un slujitor vrednic. "Biserica nu neaga validitatea tainelor sav�rsite de orice popa, fie bun, fie rau, �nsa Biserica totodata cunoaste si toata �nfricosatoarea realitate a dependentei vietii bisericesti de demnitatea sau nedemnitatea acelora carora le este �ncredintata iconomia tainelor lui Dumnezeuť" . Asadar, ceea ce trebuie sa cautam nu este minimul, validitatea, ci plinatatea vietii �n Hristos traita �n Biserica �n slujbe si, �n mod deosebit, �n Sf�nta Liturghie.
E nevoie ca fiecare, preot sau laic, sa se straduiasca ca, �n puterea Sf�ntului Duh, sa se ridice la �naltimea slujirii sale. De aceea rugaciunea preotului pentru sine se completeaza �n mod fericit cu c�ntarea heruvimica ce ne �ndeamna pe toti sa lepadam toata grija cea lumeasca pentru a-L putea primi pe Hristos.

T�lcuirea rugaciunii

Nimeni dintre cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie, sau sa slujeasca Tie, �mparatul Slavei (Psalm 23, 7-10); caci a sluji Tie este lucru mare si �nfricosator chiar pentru puterile cele ceresti.
Rugaciunea debuteaza cu afirmarea neputintei oricarei fapturi omenesti de a se ridica la vrednicia slujirii lui Dumnezeu "caci este lucru mare si �nfricosator" chiar si pentru �ngeri. De altfel Heruvicul ne avertizeaza ca, particip�nd la Sf�nta Liturghie, noi �nchipuim puterile �ngeresti. Titlul de �mparat al slavei este preluat din Psalmul 23, 7-10 unde se precizeaza ca �mparatul slavei este "Domnul (Yahve) Cel tare si puternic, Domnul Cel tare �n razboi". Aplic�nd lui Hristos, caruia �i este �nchinata rugaciunea, aceasta titulatura, noi afirmam implicit dumnezeirea sa.

Dar totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, nemutat si neschimbat Te-ai facut om, si Arhiereu Te-ai facut noua, si, ca un Stap�n a toate, ne-ai dat slujba sf�nta a acestei jertfe liturgice si fara de s�nge.
Cunosc�nd neputinta omeneasca, "Dumnezeu asa a iubit lumea, �nc�t pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede �n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). Potrivit �nvataturilor formulate la sinoadele III si IV ecumenice (431 respectiv 451), Fiul lui Dumnezeu s-a facut om adevarat �nsa a ramas si Dumnezeu adevarat, firea omeneasca unindu-se cu cea dumnezeiasca �n persoana M�ntuitorului Iisus Hristos neamestecat si neschimbat, ne�mpartit si nedespartit. Rugaciunea noastra preia termenul atreptos (neschimbat) al acestei definitii dogmatice pentru a sublinia unirea celor doua firi �n persoana M�ntuitorului.
Hristos, aduc�ndu-se pe Sine �nsusi ca jertfa unica si atotcuprinzatoare, S-a aratat a fi Arhiereu desav�rsit: "sf�nt, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si mai presus dec�t cerurile" (Evrei 7, 26). El este Arhiereul nostru cel mare care a strabatut cerurile (Evrei 4, 15) si care, fiind Dumnezeu adevarat si om adevarat, poate suferi cu noi �n slabiciunile noastre, ispitit �ntru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat (Evrei 4, 16). Preotia lui Hristos se �mplineste vesnic �n Biserica fiindca El "a dat preotului sf�nta slujire vazuta a jertfei liturgice fara de s�nge, adica l-a facut organ constient prin care El �nsusi �si actualizeaza jertfa de pe Golgota �n mod nes�ngeros spre �mpartasirea credinciosilor cu ea sub chipuri vazute".

Ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stap�nesti cele ceresti si cele pam�ntesti (I Paral 29, 11), Care Te porti pe scaunul cel de heruvimi, Domn al serafimilor si �mparatul lui Israel (Sofonie 3, 15; Ioan 1, 49), Cel ce singur esti Sf�nt si �ntru sfinti Te odihnesti (Isaia 57, 15).
Rugaciunea insista asupra faptului ca Arhiereul nostru, Cel care este alaturi de noi �n slabiciunile noastre si a �ncredintat preotului slujirea vazuta a jertfei celei fara de s�nge, este Dumnezeul cel Atotputernic, Cel singur Sf�nt. Pentru a exprima cu c�t mai multa putere acest lucru sunt preluate sau parafrazate o serie de expresii biblice care ni-l descopera pe Dumnezeu. Ne alaturam lui David care �l slaveste pe Dumnezeu spun�nd: "Toate c�te sunt �n cer si pe pam�nt sunt ale Tale; a Ta este, Doamne, �mparatia si Tu esti mai presus de toate, ca unul ce �mparatesti peste toate" (I Paral 29, 11). Iar proorocul Sofonie �l numeste �mparatul lui Israel (Sofonie 3, 15), expresie preluata de Natanael pentru a-L numi pe Hristos (Ioan 1, 49).

Deci pe Tine Te rog, Cel ce Singur esti bun (Matei 19, 17) si bine-ascultator, cauta spre mine pacatosul si netrebnicul robul Tau (Luca 17, 10) si �mi curateste sufletul si inima de cugete viclene (Evrei 10, 22); si �nvredniceste-ma (II Corinteni 3, 6), cu puterea Sf�ntului Tau Duh, pe mine, cel ce sunt �mbracat cu harul preotiei, sa stau �naintea Sfintei Tale Mese acesteia, si sa jertfesc Sf�ntul si Preacuratul Tau Trup si Sf�ntul S�nge. Caci la Tine vin, plec�ndu-mi grumajii mei si ma rog Tie: sa nu �ntorci fata Ta de la mine (Psalm 142, 7), nici sa ma lepezi dintre slujitorii Tai (�nt 9, 4), ci binevoieste sa-ti fie aduse darurile acestea de mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau.
�n fata lui Dumnezeu, despre Care �nsusi Hristos ne spune ca este Cel singur bun (Matei 19, 17), preotul se vede asa cum este adica pacatos, plin de cugete viclene, sluga netrebnica ce �ncearca sa faca ceea ce este dator sa faca (Luca 17, 10). Realiz�nd c�t este de nevrednic �si pune nadejdea �n Cel care l-a chemat la slujirea aceasta �mbrac�ndu-l �n harul preotiei cer�nd sa-l �nvredniceasca, precum pe Sf�ntul Apostol Pavel (II Corinteni 3, 6), sa fie slujitor al Sau si sa aduca Sf�nta Jertfa.

Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci (esti adus), Cel ce primesti si Cel ce Te �mparti (esti �mpartit), Hristoase Dumnezeul nostru, si Tie slava �naltam, �mpreuna si Celui fara de �nceput al Tau Parinte si Preasf�ntului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor. Amin.
�ncheierea rugaciunii ni-L descopera pe Hristos �n mijlocul Bisericii Sale ca adevarat slujitor al Sfintei Liturghii, �n acelasi timp jertfitor, jertfa si primitor al jertfei. Pentru a exprima aceasta sunt folosite patru participii preluate dintr-o omilie a lui Teofil al Alexandriei (atribuita initial Sf�ntului Chiril al Alexandriei) rostita �n Joia Mare a anului 400: "Cel ce aduci si Cel ce Te aduci (esti adus), Cel ce primesti si Cel ce Te �mparti (esti �mpartit)". Folosirea celui de al treilea participiu (Cel ce primesti) a dat nastere la mijlocul secolului al XII-lea, la o puternica controversa teologica ca urmare a contestarii calitatii de primitor a jertfei a lui Hristos de catre un oarecare Soterikhos Panteugenes, candidat pentru scaunul de patriarh al Antiohiei. Doua sinoade tinute la Constantinopol �n 1156 si 1157 au exprimat �nvatatura ortodoxa potrivit careia Iisus Hristos �n Euharistie si pe Cruce ca om se aduce lui Dumnezeu iar ca Dumnezeu primeste aceasta jertfa �n unire cu Tatal si cu Duhul .

Preotul nu se separa de credinciosi

Preotul este organul vazut prin care Hristos aduce si este adus ca jertfa de unde se vede �nca o data responsabilitatea lui �nfricosatoare. Dar preotul nu monopolizeaza slujirea. El devine organ vazut prin care lucreaza Hristos �n virtutea hirotoniei prin care primeste preotia M�ntuitorului pe care Acesta a �ncredintat-o Bisericii, Trupul Sau. Toti slujesc la Liturghie, fiecare �nsa �n r�ndul treptei sale si fara ca slujirile sa se confunde. Preotul nu se separa de credinciosi �n aducerea Sfintei Jertfe ci este �nt�i-statatorul adunarii euharistice afirm�nd prin aceasta unirea tuturor, clerici si laici, �n slujirea Sfintei Liturghii.

Note:
1. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 120-134
2. Doar �nca trei rugaciuni ale Liturghiei sunt adresate lui Hristos: rugaciunea antifonului al III-lea, Rugaciunea de dinainte de Evanghelie si rugaciunea �naltarii Sf�ntului Agnet
3. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 121
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 227
5. M. Richard, Une homelie de Theophile d�Alexandrie sur l�institution de l�Eucharistie �n Revue d�Histoire Ecclesiastique XXXIII (1937), p. 46-56
6. Pentru amanunte vezi Roman Zuzec, Cristologie et soteriologique de la priere de l�hymne de cherubins �n Le Christ dans la liturgie. Conferences Saint-Serge, Roma, 1981, p. 363-376

 

 

 

XXXII

Heruvicul

Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este c�ntarea lenta si mareata intonata la strana �n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, �mparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi. Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei c�ntari ca noi, cei care participam la Sf�nta Liturghie, �i �nchipuim tainic pe heruvimii care intoneaza c�ntarea �ntreit sf�nta "facatoarei de viata Treimi". Prin extensie tot denumirea de Heruvic se foloseste si pentru imnele speciale care se c�nta �n timpul Intrarii Mari �n Joia si S�mbata Mare si anume "Cinei Tale celei de Taina" si respectiv "Sa taca tot trupul". Conceput initial sa fie c�ntat continuu, heruvicul este �ntrerupt, din secolul al XII-lea de pomenirile rostite de preot cu voce tare, pastr�ndu-si �nsa unitatea.

Heruvicul a fost introdus �n anul 574

Heruvicul nu a fost prezent de la �nceput �n r�nduiala Sfintei Liturghii ci a fost introdus doar �n a doua jumatate a secolului al VI-lea. �n primele secole, ritualul Intrarii Mari fiind foarte simplu, darurile erau aduse de catre diaconi �n tacere, �n timp ce credinciosii �si dadeau sarutul pacii. Spre sf�rsitul secolului al IV-lea, desi aducerea darurilor capata o solemnitate deosebita fiind interpretata ca purtarea lui Hristos spre patima si morm�nt, ea se sav�rseste �n continuare �n tacere. Aceasta tacere, considera Teodor de Mopsuestia, este impusa de reculegerea si teama cu care trebuie sa participam la acest moment (1).
Istoricul Cedrenus, �n lucrarea sa Historianum compendium (secolul XI) ne informeaza ca Imnul heruvimic a fost introdus �n timpul �mparatului bizantin Iustin II (565-578) �n anul 574, patriarh fiind Ioan III Scolasticul (565-577). Tot atunci s-a hotar�t ca �n Joia Mare sa se c�nte imnul "Cinei Tale celei de Taina".
Profesorul Robert Taft a lansat ipoteza ca �nainte de introducerea heruvicului se c�ntau antifonic (2), cu refrenul Aliluia, versetele 7-10 ale Psalmului 23: "Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra �mparatul slavei. Cine este acesta �mparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare �n razboi. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra �mparatul slavei. Cine este acesta �mparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este �mparatul slavei". �n anul 574, sustine el, Heruvicul propriu-zis s-a adaugat refrenului Aliluia. �n perioada urmatoare, p�na �n secolul al X-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ram�n�nd doar Imnul heruvimic si Aliluia (3).
C�ntarea "Sa taca tot trupul" este preluata din r�nduiala Liturghiei Sf�ntului Iacob, �nlocuind din secolele XI-XII, Heruvicul obisnuit la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare din S�mbata Mare.

Adverbul "acum" exprima imperativul lepadarii imediate a grijii lumesti

Textul rom�nesc al Heruvicului este o traducere a variantei slave a acestuia:
"Noi care pe heruvimi cu taina �nchipuim si facatoarei de viata Treimi �ntreit sf�nta c�ntare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam... ca pe �mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel, de cetele �ngeresti, nevazut �nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia."
Diferenta fata de textul grecesc actual consta �n prezenta adverbului "acum" si �n folosirea expresiei "aducem" (c�ntarea �ntreit sf�nta) �n loc de "c�ntam".
Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii nu cuprind de obicei textele c�ntarilor ci doar ale rugaciunilor de aceea este greu de reconstituit textul originar al Heruvicului. Totusi analiza manuscriselor care cuprind aceasta c�ntare ne indica prezenta adverbului "acum" �n textul grecesc p�na prin secolul al XVI-lea. Asadar varianta slava pastreaza forma veche a imnului. Reintroducerea acestui adverb �n ultima editie a Liturghierului rom�nesc (2000) este salutara deoarece el �ntareste mesajul Heruvicului exprim�nd imperativul lepadarii imediate, "acum", a grijii lumesti pentru a putea aduce c�ntarea �ntreit sf�nta si a-L primi pe �mparatul tuturor.
Varianta slava "aducem" (c�ntarea �ntreit sf�nta) vine probabil din confuzia lui prosagontes (aducem) cu prosadontes (c�ntam) �nt�lnit �n toate manuscrisele grecesti. Totusi nu este gresit a spune ca "aducem" c�ntarea �ntreit sf�nta av�nd �n vedere faptul ca si �n alte contexte se vorbeste despre aducerea unei c�ntari (de exemplu �n rugaciunea trisaghionului).

Heruvicul ne descopera slava si puterea �mparatiei cerurilor care ni s-a deschis �n Hristos

Tema centrala a Heruvicului este legata de semnificatia Intrarii Mari. Prin aducerea darurilor la altar Biserica se aduce pe sine �nsasi fac�ndu-se partasa jertfei lui Hristos pentru ca ea este Trupul Lui. Dar Hristos �nsusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce, Cel ce primeste si Cel ce Se �mparte".
Asadar Intrarea Mare este o expresie simbolica a asumarii jertfei de catre Hristos si a participarii noastre la aceasta jertfa perceputa ca o intrare triumfala a �mparatului tuturor �nconjurat de puterile �ngeresti. "�mparatul tuturor se jertfeste arat�ndu-ne adevarata stap�nire pe care o c�stiga prin aceasta peste suflete ca Cel mai adevarat �mparat. Este paradoxul �mparatului care se jertfeste arat�nd marea putere a lui Dumnezeu care ridica lumea din haos prin iubire si �n vederea unei iubiri vesnice si fericite �n �mparatia Sfintei Treimi"(4). Dumnezeu, scul�ndu-L pe Hristos din morti si asez�ndu-L de-a dreapta Sa �n ceruri "toate le-a supus sub picioarele Lui, si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii" (Efeseni 1, 20-22). Heruvicul ne descopera slava si puterea �mparatiei cerurilor care ni s-a deschis �n Hristos noua, membrilor Bisericii, unindu-ne cu puterile �ngeresti �n slavirea Treimii,.

Heruvicul este o introducere la Liturghia credinciosilor pregatindu-ne pentru �mpartasirea cu Hristos

�n evlavia populara Heruvicul este perceput de regula ca referindu-se strict la Intrarea Mare �nteleg�nd ca urmare prin primirea "�mparatului tuturor" �nt�mpinarea procesiunii Intrarii Mari. Astfel uneori se ajunge la exagerari nemaifac�ndu-se diferenta �ntre darurile consacrate si cele neconsacrate. Dupa cum observa Nicolae Cabasila, unii se �nchina darurilor purtate la Vohodul Mare socotindu-le drept Trup si S�nge al Lui Hristos (5). Probabil din acelasi motiv unii credinciosi doresc sa fie atinsi pe cap cu Sf�ntul Potir.
Dar Heruvicul nu se refera doar la Intrarea Mare. Analiza textului sau scoate �n evidenta faptul ca acesta este o introducere la �ntreaga actiune liturgica ce urmeaza, de la anafora la �mpartasire. Aceasta interpretare a imnului heruvic este confirmata de patriarhul Eutihie al Constantinopolului care (�n sec. VI) protesteaza �mpotriva celor care credeau ca psalmul c�ntat atunci �n timpul Intrarii mari se refera strict la acea procesiune (6). Teodor de Andida interpreteaza �n acelasi sens : "Imnul heruvic, care se c�nta, �ndeamna pe toti sa fie mai cu luare aminte de acum si p�na la sf�rsitul Liturghiei, las�nd toata grija de aici, ca sa primeasca pe Marele �mparat, prin �mpartasire"(7). Aceasta interpretare a fost preluata �n Comentariul lui Sofronie al Ierusalimului si interpolata �n cel al Sf�ntului Gherman al Constantinopolului.
Termenul grecesc folosit pentru primirea lui Hristos este ipodehomai, care �nseamna a primi �n comuniune, a se �mpartasi, la forma de participiu viitor (ipodexomenoi). Acest termen este folosit �n mod curent pentru �mpartasirea cu Trupul si S�ngele Domnului iar forma de participiu viitor ne arata ca se refera la �npartasirea care va urma �n cadrul Liturghiei.
Privind Heruvicul nu ca pe o parte izolata a Liturghiei ci �n legatura cu ceea ce va urma, ca o pregatire pentru anafora si �mpartasire �ntelegem ca c�ntarea �ntreit sf�nta pe care o aducem �nchipuindu-i tainic pe heruvimi este imnul �ngeresc "Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt, Domnul Savaot..." pe care �l vom c�nta �n timpul anaforalei. Iar �ndemnul de a lepada toata grija lumeasca este o anticipare a exclamatiei "Sus sa avem inimile!" de dinainte de anafora.
Asadar Imnul heruvimic �i �nvata pe credinciosi ca ei, care vor c�nta c�ntarea �ntreit sf�nta a heruvimilor (Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt Domnul Savaot� din timpul anaforalei) trebuie sa lase toata grija cea lumeasca (sus sa avem inimile) ca sa-L primeasca pe Hristos prin �mpartasire.
Aceiasi invatatura este exprimata si de cele doua heruvice speciale din S�mbata si Joia Mare:
Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pam�ntesc �ntru sine sa nu g�ndeasca (cu alte cuvinte sa lepadam toata grija lumeasca, sus sa avem inimile); ca �mparatul �mparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre m�ncare credinciosilor (�mpartasirea). Si merg �naintea Lui cetele �ngeresti, cu toata capetenia si puterea, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu c�te sase aripi, fetele acoperindu-si si c�nt�nd c�ntarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Heruvicul din Joia Mare exprima faptul ca �ntreaga Liturghie a credinciosilor este o actualizare a Cinei celei de Taina. Astfel si acest heruvic este o pregatire pentru restul slujbei:
Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare �ti voi da ca Iuda, ci ca t�lharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, �ntru �mparatia Ta.

�n concluzie putem spune ca Heruvicul este o pregatire pentru �ntreaga Liturghie a credinciosilor atrag�ndu-ne atentia asupra privilegiului �nfricosator de a participa la aceasta alaturi de puterile �ngeresti si �nchipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participari este primirea lui Hristos, �mparatul tuturor, prin �mpartasire. Pentru a ne face vrednici de aceasta este nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca.

Note:
1. Omilia 15, 24 la Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 36
2. C�ntarea antifonica consta �n c�ntarea alternativa a versetelor din psalm si a refrenului
3. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 68-118
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 230
5. Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXIV,Bucuresti, 1989, p. 64
6. Epistola catre papa Vigiliu despre Pasti si Sf. Euharistie, 8 (P.G.) t LXXXVI, col. 2400-2410), la E. Braniste, Liturgica speciala, p. 305.
7. Comentariul liturgic al lui Teodor, episcop de Andida, XVIII, trad. de Pr. Nic. Petrescu �n BOR, nr. 3-4/1971, p.310

Back to top

XXXIII

Procesiunea cu Cinstitele Daruri

Ritualul central al Intrarii Mari �l constituie procesiunea cu darurile de p�ine si vin care �ncepe de la Proscomidiar, continua prin biserica si se �ncheie cu asezarea darurilor pe Sf�nta Masa. Acest ritual da sensul �ntregii parti a Liturghiei cunoscuta sub denumirea de Intrarea Mare ca actualizare a luarii p�inii si vinului de catre M�ntuitorul Hristos la Cina cea de Taina.

Cadirea simbolizeaza jertfa bine primita de Dumnezeu

Un rol important �n procesiunea cu Cinstitele Daruri �l are cadirea. Astfel aducerea darurilor este pregatita de tam�ierea altarului, iconostasului si a credinciosilor. Cadelnita este purtata �n procesiune iar darurile sunt cadite dupa asezarea lor pe Sf�nta Masa.
Credinciosul ortodox de azi, familiarizat cu folosirea din plin a tam�iei �n slujba ar putea fi surprins sa afle ca mult timp tam�ia nu a fost acceptata �n cultul crestin fiind asociata cu jertfele pag�ne, idolesti (1). Doar din secolul al IV-lea, c�nd nu mai era pericolul confuziei cu jertfele pag�ne, tam�ia este introdusa �n cult ajung�nd cur�nd un element important al slujirii crestine.
Transformarea prin arderea tam�iei a materiei brute �n buna-mireasma ce se �nalta la cer este un simbol al jertfei bine-primite de Dumnezeu la care suntem chemati fiecare. Dar noi stim ca singura jertfa placuta lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Care S-a dat pe Sine �nsusi pentru viata lumii si ne-a adunat pe toti �n jertfa Sa. De aceea numai �n Hristos si �n puterea Duhului Sf�nt pe care El ni L-a daruit putem ca "pe noi �nsine si unii pe altii si toata viata noastra" sa i-o aducem lui Dumnezeu jertfa "�ntru miros de buna mireasma duhovniceasca". Intrarea Mare exprima tocmai actul nostru jertfelnic de a-i oferi lui Dumnezeu ofranda vietii noastre ca participare la jertfa lui Hristos. De aceea cadirea pregateste si �nsoteste acest ritual �ntarindu-i simbolismul.
Initial se tam�iau doar Cinstitele Daruri �nainte de ridicarea lor de la Proscomidiar si dupa asezarea lor pe Sf�nta Masa, cadelnita fiind purtata �n procesiune. �n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri sunt chipuri (antitypa) ale Trupului si S�ngelui Domnului iar pe Sf�ntul Disc este asezata simbolic �ntreaga Biserica �n jurul lui Hristos �n stare de jertfa. Tam�ierea lor arata si cinstirea pe care le-o acordam dar sensul principal ram�ne cel de jertfa bine primita de Dumnezeu. De aceea ulterior s-a adaugat cadirea altarului, a iconostasului si a credinciosilor. �n vechime cadirea o facea diaconul, r�nduiala pastrata de rusi p�na astazi. La noi, ca de altfel si la greci, s-a luat obiceiul ca sa cadeasca protosul.
Dincolo de semnificatia sa simbolica, buna mireasma a tam�iei, �mpletindu-se cu c�ntarea lina a Heruvicului, cu lumina calda a candelelor si a lum�narilor se adauga frumusetii lumii transfigurate de har revelata de arhitectura locasului, de icoane si fresce, antren�nd participarea noastra totala, nu numai cu mintea ci si cu inima si cu toate simturile trupesti la taina jertfei, lepad�nd toata grija lumeasca pentru a-L primi pe �mparatul tuturor.

Spalarea m�inilor arata curatia ceruta celor ce slujesc

Atunci c�nd slujeste episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea sfintei jertfe, acesta �si spala m�inile, semn al curatiei ceruta celor ce slujesc la altar. P�na �n secolul al XII-lea �si spalau m�inile at�t episcopul c�t si preotii, dar numai dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa. Din secolele XII-XIII spalarea pe m�ini a preotilor se muta �nainte de Proscomidie, �n cadrul intrarii Mari spal�ndu-se numai episcopul sau preotul protos �n cazul �n care nu slujea episcopul. Din secolul al XVI-lea numai episcopul se mai spala �n acest moment al slujbei.

La procesiune mult timp au participat numai diaconii

Liturghia fiind Taina Bisericii si Taina lui Hristos, Taina �mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos, ne descopera chipul Bisericii pe care aceasta este chemata sa-l realizeze �n viata sa. De aceea slujirea liturgica trebuie sa exprime locul si functia fiecarui madular �n Biserica. �n acest sens procesiunea cu darurile de p�ine si vin a fost �nteleasa la �nceput ca tin�nd de specificul slujirii diaconilor (2).
Din cartea Faptele Apostolilor (6,1-6) aflam ca instituirea diaconilor �n Biserica s-a facut �n vederea slujirii la mese. Aceasta slujire culmineaza �n slujirea la Masa Domnului, adica la Sf�nta Liturghie. Astfel diaconii, slujitori prin excelenta, sunt cei care se ocupa �n mod normal de partea materiala, de asigurarea celor necesare slujbei si a conditiilor pentru buna desfasurare a acesteia, ajut�nd protosul. Pe de alta parte episcopul si preotii sunt cei ce se roaga �n numele poporului lui Dumnezeu. Aceste realitati erau �ntelese si traite deplin �n Biserica primara. Ca urmare diaconii erau cei care primeau darurile de p�ine si vin ale credinciosilor, le pregateau si le aduceau la altar iar episcopul sau preotul le binecuv�nta. Intrarea Mare este astfel unul din momentele Liturghiei �n care distinctia slujirilor se manifesta cu putere, procesiunea cu Cinstitele Daruri fiind �nteleasa p�na �n secolul al XII-lea ca tin�nd doar de slujirea diaconilor. Ulterior si preotii au �nceput sa participe la procesiune dar, p�na astazi, numai protosul aseaza pe Sf�nta Masa Cinstitele Daruri.

Ritualul procesiunii s-a cristalizat la Constantinopol

Cultul ortodox s-a cristalizat la Constantinopol, �n special �n Marea Biserica Sf�nta Sofia, dupa secolul al XI-lea generaliz�ndu-se �n �ntreaga lume ortodoxa. O privire istorica asupra evolutiei cultului �n Bizant ne va ajuta sa �ntelegem mai bine r�nduiala de astazi.
Cercetarile arheologice au scos �n evidenta faptul ca bisericile din Constantinopol aveau o �ncapere distincta, situata de regula l�nga intrare, numita skevofilachion (3). Aici diaconii primeau darurile credinciosilor si le pregateau pentru jertfa. Episcopul sau preotul protos venind la Liturghie intra si �si �mbraca vesmintele �n aceasta �ncapere dupa care rostea asupra darurilor rugaciunea punerii �nainte de la Proscomidie si mergea �n biserica. Dupa plecarea catehumenilor diaconii aduceau la altar darurile ce erau primite de protos si puse pe Sf�nta Masa (4).
Procesiunea cu Cinstitele Daruri a fost privita la �nceput ca un act strict utilitar sav�rsit de diaconi �n timp ce preotii slujeau la altar. Dar treptat acest act s-a �ncarcat cu o tot mai mare solemnitate. Daca initial era sav�rsita �n tacere, de la jumatatea secolului al VI-lea procesiunea este �nsotita de c�ntarea Heruvicului.
�n secolul al XII-lea la Marea Biserica Sf�nta Sofia procesiunea era �nca sav�rsita numai de catre diaconi. Ei paraseau altarul imediat dupa ectenia catehumenilor si se deplasau la skevofilachion de unde aduceau �n procesiune mai multe Sfinte Discuri si Potire cu Cinstitele Daruri (datorita numarului mare de credinciosi) c�nt�nd ei �nsisi Heruvicul. Episcopul si preotii �i asteptau �n altar, primeau darurile si le asezau pe Sf�nta Masa �n forma de cruce. Apoi le acopereau cu Sf�ntul Aer, purtat si el �n procesiune, care avea niste dimensiuni impresionante: 1,5 m / 2,5 m.
�n bisericile mici, cu putini slujitori, �n lipsa diaconului, preotul era nevoit sa ia el �nsusi parte la procesiune �nca din perioada anterioara. Dar din secolele XII-XIII, odata cu solemnizarea tot mai accentuata a ritualului Intrarii Mari s-a ajuns ca preotii sa participe la procesiune chiar si c�nd nu era o nevoie practica pentru aceasta.
Generalizarea participarii preotilor la procesiune a dus la aparitia pomenirilor �n timpul acesteia, la �nceput cu voce joasa, ca raspuns la cererea credinciosilor, pentru ca �n cele din urma sa se �ntrerupa c�ntarea Heruvicului pentru a fi pomeniti cu voce tare, mai �nt�i demnitarii prezenti, iar mai apoi si alte categorii de clerici si credinciosi.
O schimbare importanta �n ritualul Intrarii Mari s-a produs catre secolul al XIV-lea odata cu mutarea locului sav�rsirii Proscomidiei �n latura de nord a altarului. Procesiunea cu Cinstitele Daruri �si pierde astfel caracterul practic, procesiunea plec�nd de acolo unde trebuie sa ajunga, adica din altar. Dar ea �si pastreaza si chiar �si accentueaza caracterul simbolic capat�nd o solemnitate tot mai mare.

Procesiunea de la Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche

Diataxa (r�nduiala) liturgica a Patriarhului Filotei(secolul al XIV-lea) a consacrat practica de azi �n care se face distinctie �ntre Liturghia arhiereasca si cea sav�rsita de preot.
Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche prin faptul ca episcopul nu ia parte la procesiune. Dupa ce se spala pe m�ini, el se �nchina �n fata Sfintei Mese, �si cere iertare de la clericii �mpreuna-slujitori si de la credinciosi si �i binecuvinteaza, apoi merge la Proscomidiar si da Sf�ntul Disc arhidiaconului iar Sf�ntul Potir preotului protos. Acestia pleaca �n procesiune prin mijlocul bisericii fiind precedati de purtatori de lum�nari si de diaconi care cadesc si urmati de restul preotilor. Din fata usilor �mparatesti episcopul primeste Cinstitele Daruri si le aseaza pe Sf�nta Masa.
C�nd nu slujeste episcopul toti slujitorii iau parte la procesiune. Daca este diacon el primeste Sf�ntul Disc de la protos care ia Sf�ntul Potir. Daca diaconul lipseste protosul ia at�t Sf�ntul Potir c�t si Sf�ntul Disc. Apoi se pleaca �n procesiune, merg�nd �nainte cei ce poarta lum�nari si cadelnita.
�n ceea ce priveste traseul urmat de procesiune �n practica diverselor Biserici Ortodoxe locale se �nt�lnesc diferente semnificative. Astfel �n Biserica Ortodoxa Greaca, iesind din altar, procesiunea �nconjura naosul prin nord pentru a-l traversa apoi si a intra prin Usile �mparatesti din nou �n altar, refac�ndu-se �ntr-o anumita masura traseul urmat �n vechime c�nd se pleca din skevofilachion. �n practica ruseasca procesiunea este redusa la minim rezum�ndu-se la trecerea pe solee, prin fata iconostasului. Noi ne aflam oarecum la mijloc prin faptul ca procesiunea trece prin naos exist�nd �nsa tendinta, mai ales atunci c�nd biserica este aglomerata, de a copia practica ruseasca si a nu depasi soleea.

Procesiunea exprima �naltarea Bisericii la Dumnezeu

Procesiunea din cadrul Intrarii Mari, prin purtarea solemna la altar a darurilor de p�ine si vin care ne reprezinta pe noi - Biserica, ne duce �naintea lui Dumnezeu. Ea exprima �naintarea Bisericii si �naltarea ei catre Dumnezeu, mersul Bisericii catre locul ce-i este gatit, adica catre Scaunul lui Dumnezeu unde ne �nalta Hristos (5). �n mod deosebit la Liturghia arhiereasca acest lucru este aratat prin primirea darurilor de catre episcop - chipul lui Hristos si asezarea lor pe Sf�nta Masa - simbol al �mparatiei lui Dumnezeu. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos Care ne �nalta �n �mparatia Sa.

Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p 427
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 124
3. cf. T.F. Mathews, The Early Churches of Constantinople: Architecture and Liturgy, London, 1971
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 178-216
5. A. Coniaris, Introducere �n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001, p.55

 

 

 

XXXII

Heruvicul

Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este c�ntarea lenta si mareata intonata la strana �n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, �mparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi. Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei c�ntari ca noi, cei care participam la Sf�nta Liturghie, �i �nchipuim tainic pe heruvimii care intoneaza c�ntarea �ntreit sf�nta "facatoarei de viata Treimi". Prin extensie tot denumirea de Heruvic se foloseste si pentru imnele speciale care se c�nta �n timpul Intrarii Mari �n Joia si S�mbata Mare si anume "Cinei Tale celei de Taina" si respectiv "Sa taca tot trupul". Conceput initial sa fie c�ntat continuu, heruvicul este �ntrerupt, din secolul al XII-lea de pomenirile rostite de preot cu voce tare, pastr�ndu-si �nsa unitatea.

Heruvicul a fost introdus �n anul 574

Heruvicul nu a fost prezent de la �nceput �n r�nduiala Sfintei Liturghii ci a fost introdus doar �n a doua jumatate a secolului al VI-lea. �n primele secole, ritualul Intrarii Mari fiind foarte simplu, darurile erau aduse de catre diaconi �n tacere, �n timp ce credinciosii �si dadeau sarutul pacii. Spre sf�rsitul secolului al IV-lea, desi aducerea darurilor capata o solemnitate deosebita fiind interpretata ca purtarea lui Hristos spre patima si morm�nt, ea se sav�rseste �n continuare �n tacere. Aceasta tacere, considera Teodor de Mopsuestia, este impusa de reculegerea si teama cu care trebuie sa participam la acest moment (1).
Istoricul Cedrenus, �n lucrarea sa Historianum compendium (secolul XI) ne informeaza ca Imnul heruvimic a fost introdus �n timpul �mparatului bizantin Iustin II (565-578) �n anul 574, patriarh fiind Ioan III Scolasticul (565-577). Tot atunci s-a hotar�t ca �n Joia Mare sa se c�nte imnul "Cinei Tale celei de Taina".
Profesorul Robert Taft a lansat ipoteza ca �nainte de introducerea heruvicului se c�ntau antifonic (2), cu refrenul Aliluia, versetele 7-10 ale Psalmului 23: "Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra �mparatul slavei. Cine este acesta �mparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare �n razboi. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra �mparatul slavei. Cine este acesta �mparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este �mparatul slavei". �n anul 574, sustine el, Heruvicul propriu-zis s-a adaugat refrenului Aliluia. �n perioada urmatoare, p�na �n secolul al X-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ram�n�nd doar Imnul heruvimic si Aliluia (3).
C�ntarea "Sa taca tot trupul" este preluata din r�nduiala Liturghiei Sf�ntului Iacob, �nlocuind din secolele XI-XII, Heruvicul obisnuit la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare din S�mbata Mare.

Adverbul "acum" exprima imperativul lepadarii imediate a grijii lumesti

Textul rom�nesc al Heruvicului este o traducere a variantei slave a acestuia:
"Noi care pe heruvimi cu taina �nchipuim si facatoarei de viata Treimi �ntreit sf�nta c�ntare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam... ca pe �mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel, de cetele �ngeresti, nevazut �nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia."
Diferenta fata de textul grecesc actual consta �n prezenta adverbului "acum" si �n folosirea expresiei "aducem" (c�ntarea �ntreit sf�nta) �n loc de "c�ntam".
Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii nu cuprind de obicei textele c�ntarilor ci doar ale rugaciunilor de aceea este greu de reconstituit textul originar al Heruvicului. Totusi analiza manuscriselor care cuprind aceasta c�ntare ne indica prezenta adverbului "acum" �n textul grecesc p�na prin secolul al XVI-lea. Asadar varianta slava pastreaza forma veche a imnului. Reintroducerea acestui adverb �n ultima editie a Liturghierului rom�nesc (2000) este salutara deoarece el �ntareste mesajul Heruvicului exprim�nd imperativul lepadarii imediate, "acum", a grijii lumesti pentru a putea aduce c�ntarea �ntreit sf�nta si a-L primi pe �mparatul tuturor.
Varianta slava "aducem" (c�ntarea �ntreit sf�nta) vine probabil din confuzia lui prosagontes (aducem) cu prosadontes (c�ntam) �nt�lnit �n toate manuscrisele grecesti. Totusi nu este gresit a spune ca "aducem" c�ntarea �ntreit sf�nta av�nd �n vedere faptul ca si �n alte contexte se vorbeste despre aducerea unei c�ntari (de exemplu �n rugaciunea trisaghionului).

Heruvicul ne descopera slava si puterea �mparatiei cerurilor care ni s-a deschis �n Hristos

Tema centrala a Heruvicului este legata de semnificatia Intrarii Mari. Prin aducerea darurilor la altar Biserica se aduce pe sine �nsasi fac�ndu-se partasa jertfei lui Hristos pentru ca ea este Trupul Lui. Dar Hristos �nsusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce, Cel ce primeste si Cel ce Se �mparte".
Asadar Intrarea Mare este o expresie simbolica a asumarii jertfei de catre Hristos si a participarii noastre la aceasta jertfa perceputa ca o intrare triumfala a �mparatului tuturor �nconjurat de puterile �ngeresti. "�mparatul tuturor se jertfeste arat�ndu-ne adevarata stap�nire pe care o c�stiga prin aceasta peste suflete ca Cel mai adevarat �mparat. Este paradoxul �mparatului care se jertfeste arat�nd marea putere a lui Dumnezeu care ridica lumea din haos prin iubire si �n vederea unei iubiri vesnice si fericite �n �mparatia Sfintei Treimi"(4). Dumnezeu, scul�ndu-L pe Hristos din morti si asez�ndu-L de-a dreapta Sa �n ceruri "toate le-a supus sub picioarele Lui, si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii" (Efeseni 1, 20-22). Heruvicul ne descopera slava si puterea �mparatiei cerurilor care ni s-a deschis �n Hristos noua, membrilor Bisericii, unindu-ne cu puterile �ngeresti �n slavirea Treimii,.

Heruvicul este o introducere la Liturghia credinciosilor pregatindu-ne pentru �mpartasirea cu Hristos

�n evlavia populara Heruvicul este perceput de regula ca referindu-se strict la Intrarea Mare �nteleg�nd ca urmare prin primirea "�mparatului tuturor" �nt�mpinarea procesiunii Intrarii Mari. Astfel uneori se ajunge la exagerari nemaifac�ndu-se diferenta �ntre darurile consacrate si cele neconsacrate. Dupa cum observa Nicolae Cabasila, unii se �nchina darurilor purtate la Vohodul Mare socotindu-le drept Trup si S�nge al Lui Hristos (5). Probabil din acelasi motiv unii credinciosi doresc sa fie atinsi pe cap cu Sf�ntul Potir.
Dar Heruvicul nu se refera doar la Intrarea Mare. Analiza textului sau scoate �n evidenta faptul ca acesta este o introducere la �ntreaga actiune liturgica ce urmeaza, de la anafora la �mpartasire. Aceasta interpretare a imnului heruvic este confirmata de patriarhul Eutihie al Constantinopolului care (�n sec. VI) protesteaza �mpotriva celor care credeau ca psalmul c�ntat atunci �n timpul Intrarii mari se refera strict la acea procesiune (6). Teodor de Andida interpreteaza �n acelasi sens : "Imnul heruvic, care se c�nta, �ndeamna pe toti sa fie mai cu luare aminte de acum si p�na la sf�rsitul Liturghiei, las�nd toata grija de aici, ca sa primeasca pe Marele �mparat, prin �mpartasire"(7). Aceasta interpretare a fost preluata �n Comentariul lui Sofronie al Ierusalimului si interpolata �n cel al Sf�ntului Gherman al Constantinopolului.
Termenul grecesc folosit pentru primirea lui Hristos este ipodehomai, care �nseamna a primi �n comuniune, a se �mpartasi, la forma de participiu viitor (ipodexomenoi). Acest termen este folosit �n mod curent pentru �mpartasirea cu Trupul si S�ngele Domnului iar forma de participiu viitor ne arata ca se refera la �npartasirea care va urma �n cadrul Liturghiei.
Privind Heruvicul nu ca pe o parte izolata a Liturghiei ci �n legatura cu ceea ce va urma, ca o pregatire pentru anafora si �mpartasire �ntelegem ca c�ntarea �ntreit sf�nta pe care o aducem �nchipuindu-i tainic pe heruvimi este imnul �ngeresc "Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt, Domnul Savaot..." pe care �l vom c�nta �n timpul anaforalei. Iar �ndemnul de a lepada toata grija lumeasca este o anticipare a exclamatiei "Sus sa avem inimile!" de dinainte de anafora.
Asadar Imnul heruvimic �i �nvata pe credinciosi ca ei, care vor c�nta c�ntarea �ntreit sf�nta a heruvimilor (Sf�nt, Sf�nt, Sf�nt Domnul Savaot� din timpul anaforalei) trebuie sa lase toata grija cea lumeasca (sus sa avem inimile) ca sa-L primeasca pe Hristos prin �mpartasire.
Aceiasi invatatura este exprimata si de cele doua heruvice speciale din S�mbata si Joia Mare:
Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pam�ntesc �ntru sine sa nu g�ndeasca (cu alte cuvinte sa lepadam toata grija lumeasca, sus sa avem inimile); ca �mparatul �mparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre m�ncare credinciosilor (�mpartasirea). Si merg �naintea Lui cetele �ngeresti, cu toata capetenia si puterea, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu c�te sase aripi, fetele acoperindu-si si c�nt�nd c�ntarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Heruvicul din Joia Mare exprima faptul ca �ntreaga Liturghie a credinciosilor este o actualizare a Cinei celei de Taina. Astfel si acest heruvic este o pregatire pentru restul slujbei:
Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare �ti voi da ca Iuda, ci ca t�lharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, �ntru �mparatia Ta.

�n concluzie putem spune ca Heruvicul este o pregatire pentru �ntreaga Liturghie a credinciosilor atrag�ndu-ne atentia asupra privilegiului �nfricosator de a participa la aceasta alaturi de puterile �ngeresti si �nchipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participari este primirea lui Hristos, �mparatul tuturor, prin �mpartasire. Pentru a ne face vrednici de aceasta este nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca.

Note:
1. Omilia 15, 24 la Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 36
2. C�ntarea antifonica consta �n c�ntarea alternativa a versetelor din psalm si a refrenului
3. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 68-118
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 230
5. Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXIV,Bucuresti, 1989, p. 64
6. Epistola catre papa Vigiliu despre Pasti si Sf. Euharistie, 8 (P.G.) t LXXXVI, col. 2400-2410), la E. Braniste, Liturgica speciala, p. 305.
7. Comentariul liturgic al lui Teodor, episcop de Andida, XVIII, trad. de Pr. Nic. Petrescu �n BOR, nr. 3-4/1971, p.310

Back to top

XXXIII

Procesiunea cu Cinstitele Daruri

Ritualul central al Intrarii Mari �l constituie procesiunea cu darurile de p�ine si vin care �ncepe de la Proscomidiar, continua prin biserica si se �ncheie cu asezarea darurilor pe Sf�nta Masa. Acest ritual da sensul �ntregii parti a Liturghiei cunoscuta sub denumirea de Intrarea Mare ca actualizare a luarii p�inii si vinului de catre M�ntuitorul Hristos la Cina cea de Taina.

Cadirea simbolizeaza jertfa bine primita de Dumnezeu

Un rol important �n procesiunea cu Cinstitele Daruri �l are cadirea. Astfel aducerea darurilor este pregatita de tam�ierea altarului, iconostasului si a credinciosilor. Cadelnita este purtata �n procesiune iar darurile sunt cadite dupa asezarea lor pe Sf�nta Masa.
Credinciosul ortodox de azi, familiarizat cu folosirea din plin a tam�iei �n slujba ar putea fi surprins sa afle ca mult timp tam�ia nu a fost acceptata �n cultul crestin fiind asociata cu jertfele pag�ne, idolesti (1). Doar din secolul al IV-lea, c�nd nu mai era pericolul confuziei cu jertfele pag�ne, tam�ia este introdusa �n cult ajung�nd cur�nd un element important al slujirii crestine.
Transformarea prin arderea tam�iei a materiei brute �n buna-mireasma ce se �nalta la cer este un simbol al jertfei bine-primite de Dumnezeu la care suntem chemati fiecare. Dar noi stim ca singura jertfa placuta lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Care S-a dat pe Sine �nsusi pentru viata lumii si ne-a adunat pe toti �n jertfa Sa. De aceea numai �n Hristos si �n puterea Duhului Sf�nt pe care El ni L-a daruit putem ca "pe noi �nsine si unii pe altii si toata viata noastra" sa i-o aducem lui Dumnezeu jertfa "�ntru miros de buna mireasma duhovniceasca". Intrarea Mare exprima tocmai actul nostru jertfelnic de a-i oferi lui Dumnezeu ofranda vietii noastre ca participare la jertfa lui Hristos. De aceea cadirea pregateste si �nsoteste acest ritual �ntarindu-i simbolismul.
Initial se tam�iau doar Cinstitele Daruri �nainte de ridicarea lor de la Proscomidiar si dupa asezarea lor pe Sf�nta Masa, cadelnita fiind purtata �n procesiune. �n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri sunt chipuri (antitypa) ale Trupului si S�ngelui Domnului iar pe Sf�ntul Disc este asezata simbolic �ntreaga Biserica �n jurul lui Hristos �n stare de jertfa. Tam�ierea lor arata si cinstirea pe care le-o acordam dar sensul principal ram�ne cel de jertfa bine primita de Dumnezeu. De aceea ulterior s-a adaugat cadirea altarului, a iconostasului si a credinciosilor. �n vechime cadirea o facea diaconul, r�nduiala pastrata de rusi p�na astazi. La noi, ca de altfel si la greci, s-a luat obiceiul ca sa cadeasca protosul.
Dincolo de semnificatia sa simbolica, buna mireasma a tam�iei, �mpletindu-se cu c�ntarea lina a Heruvicului, cu lumina calda a candelelor si a lum�narilor se adauga frumusetii lumii transfigurate de har revelata de arhitectura locasului, de icoane si fresce, antren�nd participarea noastra totala, nu numai cu mintea ci si cu inima si cu toate simturile trupesti la taina jertfei, lepad�nd toata grija lumeasca pentru a-L primi pe �mparatul tuturor.

Spalarea m�inilor arata curatia ceruta celor ce slujesc

Atunci c�nd slujeste episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea sfintei jertfe, acesta �si spala m�inile, semn al curatiei ceruta celor ce slujesc la altar. P�na �n secolul al XII-lea �si spalau m�inile at�t episcopul c�t si preotii, dar numai dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa. Din secolele XII-XIII spalarea pe m�ini a preotilor se muta �nainte de Proscomidie, �n cadrul intrarii Mari spal�ndu-se numai episcopul sau preotul protos �n cazul �n care nu slujea episcopul. Din secolul al XVI-lea numai episcopul se mai spala �n acest moment al slujbei.

La procesiune mult timp au participat numai diaconii

Liturghia fiind Taina Bisericii si Taina lui Hristos, Taina �mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos, ne descopera chipul Bisericii pe care aceasta este chemata sa-l realizeze �n viata sa. De aceea slujirea liturgica trebuie sa exprime locul si functia fiecarui madular �n Biserica. �n acest sens procesiunea cu darurile de p�ine si vin a fost �nteleasa la �nceput ca tin�nd de specificul slujirii diaconilor (2).
Din cartea Faptele Apostolilor (6,1-6) aflam ca instituirea diaconilor �n Biserica s-a facut �n vederea slujirii la mese. Aceasta slujire culmineaza �n slujirea la Masa Domnului, adica la Sf�nta Liturghie. Astfel diaconii, slujitori prin excelenta, sunt cei care se ocupa �n mod normal de partea materiala, de asigurarea celor necesare slujbei si a conditiilor pentru buna desfasurare a acesteia, ajut�nd protosul. Pe de alta parte episcopul si preotii sunt cei ce se roaga �n numele poporului lui Dumnezeu. Aceste realitati erau �ntelese si traite deplin �n Biserica primara. Ca urmare diaconii erau cei care primeau darurile de p�ine si vin ale credinciosilor, le pregateau si le aduceau la altar iar episcopul sau preotul le binecuv�nta. Intrarea Mare este astfel unul din momentele Liturghiei �n care distinctia slujirilor se manifesta cu putere, procesiunea cu Cinstitele Daruri fiind �nteleasa p�na �n secolul al XII-lea ca tin�nd doar de slujirea diaconilor. Ulterior si preotii au �nceput sa participe la procesiune dar, p�na astazi, numai protosul aseaza pe Sf�nta Masa Cinstitele Daruri.

Ritualul procesiunii s-a cristalizat la Constantinopol

Cultul ortodox s-a cristalizat la Constantinopol, �n special �n Marea Biserica Sf�nta Sofia, dupa secolul al XI-lea generaliz�ndu-se �n �ntreaga lume ortodoxa. O privire istorica asupra evolutiei cultului �n Bizant ne va ajuta sa �ntelegem mai bine r�nduiala de astazi.
Cercetarile arheologice au scos �n evidenta faptul ca bisericile din Constantinopol aveau o �ncapere distincta, situata de regula l�nga intrare, numita skevofilachion (3). Aici diaconii primeau darurile credinciosilor si le pregateau pentru jertfa. Episcopul sau preotul protos venind la Liturghie intra si �si �mbraca vesmintele �n aceasta �ncapere dupa care rostea asupra darurilor rugaciunea punerii �nainte de la Proscomidie si mergea �n biserica. Dupa plecarea catehumenilor diaconii aduceau la altar darurile ce erau primite de protos si puse pe Sf�nta Masa (4).
Procesiunea cu Cinstitele Daruri a fost privita la �nceput ca un act strict utilitar sav�rsit de diaconi �n timp ce preotii slujeau la altar. Dar treptat acest act s-a �ncarcat cu o tot mai mare solemnitate. Daca initial era sav�rsita �n tacere, de la jumatatea secolului al VI-lea procesiunea este �nsotita de c�ntarea Heruvicului.
�n secolul al XII-lea la Marea Biserica Sf�nta Sofia procesiunea era �nca sav�rsita numai de catre diaconi. Ei paraseau altarul imediat dupa ectenia catehumenilor si se deplasau la skevofilachion de unde aduceau �n procesiune mai multe Sfinte Discuri si Potire cu Cinstitele Daruri (datorita numarului mare de credinciosi) c�nt�nd ei �nsisi Heruvicul. Episcopul si preotii �i asteptau �n altar, primeau darurile si le asezau pe Sf�nta Masa �n forma de cruce. Apoi le acopereau cu Sf�ntul Aer, purtat si el �n procesiune, care avea niste dimensiuni impresionante: 1,5 m / 2,5 m.
�n bisericile mici, cu putini slujitori, �n lipsa diaconului, preotul era nevoit sa ia el �nsusi parte la procesiune �nca din perioada anterioara. Dar din secolele XII-XIII, odata cu solemnizarea tot mai accentuata a ritualului Intrarii Mari s-a ajuns ca preotii sa participe la procesiune chiar si c�nd nu era o nevoie practica pentru aceasta.
Generalizarea participarii preotilor la procesiune a dus la aparitia pomenirilor �n timpul acesteia, la �nceput cu voce joasa, ca raspuns la cererea credinciosilor, pentru ca �n cele din urma sa se �ntrerupa c�ntarea Heruvicului pentru a fi pomeniti cu voce tare, mai �nt�i demnitarii prezenti, iar mai apoi si alte categorii de clerici si credinciosi.
O schimbare importanta �n ritualul Intrarii Mari s-a produs catre secolul al XIV-lea odata cu mutarea locului sav�rsirii Proscomidiei �n latura de nord a altarului. Procesiunea cu Cinstitele Daruri �si pierde astfel caracterul practic, procesiunea plec�nd de acolo unde trebuie sa ajunga, adica din altar. Dar ea �si pastreaza si chiar �si accentueaza caracterul simbolic capat�nd o solemnitate tot mai mare.

Procesiunea de la Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche

Diataxa (r�nduiala) liturgica a Patriarhului Filotei(secolul al XIV-lea) a consacrat practica de azi �n care se face distinctie �ntre Liturghia arhiereasca si cea sav�rsita de preot.
Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche prin faptul ca episcopul nu ia parte la procesiune. Dupa ce se spala pe m�ini, el se �nchina �n fata Sfintei Mese, �si cere iertare de la clericii �mpreuna-slujitori si de la credinciosi si �i binecuvinteaza, apoi merge la Proscomidiar si da Sf�ntul Disc arhidiaconului iar Sf�ntul Potir preotului protos. Acestia pleaca �n procesiune prin mijlocul bisericii fiind precedati de purtatori de lum�nari si de diaconi care cadesc si urmati de restul preotilor. Din fata usilor �mparatesti episcopul primeste Cinstitele Daruri si le aseaza pe Sf�nta Masa.
C�nd nu slujeste episcopul toti slujitorii iau parte la procesiune. Daca este diacon el primeste Sf�ntul Disc de la protos care ia Sf�ntul Potir. Daca diaconul lipseste protosul ia at�t Sf�ntul Potir c�t si Sf�ntul Disc. Apoi se pleaca �n procesiune, merg�nd �nainte cei ce poarta lum�nari si cadelnita.
�n ceea ce priveste traseul urmat de procesiune �n practica diverselor Biserici Ortodoxe locale se �nt�lnesc diferente semnificative. Astfel �n Biserica Ortodoxa Greaca, iesind din altar, procesiunea �nconjura naosul prin nord pentru a-l traversa apoi si a intra prin Usile �mparatesti din nou �n altar, refac�ndu-se �ntr-o anumita masura traseul urmat �n vechime c�nd se pleca din skevofilachion. �n practica ruseasca procesiunea este redusa la minim rezum�ndu-se la trecerea pe solee, prin fata iconostasului. Noi ne aflam oarecum la mijloc prin faptul ca procesiunea trece prin naos exist�nd �nsa tendinta, mai ales atunci c�nd biserica este aglomerata, de a copia practica ruseasca si a nu depasi soleea.

Procesiunea exprima �naltarea Bisericii la Dumnezeu

Procesiunea din cadrul Intrarii Mari, prin purtarea solemna la altar a darurilor de p�ine si vin care ne reprezinta pe noi - Biserica, ne duce �naintea lui Dumnezeu. Ea exprima �naintarea Bisericii si �naltarea ei catre Dumnezeu, mersul Bisericii catre locul ce-i este gatit, adica catre Scaunul lui Dumnezeu unde ne �nalta Hristos (5). �n mod deosebit la Liturghia arhiereasca acest lucru este aratat prin primirea darurilor de catre episcop - chipul lui Hristos si asezarea lor pe Sf�nta Masa - simbol al �mparatiei lui Dumnezeu. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos Care ne �nalta �n �mparatia Sa.

Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p 427
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 124
3. cf. T.F. Mathews, The Early Churches of Constantinople: Architecture and Liturgy, London, 1971
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 178-216
5. A. Coniaris, Introducere �n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001, p.55

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

XXXIV

Pomenirile de la Intrarea Mare

�n r�nduiala de astazi a Sfintei Liturghii c�ntarea Heruvicului, care �nsoteste procesiunea cu Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari, este �ntrerupta de rostirea pomenirilor dupa modelul rugaciunii adresata M�ntuitorului de catre t�lharul de pe cruce:"Pomeneste-ma Doamne c�nd vei veni �ntru �mparatia Ta!" (Luca 23, 42).

Pomenirile apar �n secolul al XII-lea si �ncep sa fie rostite cu voce tare �n secolul al XIV-lea

La �nceput Heruvicul se c�nta ne�ntrerupt pe toata durata desfasurarii procesiunii cu Cinstitele Daruri, de la ridicarea acestora de la proscomidiar si p�na la asezarea lor pe Sf�nta Masa. Din secolele XII-XIII, odata cu generalizarea participarii preotilor la procesiune alaturi de diaconi, unele manuscrise cuprinz�nd r�nduiala Sfintei Liturghii ne indica faptul ca preotul rostea cu voce joasa, fara a �ntrerupe c�ntarea, o formula de pomenire generala a celor prezenti. Acestei formule generale i se adauga ulterior o formula de pomenire a episcopului locului (1).
Din secolul al XIV-lea �ncepe sa fie rostita cu voce tare, �ntrerup�ndu-se c�ntarea Heruvicului, pomenirea generala a celor prezenti cu formula: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor". Comentariile liturgice ale Sf�ntului Nicolae Cabasila (secolul al XIV-lea) si Sf�ntului Simeon al Tesalonicului (secolul al XV-lea) ne sugereaza ca pomenirea se realiza �n urma cererii credinciosilor. Tot cu voce tare erau pomeniti �mparatul si patriarhul, dar numai daca erau prezenti. �n caz contrar erau pomeniti cu voce joasa �n timpul c�ntarii Heruvicului, asa cum se facea si pomenirea altor categorii de clerici si credinciosi care s-au adaugat ulterior.
Aceasta r�nduiala de a se rosti cu voce tare doar pomenirea generala a celor prezenti se pastreaza p�na azi �n Biserica Ortodoxa Greaca. �n schimb, �n practica rom�neasca, ca de altfel si �n cea slava, toate pomenirile se fac cu voce tare.

A fi pomenit de Dumnezeu �ntru �mparatia Sa �nseamna a primi darul vietii celei vesnice

Desi intrate mai t�rziu �n r�nduiala Sfintei Liturghii, pomenirile din timpul procesiunii cu Cinstitele Daruri sunt expresia unei atitudini fundamentale a omului �naintea lui Dumnezeu. "Rugaciunea pentru ca Dumnezeu sa pomeneasca, sa-si aduca aminte, alcatuieste centrul �ntregii slujiri divine a Bisericii, a vietii ei �ntregi"(2).

A fi pomenit de Dumnezeu �ntru �mparatia Sa �nseamna a fi facut viu de puterea dragostei Lui, a primi darul vietii celei vesnice. Si la nivelul relatiilor dintre oameni a pomeni pe cineva �nseamna a-l face �ntr-un fel viu �n inima mea. Dar aceasta pomenire nu are puterea de a-l face viu cu adevarat, nu este lucratoare asupra lui ci ram�ne la nivelul meu subiectiv. Cu totul altceva este c�nd esti pomenit de Dumnezeul cel vesnic, Facatorul cerului si al pam�ntului. Prin �ntruparea Fiului Sau, Dumnezeu si-a aratat dragostea Sa "nebuna" (Nicolae Cabasila) pentru noi. Asum�nd firea umana, Fiul lui Dumnezeu si-a adus aminte de noi toti si de aceea �ndraznim, precum t�lharul cel de-a dreapta, sa-i cerem sa ne pomeneasca �n �mparatia Sa adica sa ne faca partasi acesteia. "Asa precum t�lharul de-a dreapta e sigur at�t de iminenta intrarii lui Hristos �n �mparatia de sus, �n care doar revine ca om, caci ca Dumnezeu o are din veci, c�t si de moartea lui m�ntuitoare pentru toti, cer�ndu-i sa-l pomeneasca, sa-l duca si pe el �n acea �mparatie, asa sunt siguri si cei din biserica at�t de intrarea iminenta sau de aflarea �mparatului Hristos cel nevazut de-a dreapta Tatalui �n stare de jertfa pentru noi, c�t si de puterea lui de a-i aduce la viata adevarata pe ei si pe toti cei dragi fie ca sunt �nca vii, fie ca sunt adormiti"(3).
�naintea lui Hristos care S-a jertfit pentru toti si ne-a poruncit sa ne iubim unii pe altii precum El ne-a iubit pe noi (Ioan 13, 34), nu se poate g�ndi fiecare �n mod egoist numai la el �nsusi si, de aceea, rugaciunea de pomenire �mbratiseaza �ntreaga Biserica, unindu-ne pe toti, vii si adormiti, �n "amintirea" lui Hristos.

Prin pomenirea diverselor categorii de clerici si credinciosi, vii si adormiti, se manifesta constiinta sobornicitatii Bisericii

Daca slujeste diaconul, pomenirile �ncep cu rostirea de catre acesta a formulei generale de pomenire a celor prezenti: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor".

Preotul continua cu celelalte pomeniri:
Pe Preafericitul Parintele nostru Patriarhul (N) [pe (�nalt-) Preasfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)] sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Ne rugam �n primul r�nd pentru m�ntuirea episcopului nostru, cel care, pastr�nd continuitatea harului si credintei de la Sfintii Apostoli si fiind �n comuniune cu ceilalti apostoli garanteaza ram�nerea noastra �n unitatea de credinta si iubire a Bisericii apostolice.
Pe binecredinciosul poporul rom�n de pretutindeni, pe c�rmuitorii tarii acesteia, pe mai marii oraselor si satelor si pe iubitoarea de Hristos oaste, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Ne-am nascut �n s�nul unui neam si ne m�ntuim ca apartin�nd acestui neam de aceea suntem datori sa ne rugam pentru neamul nostru precum si pentru conducatorii nostri, indiferent de vrednicia acestora, ei fiind r�nduiti sau �ngaduiti de Dumnezeu sa conduca treburile lumii acesteia.

Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii, si pe tot clerul bisericesc si cinul monahicesc, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Clericii sunt cei ce si-au asumat raspunderea m�ntuirii credinciosilor si, de aceea, au nevoie �n mod deosebit de rugaciunea tuturor.

Pe adormitii �ntru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Rom�ne, Miron, Nicodim, Iustinian si Iustin, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Sunt pomeniti aici toti patriarhii Bisericii noastre adormiti �ntru Domnul.

Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sf�ntului lacasului acestuia, si pe alti ctitori, miluitori si binefacatori, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Ctitorii, miluitorii si facatorii de bine sunt cei datorita jertfei carora Biserica �si poate desfasura activitatea �n mod practic prin sav�rsirea slujbelor si mai ales a Sfintei Liturghii, mentin�nd astfel unitatea noastra de credinta.

Pe fericitii �ntru adormire eroii, ostasii si luptatorii rom�ni din toate timpurile si din toate locurile, cazuti pe c�mpurile de lupta, �n lagare si �n �nchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru �ntregirea neamului, pentru libertatea si demnitatea noastra, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Este o datorie de onoare sa ne rugam pentru m�ntuirea celor care s-au jertfit pentru libertatea si demnitatea noastra, pentru credinta si neam, pentru ca noi sa putem sav�rsi astazi Sf�nta Liturghie.

Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si adormiti, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Aceasta pomenire �i include pe toti cei ce si-au adus darul de p�ine (si vin) la altar (toti cei prezenti la slujba ar trebui sa se regaseasca aici av�nd �n vedere faptul ca participarea la Liturghie �ncepe cu aducerea darurilor) precum si pe toti cei pomeniti la Proscomidie de pe pomelnicele ce �nsotesc darurile.

Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, frati, surori, fii si fiice, soti si sotii si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Cei adormiti au �n mod deosebit nevoie de rugaciunea noastra pentru ca ei �nsisi nu mai pot face nimic pentru m�ntuirea lor de unde rezulta marea noastra responsabilitate.

Si pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor. Pomenirile se �ncheie cu rostirea de catre protos a formulei de pomenire generala a celor prezenti, singura care �n bisericile de traditie greaca se aude rostita cu voce tare.
Prin toate aceste pomeniri, vii si mortii se unesc �n Hristos pentru ca acesta sa ne �nalte �n �mparatia Sa.

Liturghierul interzice citirea pomelnicelor �n acest moment al Liturghiei

Liturghierul face mentiunea expresa ca nu se fac pomeniri nominale de pe pomelnice, asa cum, din pacate, se mai �nt�mpla pe alocuri. Pomenirile prezentate mai sus, prevazute de Liturghier, cuprind toate categoriile de clerici si credinciosi, vii si adormiti, inclusiv pe toti cei de pe pomelnice, care au fost de altfel pomeniti la Proscomidie. Chiar si aceste pomeniri generale sunt, asa cum am vazut, o dezvoltare destul de t�rzie a Liturghiei, rezum�ndu-se la greci la una singura. �ncarcarea cu pomeniri nominale duce la prelungirea nejustificata a acestui moment fiind "o exagerare a amanuntelor accesorii care duce la �necarea actiunii liturgice principale"(4). Este bine ca at�t clericii c�t si credinciosii sa �nteleaga acest lucru si sa se conformeze indicatiilor Liturghierului.

Note:
1. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 229-234
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 127
3. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 231
4. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 214-

Back to top

XXXV

Punerea �nainte a Cinstitelor Daruri

Pregatirea darurilor pentru aducerea Sfintei Jertfe, ca scop principal al Intrarii Mari, �si gaseste �mplinirea prin asezarea lor pe Sf�nta Masa. Cinstitele Daruri, care reprezinta ofranda vietii noastre si jertfa Bisericii fiind, p�na la sfintirea lor, chipuri (antytipa) ale Trupului si ale S�ngelui Domnului (1), sunt puse �naintea lui Dumnezeu cu rugaciunea de a fi primite �n "sf�ntul si cel mai presus de ceruri si duhovnicescul sau jertfelnic �ntru miros de buna mireasma duhovniceasca" si de a ne trimite harul Sf�ntului Duh (2).

Hristos primeste jertfa noastra si se identifica cu ea

Asezarea Cinstitelor Daruri pe Sf�nta Masa este sav�rsita �ntotdeauna de catre protos, adica de �nt�i-statatorul slujbei. �n cazul Liturghiei arhieresti episcopul nu participa la procesiune ci primeste, st�nd �ntre Sfintele Usi, Sf�ntul Disc de la diacon si sf�ntul Potir de la preot si, dupa ce rosteste cu glas tare pomenirea viilor respectiv a mortilor, le pune pe r�nd pe Sf�nta Masa. C�nd slujeste preotul cu diacon, acesta din urma, desi poarta Sf�ntul Disc �n procesiune, nu �l asaza pe Sf�nta Masa ci asteapta sosirea preotului protos care �l pune, �mpreuna cu Sf�ntul Potir, pe Sf�nta Masa.
Faptul ca Cinstitele Daruri sunt asezate pe Sf�nta Masa doar de catre protos are o semnificatie profunda si anume "ceea ce noi aducem este aratat ca fiind adus de Hristos si �naltat de El �n Sf�nta Sfintelor ceresti. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos"(3).
�n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri reprezinta jertfa Bisericii care uneste �n sine jertfele personale ale fiecaruia dintre cei care au adus sau pentru care s-au adus darurile de p�ine si vin, ofranda vietii noastre. Jertfa curata se �nt�lneste �n mod firesc cu Dumnezeu. Dar numai omenescul purtat de Dumnezeu este capabil de o jertfa curata, totala, fara rezerve. De aceea numai �n Hristos s-a produs �nt�lnirea desav�rsita (4) a lui Dumnezeu si a jertfei, numai jertfa Lui a fost o jertfa totala, atotcurata, desav�rsita . Jertfa noastra, jertfa Bisericii, nu poate fi dec�t o �mpartasire din aceasta jertfa unica si desav�rsita a lui Hristos. Ritualul Proscomidiei, prin pomenirea jertfei M�ntuitorului la scoaterea agnetului, face o prima marturisire a acestei realitati. Intrarea Mare, prin aducerea solemna a Cinstitelor Daruri la altar si asezarea lor de catre protos pe Sf�nta Masa arata primirea jertfei noastre de catre Hristos si identificarea lui cu ea: "caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te �mparti Hristoase Dumnezeul nostru"(Rugaciunea din timpul Heruvicului).

Simbolismul punerii �nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos

M�ntuitorul primeste si se identifica cu jertfa noastra si astfel El �nsusi este Cel ce Se aduce. De aceea simbolismul ritualurilor legate de punerea �nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos. Ca urmare asezarea Cinstitelor Daruri pe Sf�nta Masa si acoperirea lor a fost pusa de comentatorii Sfintei Liturghii �n legatura cu patimile, moartea si �ngroparea Domnului dar si cu �nvierea Sa. Iata ce scrie �n secolul al V-lea Isidor Pelusiotul (� 435):
"Desfacerea ilitonului sub sfintele ofrande semnifica slujirea lui Iosif din Arimateea. Acela a �nvelit trupul Domnului �n giulgiu si l-a asezat �n morm�nt de unde a iesit �nvierea pentru toata lumea. La fel noi sfintim p�inea care a fost adusa pe iliton si gasim aici cu adevarat Trupul Domnului, izvorul acestei nemuriri cu care Iisus cel �nmorm�ntat de Iosif ne-a daruit �nviind"(5).
Desi adaugate doar �ncep�nd cu secolul al XVI-lea, troparele rostite de catre protos la asezarea si acoperirea darurilor exprima aceasta �ntelegere veche a ritualului. Primul tropar este preluat din r�nduiala slujbei Prohodului Domnului (Utrenia S�mbetei Mari):
"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn lu�nd preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat �nfasur�ndu-l si cu miresme, �n morm�nt nou �ngrop�ndu-l, l-a pus".
Contemplam cu ochii mintii taina �nfricosatoare a Dumnezeului-Om care moare pentru noi si este pus �n morm�nt ca orice muritor, aparent �nvins de puterile �ntunericului.
Dar Cel ce a murit nu este un om obisnuit ci este Dumnezeu adevarat, lucru pe care protosul �l exprima �n troparul urmator:
"�n morm�nt cu trupul, �n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, �n rai cu t�lharul si pe scaun �mpreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umpl�ndu-le Cel ce esti necuprins".
Desi trupul este mort si asezat �n morm�nt, sufletul M�ntuitorului se pogoara la iad dar nu ca un os�ndit ci ca un Dumnezeu duc�nd �n acel ad�nc al despartirii de Dumnezeu viata si lumina �nvierii, sfar�m�nd �ncuietorile iadului si scot�ndu-i de acolo pe toti cei ce au crezut �n El (I Pt 3, 19-20). Cel dint�i care s-a umplut de viata si lumina lui Hristos a fost t�lharul pentru care credinta �n Hristos a facut ca moartea sa nu mai fie o cale spre iad ci una spre rai (Lc. 23, 42-43)(6). Ca Dumnezeu Hristos nu s-a despartit niciodata de Tatal si de Duhul, Tatal, Fiul si Duhul Sf�nt fiind "Treimea cea de o fiinta si nedespartita", umpl�ndu-le toate, El �nsusi fiind necuprins.
Aparenta �nfr�ngere se descopera astfel ca biruinta totala asupra �ntunericului si a mortii:
"Ca un purtator de viata si mai �nfrumusetat dec�t raiul cu adevarat si dec�t toata camara �mparateasca mai luminat s-a aratat, Hristoase, morm�ntul Tau, izvorul �nvierii noastre".
Dupa cum remarca parintele Dumitru Staniloae, era firesc ca viata si lumina �nvierii sa se �ntinda �n planul vazut al trupurilor dupa ce a t�snit �n iad prin sufletul Lui si a �ntemeiat raiul prin suflet. Din ultimul ad�nc al dumnezeirii viata vine �n morm�ntul �n care se afla trupul, prin sufletul lui Iisus (7). Jertfa se �mplineste �n �nviere, morm�ntul lui Hristos se arata ca un purtator de viata si izvor al �nvierii noastre pentru ca, prin �nvierea Sa, M�ntuitorul S-a facut �ncepatura a �nvierii tuturor (I Cor. 15, 20).
Ultimele doua tropare, preluate din r�nduiala Ceasurilor Sfintelor Pasti si introduse �n Liturghie doar �n secolele XVI-XVII, scot cu putere �n evidenta sensul jertfei M�ntuitorului care se �mplineste �n �nviere. Fac�ndu-ne partasi jertfei lui Hristos, dob�ndim si noi �nviere, viata vesnica, �mparatia cerurilor, pe �mparatul �nsusi.

Hristos nu doar primeste jertfa noastra ci Se si daruieste �n Sf�nta �mpartasanie

Hristos este Cel ce primeste jertfa noastra si se identifica cu ea dar si Cel ce Se daruieste noua sub chipul p�inii si al vinului prefacute �n Trupul si S�ngele Sau. De aceea punerea �nainte a Cinstitelor Daruri este �nsotita de c�ntarea celei de a doua parti a Heruvicului: "Ca pe �mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel, de ostile �ngeresti, nevazut �nconjurat. Aliluia! Aliluia! Aliluia!". Ni se atrage astfel atentia ca participarea noastra la Sf�nta Liturghie nu se limiteaza la aducerea darurilor ci �nseamna si primirea lui Hristos �n noi prin �mpartasire, fapt care ne umple de bucurie duhovniceasca revarsata �n c�ntarea cereasca a �mparatiei vesnice (Apoc. 19, 1): Aliluia! Laudati pe Dumnezeu!

Jertfa lui Hristos este �mplinirea prorociilor

Cinstitele Daruri puse pe Sf�nta Masa si acoperite cu Sf�ntul Aer sunt cadite de catre protos de trei ori zic�nd: "Fa bine, Doamne, �ntru bunavoirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului" iar diaconul raspunde: "Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tau vitei". Prin rostirea acestor ultime versete ale Psalmului 50 (20-21) se marturiseste �mplinirea prorociilor Vechiului Testament �n jertfa deplina a M�ntuitorului actualizata �n Sf�nta Liturghie, jertfa dreptatii adusa �n Noul Sion, Biserica.

Dialogul dintre protos si diacon este o pregatire duhovniceasca pentru rostirea anaforalei

C�nd slujeste si diaconul, dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa are loc un dialog �ntre el si protos prin care se invoca ajutorul lui Dumnezeu pentru sav�rsirea �n continuare a slujbei.
Mai �nt�i protosul cere rugaciunea diaconului pentru el: "Pomeneste-ma, frate si �mpreuna slujitorule" careia diaconul �i raspunde zic�nd: "Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Roaga-te pentru mine, parinte". Prin acest dialog se arata nevoia rugaciunii unuia pentru altul deoarece vrednicia personala nu se �nalta la sublimitatea slujbei.
Continuarea dialogului este oarecum ciudata �n sensul ca protosul, repet�nd cuvintele �ngerului de la Bunavestire (Lc. 1, 35) se roaga ca Duhul Sf�nt sa vina peste diacon: "Duhul Sf�nt sa vina peste tine si puterea Celui prea�nalt sa te umbreasca". La care diaconul raspunde "Acelasi Duh sa lucreze �mpreuna cu noi �n toate zilele vietii noastre". O analiza istorica a evolutiei textului vine sa ne lamureasca asupra situatiei actuale (8).
La origine acest dialog se desfasura �ntre protos si �mpreuna-slujitorii de rang cel putin preotesc ca un act al pregatirii duhovnicesti pentru rostirea anaforalei ce va urma. Protosul cerea rugaciunea �mpreuna-slujitorilor care raspundeau spun�nd cuvintele �ngerului: "Duhul Sf�nt sa vina peste tine si puterea Celui prea�nalt sa te umbreasca" (Lc. 1, 35) ulterior adaug�ndu-se: "si sa lucreze �mpreuna cu tine". Unele manuscrise ne indica ca protosul raspundea: "Acelasi Duh sa vina peste voi si puterea Celui prea�nalt sa va umbreasca si sa lucreze �mpreuna cu voi". Liturghia arhiereasca slava pastreaza dialogul de acest tip �ntre episcop si �mpreuna-slujitori.
Rostirea cuvintelor �ngerului se explica prin analogia pe care Sf�ntul Ioan Damaschin o face �ntre pogor�rea Sf�ntului Duh, invocat �n anafora, pentru a preface p�inea si vinul �n Trupul si S�ngele Domnului si pogor�rea asupra Fecioarei Maria la �ntruparea M�ntuitorului: "Dupa cum toate c�te a facut Dumnezeu le-a facut cu energia Sf�ntului Duh, tot astfel si acum, energia Duhului lucreaza cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva dec�t credinta. <Cum �mi va fi mie aceasta, zice Sf�nta Fecioara, pentru ca eu nu cunosc barbat>. Iar arhanghelul Gavriil �i raspunde: <Duhul cel Sf�nt se va pogor� peste tine si puterea Celui prea�nalt te va umbri>. Si acum ma �ntrebi cum p�inea se face Trupul lui Hristos si vinul si apa S�ngele Lui? Ti-o voi spune eu. Sf�ntul Duh se pogoara peste ele si face pe acelea ce sunt mai presus de cuv�nt si de cuget"(9). Asadar preotii �mpreuna-slujitori se roaga ca, precum Duhul Sf�nt s-a pogor�t peste Fecioara Maria si puterea Tatalui a umbrit-o zamislind pe Hristos, tot asa la invocarea protosului, �n timpul anaforalei care urmeaza a fi rostita, Tatal sa-l trimita pe Duhul sa se pogoare peste daruri prefac�ndu-le �n Trupul si S�ngele Domnului.
La Liturghia slujita doar de preot si diacon initial preotul rostea toate formulele aplic�ndu-si-le siesi. Dupa secolul al XV-lea apare practica de azi �n care dialogul are loc �ntre preot si diacon. Probabil consider�ndu-se nepotrivit ca diaconul sa invoce Duhul Sf�nt asupra preotului, preotul se roaga ca Duhul sa coboare peste diacon iar acesta din urma ca acelasi Duh sa lucreze cu am�ndoi.
�n finalul dialogului, �n urma cererii diaconului, preotul se roaga ca acesta sa fie pomenit de Dumnezeu �ntru �mparatia Sa binecuv�nt�ndu-l sa rosteasca ectenia cererilor.

Note:
1. Anaforaua Sf�ntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p.232
2. Rugaciunea punerii-�nainte, Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p. 221
3. A. Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, ed. Anastasia, p.126
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 235
5. Isidor Pelusiotul, Epistola I, 123 la Ren� Bornert, Les commentaires byzantins de la divine liturgie du VIIe au XVe sičcle, Paris, 1966, p. 79
6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 234
7. Ibidem, p. 236
8. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 285-305
9. Sf�ntul Ioan Damaschin, Dogmatica, 4,13, ed. a III-a, Bucuresti, 1993. p. 165

 

 

 

 

 

 

XXXIV

Pomenirile de la Intrarea Mare

�n r�nduiala de astazi a Sfintei Liturghii c�ntarea Heruvicului, care �nsoteste procesiunea cu Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari, este �ntrerupta de rostirea pomenirilor dupa modelul rugaciunii adresata M�ntuitorului de catre t�lharul de pe cruce:"Pomeneste-ma Doamne c�nd vei veni �ntru �mparatia Ta!" (Luca 23, 42).

Pomenirile apar �n secolul al XII-lea si �ncep sa fie rostite cu voce tare �n secolul al XIV-lea

La �nceput Heruvicul se c�nta ne�ntrerupt pe toata durata desfasurarii procesiunii cu Cinstitele Daruri, de la ridicarea acestora de la proscomidiar si p�na la asezarea lor pe Sf�nta Masa. Din secolele XII-XIII, odata cu generalizarea participarii preotilor la procesiune alaturi de diaconi, unele manuscrise cuprinz�nd r�nduiala Sfintei Liturghii ne indica faptul ca preotul rostea cu voce joasa, fara a �ntrerupe c�ntarea, o formula de pomenire generala a celor prezenti. Acestei formule generale i se adauga ulterior o formula de pomenire a episcopului locului (1).
Din secolul al XIV-lea �ncepe sa fie rostita cu voce tare, �ntrerup�ndu-se c�ntarea Heruvicului, pomenirea generala a celor prezenti cu formula: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor". Comentariile liturgice ale Sf�ntului Nicolae Cabasila (secolul al XIV-lea) si Sf�ntului Simeon al Tesalonicului (secolul al XV-lea) ne sugereaza ca pomenirea se realiza �n urma cererii credinciosilor. Tot cu voce tare erau pomeniti �mparatul si patriarhul, dar numai daca erau prezenti. �n caz contrar erau pomeniti cu voce joasa �n timpul c�ntarii Heruvicului, asa cum se facea si pomenirea altor categorii de clerici si credinciosi care s-au adaugat ulterior.
Aceasta r�nduiala de a se rosti cu voce tare doar pomenirea generala a celor prezenti se pastreaza p�na azi �n Biserica Ortodoxa Greaca. �n schimb, �n practica rom�neasca, ca de altfel si �n cea slava, toate pomenirile se fac cu voce tare.

A fi pomenit de Dumnezeu �ntru �mparatia Sa �nseamna a primi darul vietii celei vesnice

Desi intrate mai t�rziu �n r�nduiala Sfintei Liturghii, pomenirile din timpul procesiunii cu Cinstitele Daruri sunt expresia unei atitudini fundamentale a omului �naintea lui Dumnezeu. "Rugaciunea pentru ca Dumnezeu sa pomeneasca, sa-si aduca aminte, alcatuieste centrul �ntregii slujiri divine a Bisericii, a vietii ei �ntregi"(2).

A fi pomenit de Dumnezeu �ntru �mparatia Sa �nseamna a fi facut viu de puterea dragostei Lui, a primi darul vietii celei vesnice. Si la nivelul relatiilor dintre oameni a pomeni pe cineva �nseamna a-l face �ntr-un fel viu �n inima mea. Dar aceasta pomenire nu are puterea de a-l face viu cu adevarat, nu este lucratoare asupra lui ci ram�ne la nivelul meu subiectiv. Cu totul altceva este c�nd esti pomenit de Dumnezeul cel vesnic, Facatorul cerului si al pam�ntului. Prin �ntruparea Fiului Sau, Dumnezeu si-a aratat dragostea Sa "nebuna" (Nicolae Cabasila) pentru noi. Asum�nd firea umana, Fiul lui Dumnezeu si-a adus aminte de noi toti si de aceea �ndraznim, precum t�lharul cel de-a dreapta, sa-i cerem sa ne pomeneasca �n �mparatia Sa adica sa ne faca partasi acesteia. "Asa precum t�lharul de-a dreapta e sigur at�t de iminenta intrarii lui Hristos �n �mparatia de sus, �n care doar revine ca om, caci ca Dumnezeu o are din veci, c�t si de moartea lui m�ntuitoare pentru toti, cer�ndu-i sa-l pomeneasca, sa-l duca si pe el �n acea �mparatie, asa sunt siguri si cei din biserica at�t de intrarea iminenta sau de aflarea �mparatului Hristos cel nevazut de-a dreapta Tatalui �n stare de jertfa pentru noi, c�t si de puterea lui de a-i aduce la viata adevarata pe ei si pe toti cei dragi fie ca sunt �nca vii, fie ca sunt adormiti"(3).
�naintea lui Hristos care S-a jertfit pentru toti si ne-a poruncit sa ne iubim unii pe altii precum El ne-a iubit pe noi (Ioan 13, 34), nu se poate g�ndi fiecare �n mod egoist numai la el �nsusi si, de aceea, rugaciunea de pomenire �mbratiseaza �ntreaga Biserica, unindu-ne pe toti, vii si adormiti, �n "amintirea" lui Hristos.

Prin pomenirea diverselor categorii de clerici si credinciosi, vii si adormiti, se manifesta constiinta sobornicitatii Bisericii

Daca slujeste diaconul, pomenirile �ncep cu rostirea de catre acesta a formulei generale de pomenire a celor prezenti: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor".

Preotul continua cu celelalte pomeniri:
Pe Preafericitul Parintele nostru Patriarhul (N) [pe (�nalt-) Preasfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)] sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Ne rugam �n primul r�nd pentru m�ntuirea episcopului nostru, cel care, pastr�nd continuitatea harului si credintei de la Sfintii Apostoli si fiind �n comuniune cu ceilalti apostoli garanteaza ram�nerea noastra �n unitatea de credinta si iubire a Bisericii apostolice.
Pe binecredinciosul poporul rom�n de pretutindeni, pe c�rmuitorii tarii acesteia, pe mai marii oraselor si satelor si pe iubitoarea de Hristos oaste, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Ne-am nascut �n s�nul unui neam si ne m�ntuim ca apartin�nd acestui neam de aceea suntem datori sa ne rugam pentru neamul nostru precum si pentru conducatorii nostri, indiferent de vrednicia acestora, ei fiind r�nduiti sau �ngaduiti de Dumnezeu sa conduca treburile lumii acesteia.

Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii, si pe tot clerul bisericesc si cinul monahicesc, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Clericii sunt cei ce si-au asumat raspunderea m�ntuirii credinciosilor si, de aceea, au nevoie �n mod deosebit de rugaciunea tuturor.

Pe adormitii �ntru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Rom�ne, Miron, Nicodim, Iustinian si Iustin, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Sunt pomeniti aici toti patriarhii Bisericii noastre adormiti �ntru Domnul.

Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sf�ntului lacasului acestuia, si pe alti ctitori, miluitori si binefacatori, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Ctitorii, miluitorii si facatorii de bine sunt cei datorita jertfei carora Biserica �si poate desfasura activitatea �n mod practic prin sav�rsirea slujbelor si mai ales a Sfintei Liturghii, mentin�nd astfel unitatea noastra de credinta.

Pe fericitii �ntru adormire eroii, ostasii si luptatorii rom�ni din toate timpurile si din toate locurile, cazuti pe c�mpurile de lupta, �n lagare si �n �nchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru �ntregirea neamului, pentru libertatea si demnitatea noastra, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Este o datorie de onoare sa ne rugam pentru m�ntuirea celor care s-au jertfit pentru libertatea si demnitatea noastra, pentru credinta si neam, pentru ca noi sa putem sav�rsi astazi Sf�nta Liturghie.

Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si adormiti, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Aceasta pomenire �i include pe toti cei ce si-au adus darul de p�ine (si vin) la altar (toti cei prezenti la slujba ar trebui sa se regaseasca aici av�nd �n vedere faptul ca participarea la Liturghie �ncepe cu aducerea darurilor) precum si pe toti cei pomeniti la Proscomidie de pe pomelnicele ce �nsotesc darurile.

Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, frati, surori, fii si fiice, soti si sotii si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Cei adormiti au �n mod deosebit nevoie de rugaciunea noastra pentru ca ei �nsisi nu mai pot face nimic pentru m�ntuirea lor de unde rezulta marea noastra responsabilitate.

Si pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor. Pomenirile se �ncheie cu rostirea de catre protos a formulei de pomenire generala a celor prezenti, singura care �n bisericile de traditie greaca se aude rostita cu voce tare.
Prin toate aceste pomeniri, vii si mortii se unesc �n Hristos pentru ca acesta sa ne �nalte �n �mparatia Sa.

Liturghierul interzice citirea pomelnicelor �n acest moment al Liturghiei

Liturghierul face mentiunea expresa ca nu se fac pomeniri nominale de pe pomelnice, asa cum, din pacate, se mai �nt�mpla pe alocuri. Pomenirile prezentate mai sus, prevazute de Liturghier, cuprind toate categoriile de clerici si credinciosi, vii si adormiti, inclusiv pe toti cei de pe pomelnice, care au fost de altfel pomeniti la Proscomidie. Chiar si aceste pomeniri generale sunt, asa cum am vazut, o dezvoltare destul de t�rzie a Liturghiei, rezum�ndu-se la greci la una singura. �ncarcarea cu pomeniri nominale duce la prelungirea nejustificata a acestui moment fiind "o exagerare a amanuntelor accesorii care duce la �necarea actiunii liturgice principale"(4). Este bine ca at�t clericii c�t si credinciosii sa �nteleaga acest lucru si sa se conformeze indicatiilor Liturghierului.

Note:
1. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 229-234
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 127
3. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 231
4. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 214-

Back to top

XXXV

Punerea �nainte a Cinstitelor Daruri

Pregatirea darurilor pentru aducerea Sfintei Jertfe, ca scop principal al Intrarii Mari, �si gaseste �mplinirea prin asezarea lor pe Sf�nta Masa. Cinstitele Daruri, care reprezinta ofranda vietii noastre si jertfa Bisericii fiind, p�na la sfintirea lor, chipuri (antytipa) ale Trupului si ale S�ngelui Domnului (1), sunt puse �naintea lui Dumnezeu cu rugaciunea de a fi primite �n "sf�ntul si cel mai presus de ceruri si duhovnicescul sau jertfelnic �ntru miros de buna mireasma duhovniceasca" si de a ne trimite harul Sf�ntului Duh (2).

Hristos primeste jertfa noastra si se identifica cu ea

Asezarea Cinstitelor Daruri pe Sf�nta Masa este sav�rsita �ntotdeauna de catre protos, adica de �nt�i-statatorul slujbei. �n cazul Liturghiei arhieresti episcopul nu participa la procesiune ci primeste, st�nd �ntre Sfintele Usi, Sf�ntul Disc de la diacon si sf�ntul Potir de la preot si, dupa ce rosteste cu glas tare pomenirea viilor respectiv a mortilor, le pune pe r�nd pe Sf�nta Masa. C�nd slujeste preotul cu diacon, acesta din urma, desi poarta Sf�ntul Disc �n procesiune, nu �l asaza pe Sf�nta Masa ci asteapta sosirea preotului protos care �l pune, �mpreuna cu Sf�ntul Potir, pe Sf�nta Masa.
Faptul ca Cinstitele Daruri sunt asezate pe Sf�nta Masa doar de catre protos are o semnificatie profunda si anume "ceea ce noi aducem este aratat ca fiind adus de Hristos si �naltat de El �n Sf�nta Sfintelor ceresti. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos"(3).
�n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri reprezinta jertfa Bisericii care uneste �n sine jertfele personale ale fiecaruia dintre cei care au adus sau pentru care s-au adus darurile de p�ine si vin, ofranda vietii noastre. Jertfa curata se �nt�lneste �n mod firesc cu Dumnezeu. Dar numai omenescul purtat de Dumnezeu este capabil de o jertfa curata, totala, fara rezerve. De aceea numai �n Hristos s-a produs �nt�lnirea desav�rsita (4) a lui Dumnezeu si a jertfei, numai jertfa Lui a fost o jertfa totala, atotcurata, desav�rsita . Jertfa noastra, jertfa Bisericii, nu poate fi dec�t o �mpartasire din aceasta jertfa unica si desav�rsita a lui Hristos. Ritualul Proscomidiei, prin pomenirea jertfei M�ntuitorului la scoaterea agnetului, face o prima marturisire a acestei realitati. Intrarea Mare, prin aducerea solemna a Cinstitelor Daruri la altar si asezarea lor de catre protos pe Sf�nta Masa arata primirea jertfei noastre de catre Hristos si identificarea lui cu ea: "caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te �mparti Hristoase Dumnezeul nostru"(Rugaciunea din timpul Heruvicului).

Simbolismul punerii �nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos

M�ntuitorul primeste si se identifica cu jertfa noastra si astfel El �nsusi este Cel ce Se aduce. De aceea simbolismul ritualurilor legate de punerea �nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos. Ca urmare asezarea Cinstitelor Daruri pe Sf�nta Masa si acoperirea lor a fost pusa de comentatorii Sfintei Liturghii �n legatura cu patimile, moartea si �ngroparea Domnului dar si cu �nvierea Sa. Iata ce scrie �n secolul al V-lea Isidor Pelusiotul (� 435):
"Desfacerea ilitonului sub sfintele ofrande semnifica slujirea lui Iosif din Arimateea. Acela a �nvelit trupul Domnului �n giulgiu si l-a asezat �n morm�nt de unde a iesit �nvierea pentru toata lumea. La fel noi sfintim p�inea care a fost adusa pe iliton si gasim aici cu adevarat Trupul Domnului, izvorul acestei nemuriri cu care Iisus cel �nmorm�ntat de Iosif ne-a daruit �nviind"(5).
Desi adaugate doar �ncep�nd cu secolul al XVI-lea, troparele rostite de catre protos la asezarea si acoperirea darurilor exprima aceasta �ntelegere veche a ritualului. Primul tropar este preluat din r�nduiala slujbei Prohodului Domnului (Utrenia S�mbetei Mari):
"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn lu�nd preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat �nfasur�ndu-l si cu miresme, �n morm�nt nou �ngrop�ndu-l, l-a pus".
Contemplam cu ochii mintii taina �nfricosatoare a Dumnezeului-Om care moare pentru noi si este pus �n morm�nt ca orice muritor, aparent �nvins de puterile �ntunericului.
Dar Cel ce a murit nu este un om obisnuit ci este Dumnezeu adevarat, lucru pe care protosul �l exprima �n troparul urmator:
"�n morm�nt cu trupul, �n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, �n rai cu t�lharul si pe scaun �mpreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umpl�ndu-le Cel ce esti necuprins".
Desi trupul este mort si asezat �n morm�nt, sufletul M�ntuitorului se pogoara la iad dar nu ca un os�ndit ci ca un Dumnezeu duc�nd �n acel ad�nc al despartirii de Dumnezeu viata si lumina �nvierii, sfar�m�nd �ncuietorile iadului si scot�ndu-i de acolo pe toti cei ce au crezut �n El (I Pt 3, 19-20). Cel dint�i care s-a umplut de viata si lumina lui Hristos a fost t�lharul pentru care credinta �n Hristos a facut ca moartea sa nu mai fie o cale spre iad ci una spre rai (Lc. 23, 42-43)(6). Ca Dumnezeu Hristos nu s-a despartit niciodata de Tatal si de Duhul, Tatal, Fiul si Duhul Sf�nt fiind "Treimea cea de o fiinta si nedespartita", umpl�ndu-le toate, El �nsusi fiind necuprins.
Aparenta �nfr�ngere se descopera astfel ca biruinta totala asupra �ntunericului si a mortii:
"Ca un purtator de viata si mai �nfrumusetat dec�t raiul cu adevarat si dec�t toata camara �mparateasca mai luminat s-a aratat, Hristoase, morm�ntul Tau, izvorul �nvierii noastre".
Dupa cum remarca parintele Dumitru Staniloae, era firesc ca viata si lumina �nvierii sa se �ntinda �n planul vazut al trupurilor dupa ce a t�snit �n iad prin sufletul Lui si a �ntemeiat raiul prin suflet. Din ultimul ad�nc al dumnezeirii viata vine �n morm�ntul �n care se afla trupul, prin sufletul lui Iisus (7). Jertfa se �mplineste �n �nviere, morm�ntul lui Hristos se arata ca un purtator de viata si izvor al �nvierii noastre pentru ca, prin �nvierea Sa, M�ntuitorul S-a facut �ncepatura a �nvierii tuturor (I Cor. 15, 20).
Ultimele doua tropare, preluate din r�nduiala Ceasurilor Sfintelor Pasti si introduse �n Liturghie doar �n secolele XVI-XVII, scot cu putere �n evidenta sensul jertfei M�ntuitorului care se �mplineste �n �nviere. Fac�ndu-ne partasi jertfei lui Hristos, dob�ndim si noi �nviere, viata vesnica, �mparatia cerurilor, pe �mparatul �nsusi.

Hristos nu doar primeste jertfa noastra ci Se si daruieste �n Sf�nta �mpartasanie

Hristos este Cel ce primeste jertfa noastra si se identifica cu ea dar si Cel ce Se daruieste noua sub chipul p�inii si al vinului prefacute �n Trupul si S�ngele Sau. De aceea punerea �nainte a Cinstitelor Daruri este �nsotita de c�ntarea celei de a doua parti a Heruvicului: "Ca pe �mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel, de ostile �ngeresti, nevazut �nconjurat. Aliluia! Aliluia! Aliluia!". Ni se atrage astfel atentia ca participarea noastra la Sf�nta Liturghie nu se limiteaza la aducerea darurilor ci �nseamna si primirea lui Hristos �n noi prin �mpartasire, fapt care ne umple de bucurie duhovniceasca revarsata �n c�ntarea cereasca a �mparatiei vesnice (Apoc. 19, 1): Aliluia! Laudati pe Dumnezeu!

Jertfa lui Hristos este �mplinirea prorociilor

Cinstitele Daruri puse pe Sf�nta Masa si acoperite cu Sf�ntul Aer sunt cadite de catre protos de trei ori zic�nd: "Fa bine, Doamne, �ntru bunavoirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului" iar diaconul raspunde: "Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tau vitei". Prin rostirea acestor ultime versete ale Psalmului 50 (20-21) se marturiseste �mplinirea prorociilor Vechiului Testament �n jertfa deplina a M�ntuitorului actualizata �n Sf�nta Liturghie, jertfa dreptatii adusa �n Noul Sion, Biserica.

Dialogul dintre protos si diacon este o pregatire duhovniceasca pentru rostirea anaforalei

C�nd slujeste si diaconul, dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa are loc un dialog �ntre el si protos prin care se invoca ajutorul lui Dumnezeu pentru sav�rsirea �n continuare a slujbei.
Mai �nt�i protosul cere rugaciunea diaconului pentru el: "Pomeneste-ma, frate si �mpreuna slujitorule" careia diaconul �i raspunde zic�nd: "Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu �ntru �mparatia Sa. Roaga-te pentru mine, parinte". Prin acest dialog se arata nevoia rugaciunii unuia pentru altul deoarece vrednicia personala nu se �nalta la sublimitatea slujbei.
Continuarea dialogului este oarecum ciudata �n sensul ca protosul, repet�nd cuvintele �ngerului de la Bunavestire (Lc. 1, 35) se roaga ca Duhul Sf�nt sa vina peste diacon: "Duhul Sf�nt sa vina peste tine si puterea Celui prea�nalt sa te umbreasca". La care diaconul raspunde "Acelasi Duh sa lucreze �mpreuna cu noi �n toate zilele vietii noastre". O analiza istorica a evolutiei textului vine sa ne lamureasca asupra situatiei actuale (8).
La origine acest dialog se desfasura �ntre protos si �mpreuna-slujitorii de rang cel putin preotesc ca un act al pregatirii duhovnicesti pentru rostirea anaforalei ce va urma. Protosul cerea rugaciunea �mpreuna-slujitorilor care raspundeau spun�nd cuvintele �ngerului: "Duhul Sf�nt sa vina peste tine si puterea Celui prea�nalt sa te umbreasca" (Lc. 1, 35) ulterior adaug�ndu-se: "si sa lucreze �mpreuna cu tine". Unele manuscrise ne indica ca protosul raspundea: "Acelasi Duh sa vina peste voi si puterea Celui prea�nalt sa va umbreasca si sa lucreze �mpreuna cu voi". Liturghia arhiereasca slava pastreaza dialogul de acest tip �ntre episcop si �mpreuna-slujitori.
Rostirea cuvintelor �ngerului se explica prin analogia pe care Sf�ntul Ioan Damaschin o face �ntre pogor�rea Sf�ntului Duh, invocat �n anafora, pentru a preface p�inea si vinul �n Trupul si S�ngele Domnului si pogor�rea asupra Fecioarei Maria la �ntruparea M�ntuitorului: "Dupa cum toate c�te a facut Dumnezeu le-a facut cu energia Sf�ntului Duh, tot astfel si acum, energia Duhului lucreaza cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva dec�t credinta. <Cum �mi va fi mie aceasta, zice Sf�nta Fecioara, pentru ca eu nu cunosc barbat>. Iar arhanghelul Gavriil �i raspunde: <Duhul cel Sf�nt se va pogor� peste tine si puterea Celui prea�nalt te va umbri>. Si acum ma �ntrebi cum p�inea se face Trupul lui Hristos si vinul si apa S�ngele Lui? Ti-o voi spune eu. Sf�ntul Duh se pogoara peste ele si face pe acelea ce sunt mai presus de cuv�nt si de cuget"(9). Asadar preotii �mpreuna-slujitori se roaga ca, precum Duhul Sf�nt s-a pogor�t peste Fecioara Maria si puterea Tatalui a umbrit-o zamislind pe Hristos, tot asa la invocarea protosului, �n timpul anaforalei care urmeaza a fi rostita, Tatal sa-l trimita pe Duhul sa se pogoare peste daruri prefac�ndu-le �n Trupul si S�ngele Domnului.
La Liturghia slujita doar de preot si diacon initial preotul rostea toate formulele aplic�ndu-si-le siesi. Dupa secolul al XV-lea apare practica de azi �n care dialogul are loc �ntre preot si diacon. Probabil consider�ndu-se nepotrivit ca diaconul sa invoce Duhul Sf�nt asupra preotului, preotul se roaga ca Duhul sa coboare peste diacon iar acesta din urma ca acelasi Duh sa lucreze cu am�ndoi.
�n finalul dialogului, �n urma cererii diaconului, preotul se roaga ca acesta sa fie pomenit de Dumnezeu �ntru �mparatia Sa binecuv�nt�ndu-l sa rosteasca ectenia cererilor.

Note:
1. Anaforaua Sf�ntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p.232
2. Rugaciunea punerii-�nainte, Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p. 221
3. A. Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, ed. Anastasia, p.126
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 235
5. Isidor Pelusiotul, Epistola I, 123 la Ren� Bornert, Les commentaires byzantins de la divine liturgie du VIIe au XVe sičcle, Paris, 1966, p. 79
6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 234
7. Ibidem, p. 236
8. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 285-305
9. Sf�ntul Ioan Damaschin, Dogmatica, 4,13, ed. a III-a, Bucuresti, 1993. p. 165

Back to top

XXXVI

Rugaciunea punerii-�nainte

�ntreaga r�nduiala a Intrarii Mari este o pregatire a darurilor, clericilor si poporului pentru aducerea sfintei jertfe prin rostirea anaforalei. Un loc esential �n aceasta pregatire �l are constientizarea nevredniciei noastre pentru sav�rsirea acestei �nfricosatoare slujbe, constiinta care se revarsa �n rugaciunea ca, prin harul lui Dumnezeu si nu datorita meritelor noastre, sa fim �nvredniciti ca fara de os�nda sa aducem sf�nta jertfa si ca aceasta sa fie bineprimita de Dumnezeu. Sunt teme care revin mereu �n ritualurile Intrarii Mari fiind continutul principal al rugaciunilor pentru credinciosi (at�t ale Sf�ntului Ioan Gura de Aur c�t si ale Sf�ntului Vasile cel Mare) precum si al rugaciunii din timpul Heruvicului. Aceleasi teme sunt reluate �n rugaciunea punerii-�nainte pe care protosul o rosteste dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa si �ncheierea c�ntarii Heruvicului, �n timp ce diaconul zice din mijlocul bisericii ectenia cererilor. Liturghiile Sf�ntului Ioan Gura de Aur si Sf�ntului Vasile cel Mare au rugaciuni diferite ale punerii-�nainte, dar ideile principale sunt aceleasi.

Dumnezeul cel Atottiitor si Sf�nt ni se deschide �n iubire

"Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sf�nt, Care primesti jertfa de lauda de la cei ce Te cheama pe Tine cu toata inima",
Rugaciunea Sf�ntului Ioan Gura de Aur debuteaza cu o marturisire de credinta: Dumnezeul nostru caruia �i aducem darurile este Atottiitorul, Dumnezeul cel Atotputernic (Pantocrator) care le-a facut si le tine pe toate, fara voia caruia nimic nu se poate �nt�mpla: "Au nu se v�nd doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pam�nt fara stirea Tatalui vostru" (Matei 10, 29). El este Atottiitor si Unul Sf�nt, singurul sf�nt cu adevarat. "Aproape ca identificam dumnezeirea revelata cu sfintenia. Se poate spune ca �n sfintenie ni se reveleaza concentrat toate �nsusirile dumnezeiesti. Ea e misterul luminos si activ al prezentei divine. �n ea e concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de lume. Dar sfintenia nu e atributul unui mister impersonal ci e atributul transcendentei ca persoana"(1).
Dumnezeul nostru cel Atotputernic si Sf�nt este un Dumnezeu personal care vrea sa intre �n comuniune cu noi si care se apleaca cu gingasie si iubire asupra noastra: "Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc. 3, 20). El ne cheama sa �i raspundem si noi cu iubire: "Da-mi, fiule, mie inima ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele" (Pilde 23, 26). De aceea El primeste jertfa de lauda a celui ce o aduce cu toata inima. Iar jertfa de lauda este "rodul buzelor care proslavesc numele Lui" (Evr. 13, 15).

Sa fim �nvredniciti a aduce jertfe duhovnicesti prin Hristos

"Primeste si rugaciunea noastra, a pacatosilor, si o (ne) du la sf�ntul Tau jertfelnic; fa-ne vrednici a-Ti aduce Tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale poporului".
Traducerea acestui fragment al rugaciunii ridica o problema �n sensul ca �n textul original verbul prosagein (a duce) este un verb tranzitiv care nu are obiect explicit. Ca urmare traducatorului �i revine sarcina de a decide care este obiectul asupra caruia se reflecta actiunea acestui verb. Majoritatea traducerilor �n limbile moderne, inclusiv cea rom�neasca, considera ca obiectul verbului este rugaciunea: "si o du (rugaciunea) la sf�ntul Tau jertfelnic". �n acest caz este vorba desigur despre rugaciunea punerii-�nainte prin care cerem sa fim facuti vrednici a aduce daruri si jertfe duhovnicesti. Ducerea rugaciunii la jertfelnic exprima tocmai primirea ei.
Dar, dupa cum observa Egumenul Andrei Wade (2), �n sintaxa greaca daca un verb tranzitiv nu are obiect, el preia obiectul verbului tranzitiv urmator cum este de exemplu cazul cererii "apara, m�ntuieste, miluieste si ne pazeste pe noi" �n care obiectul ultimului verb este preluat de toate cele anterioare. Ca urmare obiectul verbului din rugaciunea punerii-�nainte sunt clericii care cer sa fie dusi la altarul bisericii si sa fie �nvredniciti a aduce daruri: "si ne du la sf�ntul Tau jertfelnic". Aceasta interpretare o gasim �n traducerea siriaca veche. Un argument �n favoarea acestei interpretari consta �n faptul ca expresia "sf�ntul Tau jertfelnic" este folosita �n celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii pentru a desemna altarul bisericii (altarul ceresc fiind numit "mai presus de ceruri" sau "�ntelegator", "duhovnicesc"). Textul paralel al rugaciunii punerii-�nainte de la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare precum si de la Liturghia Sf�ntului Iacov si unele Liturghii vechi-orientale (3) se refera �n mod explicit la primirea slujitorilor care se apropie de sf�ntul jertfelnic.

Asadar protosul se roaga �n numele clericilor sa fie dusi la sf�ntul altar si �nvredniciti a aduce daruri si jertfe duhovnicesti pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Sf�ntul Apostol Petru ne �ndeamna sa aducem "jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos" (I Petru 2, 5). Altarul bisericii este chip al lui Hristos caci "atotdumnezeiescul nostru altar este Iisus (...) �n care, dupa dumnezeiasca Scriptura, fiind sfintiti si adusi ardere de tot �n chip tainic, �nfaptuim aducerea noastra"(4). Aducerea noastra nu poate fi facuta dec�t �n Hristos si �nseamna propria noastra jertfire, daruirea totala catre Dumnezeu ca o ardere de tot �ntru "miros de buna mireasma" precum si "Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu" (Efes. 5, 2). Slujirea noastra se descopera astfel ca �mplinirea chipurilor Legii Vechi potrivit careia arhiereul aducea o singura data pe an �n Sf�nta Sfintelor jertfa s�ngeroasa pentru sine �nsusi si pentru nestiintele poporului. Aceasta jertfa a Legii Vechi nu avea �nsa puterea sa desav�rseasca cugetul �nchinatorului fiind doar o pilda pentru jertfa cuv�ntatoare si fara de s�nge a Legii Noi care are cu adevarat puterea de curatire a pacatelor (Evrei 9, 7-9). Caci Arhiereul nostru cel mare este Iisus, Fiul lui Dumnezeu Care, ispitit �ntru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat, a strabatut cerurile. �ndrazneala noastra de a veni �n fata sf�ntului altar ne este data de lucrarea m�ntuitoare sav�rsita de Hristos din dragoste pentru noi. "Sa ne apropiem, deci, cu �ncredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har" (Evrei 4, 14-16).

Se anticipeaza epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sf�ntului Duh

"Si ne �nvredniceste sa aflam har �naintea Ta, ca sa fie bine primita jertfa noastra si sa se salasluiasca Duhul cel bun al Harului Tau peste noi, peste aceste Daruri puse �nainte si peste tot poporul Tau". Cer�nd ca jertfa noastra sa fie bine primita, constienti ca numai prin harul lui Dumnezeu putem sa o aducem, ne marturisim din nou nevrednicia �n fata �nfricosatoarei responsabilitati pe care o avem: "G�nditi-va: cu c�t mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat �n picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit s�ngele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului" (Evrei 10, 29).
Primirea jertfei �nseamna salasluirea Sf�ntului Duh (5) peste clericii slujitori, peste daruri si peste tot poporul. Se anticipeaza astfel si se pregateste epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sf�ntului Duh Care, �n timpul anaforalei va fi invocat sa vina nu numai asupra darurilor prefac�ndu-le �n Trupul si S�ngele Domnului ci si asupra Bisericii arat�ndu-o cu adevarat a fi Trupul lui Hristos.

Ne rugam Tatalui ca primind jertfa noastra �n altarul cel �ntelegator � Hristos, sa ne trimita harul Sf�ntului Duh

Rugaciunea Sf�ntului Vasile cel Mare este mai lunga si cuprinzatoare dec�t cea a Sf�ntului Ioan Gura de Aur, dezvolt�nd �n general aceleasi idei. Ea �ncepe cu afirmarea lucrarii m�ntuitoare a lui Dumnezeu pentru noi schit�nd ceea ce se va dezvolta amplu �n anafora:
"Doamne Dumnezeul nostru, Care ne-ai zidit pe noi si ne-ai adus �n aceasta viata, Cel ce ne-ai aratat noua caile spre m�ntuire si ne-ai daruit noua descoperirea tainelor ceresti, tu esti Cel ce ne-ai pus pe noi �n slujba aceasta, cu puterea Sf�ntului tau Duh. Binevoieste, dar, Doamne, sa fim slujitori ai Legii Tale celei noi si sav�rsitori ai Sfintelor Tale Taine. Primeste-ne pe noi, care ne apropiem de sf�ntul Tau jertfelnic, dupa multimea milei Tale, ca sa fim vrednici a-Ti aduce aceasta slujba cuv�ntatoare (6) si fara de s�nge, pentru pacatele noastre si cele din nestiinta ale poporului, pe care, primind-o �n sf�ntul si cel mai presus de ceruri si �ntelegatorul Tau jertfelnic (7), �ntru miros de buna mireasma, trimite noua harul Sf�ntului Tau Duh".
Dumnezeu, Ziditorul nostru, nu ne-a parasit desi am cazut �n pacat ci, �n marea Sa iubire de oameni, ne-a deschis �n Hristos calea spre m�ntuire si a r�nduit clericii ca, �n puterea Sf�ntului Duh, sa fie sav�rsitori ai Sfintelor Taine conduc�nd poporul spre �mparatia cerurilor. Clericii crestini sunt asemenea Sf�ntului Pavel si celorlalti apostoli "slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului" (II Cor. 3, 6). Av�nd �n fata aceasta �nfricosatoare raspundere, protosul se roaga, �n numele clericilor, sa fie primiti la Sf�ntul Altar si �nvredniciti sa aduca "jertfa cea fara de s�nge", slujba cuv�ntatoare. Sf�ntul Nicolae Cabasila explica folosirea expresiei "slujba cuv�ntatoare" pentru jertfa euharistica prin faptul ca preotul sav�rseste aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfintitoare, conlucr�nd la �mplinirea ei nu prin fapta ci numai prin cuvintele rugaciunii (8). Jertfelnicul cel �ntelegator si mai presus de ceruri �n care protosul se roaga sa fie primita jertfa este �nsusi Hristos, Arhiereul, Jertfa si Altarul. Iar primirea jertfei de catre Hristos �nseamna trimiterea harului Sf�ntului Duh asupra noastra si a darurilor.

Liturghia este �mplinirea chipurilor Legii Vechi

"Cauta spre noi, Dumnezeule, si priveste spre slujba aceasta a noastra si o primeste pe d�nsa precum ai primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile de tot ale lui Avraam, preotia lui Moise si a lui Aaron si jertfele de pace ale lui Samuel. Si, precum ai primit de la Sfintii Tai Apostoli aceasta slujba adevarata, asa primeste si din m�inile noastre, ale pacatosilor, aceste daruri �ntru bunatatea Ta, Doamne, pentru ca, �nvrednicindu-ne a sluji fara prihana la sf�ntul Tau jertfelnic, sa aflam plata credinciosilor si �nteleptilor iconomi, �n ziua cea �nfricosatoare a rasplatirii Tale celei drepte".
Sunt evocati dreptii Vechiului Testament ale caror jertfe au fost primite: Abel, Noe, Avraam, Moise, Aaron si Samuel. Jertfele lor au fost chipuri ale jertfei celei adevarate adusa de Hristos si �ncredintata spre slujire Sfintilor Apostoli. Liturghia se descopera astfel ca �mplinire a chipurilor Legii Vechi si actualizare a jertfei lui Hristos, continuare a slujirii adevarate a Apostolilor.
�n final se revine la tema �nvrednicirii scot�ndu-se �nca o data �n evidenta responsabilitatea slujirii la Sf�ntul Jertfelnic pentru care vom da raspuns �n ziua judecatii, rug�ndu-ne sa fim asemenea iconomului credincios care a �mplinit voia Stap�nului (Luca 12, 42-44)

Note:
1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a II-a, Bucuresti, 1996, p. 178
2. Egumenul Andrei Wade, Ce fel de Liturghie a sav�rsit Sf�ntul Ioan Gura de Aur, �n Credinta Ortodoxa, anul I, nr. 1 (1996) p. 41
3. vezi Juan. Mateos, SJ, La c�l�bration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.174-179
4. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, IV,III,12, �n Opere Complete, trad., introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 88
5. P. Evdokimov, Rugaciunea �n Biserica de Rasarit, p.184
6. logiki latria - expresie folosita pentru indicarea jertfei euharistice, tradusa �n ultimele editii ale Liturghierului cu jertfa duhovniceasca
7. noeros, a, on - care priveste inteligenta, �ntelegerea de unde traducerea rom�neasca veche: �ntelegator; �n ultimele editii ale Liturghierului tradus cu duhovnicesc
8. Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, LI, Bucuresti, 1989, p. 110

 

 

 

XXXVI

Rugaciunea punerii-�nainte

�ntreaga r�nduiala a Intrarii Mari este o pregatire a darurilor, clericilor si poporului pentru aducerea sfintei jertfe prin rostirea anaforalei. Un loc esential �n aceasta pregatire �l are constientizarea nevredniciei noastre pentru sav�rsirea acestei �nfricosatoare slujbe, constiinta care se revarsa �n rugaciunea ca, prin harul lui Dumnezeu si nu datorita meritelor noastre, sa fim �nvredniciti ca fara de os�nda sa aducem sf�nta jertfa si ca aceasta sa fie bineprimita de Dumnezeu. Sunt teme care revin mereu �n ritualurile Intrarii Mari fiind continutul principal al rugaciunilor pentru credinciosi (at�t ale Sf�ntului Ioan Gura de Aur c�t si ale Sf�ntului Vasile cel Mare) precum si al rugaciunii din timpul Heruvicului. Aceleasi teme sunt reluate �n rugaciunea punerii-�nainte pe care protosul o rosteste dupa asezarea darurilor pe Sf�nta Masa si �ncheierea c�ntarii Heruvicului, �n timp ce diaconul zice din mijlocul bisericii ectenia cererilor. Liturghiile Sf�ntului Ioan Gura de Aur si Sf�ntului Vasile cel Mare au rugaciuni diferite ale punerii-�nainte, dar ideile principale sunt aceleasi.

Dumnezeul cel Atottiitor si Sf�nt ni se deschide �n iubire

"Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sf�nt, Care primesti jertfa de lauda de la cei ce Te cheama pe Tine cu toata inima",
Rugaciunea Sf�ntului Ioan Gura de Aur debuteaza cu o marturisire de credinta: Dumnezeul nostru caruia �i aducem darurile este Atottiitorul, Dumnezeul cel Atotputernic (Pantocrator) care le-a facut si le tine pe toate, fara voia caruia nimic nu se poate �nt�mpla: "Au nu se v�nd doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pam�nt fara stirea Tatalui vostru" (Matei 10, 29). El este Atottiitor si Unul Sf�nt, singurul sf�nt cu adevarat. "Aproape ca identificam dumnezeirea revelata cu sfintenia. Se poate spune ca �n sfintenie ni se reveleaza concentrat toate �nsusirile dumnezeiesti. Ea e misterul luminos si activ al prezentei divine. �n ea e concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de lume. Dar sfintenia nu e atributul unui mister impersonal ci e atributul transcendentei ca persoana"(1).
Dumnezeul nostru cel Atotputernic si Sf�nt este un Dumnezeu personal care vrea sa intre �n comuniune cu noi si care se apleaca cu gingasie si iubire asupra noastra: "Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc. 3, 20). El ne cheama sa �i raspundem si noi cu iubire: "Da-mi, fiule, mie inima ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele" (Pilde 23, 26). De aceea El primeste jertfa de lauda a celui ce o aduce cu toata inima. Iar jertfa de lauda este "rodul buzelor care proslavesc numele Lui" (Evr. 13, 15).

Sa fim �nvredniciti a aduce jertfe duhovnicesti prin Hristos

"Primeste si rugaciunea noastra, a pacatosilor, si o (ne) du la sf�ntul Tau jertfelnic; fa-ne vrednici a-Ti aduce Tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale poporului".
Traducerea acestui fragment al rugaciunii ridica o problema �n sensul ca �n textul original verbul prosagein (a duce) este un verb tranzitiv care nu are obiect explicit. Ca urmare traducatorului �i revine sarcina de a decide care este obiectul asupra caruia se reflecta actiunea acestui verb. Majoritatea traducerilor �n limbile moderne, inclusiv cea rom�neasca, considera ca obiectul verbului este rugaciunea: "si o du (rugaciunea) la sf�ntul Tau jertfelnic". �n acest caz este vorba desigur despre rugaciunea punerii-�nainte prin care cerem sa fim facuti vrednici a aduce daruri si jertfe duhovnicesti. Ducerea rugaciunii la jertfelnic exprima tocmai primirea ei.
Dar, dupa cum observa Egumenul Andrei Wade (2), �n sintaxa greaca daca un verb tranzitiv nu are obiect, el preia obiectul verbului tranzitiv urmator cum este de exemplu cazul cererii "apara, m�ntuieste, miluieste si ne pazeste pe noi" �n care obiectul ultimului verb este preluat de toate cele anterioare. Ca urmare obiectul verbului din rugaciunea punerii-�nainte sunt clericii care cer sa fie dusi la altarul bisericii si sa fie �nvredniciti a aduce daruri: "si ne du la sf�ntul Tau jertfelnic". Aceasta interpretare o gasim �n traducerea siriaca veche. Un argument �n favoarea acestei interpretari consta �n faptul ca expresia "sf�ntul Tau jertfelnic" este folosita �n celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii pentru a desemna altarul bisericii (altarul ceresc fiind numit "mai presus de ceruri" sau "�ntelegator", "duhovnicesc"). Textul paralel al rugaciunii punerii-�nainte de la Liturghia Sf�ntului Vasile cel Mare precum si de la Liturghia Sf�ntului Iacov si unele Liturghii vechi-orientale (3) se refera �n mod explicit la primirea slujitorilor care se apropie de sf�ntul jertfelnic.

Asadar protosul se roaga �n numele clericilor sa fie dusi la sf�ntul altar si �nvredniciti a aduce daruri si jertfe duhovnicesti pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Sf�ntul Apostol Petru ne �ndeamna sa aducem "jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos" (I Petru 2, 5). Altarul bisericii este chip al lui Hristos caci "atotdumnezeiescul nostru altar este Iisus (...) �n care, dupa dumnezeiasca Scriptura, fiind sfintiti si adusi ardere de tot �n chip tainic, �nfaptuim aducerea noastra"(4). Aducerea noastra nu poate fi facuta dec�t �n Hristos si �nseamna propria noastra jertfire, daruirea totala catre Dumnezeu ca o ardere de tot �ntru "miros de buna mireasma" precum si "Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu" (Efes. 5, 2). Slujirea noastra se descopera astfel ca �mplinirea chipurilor Legii Vechi potrivit careia arhiereul aducea o singura data pe an �n Sf�nta Sfintelor jertfa s�ngeroasa pentru sine �nsusi si pentru nestiintele poporului. Aceasta jertfa a Legii Vechi nu avea �nsa puterea sa desav�rseasca cugetul �nchinatorului fiind doar o pilda pentru jertfa cuv�ntatoare si fara de s�nge a Legii Noi care are cu adevarat puterea de curatire a pacatelor (Evrei 9, 7-9). Caci Arhiereul nostru cel mare este Iisus, Fiul lui Dumnezeu Care, ispitit �ntru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat, a strabatut cerurile. �ndrazneala noastra de a veni �n fata sf�ntului altar ne este data de lucrarea m�ntuitoare sav�rsita de Hristos din dragoste pentru noi. "Sa ne apropiem, deci, cu �ncredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har" (Evrei 4, 14-16).

Se anticipeaza epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sf�ntului Duh

"Si ne �nvredniceste sa aflam har �naintea Ta, ca sa fie bine primita jertfa noastra si sa se salasluiasca Duhul cel bun al Harului Tau peste noi, peste aceste Daruri puse �nainte si peste tot poporul Tau". Cer�nd ca jertfa noastra sa fie bine primita, constienti ca numai prin harul lui Dumnezeu putem sa o aducem, ne marturisim din nou nevrednicia �n fata �nfricosatoarei responsabilitati pe care o avem: "G�nditi-va: cu c�t mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat �n picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit s�ngele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului" (Evrei 10, 29).
Primirea jertfei �nseamna salasluirea Sf�ntului Duh (5) peste clericii slujitori, peste daruri si peste tot poporul. Se anticipeaza astfel si se pregateste epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sf�ntului Duh Care, �n timpul anaforalei va fi invocat sa vina nu numai asupra darurilor prefac�ndu-le �n Trupul si S�ngele Domnului ci si asupra Bisericii arat�ndu-o cu adevarat a fi Trupul lui Hristos.

Ne rugam Tatalui ca primind jertfa noastra �n altarul cel �ntelegator � Hristos, sa ne trimita harul Sf�ntului Duh

Rugaciunea Sf�ntului Vasile cel Mare este mai lunga si cuprinzatoare dec�t cea a Sf�ntului Ioan Gura de Aur, dezvolt�nd �n general aceleasi idei. Ea �ncepe cu afirmarea lucrarii m�ntuitoare a lui Dumnezeu pentru noi schit�nd ceea ce se va dezvolta amplu �n anafora:
"Doamne Dumnezeul nostru, Care ne-ai zidit pe noi si ne-ai adus �n aceasta viata, Cel ce ne-ai aratat noua caile spre m�ntuire si ne-ai daruit noua descoperirea tainelor ceresti, tu esti Cel ce ne-ai pus pe noi �n slujba aceasta, cu puterea Sf�ntului tau Duh. Binevoieste, dar, Doamne, sa fim slujitori ai Legii Tale celei noi si sav�rsitori ai Sfintelor Tale Taine. Primeste-ne pe noi, care ne apropiem de sf�ntul Tau jertfelnic, dupa multimea milei Tale, ca sa fim vrednici a-Ti aduce aceasta slujba cuv�ntatoare (6) si fara de s�nge, pentru pacatele noastre si cele din nestiinta ale poporului, pe care, primind-o �n sf�ntul si cel mai presus de ceruri si �ntelegatorul Tau jertfelnic (7), �ntru miros de buna mireasma, trimite noua harul Sf�ntului Tau Duh".
Dumnezeu, Ziditorul nostru, nu ne-a parasit desi am cazut �n pacat ci, �n marea Sa iubire de oameni, ne-a deschis �n Hristos calea spre m�ntuire si a r�nduit clericii ca, �n puterea Sf�ntului Duh, sa fie sav�rsitori ai Sfintelor Taine conduc�nd poporul spre �mparatia cerurilor. Clericii crestini sunt asemenea Sf�ntului Pavel si celorlalti apostoli "slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului" (II Cor. 3, 6). Av�nd �n fata aceasta �nfricosatoare raspundere, protosul se roaga, �n numele clericilor, sa fie primiti la Sf�ntul Altar si �nvredniciti sa aduca "jertfa cea fara de s�nge", slujba cuv�ntatoare. Sf�ntul Nicolae Cabasila explica folosirea expresiei "slujba cuv�ntatoare" pentru jertfa euharistica prin faptul ca preotul sav�rseste aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfintitoare, conlucr�nd la �mplinirea ei nu prin fapta ci numai prin cuvintele rugaciunii (8). Jertfelnicul cel �ntelegator si mai presus de ceruri �n care protosul se roaga sa fie primita jertfa este �nsusi Hristos, Arhiereul, Jertfa si Altarul. Iar primirea jertfei de catre Hristos �nseamna trimiterea harului Sf�ntului Duh asupra noastra si a darurilor.

Liturghia este �mplinirea chipurilor Legii Vechi

"Cauta spre noi, Dumnezeule, si priveste spre slujba aceasta a noastra si o primeste pe d�nsa precum ai primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile de tot ale lui Avraam, preotia lui Moise si a lui Aaron si jertfele de pace ale lui Samuel. Si, precum ai primit de la Sfintii Tai Apostoli aceasta slujba adevarata, asa primeste si din m�inile noastre, ale pacatosilor, aceste daruri �ntru bunatatea Ta, Doamne, pentru ca, �nvrednicindu-ne a sluji fara prihana la sf�ntul Tau jertfelnic, sa aflam plata credinciosilor si �nteleptilor iconomi, �n ziua cea �nfricosatoare a rasplatirii Tale celei drepte".
Sunt evocati dreptii Vechiului Testament ale caror jertfe au fost primite: Abel, Noe, Avraam, Moise, Aaron si Samuel. Jertfele lor au fost chipuri ale jertfei celei adevarate adusa de Hristos si �ncredintata spre slujire Sfintilor Apostoli. Liturghia se descopera astfel ca �mplinire a chipurilor Legii Vechi si actualizare a jertfei lui Hristos, continuare a slujirii adevarate a Apostolilor.
�n final se revine la tema �nvrednicirii scot�ndu-se �nca o data �n evidenta responsabilitatea slujirii la Sf�ntul Jertfelnic pentru care vom da raspuns �n ziua judecatii, rug�ndu-ne sa fim asemenea iconomului credincios care a �mplinit voia Stap�nului (Luca 12, 42-44)

Note:
1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a II-a, Bucuresti, 1996, p. 178
2. Egumenul Andrei Wade, Ce fel de Liturghie a sav�rsit Sf�ntul Ioan Gura de Aur, �n Credinta Ortodoxa, anul I, nr. 1 (1996) p. 41
3. vezi Juan. Mateos, SJ, La c�l�bration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.174-179
4. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, IV,III,12, �n Opere Complete, trad., introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 88
5. P. Evdokimov, Rugaciunea �n Biserica de Rasarit, p.184
6. logiki latria - expresie folosita pentru indicarea jertfei euharistice, tradusa �n ultimele editii ale Liturghierului cu jertfa duhovniceasca
7. noeros, a, on - care priveste inteligenta, �ntelegerea de unde traducerea rom�neasca veche: �ntelegator; �n ultimele editii ale Liturghierului tradus cu duhovnicesc
8. Nicolae Cabasila, T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii, LI, Bucuresti, 1989, p. 110

 

 

 

 

XXXVII

Ectenia cererilor

Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sf�nta Masa diaconul, sau �n lipsa acestuia preotul, cheama poporul prezent �n biserica la rugaciune printr-o serie de �ndemnuri cunoscute sub numele de ectenia cererilor. Aceasta ectenie nu a fost de la �nceput aici �n forma de azi, dar a patruns destul de devreme, marturiile din secolul al VIII-lea dovedind prezenta ei. (1) Practic ectenia este alcatuita, dupa formula introductiva, dintr-o cerere pentru daruri, trei �ndemnuri preluate din ectenia mare si ectenia cererilor propriu-zisa la care poporul se asociaza cu raspunsul �Da Doamne!�.

Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.
Ectenia precum si rugaciunea punerii �nainte reprezinta o plinire a ritualurilor Intrarii mari prin care ne pregatim pentru aducerea sfintei jertfe. Formula introductiva ne atrage atentia asupra acestui lucru si, de asemenea, ne �ndeamna sa ridicam rugaciunea la desav�rsire.

Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse �nainte, Domnului sa ne rugam.
Poporul din biserica este �ndemnat sa se asocieze rugaciunii punerii �nainte rostita de catre protos �n altar prin cererea ca Cinstitele Daruri care au fost puse �naintea Domnului pe Sf�nta Masa sa fie primite de Acesta. Iar primirea lor �nseamna salasluirea Sf�ntului Duh, �n urma invocarii Lui �n timpul anaforalei, peste clerici, peste daruri si peste tot poporul, prefac�nd darurile si adunarea �n Trupul lui Hristos.

Pentru Sf�nta Biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica lui Dumnezeu intra �ntr-�nsa, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, m�nia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.
Apara, m�ntuieste, miluieste si ne pazeste pre noi, Dumnezeule, cu Harul Tau.
Prin aceste trei cereri preluate din ectenia mare rugaciunea pentru primirea Cinstitelor Daruri continua �n mod firesc cu rugaciunea pentru poporul care este adunat �n biserica, pentru cei care �cu credinta, cu evlavie si cu frica lui Dumnezeu� au venit sa primeasca Duhul Sf�nt si sa se uneasca cu Hristos aduc�nd sf�nta jertfa. Cunosc�nd dragostea nemarginita a lui Dumnezeu, ne �ncredintam purtarii Lui de grija pentru a fi izbaviti de toata rautatea.

Ziua toata desav�rsita, sf�nta, �n pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.
�ntr-unul din ultimele sale cuvinte (2) adresate obstii m�nastirii Sf�ntul Ioan Botezatorul din Essex, Anglia, Arhimandritul Sofronie, ucenicul Sf�ntului Siluan, sintetiza experienta sa duhovniceasca si �ntreaga traditie filocalica arat�nd ca scopul vietii noastre este de a cauta caile care duc la cunoasterea existentiala a Dumnezeului personal fac�nd experienta vietii �n El. Depasind logica noastra, �n Hristos �ntelegem ca Dumnezeu ne-a creat spre a deveni posesorii vietii Lui vesnice, fara de �nceput, spre a deveni asemenea Lui p�na la identitate, nu dupa fiinta ci �n har, �ntr-o comuniune deplina cu El. Acest program al teologiei celei mai �nalte �l putem pune �n practica �ncep�nd chiar de astazi, fac�nd ca �n fiecare zi preocuparea noastra sa fie a nu pacatui. Nefac�nd pacatul ne curatim mintea, inima si �ntreaga noastra fiinta de �ntunericul pacatului, devenind �n stare sa simtim nemijlocit ce anume vine de la Dumnezeu. Pun�nd zilnic �n rugaciune preocuparea noastra de a nu mai pacatui, gasim calea cea adevarata care ne duce la cunoasterea existentiala a lui Dumnezeu.
Biserica, prin slujbele sale, exprima acest adevar at�t de simplu si, �n acelasi timp, at�t de profund si anume ca calea spre cunoasterea lui Dumnezeu consta �n staruinta zilnica de a nu pacatui, r�nduind sa ne rugam �n fiecare zi pentru aceasta. Rugaciunea ��nvredniceste-ne Doamne �n ziua (seara, noaptea) aceasta fara de pacat sa ne pazim noi� este un exemplu �n acest sens. Ectenia cererilor exprima acelasi lucru: rugaciunea ca ziua �ntreaga sa o petrecem fara de pacat, �n pace, fac�nd astfel din ea o zi sf�nta, desav�rsita. E �n acelasi timp o atentionare asupra zilei de acum, acel astazi �n care se lucreaza m�ntuirea si asupra caruia Hristos ne �ndeamna sa ne concentram toata atentia: �ajunge zilei rautatea ei� (Matei 6, 24). Este binecunoscuta viclenia diavolului care ne amageste sa am�nam mereu (�m�ine nu astazi�) momentul pocaintei. De aceea Biserica, ne �ndeamna ca ziua de astazi, sa-I cerem Lui Dumnezeu si sa ne straduim noi �nsine, a o face sf�nta, desav�rsita, fara de pacat.

�nger de pace, credincios �ndreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.
Sf�ntul Ioan Gura de Aur arata �n omiliile sale (3) ca acest �nger de pace pe care �l cerem este chiar �ngerul pazitor care ne �nsoteste pretutindeni. M�ntuitorul �nsusi ne �ncredinteaza de existenta �ngerului pazitor: �Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca �ngerii lor, �n ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este �n ceruri.� (Matei 18, 10). �ngerul pazitor este un ajutor de nadejde pe care Domnul ni-l da �n straduinta noastra de a nu pacatui. Ne rugam ca �ngerul pazitor sa ne fie �credincios �ndreptator� adica sa fie �ntotdeauna cu noi �ndrept�ndu-ne pe calea cea str�mta care duce �n �mparatia lui Dumnezeu. Ne rugam sa ne fie pazitor at�t sufletului c�t si trupului, pazindu-ne de pacatele care ne duc la pierzare dar si de tot raul care se poate abate asupra noastra. Si ne rugam ca �ngerul nostru pazitor sa fie un �nger al pacii, un �nger care sa aduca pacea �n sufletul si �n jurul nostru eliber�ndu-ne de razboiul si tulburarea pe care o aduce diavolul.

Mila si iertare de pacatele si de gresealele noastre, la Domnul sa cerem.
�n nazuinta noastra de a nu pacatui, de a face din fiecare zi o zi fara de pacat sub ocrotirea �ngerului pazitor, ne gasim pe noi �nsine pacatosi av�nd nevoie de mila lui Dumnezeu. �ndraznim sa-i cerem iertarea pacatelor stiind iubirea Lui nemasurata fata de oameni.

Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem. Cerem pace lumii pentru ca �pacea este mama tuturor lucrurilor bune, fundamentul bucuriei� (4) si ne �ncredintam iubirii lui Dumnezeu, rug�ndu-L sa r�nduiasca El cele bune si de folos sufletului, adica cele ce sunt spre m�ntuire.

Cealalta vreme a vietii noastre �n pace si �ntru pocainta a sav�rsi, la Domnul sa cerem.
Ne rugam ca �cealalta vreme a vietii noastre� sa o petrecem �n pocainta care aduce pacea �n suflet. Aceasta petrecere �ntru pocainta a vietii nu este o perspectiva sumbra ci, din contra, �mbucuratoare daca avem o �ntelegere justa a pocaintei. Dupa cum arata parintele Rafail Noica pocainta nu trebuie �nteleasa la nivel moralist, ca o �miorlaiala pentru boroboatele sav�rsite�. Pocainta este dinamica catre vesnicie, �zv�cul launtric al unui suflet care �ntrezareste ceva din realitatile duhovnicesti si t�njeste dupa ele� exprimat de lumin�nda Saptam�nii Mari: �Camara Ta M�ntuitorule o vad �mpodobita si �mbracaminte nu am ca sa intru �ntru d�nsa��. (5)
Pocainta �ncepe cu viziunea pacatului. Potrivit parintilor Bisericii a-ti recunoaste pacatul este un mare dar al cerului, mai mare dec�t vederea �ngerilor. �Pocainta este un nepretuit dar ce s-a dat omenirii. Pocainta este minunea lui Dumnezeu, care ne creeaza din nou dupa cadere. Pocainta este revarsarea inspiratiei divine asupra noastra, cu puterea careia noi ne �naltam la Dumnezeu, Tatal nostru, pentru a trai �mpreuna cu El viata vesnica �n lumina iubirii Sale. Prin pocainta se sav�rseste �ndumnezeirea noastra. Darul acesta a devenit posibil prin rugaciunea lui Hristos din Ghetsimani, prin moartea Lui pe Golgota si prin �nvierea Lui�. (6)

Sf�rsit crestinesc vietii noastre, fara durere, fara rusinare (7), �n pace, si raspuns bun la �nfricosata Judecata a lui Hristos, sa cerem.
Ultima cerere ne pregateste pentru momentul trecerii din aceasta viata, moment esential �n existenta noastra pentru ca �n starea �n care ne va afla sf�rsitul, �n aceea vom ram�ne �n veci. De aceea ne rugam ca sf�rsitul nostru sa fie crestinesc, �mpreuna cu Hristos si marturisind credinta �n El. Constienti de neputintele noastre cerem ca sf�rsitul sa ne fie fara durere, fara o durere fizica mai presus de puterea noastra, dar mai ales fara durerea de a ne vedea lepadati de Dumnezeu. Ne rugam apoi ca sa nu fim rusinati atunci c�nd se vor deschide cartile constiintei si toate faptele si g�ndurile noastre vor fi vadite, ci sa dam un raspuns bun la �nfricosatoarea judecata. Acest raspuns bun nu e o dibacie avocateasca ci raspunsul unei vieti traite �n pocainta cu constiinta pacatoseniei proprii.

Pre Preasf�nta, Curata, Preabinecuv�ntata, Slavita Stap�na noastra, de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria cu toti sfintii pomenindu-o, pre noi �nsine si unii pre altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Ectenia cererilor reprezinta un adevarat program de viata duhovniceasca pentru fiecare credincios �n vederea unui �raspuns bun la �nfricosatoarea judecata a lui Hristos� si pentru a putea ram�ne de-a pururi uniti cu El. G�ndul la judecata finala este un imbold ca, av�nd exemplul si ajutorul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor �pre noi �nsine si unii pre altii si toata viata noastra� sa o daruim lui Hristos prin pocainta.

Cu �ndurarile Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Carele bine esti cuv�ntat, �mpreuna cu Preasf�ntul si Bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si �n vecii vecilor.
Ecfonisul care �ncheie ectenia subliniaza faptul ca �mplinirea tuturor cererilor noastre este posibila numai cu �ndurarile Fiului lui Dumnezeu, Care Si-a dovedit dragostea fata de noi prin �ntruparea si Crucea Sa.

1. Vezi S. Parenti, Nota sull�impiego del termine ???S?????? nell�Eucologio Barberini gr. 336 (VIII sec.), Ephemerides liturgicae 103 (1989), p. 413
2. Arhimandritul Sofronie, Cum se ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu?, �n Tine-ti mintea �n iad si nu deznadajdui! Spiritualitatea Sf�ntului Siluan Athonitul. T�lcuiri teologice, Sibiu, 2000, p.299-304
3. Omilii la Coloseni, 3, 4
4. Sf�ntul Ioan Gura de Aur, Omilii la Coloseni, 3, 4
5. Criza Bisericii daca ea exista, Conferinta sustinuta la Alba Iulia la 17.04.2003
6. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Bucuresti, 1995, p. 33
7. a?epa?s???t??,?? � care nu are de ce sa se rusineze, neacoperit de rusine, tradus �n editiile mai vechi ale Liturghierului cu nerusinat, termen care a capatat ulterior sensul principal de obraznic si ca urmare a fost �nlocuit �n editiile mai noi cu ne�nfruntat, care, �nsa, se �ndeparteaza mult de �ntelesul originar. Ca o traducere care sa exprime sensul originar propunem fara rusinare.

XXXVIII

Sarutarea pacii (I)

Biserica este umanitatea restaurata �n Hristos, chemata sa ajunga la unitate �n iubire dupa chipul Sfintei Treimi si marturisind credinta �n Sf�nta Treime. �n Biserica omul se �mplineste ca persoana �n comuniune cu Dumnezeu si cu semenii. De aceea participarea fiecarui credincios la Sf�nta Liturghie, slujba �n care Biserica se �nalta, ca Trup al lui Hristos, �n �mparatia lui Dumnezeu, nu poate fi un act individual ci trebuie sa fie un act personal, �n comuniune cu Dumnezeu si cu �ntreaga umanitate. ��n Sf�nta Liturghie umanitatea toata, rascumparata de Dumnezeu, se unifica si devine o icoana. Si aceasta icoana exprima doua aspecte: iubirea si credinta �n Dumnezeu� (1). Aceasta unitate �n credinta si �n dragoste care, dupa cum remarca �nca din secolul al II-lea d.H. Sf�ntul Ignatie al Antiohiei (2), caracterizeaza Biserica, se �nfaptuieste �n Sf�nta Liturghie, �n mod concret, �nainte de aducerea Sfintei Jertfe, prin doua acte: sarutarea pacii si marturisirea credintei prin rostirea Crezului.

Sarutarea pacii a fost prezenta �nca de la �nceput �n r�nduiala Sfintei Liturghii

Sarutul pacii este unul dintre cele mai vechi ritualuri crestine, mentionat �nca din Noul Testament. Astfel Sf�ntul Apostol Pavel �si �ncheie patru epistole cu un �ndemn la �mbratisare cu �sarutare sf�nta� (Rom 16, 16; I Cor 16, 20; II Cor 13, 12; I Tes 5, 26) iar Sf�ntul Apostol Petru �ndeamna la �mbratisare cu �sarutarea dragostei� (I Pt 5, 14). Aceasta �sarutare sf�nta� sau a �dragostei� este �nteleasa ca o modalitate concreta de dob�ndire a pacii dupa cum vedem �n finalul celei de a doua epistole catre Corinteni unde, �nainte de �ndemnul ��mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sf�nta�, Sf�ntul Pavel scrie: �traiti �n pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi� (II Cor. 13, 11).
Majoritatea exegetilor considera ca, epistolele fiind citite �n cult, sarutarea sf�nta avea statutul unui ritual liturgic �nca din perioada apostolica: �Ne gasim la Corint, �n timpul unei adunari a comunitatii. O epistola a apostolului este citita ascultatorilor atenti; ea se �ncheie; �nca un �ndemn la bine, unitate, dragoste si pace. Apoi rasuna solemn invitatia: "�mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sf�nta! Toti sfintii schimbati sarutul comuniunii crestine!ť - si corintenii se �mbratiseaza. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si �mpartasirea Sf�ntului Duh sa fie cu voi cu toti!ť. "Si cu Duhul tau!" - raspunde comunitatea. Epistola se �ncheie si Cina Domnului �ncepe�. (3)
Desi nu exista documente din perioada apostolica care sa descrie desfasurarea Sfintei Liturghii, �ncercarea de reconstituire de mai sus reuseste probabil sa surprinda destul de bine realitatea acelor timpuri. �n orice caz sarutarea pacii face parte din ceea ce cercetatorii numesc �primul strat� (4) (first stratum) al Sfintei Liturghii (adica ritualurile care au fost prezente �nca de la �nceput �n r�nduiala slujbei) fiind atestata cu claritate la mijlocul secolului al II-lea de Sf�ntul Iustin Martirul si Filozoful. (5)
�n Biserica primara sarutarea pacii era un ritual important al slujirii divine �nt�lnit si �n afara Sfintei Liturghii. (6) Potrivit lucrarii Traditia apostolica, atribuita Sf�ntului Ipolit Romanul (sec. II-III), si Constitutiilor Apostolice (7) (sec. IV) episcopul saruta noii botezati dupa mirungere ca semn al primirii �n Biserica iar la hirotonia unui nou episcop acesta era sarutat de �ntreaga comunitate ca semn al primirii lui ca pastor. Origen (sec. II-III) consemneaza obiceiul ca, �n �ncheierea rugaciunii, credinciosii sa-si dea sarutarea pacii pe care Tertulian (sec. II-III) o numeste �pecetea rugaciunii� (De oratione, 18), autentificarea unei rugaciuni adevarate.

Mult timp sarutarea se dadea pe gura

Un aspect destul de socant pentru omul modern este faptul ca sarutul pacii se dadea pe gura, fara a avea �nsa nimic senzual sau necurat �n el. �n mediul iudaic si greco-roman se sarutau pe gura doar membrii de familie si prietenii foarte apropiati. Sarutarea crestina pe gura era o practica neconventionala, atest�nd constiinta puternica a apartenentei la Biserica ca madulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos. De aceea catehumenii si penitentii nu aveau dreptul sa dea sarutul pacii, ei nefiind �n Biserica si sarutul lor nefiind sf�nt (Traditia apostolica, cap. XVIII). Sf�ntul Ioan Gura de Aur justifica sarutarea pe gura: �Noi suntem templul lui Hristos. De aceea ceea ce sarutam este intrarea, vestibulul acestui templu (�) Prin aceste usi Hristos intra �n noi (�) c�nd ne �mpartasim (�) Nu este o cinste oarecare cea pe care gura o primeste atunci c�nd primeste Trupul Domnului. Acesta este principalul motiv pentru care dam sarutarea aici�. (8)
Practica sarutarii pe gura a supravietuit mult timp �n Biserica. La sf�rsitul secolului al XI-lea Sf�ntul Teofilact al Bulgariei este �ntrebat de fratele sau Dimitrie de ce �n Postul Mare sarutarea pacii se da pe umeri si nu pe gura ca �n restul anului (9), de unde �ntelegem ca practica curenta era ca clericii sa-si dea sarutarea pacii pe gura. De altfel editiile slave ale Liturghierului mentioneaza p�na prin secolul al XVII-lea ca sarutarea pacii se da pe gura. Treptat s-a generalizat �nsa practica sarutarii pe umeri, asa cum am vazut ca se proceda la sf�rsitul secolului al XI-lea �n Postul Mare.

P�na �n secolul al XI-lea at�t clericii c�t si credinciosii �si dadeau sarutarea pacii

Sarutarea pacii �si arata �ntreaga sa valoare �n cadrul Sfintei Liturghii ca moment esential �n care �ntreaga comunitate, clerici si laici, �si manifesta unitatea de iubire, conditie a aducerii sfintei jertfe potrivit cuvintelor M�ntuitorului: �daca �ti vei aduce darul tau la altar si acolo �ti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva �mpotriva ta, lasa darul tau acolo, �naintea altarului, si mergi �nt�i si �mpaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau� (Matei 5, 23-24). La �ndemnul diaconului ��mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sf�nta!� p�na prin secolele IV-V, �Sa ne iubim unii pe altii!� mai t�rziu) toti participantii la Sf�nta Liturghie �si dadeau sarutarea pacii, fiecare �n r�ndul treptei sale: preotii cu episcopul si �ntre ei, diaconii cu diaconii, laicii cu laicii. �n cazul laicilor ritualul se sav�rsea �ntre vecinii din biserica astfel �nc�t nu se producea tulburare la slujba si nici nu lua timp mult. La �nceput, c�nd crestinii stateau amestecati �n biserica, sarutul se dadea si �ntre barbati si femei. La scurt timp, datorita smintelilor care puteau sa apara, barbatii si femeile au fost separati �n locas, sarutul d�ndu-si-l de acum �ncolo barbatii cu barbatii si femeile cu femeile. (10)

Sarutarea pacii �nseamna �mbracarea fiecaruia si a tuturor �n iubirea lui Hristos

Din secolul al XI-lea sarutarea pacii se restr�nge �n general la clericii din altar. Ca urmare �ndemnul diaconului la dragoste reciproca nu se mai concretizeaza �ntr-un act, chemarea la o actiune devenind chemarea la o stare sufleteasca. Aceasta actiune avea �nsa o importanta deosebita fiind �o lucrare sf�nta a iubirii, semnul si ritualul vazut prin care � �n chip nevazut dar real � se sav�rsea revarsarea iubirii lui Dumnezeu �n inimile credinciosilor, era �mbracarea fiecaruia si a tuturor laolalta �n iubirea lui Hristos� (11). A te �mbraca �n iubirea lui Hristos �nseamna a primi harul dumnezeiesc care te face sa-ti depasesti limitele egoismului si sa te asemeni lui Dumnezeu �mbratis�nd pe toti �n iubire, chiar si pe dusmani. A te �mbraca �n iubirea lui Hristos �nseamna sa nu mai vezi �n aproapele tau, �ncep�nd chiar cu cel ce se �nt�mpla sa fie l�nga tine �n biserica, un strain sau chiar un dusman, ci un frate. �nseamna sa constientizezi faptul ca Hristos ne uneste pe toti �n Biserica, ca madulare ale Trupului Sau, prin participare la Sf�nta Liturghie. Daruindu-si sarutul pacii crestinii marturisesc credinta ca se �mpartasesc de iubirea celui ce este prezent �n mijlocul lor precum a promis: �unde sunt doi sau trei, adunati �n numele Meu, acolo sunt si Eu �n mijlocul lor� (Matei 18, 20). De aceea �mbratis�ndu-se ei spun �Hristos �n mijlocul nostru� � �Este si va fi!� � �Totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor!�.
Ritualul sarutarii pacii, asezat �naintea anaforalei si a �mpartasirii, scoate �n evidenta faptul ca nu putem sa intram �n comuniune cu Dumnezeu daca nu suntem uniti �n iubire cu ceilalti membri ai Bisericii: �Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau �l uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau� (I Ioan 4, 20-21). �Nu se poate �nfaptui �mpreuna noastra �naltare spre Cel Unul si spre �mpartasirea de Unul av�nd despartiti pe aceia de unirea �ntru pace cu noi� scrie Sf�ntul Dionisie Areopagitul. (12)

Sf�nta Liturghie presupune si angajarea trupeasca, �n relatia cu Dumnezeu prin �mpartasire si �n relatia cu aproapele prin sarutarea pacii

Sarutarea pacii este un act �n care trupul exprima si transmite iubirea fata de aproapele ca �mpartasire din iubirea lui Hristos. De la �nceputul Bisericii s-a �nteles faptul ca �n Sf�nta Liturghie relatia de iubire fata de aproapele trebuie sa implice si trupul �n actul sarutarii pacii, asa cum relatia cu Dumnezeu angajeaza si trupul �n actul �mpartasirii. Omul este o fiinta dihotomica, trup si suflet. Trupul, care potrivit �nvataturii Bisericii nu este rau �n sine, participa alaturi de suflet la rugaciune. Prin intermediul trupului daruim si primim: aducem darul la altar, un dar material const�nd �n p�ine si vin dar cu o profunda �ncarcatura simbolica, si primim �n schimb �nsusi Trupul si S�ngele Domnului ca hrana trupeasca. Astfel printr-un act trupesc, m�ncarea, ne unim cu Dumnezeu si experiem iubirea Lui. Tot asa iubirea fata de cel ce, �mpreuna cu mine este madular al Trupului lui Hristos, Biserica, si participa la Sf�nta Liturghie, nu poate sa se rezume doar la o stare sufleteasca ci se exprima �ntr-un act trupesc, sarutarea pacii, ca o daruire si primire efectiva a iubirii. �Sa nu-ti �nchipui ca sarutarea aceasta este o sarutare obisnuita, din acelea ce-si dau prietenii pe strada sau �n piata, arata Sf�ntul Chiril al Ierusalimului. Sarutarea aceasta uneste sufletele unele cu altele si �ndeparteaza din suflete orice vrajmasie. Sarutarea aceasta este un semn al unirii sufletelor si al izgonirii oricarei vrajmasii.(�) Sarutarea aceasta este deci �mpacare; pentru aceasta e sf�nta�. (13)

Note:

1. Parintele Symeon �n Celalalt Noica, marturii ale monahului Rafail Noica �nsotite de c�teva cuvinte de folos ale Parintelui Symeon, Editura Anastasia, 1994, p. 137
2. Epistola. catre Magnezieni, I, , 2, �n Scrierile Parintilor Apostolici, Bucuresti, 1995, p. 198
3. H. Lietzmann, Messe und Herrenmahl, de Gruyter, Berlin, 1955, p. 229
4. vezi Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p. 105 s.u.
5. Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia I, cap. 65 �n Apologeti de limba greaca, Buc., 1997, p. 93
6. vezi Paul de Clerk, Le geste de paix: usages et significations, �n Liturgie et charit� fraternelle, Conf�rences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105, Edizioni Liturgiche, Roma, 1999, p. 102-111
7. Cea mai �ntinsa colectie canonico-liturgica din primele secole crestine dat�nd din a doua jumatate a secolului al IV-lea, foarte probabil de origine siriaca, cuprinz�nd �n general, cu unele modificari, texte mai vechi. Este importanta pentru ca a pastrat cele 85 de canoane apostolice si numeroase r�nduieli liturgice printre care si textul complet al Liturghiei numita clementina. Cu exceptia canoanelor apostolice, opera a fost os�ndita de Sinodul II Trulan (692) ca �falsificata de eretici� dar �si pastreaza valoarea documentara �n special �n ceea ce priveste practica liturgica din primele secole. Vezi Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologia, vol. II, Bucuresti, 1985, p.520-521
8. Omilia 30 la II Corinteni, The Master Christian Library, Disk Two, AGES Software, Rio, WI USA, Version 7, 1999, p. 901
9. la R. Bornert, Les commentaires byzantines de la Divine Liturgie du VIIe au XVe siecle, Paris, 1966, p. 212
10. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 389-390
11. A. Schmemann, Euharistia. Taina �mparatiei, ed. Anastasia, p. 142
12. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, III,III,8 �n Opere Complete, trad., introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 82
13. Sf�ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a V-a mistagogica, 3, �n Cateheze, trad si note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Bucuresti, 2003, p. 359.

XXXIX

Sarutarea pacii (II)

Sarutarea pacii este un ritual liturgic de mare forta �n care omul se deschide fata de aproapele si se �mbraca �n iubirea lui Hristos printr-un act al trupului care exprima �mpacarea si unirea sufletelor �n iubirea daruita reciproc. Importanta deosebita a acestui gest al pacii este demonstrata de faptul ca este �nt�lnit �n toate riturile liturgice, fac�nd parte din structura originara a Liturghiei. El scoate �n evidenta o trasatura fundamentala a cultului crestin si anume ca legatura cu Dumnezeu nu se poate stabili fara o relatie iubitoare cu aproapele.

�Pace voua� este marturisirea si transmiterea pacii treimice

Principalele momente ale Sfintei Liturghii (lecturile biblice ca �mpartasire cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuv�nt, aducerea sfintei jertfe si sfintirea darurilor prin rostirea anaforalei, fr�ngerea si �mpartasirea cu Sfintele Taine) sunt precedate de daruirea pacii de catre �nt�i-statatorul slujbei printr-un gest de binecuv�ntare �nsotit de cuvintele �Pace tuturor�, marturisind astfel de fiecare data ca Hristos �nsusi este �n mijlocul nostru.
�Pace voua� este salutul lui Hristos �nviat, un salut care nu e un simplu cuv�nt de politete ci o daruire efectiva a acelei paci (salom) mesianice care �nseamna, potrivit Sfintei Scripturi, plenitudine, �mplinire, echilibru fericit, armonie. Este climatul specific Noului Legam�nt al lui Dumnezeu cu oamenii �n Iisus Hristos �nviat. Pacea lui Hristos este o pace jertfelnica, rodul eshatologic al Crucii, semnul comuniunii regasite cu Dumnezeu si cu toti: �Caci �n El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea. Si printr-�nsul toate cu Sine sa le �mpace, fie cele de pe pam�nt, fie cele din ceruri, fac�nd pace prin El, prin s�ngele crucii Sale� (Coloseni 1, 19-20). �Pace voua� este marturisirea si transmiterea pacii treimice, este o invitatie de a intra �n plenitudinea vietii treimice �n masura primirii acesteia prin credinta. (1)
Rostind �Pace tuturor�, protosul binecuvinteaza adunarea �n semnul crucii �nchipuind cu degetele literele grecesti care prescurteaza numele M�ntuitorului (IC XC), arat�nd astfel ca prin Crucea lui Hristos s-a restabilit comuniunea �ntre Dumnezeu si om si noi putem fi facuti partasi pacii treimice. Prin acest gest protosul, �n puterea Duhului Sf�nt, transmite, asemenea lui Hristos, �n mod efectiv pacea �de sus� celor ce sunt gata sa o primeasca: �Si de va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra se va odihni peste el, iar de nu, se va �ntoarce la voi� (Luca 10, 6). Credinciosii raspund �Si duhului tau!� amintindu-si lor �nsisi ca Duhul Sf�nt este �n protos si ca protosul nu face nimic de la el ci harul Duhului este de fata si se pogoara peste toti. (2) Duhul Sf�nt face din fiecare participant la Sf�nta Liturghie un fiu al pacii, ne face partasi pacii Dumnezeului Treimic care este pace tainica, ad�ncime linistita, plenitudine nedescrisa, reciprocitate de iubire.
Numai atunci c�nd primim pacea de �de sus� �n sufletul nostru putem sa ne deschidem cu iubire fata de aproapele si sa ne unim �n Trupul lui Hristos, Biserica. De aceea daruirea pacii de catre protos �nainte de anafora este si o inaugurare a ritualului sarutarii pacii. Aceasta sarutare are ca semnificatie principala tocmai primirea si transmiterea darului pacii lui Dumnezeu, �salom�-ul biblic care este darul mesianic prin excelenta (Lc. 2, 14; 24, 36; In. 20, 19; 21, 26), darul eshatologic caracteristic Noului Israel, devenit un ritual liturgic de mare forta. (3)

Iubirea dintre noi este o marturisire de credinta �n Sf�nta Treime

�Sa ne iubim unii pe altii ca �ntr-un g�nd sa marturisim� �ndeamna diaconul la sarutarea pacii iar poporul raspunde �Pe Tatal, pe Fiul si pe Sf�ntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita�. Nu se stie exact cum a evoluat aceasta formula liturgica deoarece vechile manuscrise liturgice nu cuprind de obicei dec�t cele rostite de episcop sau preot, partea ce revine diaconului fiind eventual indicata de cuvintele �ncepatoare. �n orice caz �n primele secole se folosea expresia paulina: ��mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sf�nta� (I Cor. 16, 20). �n secolul al X-lea �nt�lnim �ndemnul �Sa ne iubim unii pe altii!� caruia ulterior i se adauga �ca �ntr-un g�nd sa marturisim� (�nt�lnit �n manuscrise din secolul al XII-lea), completare care leaga �ndemnul la iubire de marturisirea credintei. Raspunsul �Pe Tatal, pe Fiul si pe Sf�ntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita� apare tot din secolul al XII-lea fiind initial recitat numai de clerici si apoi preluat de popor. (4)
�n forma ei de azi formula liturgica ce introduce sarutarea pacii scoate �n evidenta faptul ca iubirea dintre noi este premiza marturisirii credintei �n Sf�nta Treime. Chiar mai mult, �nsasi iubirea dintre noi, ca �mpartasire din iubirea Sfintei Treimi, este o marturisire de credinta �n Sf�nta Treime. �Daca n-am simti valoarea iubirii, care nu ne poate veni dec�t de la Dumnezeu Cel �n Treime, nu am lauda si admira cu toata puterea Sf�nta Treime si nu ne-am sili sa �naintam �n ea. Astfel marturisind credinta noastra �n Dumnezeu cel �n Treime nu socotim pe Dumnezeu ca un adevar teoretic ci ne marturisim credinta noastra �ntr-un Dumnezeu al iubirii �n Sine �nsusi si izvor al iubirii din noi�. (5)

Hristos este �n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii

�n timpul c�ntarii �Pe Tatal, pe Fiul si pe Sf�ntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita� episcopul si preotii se �nchina de trei ori �n fata Sfintei Mese rostind �Iubi-Te-voi Doamne, v�rtutea mea, Domnul este �ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu� (Ps. 17, 1) si saruta Cinstitele Daruri si Sf�nta Masa.
Practica sarutarii, mai �nt�i numai a Sfintei Mese apoi si a Cinstitelor Daruri, apare prin secolul al XIII-lea fiind introdusa probabil ca un substitut al sarutului pacii la Liturghia sav�rsita de un singur preot si ulterior generalizata. (6) Acest act este o expresie a dragostei fata de Dumnezeu pe care o aratam sarut�nd Cinstitele Daruri, care se vor preface �n Trupul si S�ngele Domnului, si a Sfintei Mese, altarul pe care se aduce Sf�nta Jertfa.
Dragostea si credinta �n Dumnezeu o exprimam folosindu-ne de cuvintele psalmistului: �Iubi-Te-voi Doamne, v�rtutea mea, Domnul este �ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu� (Ps. 17, 1). Ne aratam astfel dorinta de a �mplini prima porunca a Domnului: �Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta� (Marcu 12, 30). Dumnezeul nostru e Cel ce ne-a iubit mai �nt�i: �Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, �nc�t pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede �n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica� (Ioan 3, 16). El ne da si noua puterea sa-L iubim si sa ne iubim aproapele, chiar si pe vrajmasi, el este �v�rtutea, �ntarirea, scaparea si izbavitorul� nostru. Liturghierul precizeaza ca, pentru a sublinia solemnitatea momentului, acest verset poate fi c�ntat �n altar sau la strana.
�n cazul slujbei �n sobor episcopul si preotii, dupa sarutarea Cinstitelor Daruri si a Sfintei Mese, �si dau succesiv sarutul pacii pe umeri, str�ng�ndu-si m�na dreapta. Sarutarea se da de trei ori �n numele Sfintei Treimi, cel dint�i spun�nd: �Hristos �n mijlocul nostru�, celalalt raspunde �Este si va fi� iar cel dint�i �ncheie �Totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor�. Marturisim astfel ca Hristos este �n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii. �n practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor, preotii �si saruta reciproc m�inile pentru ca Hristos lucreaza sfintenie prin aceste m�ini. Sarutarea umerilor, care �n timpul lui se practica numai �n Postul Mare, este explicata de Sf�ntul Teofilact al Bulgariei prin aceea ca �umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului pentru a fi rastigniti cu El, �n masura �n care ne e posibil�. (7) Nu putem sa ne iubim aproapele, inclusiv dusmanii, dec�t lepad�ndu-ne de egoism, asum�ndu-ne crucea si urm�ndu-i lui Hristos (Matei 16, 24).

Practicarea din nou a sarutarii pacii de catre credinciosi ar fi benefica

Timp de peste zece secole toti participantii la Sf�nta Liturghie, at�t clericii c�t si credinciosii, �si dadeau sarutul pacii. Dupa secolul al X-lea acest ritual s-a restr�ns la clericii din altar, dar restr�ngerea nu a fost urmarea unei hotar�ri a autoritatii bisericesti. �n articolul precedent si �n cel de fata am �ncercat sa surprindem importanta deosebita a acestui gest al pacii care face parte din structura originara a Sfintei Liturghii. El nu poate fi redus la o stare sufleteasca ci implica un act concret prin care iubirea si pacea dumnezeiasca este primita si transmisa fratelui din biserica, unindu-ne cu totii �n iubirea lui Hristos si marturisirea Sfintei Treimi, structura supremei iubiri.
Un gest al pacii este prezent �n toate riturile liturgice crestine, forma lui concreta de �mplinire fiind diferita de la un rit la altul si de la o epoca la alta, �n functie de contextul cultural si traditiile locale. Esential �n ceea ce priveste sarutarea pacii nu este �nsa forma concreta de �mplinire ci faptul de a fi un gest trupesc care sa exprime dragostea curata fata de aproapele.
Din fericire, daruirea sarutarii pacii �ntre credinciosi nu a disparut cu totul nici �n Ortodoxie. �n cazul tarii noastre, Parintele Dumitru Staniloae da marturie despre practicarea sarutului pacii �n unele biserici din Transilvania �ntr-o forma specifica: sarutarea m�inilor credinciosilor mai �n v�rsta de catre cei mai tineri urmata de �mbratisarea lor, barbati cu barbati si femei cu femei. (8) Aceeasi practica se �nt�lneste si la sud de Carpati. (9) Pastrarea pe alocuri �n Ortodoxie a acestui gest al pacii �ntre credinciosi precum si lipsa unei hotar�ri a autoritatii bisericesti care sa-l interzica dovedeste ca nu exista nici un impediment canonic pentru sav�rsirea lui. Din contra, importanta sa deosebita �n angajarea participarii efective a credinciosilor la slujba dovedeste importanta reintroducerii lui, �n ultimul timp �nt�lnind tot mai multe initiative �n acest sens. (10) Multi credinciosi au pierdut constiinta �mpreunei slujiri la Sf�nta Liturghie si tind sa devina simpli spectatori pasivi: nu aduc darul de p�ine si vin la altar, nu c�nta, nu se �mpartasesc dec�t rareori, nu-si dau sarutul pacii. Sigur, reintroducerea sarutului pacii nu rezolva toate problemele, dar este un pas �nainte spre o participare deplina la slujba. Cei care l-au practicat pot da marturie ca, atunci c�nd e facut cu sinceritate, sparge efectiv �zidurile� care ne despart de multe ori de cei ce se �nt�mpla sa fie l�nga noi �n biserica, fac�ndu-ne sa ne simtim frati. Si sa nu uitam ca multi din cei ce parasesc Ortodoxia pentru a merge la secte acuza faptul ca nu au simtit comuniunea si iubirea �n Biserica si nu au �nteles slujbele.
�n mod concret sarutul pacii �ntre credinciosi se poate da astazi �n timpul c�ntarii �Iubi-Te-voi Doamne� a carei interpretare este permisa de Liturghier. C�ntarea este foarte potrivita pentru acest moment, marturisind ca iubirea aproapelui �si ia puterea din iubirea lui Dumnezeu. Sarutul se poate da �ntre vecini, ca �n epoca primara, barbati cu barbati si femei cu femei, fara a se produce tulburare �n biserica. Ca forma concreta, adapt�ndu-ne la contextul de azi, nu se pune problema sarutului pe gura. Se poate opta pentru forma traditionala rom�neasca, sarutarea m�inilor credinciosilor mai �n v�rsta de catre cei mai tineri urmata de �mbratisarea lor, care �nsa este greu de aplicat �n mediile mai putin traditionale, sau pentru simpla str�ngere a m�inii ca �n ritul roman. Credem �nsa ca cea mai potrivita forma este cea practicata de preoti �n altar: str�ngerea m�inii si sarutarea umerilor �nsotita de formula �Hristos �n mijlocul nostru� � �Este si va fi� � �Totdeauna, acum si pururea si �n vecii vecilor�. C�nd preotul slujeste singur �si poate da sarutarea pacii cu paracliserul asa cum se practica si �n vechime. (11)

Sarutarea pacii presupune respingerea oricarei ipocrizii sau viclenii

O conditie esentiala pentru ca acest gest sa fie lucrator este sinceritatea lui, respingerea oricarei ipocrizii sau viclenii. Textele liturgice si Sfintii Parinti atentioneaza �n repetate r�nduri asupra acestui lucru. Astfel �n Constitutiile Apostolice, dupa ce se relateaza ca la momentul sarutarii pacii diaconul avertiza: �Nimeni sa nu aiba ceva �mpotriva cuiva. Nimeni sa nu fie fatarnic!� se adauga: nimeni sa nu o faca precum Iuda care l-a v�ndut pe Domnul printr-un un sarut. (12) Sarutarea pacii trebuie sa fie expresia iubirii sincere fata de aproapele (Origen) (13) si sa nu fie data doar cu buzele ca Iuda av�nd ura si rautate fata de fratii �n credinta (Theodor de Mopsuestia) (14). Fiind simbolul �mpacarii interioare despre care vorbeste Evanghelia, sarutarea pacii trebuie sa fie o sarutare a sufletului, o �mbratisare a inimii si nu doar a buzelor si al gurii (Sf�ntul Ioan Gura de Aur) (15). �n aceste conditii reactualizarea acestui gest si pentru credinciosi nu constituie o abatere de la traditie ci din contra, o �ntoarcere la aceasta, cu efecte benefice pentru slujirea si trairea ortodoxa.

Note:

1. Yves Fauquet, La formule liturgique �La paix avec vous�, �Paix a vous� est-elle un k�rygme trinitaire? , �n Trinit� et liturgie, Conf�rences Saint-Serge, XXXe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1983, Subsidia C.L.V. 32, Edizioni Liturgiche, Roma, 1984, p. 99-102
2. Sf�ntul Ioan Gura de Aur, Omilia I la Rusalii, 4, �n Predici la sarbatori �mparatesti si cuv�ntari de lauda la sfinti, Bucuresti, 2002, p. 207-208
3. Paul de Clerk, Le geste de paix: usages et significations, �n Liturgie et charit� fraternelle, Conf�rences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105, Edizioni Liturgiche, Roma, 1999, p. 98
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 380-383
5. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 244
6. Robert Taft, Great Entrance, p. 388
7. la R. Bornert, Les commentaires byzantines de la Divine Liturgie du VIIe au XVe siecle, Paris, 1966, p. 212
8. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune �n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 246
9. Pentru localitatea Salciile, Prahova vezi Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata, ed. Antim, 2002, p. 447
vezi de exemplu precizarile Liturghierului �n limba franceza editat cu binecuv�ntarea 10. IPS Iosif Pop, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, Monastere de la Theotokos, Villebazy, 2002, p. 152
11.vezi Robert Taft, Great Entrance, p. 388
12. Cartea a II-a, 57, 16-17, la Marcel Metzeger, La reconciliation entre les fideles, comme condition du baiser de paix dominical dans les �Constitutions Apostoliques�, �n Liturgie et charit� fraternelle, Conf�rences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105, Edizioni Liturgiche, Roma, 1999, p. 75
13. Comentariu la Romani, 10, 33 la R. Bornert, op. cit., p. 61
14. Omiliile catehetice, 15, 41la M. Metzger, op. cit, p. 75
15. De compuctione ad Demetrium, 1, 3 la R. Taft, op. cit., p. 390.

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright � 2002-2004, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.