POVESTEA VIETII MELE SI

DESCRIEREA

MOARE MAMA

    �n primavara anului 1929, mama se �mbolnaveste dintr-o frica si, caut�ndu-se cu doctori, n-a avut parte a se vindeca si �n luna septembrie tragea sa moara. Toate rudele vorbeau cu cei doi frati, care acum erau am�ndoi casatoriti si stateau �n casa cu mama, ca �n timpul cel mai scurt mama va trece la cele vesnice. Eu, auzind ce vorbesc, am mers la patul mamei, �ngenunchind. Mama ma �ntreaba ce am. I-am spus:

- Toti �n curte spun ca ai sa mori, dar eu ce-o sa ma fac? Cui ma lasi, ca nimeni nu ma iubeste?! Scumpei mele mame �i curgeau lacrimile pe obraz, ma ia, ma saruta si �mi zice:

- O vezi? La Ea sa te rogi de acum, caci ea ti-i mama ta adevarata si de la nimeni sa nu mai astepti mila, dec�t numai de la Ea!

Eu asa de tare am crezut cuvintelor ei, �nc�t plina de bucurie, i-am raspuns:

- Bine, mama! Si fericita m-am ridicat din genunchi, mi-am sters lacrimile de pe obraz, m-am �nchinat la Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu si am plecat la joaca.

Noaptea, mama a trecut la cele vesnice, las�ndu-ma pe mine, de noua ani, �n grija Maicii Domnului.

�n ziua de 14 septembrie i-a fost �nmorm�ntarea. Am stat linistita p�na a fost sa o scoata din casa, c�nd au scos-o s-o duca la biserica, am �nceput sa tip, trag�ndu-ma de cele doua coade ce-mi at�rnau pe cap, �nc�t lumea adunata lasase pe mama si pl�ngea de mila mea. Si cu adevarat eu eram mai de pl�ns, caci ram�neam a nimanui.

�ntorc�ndu-ma de la cimitir, dupa ce s-a dat masa, cei patru frati au �nceput sa �mparta tot ce avusese mama �n casa, �n curte, si la c�mp. Eu �i priveam si asteptam sa vad mie ce-mi da. Dupa ce au �mpartit tot, eu le zic:

- Dar mie nu-mi dati nimic?!

Toti se uita la mine cu priviri ur�te, iar fratele Petrica �mi zice:

- Tu sa mergi la tatal tau sa-i ceri avere, nu de la noi!

Eu, ca desteptata dintr-un somn, am strigat tare:

- Cum? Eu am tata, badie Petrica?

- Da! Ai!

- Si unde-i?

- La Galati...

Am iesit afara �n curte, ma uitam spre cer si nu-mi venea sa cred. Intru repede �n iatac, unde zacuse mama si iau icoana Maicii Domnului, careia ma predase mama, o str�ng la piept si-i spun: "Mama asa mi-a zis ca tu esti Mama mea, Prea Sf�nta!" Si caut�nd perna ce-o aveam data de pomana de nana mea la botez, am aflat ca mi-o �mpartisera �ntre ei. Necajita le zic:

- Dati-mi perna ce-o am de la mama mea, ce mi-ati luat-o.

Eu fericita ca o am, fug �n curte, �ntr-o m�na tin�nd icoana, iar �n cealalta perna. Si fiindu-mi necaz pe mama ca nu mi-a spus ca eu am tata, am alergat la cimitir, la morm�ntul ei si pl�ng�nd mult, am adormit toata noaptea pe morm�nt, iar dimineata m-au sculat niste femei care tam�iasera un alt morm�nt si m-au dus acasa, cu icoana si cu perna �n brate.

DUPA MOARTEA MAMEI

    De-acum �ncepe viata de suferinta, care m-a tinut str�ns legata de Maica Prea Curata, singura veriga a nadejdilor mele.

Trag�ndu-se toti pe la casele lor, eu ram�neam a nimanui. Vaz�ndu-ma �ndepartata de toti, am mers �n gradina cu icoana Maicii Domnului, singura mea m�ng�iere si perna, averile mele pretioase si pl�mgeam vorbindu-i Maicii Domnului: "Miluieste-ma, ca asa mi-a spus mama mea!” Si nu stiu de ce, ca de c�te ori spuneam Maicii Domnului aceste cuvinte, pe loc adormeam. Iar c�nd ma sculam, eram tare fericita si nu-mi mai trebuia nimic.

Vaz�ndu-ma at�t strainii, c�t si unele din rudele mele ca mergeam de colo-colo, ca melcul cu casa �n spate, s-au g�ndit sa faca un sfat familiar si sa vada ce-i de facut cu mine. Dupa cum vorbeau, am vazut ca nimeni nu vrea sa-si �mpovareze familia si cu grija mea, dar, p�na la urma, s-a hotar�t ca acela ce sta �n casa mamei sa ma tina si pe mine, d�ndu-mi �ngrijirea trebuitoare. Si am ramas �n casa mamei, l�nga fratele Petrica si cumnata Ionica.

�NTRERUP SCOALA

    A venit vremea sa merg la scoala. Intram �n clasa a treia, dar badia Petrica, fratele la care stam, nu vrea sa ma dea, zic�ndu-mi:

- Vrei carte? Nu-ti mai merge ca atunci c�nd erai cu mama!

C�nd traia mama, mereu �i spuneam ca vreau sa ma fac doctorita, ca eu credeam ca doctorii nu se �mbolnavesc niciodata. Si mai t�rziu am aflat ca nu-i asa cum credeam eu de doctori, si-i spuneam mamei ca vreau sa �nvat carte sa ma fac preoteasa. Biata mama �mi tinea hangul si-mi zicea: "Tu sa �nveti bine, ca mama coase cu acul si te da la scoala!" Mama era croitoreasa, de aceea vorbea asa.

BUCURII DIN COPILARIE

    G�ndind la mama care era moarta, �mi aduceam aminte de unele bucurii copilaresti traite �n preajma ei.

Mie �mi placea tare mult sa ma joc cu papusile. Le faceam case �n livada si tineam sa fie mare familia papusilor, cu copii, iar mama lor sa fie bine �mbracata. Pentru a-mi vedea aceasta dorinta �mplinita, ma furisam pe l�nga mama si ocheam c�te o stofa frumoasa, cu flori pe ea sau de matase si fara sa ma vada, taiam din materialul, desigur strain, zic�nd ca doar merita si papusa mea o rochita ca asta. Iar c�nd �ncepea biata mama sa croiasca, vedea ca nu-i iese. O sucea �n toate partile, vedea ca �n carnetul ei era at�t c�t �i trebuia, iar acum �i lipseste si nu-si putea �nchipui de unde-i vine asta. Iar eu faceam papusei mele rochita cu volane, ba si la copiii papusei! C�teodata, c�nd luam mai mult si de simteam ca mama e necajita ca nu-i iese rochia clientei, eu mergeam si o m�ng�iam, sarut�ndu-o si rug�nd-o sa mai lase lucrul, ca o sa �mbatr�neasca.

Vaz�ndu-ma mama cum ma �nv�rteam pe l�nga d�nsa, a priceput ca eu trebuie sa-i fi facut bucata, si �ntreb�ndu-ma de n-am taiat din materialul de rochie, eu, foarte linistita, �i raspundeam ca da, am luat ca-mi trebuia pentru papusi, ca duminica am o nunta. Scumpa si buna mea mamica nu ma batea, nici nu ma ocara, dec�t se prefacea ca moare, iar eu o trageam de m�ini si o rugam sa nu moara, ca nu mai fac niciodata; dar ea nu-mi raspundea nimic. Eu �i ziceam ca am crezut ca tine mai mult la mine si la papusile mele, dec�t la acea femeie, careia-i lucreaza rochia, dar n-o sa mai fac asa ceva �n veac. Si, las�ndu-ma sa pl�ng bine, de aproape credeam ca a murit, deschidea ochii zic�ndu-mi ca i-a fost mila ca pl�ngeam, altfel nu mai �nvia. Eu credeam si n-am mai pus m�na nici pe un fir de ata. Si ma feream ca de foc sa n-o supar, ca sa nu moara iubita mea mama, ca Doamne, era cea mai mare durere si teama sa ram�n fara mama. Si chiar c�nd scumpa mea mama a �nchis ochii pentru totdeauna, eu credeam ca am suparat-o cu ceva si se face ca moare.

Stam nemiscata pe patul unde era asezata �n odaia cea mare si o m�ng�iam ca de obicei pe m�ini si pe obraji, dar acum era toata rece, ceea ce-mi slabea nadejdea ca o sa mai deschida ochii.

Asa era buna si bl�nda mea mama. Ma �nvata cum trebuie sa fiu, fara sa ma atinga cu doua degete macar. Era vesnic vesela si totodata �mi arata z�mbetul ei de mama, chiar de era �nvaluita de o anumita tristete, pe care niciodata nu mi-a aratat-o. Nu-mi taia av�ntul de la ceva, daca vedea ca nu mi se croieste rau viata mea de copil.

�mi mai aduc aminte cum pe la noi se obisnuia vara sa se faca caluian (un copil mort, facut din lut). Acest caluian se facea �n timpul verii c�nd nu ploua. Era pus �ntr-un sicriu de marimea lui si �nconjurat cu flori. Se bocea de fete de la v�rsta de cinci ani p�na la doisprezece ani. Dupa ce era bocit de fiecare fetisoara �n parte, se alegea o fata care avea parul capului mai mare si-o punea ca preot, despletindu-i coadele si at�rn�ndu-i ceva de g�t ca epitrafir si pe spate vre-un bazir, ca felon, iar celelalte se �mparteau �n c�ntarete si bocitoare. Apoi patru fete lu�nd sicriasul, mergeau cu toatele, colind�nd �n alai de �ngropare satul si apoi o luau spre Siret, fiecare fac�ndu-si datoria, adica, preotul, c�ntaretele si bocitoarele. Tot satul iesea si se uita la acest joc copilaresc.

C�nd m-am facut de cinci ani, am mers si eu la o adunare de copii pentru bocit si eu caluianul. Dar mama mea care ma iubea at�t de mult, fara sa-i cer, mi-a facut repede un sort cu piept (bretele) tare dragalas, mi-a pieptanat parul �mpletindu-mi coadele ce-mi at�rnau pe spate, mi-a legat funde negre si mi-a dat un buchet de flori, trimit�ndu-ma sa bocesc caluianul.

Era chiar ziua c�nd caluianul trebuia sa fie pornit spre Siret. C�nd m-au vazut toate fetele au sarit �n sus de bucurie ca si-au gasit preotul. Eu muream bocind caluianul, iar ele care mai de care trageau de coadele mele lungi, sa le despleteasca, pregatindu-ma pentru alai.

Si c�nd au vazut ca am si sort nou, toate ziceau ca a trimis caluianul pe un �nger si i-a soptit mamei sa mi-l faca. Mama, care poate banuia ce avea sa se �nt�mple cu mine la caluian, veni cu o cas�nca frumoasa (basma de cap) ce-o avea, cu turturi si mi-o dadu spre a o folosi ca felon. C�nd am vazut aceasta iubire din partea mamei mele ca-mi da cas�nca pe care nu o lua dec�t c�nd se ducea la biserica, am pl�ns si mai tare pe caluian. Si primind gateala de preot, am plecat spre Siret. Lumea toata zicea: "Preotul caluianului este cea mai mica dintre copile, dar merita fiindca-i at�rna parul aproape de pam�nt!"

Ducerea la Siret nu se facea dec�t duminica dupa masa. Ajunse la Siret, asezam caluianul pe mal, �l mai boceam putin si lasam binisor sicriul pe apa Siretului, care-l ducea la vale. Cu c�t se departa sicriul de noi, cu at�t �l boceam mai tare si stam pe mal p�na nu-l mai vedeam.

Si de c�nd stiu eu aceasta jucarie copilareasca, niciodata nu ne-am �ntors de la Siret fara sa nu ploaie p�na la piele. Caci cu aceasta credinta se facea aceasta jucarie, pentru a ne da bunul Dumnezeu ploaie. Dupa ce ne �ntorceam �n sat, mergeam toate la parintii acelei fete la care facuse caluianul si ne puneau masa si m�ncam toate fetele.

�mi aduc aminte c�nd eram de sapte ani, am cerut mamei mele sa fac si eu caluian, iar ea mi-a �ncuviintat cu toata dragostea. Dar preot tot eu am sa fiu din pricina parului care, numai cu doua palme nu atingea pam�ntul. N-as putea spune ca nu-mi placea, dar at�t praf ce primeam, ca vai de capul meu ce pateam c�nd ma �ntorceam acasa plouata. Nu puteam sa-l �mpletesc daca nu mi-l spala biata mama.

De data asta c�nd am fost eu mama caluianului, a fost o ploaie mare, ca n-am mai stiut care este satul nostru si am luat-o spre Vames, un sat vecin cu al nostru. C�nd ne-am vazut �n Vames nu eram nici una dumerita unde ne gasim. �ntreb�ndu-ne lumea ce-i cu noi, am povestit toate despre caluian si prinz�ndu-ne noaptea, am ramas pe la casele credinciosilor, �mpartite �n c�teva grupuri. Ai nostri ne cautau pe malul Siretului, crez�nd ca ne-a aruncat furtuna �n apa si asteptau sa vada daca valurile ne arunca pe careva pe mal. Iar noi a doua zi veneam c�nt�nd spre satul nostru din satul vecin.

Merg�nd acasa, mamaica mea ne-a asezat la masa si nu stia ce sa ne mai dea de bucurie ca ne vede. Luni n-am mers la scoala ca eram obosite, iar marti, toate fetele au fost �ntrebate de ce am lipsit ziua trecuta. Ele au aruncat vina asupra mea, zic�nd ca am avut caluian. Eu am rugat pe domnisoara �nvatatoare sa ma ierte, dar datorita caluianului meu a plouat. Domnisoara r�z�nd, caci stia prin ce am trecut, ne-a iertat, spun�ndu-ne ca pe viitor sa nu mai lipsim orice-ar fi.

Eu povesteam mamei mele cele spuse de �nvatatoarea noastra si-i ceream lamurire:

- Daca se �nt�mpla asa cum ni s-a �nt�mplat noua, cum sa mai fiu si la scoala?

Mama ma m�ng�ie zic�nd:

- Altadata sa aveti cu voi pe cineva mai mare ca sa nu se mai �nt�mple nimic rau si sa fiti toti copiii la scoala ca asa-i frumos.

Si asa, biata mama cauta cu tot prilejul sa-mi faca bucurii si sa-mi �nteleaga zburdalnicia copilariei.

Sigur ca toate acestea, fratii mei le vedeau si din pricina asta nu rareori erau certuri, ca mama tine mai mult la mine.

CUM AM AFLAT DESPRE TATAL MEU

    ...Si asa scoala s-a deschis, dar eu nu m-am mai dus, caci nu ma lasau sa ies din curte.

A venit �nvatatoarea mea si alte �nvatatoare sa ma ceara, dar fratele Petrica nici nu le auzea, zic�nd ca si amenda sufera si tot nu ma da!

Plec�nd d�nsul �n armata, eu am ramas cu tata Ionica, cumnata mea care vesnic �mi spunea ca trebuia sa mor eu, nu mama.

De durere ca nu ma duc la scoala, si de toate ocarile ce le primeam din casa, m-am g�ndit sa merg la tusa Anica, o batr�na care torcea mamei, s-o �ntreb daca cu adevarat eu am tata cum �mi ziceau �n casa mereu: "Pleaca la tatal tau".

Si merg�nd la aceasta batr�na, am aflat adevarul ca eu am tata.

Si-i ziceam:

- Tusa Anica, ia spune-mi de eu am tata si totusi nu-l cunosc? De ce mama nu mi-a vorbit niciodata de tatal meu, ca doar vedea c�t ma omoram eu sa stiu toate despre tata? Care a fost pricina? Spune-mi, te rog! Si st�nd jos, la genunchii batr�nei, ascultam cu inima la g�t si ma napadeau lacrimile de nu mai puteam sa bag seama la cele spuse.

- Ei, Lico, dragul tusii, iaca-ta asa a fost venirea ta pe lume: mama ta a ramas vaduva de razboi si �n rastimp a venit �n casa ei unul din �nvatatorul scolii, care o iubea mult pe mama ta...

- Si cum, tusa Anica, s-au casatorit la preot?

- N-au apucat, ca unii au bagat z�nzanie �ntre ei.

- Si?

- Pe urma, tatal tau, se zice, ca si-ar fi facut mutarea din comuna... Dar adevarul numai Dumnezeu �l stie, ca mama ta, tare mai era tainica, nu-i prea stiai ale ei, nu stiu cui �i semeni tu.

- Si ia spune-mi, tusa Anica, ce s-a mai facut pe urma?

- Sa vezi, fata tusei, ma cheama pe mine �ntr-o zi si-mi spune pl�ng�nd: "Ce-o sa fac, tusa Anica, ca eu am sa am un copil?"

- Bine, bine, dar tata nu era la noi? Nu sta cu mama?

- Nu, plecase...

- Dar de ce?

- Se certase...

- Si?

- Sa vezi... C�nd eu ma g�ndeam ce sa-i spun, vine matusa Sanda, sora mama-tei, cea mai mare si o aud ca-i zice. "Teodoro, a plecat sepcaliul de la casa ta? Ce bine ca nu l-am gasit! Tu nevasta unui om c�t un brad, care stia duce plugul cu patru boi, sa te uiti la un nimica de om. Ce daca-i �nvatator?". Mama-ta ofta. Eu �i zic: "Ei, dar ce sa vezi, Sando, ca Tudora are sa aiba un copil de la cel pe care tu �l ocarasti". "Taci, babo, din gura, ca-i gasim noi leacul! Nici nu vreau sa aud de el! Nu stii matale ceva ca sa lepede copilul?" Eu i-am raspuns: Cum sa nu stiu? Dar ia �ntrab-o, vrea? Si mama-ta, saraca, tacea fara sa scoata un cuv�nt.

- Si cum, tusa, Anica, vroiai sa ma omori?

- Daca voia mama-ta, de buna seama te omoram!

- Cu ce?

- Cu buruieni otravitoare.

Atunci, sar de g�tul babei, o sarut si-i multumesc ca nu m-a omor�t. Batr�na �mi zice:

- Lui Dumnezeu sa-i multumesti ca El a voit ca mama-ta sa aiba un vis �n care o tinea de rau cineva sa nu primeasca sfatul meu...

- Ce spui, tusa Anica?

- Da, fata tusei, asa e!

- Si cum a fost visul, tusa Anica?

- �mi povestea mama-ta, fata tusei., ca cineva o tinea de rau sa nu se �nvoiasca la sfatul meu, ca zicea ea, i-a spus ca acel copil ce-o sa-l aiba �i va fi ei si multora spre m�ng�iere si bucurie...

- Ah, tusa Anica, ce vis mincinos a fost! Ca iata eu am parte de suferinte nu de bucurie!...

- Taci, fata, tusii, e drept ca nu toate visele sunt bune, cu toate acestea, prin visul acesta tu ai scapat cu viata!...

Am ramas mult timp pe g�nduri...

- Si c�nd m-am nascut eu, tusa Anico?

- Pe ziua de 26 august 1920...

- Da?!...

- Si tata s-a suparat asa de rau, de n-a mai venit niciodata sa ma vada?

- Cum a avut dreptate, fata tusii, din c�te stiu eu...

- Ah, si c�t �mi ardea inima dupa el, tuso!

- Stiu, si vorbeam cu mama-ta ca parca nu faci a bine...

- Si cum �l chema pe tata, tusa Anico?

- Ioan Constantinescu...

- Dar mama de ce nu a voit sa-mi spuna niciodata?

- Nu vroia sa-l cunosti...

- Dar matale de ce nu mi-ai spus?

- N-avem nici un amestec...

- Ei, si, las�ndu-mi capul �n jos, am pl�ns mult. Ea ma m�ng�ie, eu o �ntreb:

- Si ce sa fac eu acum, tusa Anico?

- Ce sa faci? Sa te duci la el!

- Ba n-o sa ma duc de loc, iac-asa! El nu stie ca a murit mama.

- Eu cred ca stie...

- A fost certat cu mama, dar cu mine ce-a avut?

Si iar pl�ng, zic�nd:

- De nu ma cauta el, nici eu nu-l voi cauta si, de azi �nainte nu-i mai dau de pomana. Ca stii matale ce-am facut �ntr-o zi?

- Ce-ai facut?

- N-am avut ce sa-i dau de pomana si i-am dat rochita mea cea cu volane la o fata saraca. De-acum numai mamei am sa-i dau de pomana, ca ea m-a crescut! Ah, dar ce-o sa-i mai dau de pomana, ca lapte nu mai am, ba chiar nici mamaliguta calda nu mai am, caci tata Ionica �mi da c�nd vrea sa man�nc si aceea �nghetata. O sa-i dau ce am, p�na am sa ram�n cu o camasa si dupa aceea sa mor si eu! Dar numai icoana Maicii Domnului n-o s-o dau la nimeni si as vrea sa ma �ngroape cu ea!

M�NG�IETOAREA MEA

    Si, �ntorc�ndu-ma acasa, mereu pl�ngeam si vorbeam numai cu Maica Prea Curata din icoana. Nu stiu de ce, tare ma �ntelegeam bine! De rugat nu stiam sa ma rog, dec�t rugaciunile ce le �nvatasem la scoala si de la mama, adica: “Doamne, Doamne, ceresc Tata"; "Toti cu inima curata”; “�nger, �ngerasul meu” si “Tatal nostru”.

Dar mai bine ma simteam c�nd �i spuneam Maicii Domnului ceva, cum as fi vorbit cu mama mea. De pilda, c�nd �mi era foame, �i ziceam: "Maica Domnului, mie mi-e foame!", sau: "Maica Domnului, mie mi-e frig" si multe altele... c�te mi-a fost sa le �nt�mpin.

DESCULTA PRIN GER

    �n iarna lui 1929 se zice ca a fost un ger mai mare ca �n celelalte ierni. Eu, desi am facut aceasta iarna numai �ntr-o camasuta, caci ce avusesem dadusem de pomana pentru morti, nu l-am simtit asa de grozav cum se spunea. Tata Ionica tare era bucuroasa sa mor si c�nd era gerul mai mare ma dadea afara din casa, �n camasuta, cu capul si cu picioarele goale. D�nsa avea o vaca de zestre de la parintii ei, pe care o chema Martolica si c�nd eu nu aveam loc �n casa, mergeam �n grajd, �n iesle, bag�ndu-ma �n f�n.

Aveam grija c�nd se zicea ca-i gerul mai mare, puneam f�n mai mult �n iesle ca sa aiba ce m�nca vaca si sa-mi ram�ie si mie de �nvelit.

De c�te ori se repeta lucrul acesta, mergeam �n ieslea vacii iar vaca se scula si d�nd f�nul cu coarnele peste mine, ma �nvelea toata, apoi v�ra botul p�na dadea de picioarele mele si asa de tare sufla, de credeai ca pocneste. Eu adormeam ca �ntr-un pat moale si cald p�na dimineata, iar dimineata c�nd ma vedea tata Ionica �mi zicea:

- A naibii mai esti, ca n-ai murit! Mor oamenii de treaba, iar tu, nadufule, traiesti!

Eu ma uitam la ea si r�deam. Ea �mi spunea ca-s t�mpita de ger. Iar eu c�ntam c�t puteam "Doamne, miluieste" si "Vesnica pomenire", caci �mi placeau ca erau de mort.

Daca se �nt�mpla sa duc vaca de funie la f�nt�na sa-i dau apa, iar tata Ionica era prin curte, se repezea asupra ei s-o sparga. Parca era turbata vaca atunci c�nd o vedea pe tata Ionica. A si v�ndut-o p�na la urma. Mai luam bataie si pentru asta ca zicea ca eu o �nvat.

�i ziceam:

- Da-i om vaca asta sa ma �nteleaga pe mine ce sa fac?! Si vai de mine ce-mi veneau pe cap pe urma!

UN VIS MINUNAT �N ABURII MARTOLICAI

    �ntr-o noapte, c�nd dormeam �n iesle, am avut un vis foarte minunat. Ma faceam pe o c�mpie c�t cuprinzi cu ochii. Parca eram cu tetea (bunicul dupa mama, care traia si nu stia nimic de mine, ca se daduse zvon ca-s data la cineva �n alt sat vecin de crescut) si altcineva nu mai era. Aud o voce: "Coboara M�ntuitorul pe pam�nt".

Desi nu era nimeni cu mine dec�t tetea, strigam c�t puteam ca, coboara M�ntuitorul pe pam�nt. Si, uit�ndu-ma sa vad de unde vine, am vazut �n vazduh o biserica toata de sticla, nu prea mare si-mi �nchipuiam ca acolo trebuie sa fie M�ntuitorul. Am �nceput sa strig c�t puteam: "Doamne Iisuse Hristoase, nu cobor� pe pam�nt, ci coboara pe m�inile mele!" - si tineam m�inile �ntinse. Vad ca bisericuta se lasa asa cum rugasem pe Domnul, adica pe m�inile mele. Se deschide usa si �n bisericuta am vazut o iesle de f�n, �n mijlocul ieslei sta un prunc gol, cu raze de lumina de jur �mprejur. Era asa de frumos cum nu pot spune! Se juca cu m�nutele �n gura si cu ochii se uita la mine si r�dea. La capul lui statea Maica Prea Curata, asa de t�nara ca o copila de cinsprezece ani si-I tinea pruncul �n jurul capului un voal foarte fin.

Dimineata, m-am sculat asa de fericita, ca �mi aduc aminte cum am sarit din ieslea vacii si nu stiam ce sa fac, caci �nca nu se luminase de ziua. Auzeam cum sc�rt�ie zapada sub picioarele mele, dar n-o simteam si rupeam crengi de salc�mi pentru foc si c�ntam. Tata Ionica zicea ca am �nebunit, iar eu eram �n culmea fericirii! Aveam at�ta caldura �n bucuria mea, macar ca eram �n camasuta cu capul si cu picioarele goale, dar vedeam cum se topeste zapada sub talpile mele.

Oamenii ziceau ca ar fi fost �n noaptea aceea un ger strasnic. Am vazut ca �n fata bucuriilor ceresti toate se arata neputincioase. De c�te ori aveam parte sa fiu musafirul Martolicai, desi grajdul era fara usa si cam darapanat �n capatul celalalt, eu eram tare fericita, caci nu rareori vedeam o lumina argintie, care ma adormea cu un somn dulce.

Cumnatei mele fiindu-i teama sa nu stie vecinii de felul odihnei mele, s-a hotar�t sa ma bage �ntr-un chiler, unde zicea ca, sa-mi astept moartea. Pe c�nd stateam �n acest chiler, nimic av�nd mai mult dec�t icoana Maicii Prea Curate si perna, a venit tata Aneta, cealalta sora mai mare a mea, sa-mi ia singura perna ce aveam, caci zicea ca-i trebuie sa-si �mplineasca zestrea, ca se casatoreste. Eu am �nceput sa pl�ng si-i ziceam ca doar at�ta am si eu si asta-i de la nana. Ea s-a necajit pe mine si mi-a luat fata de la perna, arunc�ndu-mi cosul ei, de s-a facut tot chilerul numai pene. Am �nceput din nou sa pl�ng si vorbeam cu Maica Domnului din icoana, zic�ndu-i: "Maica Domnului, numai tu mi-ai mai ramas!"

Atunci am auzit un oftat ce iesea din icoana si aceste cuvinte: "Nu mai pl�nge, vei fi mai fericita ca toti!"

�n acest chiler am stat doua veri si doua ierni, hrana fiindu-mi privirea spre icoana Maicii Sfinte, caldura - de asemenea. Si toata �ngrijirea ce trebuie sa aiba un copil la v�rsta ce-o aveam la acea vreme, era, zic, privirea spre Maica Milei care �mi �mplinea totul.

Cu paduchii am dus-o greu, caci �n chilia mea nu se gasea nici pieptene, nici apa, nici sapun. �mi aduc aminte cu groaza cum �i spuneam Maicii Domnului: "Maica Domnului, nu mai pot, mor!" si adunam paduchii cu m�na si-i dadeam pe geam afara. Ah, Doamne, ca multi si mari mai erau! �n necazurile mele �ncepeam sa pl�ng dupa mama, zic�nd: "Maica Domnului, mama mea c�nd traia ma spala, ma piptana, dar Tu de ce ma lasi acum, ca mama mea m-a lasat �n grija Ta?! Dar de �ndata �mi era frica ca pleaca si Maica Domnului de la mine si �ncepeam s-o sarut, s-o m�ng�i, cer�ndu-i iertare.

Dupa o vreme, m-am obisnuit si cu paduchii. �mi aduc aminte ca-i spuneam Maicii Domnului: "Nu-i asa, Maica Domnului, ca Tu mi-ai trimis paduchii ca sa am de lucru, caci daca oamenii m-au parasit macar ei sa stea cu mine?!"

De la o vreme, nu ma mai m�ncau deloc. Stateau ca lesinati. �mi aduc aminte ca spuneam paduchilor: "Mai dormiti, ca ati m�ncat destul. M-ati lasat fara pic de carne pe mine!" Ah, daca m-ar vedea mama mea acum, cred ca ar muri de durere, caci eram oasele goale, �nvelite cu piele. Norocul mea era ca n-aveam haine pe mine dec�t camasuta ramasa de la mama, caci cred ca nu le-as fi putut duce, asa eram de slaba.

Odata, m-am urcat la o fereastra si am �nceput sa c�nt asa:

Moartea �mi vine, dar nu-mi pasa,

Moartea �n suferinta e mult mai frumoasa!...

�l stiam de la scoala. Auzindu-ma tata Ionica, vai de pielea mea ce bataie am luat! Caci zicea ca o fac de rusine. Mai t�rziu am auzit ca spusese peste tot ca m-a dat de crescut la o familie.

Eu nu-i ieseam din cuv�nt, �i luasem frica, caci mai veneau si mama ei si frate-sau si la toti eram toba batailor. Nu putea nimeni sa ma vada. Ajunsesem ca un salbatic. Capul �mi era maciuca �nvelita cu p�sla, caci parul era una cu paduchii si �ncurcat de nu se mai cunosteau firele de par. Cred ca daca m-as fi uitat �ntr-o oglinda, m-as fi speriat singura de mine, caci numai c�t ma pipaiam, ma �ngrozeam. C�teodata �mi venea dorul sa ma vad �ntre copii si sa ma joc. Dar c�nd ma uitam ce sunt, �mi trecea toata pofta. Parca �mbatr�nisem chiar, asa ma simteam. Cred ca ma si prostisem, caci nu se explica altfel.

 

FUGA DE LA BADIA PETRICA

    �ntr-o zi era �n toata casa o liniste de morm�nt. Ce-mi veni �n g�nd?! Daca as fugi de aici, ce-ar fi? �mi ziceam: "...a venit si badia Petrica de la armata si ce-mi face de-oi iesi!"

�mi vine o furie si bag degetele jos la usa sa vad de n-o pot scoate din balamale si numai ce vad ca sare usa c�t colo din m�inile scheletului de mine si ies �ncet pe sala, ma uit prin odai; nu-i nimeni! Usa la fata era �ncuiata. Ce-mi trece prin minte sa ies pe geam si sa fug la drum! Si am iesit printre drugi �ntr-o clipa �n curte si, ca un hot, as putea spune, am sarit gardul iesind la drum, venita ca din alta lume.

Ma g�ndeam �ncotro s-o iau? Un g�nd �mi zicea sa ma duc la morm�ntul mamei la cimitir, alt g�nd, mai staruitor pe care l-am si ascultat, sa merg la mos Ionica Barbu, singurul frate al mamei. Si asa am si facut. Stiu ca era vara si cald c�nd fugeam pe drum ca scapata din puscarie spre mos Ionica Barbu si cine ma vedea nu stia ce natie sunt; om sau altceva! Va puteti �nchipui!...

�N CASA LUI MOS IONICA

    Ajunsa la mos Ionica Barbu nu �ndrazneam sa ma apropii de poarta, caci �mi ziceam ca-i nasul de cununie al fratelui Petrica ca o sa ma trimita �napoi, crez�nd ca tine mai mult la ei, ca-i este si fin si nepot. �n fata casei lui mos Ionica Barbu, la mos Ghita Cristea, sta la umbra mai multe femei, lucr�nd. Acolo era si mama Maria, matusa mea, sotia lui mos Ionica. Eu m-am apropiat sfioasa de ele, dar, spre bucuria mea, aud pe cineva zic�nd:"Asta-i Lica!" Eu m-am asezat l�nga ele si am �nceput sa pl�ng, povestindu-le prin ce am trecut. Ele amutisera, st�nd cu m�inile �ncrucisate si nu le venea sa creada ca sunt eu. Una din ele, tusa Ilinca, mi-a zis mirata:

- Si cum de doi ani ai suferit aceasta cumplita viata?!

Eu o �ntreb:

- Cum? Doi ani sunt de c�nd a murit mama?

- Da... �mi raspunde ea. Iar celelalte se uita la mine ca la o aratare.

Le spun:

- Ia uitati-va ce-i �n capul meu!

C�nd �ncercara sa-mi desfaca parul, eu am lesinat. M-am desteptat uda toata, cum ma udasera d�nsele si zic�nd:

- Saraca! Tizic este �n capul ei de paduchi! Cum de n-ai murit fetito!?

Alta zicea:

- Haideti s-o batem pe Ionica lui Petrica!

Alta raspundea:

- Sa aruncam gaz pe ea si sa-i dam foc!

Eu le rugam s-o lase si sa ma spele pe mine, ca de ea are grija Maica Domnului.

Aude mos Ionica galagie la drum si iese sa vada ce-i. C�nd ma vede �n ce hal sunt, ia o furca de fier, zic�nd ca se duce la ei si �i bate pe am�ndoi. Eu l-am rugat si pe el sa-i lase �n stirea Domnului si sa aiba mila de mine ca nu mai pot.

Era pe vremea secerei c�nd am mers eu la mos Ionica Barbu. A pus mama Maria, matusa mea, sa ma spele, dar era jale ca eu mereu lesinam. S-au hotar�t sa ma tunda cu masina zero, iar eu o rugam sa-i fie mila de parul meu si sa nu ma tunda. Nu stia ce sa-mi faca. A �nceput c�te o suvita si �n mai multe r�nduri si cu multe lesinuri m-a descurcat. Ajunsesem sa nu mai pot pune nici macar un deget pe cap, asa de tare ma ustura pielea. Dupa vreo saptam�na de zile am scapatde paduchi si parca �ncepusem sa vad bine si cu ochii. De m�ncat as fi m�ncat ca un lup, dar nu-mi dadea dec�t lapte, caci ziceau ei, trebuie sa ma obisnuiesc cu m�ncarea, ca altfel mor. N-as putea spune ca la tata Ionica, cumnata mea, nu am m�ncat, dar abia c�nd �si aducea aminte �mi dadea c�te ceva...

Biata camasuta de pe mine care era putreda toata, a fost schimbata cu o camasuta noua, de p�nza de casa, de matusa mea, mama Maria, ca asa-i ziceam. Acum eram alta si nu-mi venea sa cred ca-s sloboda, ca pot iesi la drum sa vad lumea si sa sa vorbesc cu cine vreau.

�ntr-o zi, pe c�nd ma simteam fericita, aud pe matusa mea, mama Maria, ca-i spune lui mos Ionica:

- Sa ducem pe Lica la sora-sa Maria, ori la frate-sau Gheorghe, caci acum am scos-o la lumina si sa stea la ei...

Eu am �nceput sa pl�ng si-i rugam sa nu ma dea la nimeni din fratii mei, ca iar o sa patesc ce-am patit la badia Petrica.

Mama Maria zice:

- Sa facem o �ncercare!

Si am plecat, �nsotita de mos Ionica, de mama Maria si de tetea, tata mamei, care era aproape de optzeci de ani si pe care-l vedeam cum se ruga de mos Ionica sa ma tie pe l�nga el. Mos Ionica n-a avut copii, dar crestea o nepoata de-a matusii Maria si zicea:

- Daca ar fi fost un baiat, ar fi fost mai de folos, dar cu doua fete ce ma fac eu?

Eu �i ziceam ca o sa ma �nvat si la plug si peste tot, numai sa nu ma duca nicaieri.

Maicuta Domnului m-a ascultat, caci desi m-au dus pe la poarta fratilor mei, nu a voit nimeni sa ma primeasca, zicandu-mi ca trebuia sa mor la badia Petrica. Mos Ionica le-a tras cate o ocara buna la toti si m-a luat la d�nsul, fiind rugat si de mama Maria, care zicea ca da o bucatica de mamaliga la un c�ine, dar la un copil?! Stiu ca matusa Maria �i ocara, zic�ndu-le ca o sa faca din mine o fata sa moara de necaz toti...

ZORII BUCURIEI

    �ncep anii de fericire pentru mine. Matusa mea �mi dadu de lucru si ma �nvata cum sa torc borangicul, l�na si cum sa cos. Eu eram �n culmea fericirii. Mos Ionica avea un cal foarte frumos. �l chema Misu. Eu eram tare fericita c�nd puteam sa-i fac curat acestui cal, ca ziceam sa nu stea �n mizerie cum am stat eu. Orice animal as fi vazut murdar, �ncepeam sa pl�ng, g�ndindu-ma �n ce stare am fost eu si as fi voit sa le vin �n ajutor curatindu-i. Toti r�deau de mine cum umblam cu galeata de apa �n m�na, sa arunc pe porc c�nd era murdar de noroi.

C�nd am venit la mos Ionica Barbu aveam unsprezece ani, dar ma bagai �ntr-o traistuta mica. Dupa c�teva luni nu ma mai cunosteam ca am trecut prin ce trecusem.

PE M�INI STRAINE

    La c�teva luni, m-au luat sa ma creasca o familie Constantin si Anica Susanu, carora le murise singura fata ce-o avusese si ziceau sa ma creasca pe mine �n dorul fiicei lor. Dar n-am stat dec�t o luna si am fugit tot la mos Ionica, fiindca aceasta familie mai avea un baiat si i se parea ca parintii tin mai mult la mine dec�t la el si a �nceput cearta grozava �ntre parinti si fiu, zic�nd ca o sa-mi dea toata averea mie.

    Dupa aceea au venit sa ma dea tot de crescut unui sef de gara, nici nu stiu cum �l cheama, caci eu am fugit zic�nd ca nu ma duc de la d�nsii. Saracul tetea se ruga de mos Ionica sa nu ma mai lase pe m�na nimanui si sa ma tie el sa ma creasca.

De pl�nsetele mele, de rugaciunile lui tetea, mos Ionica cu tusa Maria s-au hotar�t ca, pe viitor, oricine ar veni sa ma ceara, nu ma vor da si ma vor creste ei, numai eu sa fiu fata buna. Le fagaduiam tot ce stiam ca o sa-i bucure si tot timpul le-am fost supusa. La orice ora din zi si din noapte m-ar fi trimis, sau sa dau chiar si roata �n jurul satului sau a cimitirului, m-as fi dus. C�nd strigau la mine pentru ceva, eu eram gata cu m�na pe usa, doar asteptam unde ma trimite si tot �ntr-o fuga eram. At�t mos Ionica, c�t si mama Maria, caci asa le ziceam la �nceput, au prins sa ma iubeasca si sa ma �nvete la toate celea �n casa si �n gospodorie. Acum nimeni nu era mai fericita ca mine. Cu Ghinita, fata ce-o luase s-o creasca �nca de c�nd traia mama mea, am �nceput din cele dint�i zile sa ne iubim ca doua surori bune. Mie �mi placea sa �nvat de toate si ce nu putea sa faca ea, faceam eu fara sa stie nimeni. Acest lucru ne-a legat si mai mult.

PAZA POSTULUI

    Acum, av�nd masa ca oamenii la fiecare pr�nz, aveam grija sa nu gresesc sa man�nc de dulce �ntr-o zi de post, caci stiam de c�nd traia mama mea ca daca m�ncam lapte sau altceva ce nu se m�nca �n zile de post, vai de mine, ca muream de durerea capului.

Biata mama se ferea ca de foc sa nu greseasca sa-mi dea lapte dimineata, vinerea sau miercurea. Si �n mine intrase o frica asa de mare ca, de c�te ori m�ncam de dulce, �ntrebam pe mama: "Ce-i azi?" Si mama �mi spunea ca-i zi de dulce, c�nd se poate m�nca lapte, oua si ce se mai gasea. Mama Maria, matusa mea, stia acest lucru, dar voia sa se �ncredinteze si �n post d�nsa lua dimineata lapte, iar eu faceam cafea din naut prajit de mine si eram tare multumita. P�na sa stiu eu, mama Maria v�ra lingurita mea �n lapte si apoi �n cafea, ba �mi spunea pe urma ca mai punea si c�te putin lapte, sa vada daca eu nu stiu, o sa-mi faca rau? Si cum luam cafeaua, cine sa moara? Nu eu?! Aveam dureri de cap toata ziua de nu puteam face nimic, ba le rapeam si la cei din casa timpul, st�nd �n jurul meu si pun�ndu-mi comprese la cap.

Pe a doua zi nu mai putea manca nimic, caci de �ndata varsam. Asa s-au �ncredintat si m-au lasat sa-mi tin toate zilele de post de peste an. �mi ziceau "batr�na casei", ca stiu toate posturile si ma fereau toti sa nu calc acest lucru. Pentru mine posturile erau zile de mare bucurie. Si �n aceasta tot mila Maicii Domnului, care m-a ferit de pacatul �mbuibarii, chiar din frageda copilarie.

PLATA PACATULUI

    Ah, Doamne, cum uita omul mila cerului, c�nd da de bine!...

�ntr-o zi �mi spune Ghinita ca �n gradina de l�nga noi este un par cu pere de toamna si ma roaga sa merg cu ea sa furam pere.

Eu �i zic:

- Dar nu ne pierdem prin balarii? Gradina era lasata �n paragina de stap�nul ei si avea tot felul de ierburi crescute.

Raspunsul Ghinitei:

- Ce proasta esti! Ce crezi ca mai esti la tata Ionica, sa-ti fie frica si de umbra ta? Hai cu mine, ca de c�te ori am fost eu si nu m-am pierdut!...

- Ghinita, dar daca vine baba Floarea? (stap�na gradinei).

- Ei, da ce? Poate fugi ea c�t fugim noi? Hai tu, Lico, si nu-ti mai face tot felul de g�nduri!

Si, �nvoindu-ma, am sarit gardul �n gradina vecinei, am ajuns l�nga parul care era plin cu pere galbuie si faceam sfatul cum sa furam.

Eu �i spun:

- Camasa mea e noua. O sa ma leg la mijloc cu o curea, ridic camasa si am sa bag �n s�n, iar tu sa pui �n sort.

- A, e bine sa te sui tu �n copac, ca esti mai usoara.

- Bine, ma sui.

Si m-am suit si am �nceput sa rup pere, d�nd jos si puind si �n s�n. Dar iaca si plata pacatului... Aud un glas de femeie:

- Stati, nu fugiti!

Eu, c�nd am auzit, mi-am dat drumul tocmai din v�rful copacului printre crengi. C�nd m-am trezit jos, m-am uitat sa vad pe Ghinita, dar ea fugise �naintea mea, pe unde, nu stiu. Si eu o iau la fuga. C�nd ajung spre fundul gradinii, mi-a venit sa sar gardul �n curte la noi, dar sa vezi ce s-a �nt�mplat!... C�nd am sarit mi-a intrat un par de la gard �n camasa si eu am ramas sp�nzurata cu capul �n jos dincolola noi, dar nu ziceam nici un cuv�nt; credeam ca m-a apucat baba Floarea. Vaz�ndu-ma mos Ionica cu Ghinita au venit si m-au scapat din at�rnarea minunata, r�z�nd de mine, caci eu pl�ngeam si rugam pe Maica Domnului sa ma ierte ca n-am sa mai fac.

Si ma �ntrebam: de ce numai eu am fost pedepsita pentru acest pacat, ca doar am fost �ndemnata de Ghinita? Iata de ce cred eu: bunul Dumnezeu a voit sa ma scape de acest pacat al furtului si, pentru ca eu eram mai mare de ani ca Ghinita, si cu mine facea mai multa mila Maica Prea Curata si de aceea m-a pedepsit agat�ndu-ma de gard... Am fagaduit ca nu mai fac asa ceva.

CEL RAU NU DOARME

    De la o vreme, lui mos Ionica si mamei Maria nu le mai placea nimic. Tot ce faceam era rau. Iar am �nceput sa pl�ng la Maica Domnului si sa-i cer sa-mi vie �n ajutor.

�ntr-o zi, vine mos Ionita Matu, un vecin al nostru si-mi spune sa ies la sosea, ca ma asteapta tatal meu. Zicea acest batr�n ca i-a spus cineva ca a auzit de chinurile mele si ca nu mai are liniste, sa ma duc la el, ca numai el este acela care ma poate iubi cu adevarat. Eu am �nceput sa pl�ng si-l �ntreb pe batr�n:

- Mos Ionita, dar tatal meu mai are copii?

- Da, mai are...

- C�ti?

- Trei copii...

- Daca-i asa, spune-i lui tata pe care nu-l cunosc, ca nu ma duc, chiar de-oi m�nca si pam�nt. Ca nici la d�nsul nu o sa fiu fericita.

- Da, Lico, fata mosului, pe mama ta nu o mai gasesti tu, dar ai pe tatal tau care-ti va fi totul, mi-a spus el. Si sa mai stii ca nici la mosul tau Ionica n-ai sa fii fericita.

- Ei, ce-o vrea Maica Domnului!

- Asculta, fata mosului, tatal tau m-a rugat sa nu ma �ntorc fara tine.

- Mergi, te rog, mos Ionita, si spune-i ca nu ma duc. Sunt satula de bataie ca de mere acre.

- Si de ce crezi tu ca mosu-tau Ionica n-o sa te bata?

- Cum o vrea Dumnezeu!

- Da, dar p�na la Dumnezeu, te man�nca sfintii! Nu te �ncapat�na! Hai, ca te asteapta bietul om cu inima fripta.

- Fiindca ai zis, mos Ionita, ca p�na la Dumnezeu ma man�nca sfintii, iaca, nici nu merg, ca eu am vazut ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului, cum m-au scapat �n cei doi ani la badia Petrica, de n-am murit de frig, de foame si de grozavia paduchilor. Sa-i spui lui tata prin ce-am trecut eu si ca nu-mi mai pui nadejdea �n nimeni, dec�t �n Dumnezeu si �n Maica Domnului, care au fost l�nga mine �n vremea necazului meu.

- Esti o �ndaratnica, fetito!

- Sunt, dar nu pot sa fiu altfel, simt ca cineva ma face sa fiu asa.

- Sa stii ca tatica-tau o sa te fure de pe drum.

- Cum o vrea Maica Domnului!

Pleaca mos Ionita trist spre sosea, iar eu �i ziceam sa spuie lui tata prin toate c�te am trecut, si m-am pus pe pl�ns. Simteam ca mi se rupe inima de durere, pentru durerea pe care i-o provoc eu, dar era o putere, care nu-mi da voie sa zic cum ar fi voit inima mea. Aceasta �mpietrire cred ca a fost cu hotar�rea cerului, pentru ca Maica Domnului sa-mi fie mama si tata si sadind �n inima mea dorul de Iisus, mi-a udat acest dor cu roua iubirii Sale de mama si pentru a-l pastra cu dorul Ei, p�na la vremea chemarii mele mult nevrednice. Se �ntoarce iar mos Ionita M�tu si ma cheama la poarta si-mi zice:

- Lico, a pl�ns tatal tau de neascultarea ta si zicea ca ar fi voit sa te dea la scoala, sa faca ceva din tine, ca a auzit ca esti un copil s�rguitor.

- Da, mos Ionita, dar eu ma rog �n fiecare seara si dimineata la Maica Prea Curata, �n a carei grija m-a lasat mama mea, sa-mi dea sanatate, minte si noroc! Si cred ca ea �mi va da!...

I-am �nchis portita si am intrat �n curte fara sa spui cuiva cele vorbite cu el. Ma �ntreb, eu, care ascultam de toti, ca-mi aduc aminte c�nd eram la fratele Petrica, daca ma punea tata Ionica sa stau trei zile �ntr-un colt, nu ma miscam de loc, sau c�nd mi-a spus sa nu vorbesc cu nimeni, n-am vorbit doi ani cu nimeni, sau cum ascultam si de Ghinita care era mai mica dec�t mine c�nd m-a �ndemnat sa fur, sau ce-mi spunea mos Ionica si mama Maria eu saream gata a face, oare de ce n-am sarit c�nd a venit mos Ionita M�tu, c�nd mi-a adus vestea buna ca tata ma asteapta sa ma duc l�nga el?! Oare nu eram mai fericita l�nga tatal meu dec�t l�nga un unchi? Oare nu aveam mai multa mila tata dec�t unchiul meu? Da, avea, desigur ca avea mai multa mila de mine dec�t toti si cred ca era singurul care m-ar fi �nteles si m-ar fi iubit sincer si pe care �l iubeam si eu grozav de mult, fara sa-l cunosc. Oare cum am putut sa stau si eu sa nu alerg �n bratele lui de parinte ?

Adevarul este ca eu totdeauna m-am lasat condusa de o putere ce n-o vedeam, dar o simteam si asa a fost ca eu sa nu ma lipesc cu inima de nimeni dec�t de Dumnezeu si de Maica Sa Prea Curata.

Prea marit sa fii tu, Doamne, de toate si pentru toate!...

Totdeauna am rugat pe Maica Domnului sa ma primeasca �n m�inile Ei ca pe un aluat spre fram�ntare si sa ma primeasca �n m�inile Sale de mama. Niciodata nu i-am cerut ce-mi dorea inima, caci �mi era teama ca nu mi-e de folos. Chiar c�nd au �nceput sa se vada zorii suferintei din nou, desi acum eram mai mare, nu voiam sa-I nai cer nimic, simteam ca o supar si ma uitam numai spre sf�ntul Ei chip si-I sopteam at�t: "Maicuta Domnului, miluieste-ma ca asa mi-a spis mama mea. Tu stii ce-mi trebuie !” Si, �nchin�ndu-ma, �i ceream iertare de greselele mele zilnice si ieseam la lucru.

ISPITITORUL STARUIE PE L�NGA MINE

    �ntr-o seara aud cum �i spunea mama Maria lui mos Ionica:

- Stii ceva omule ? Eu sunt de parere sa facem la un fel cu Lica. Fata s-a marit, are ca m�ine, paisprezece ani si o sai trebuiasca zestre...

Mos Ionica �ntreaba:

- Si ce sa-i facem ?

- Sa se duca tot la fratii ei sau... si tacea.

Mos Ionica:

- O sa ma mai g�ndesc...

- Ce sa te mai g�ndesti ? Anii trec si ca m�ine o sa-ti ceara zestre...

Eu, auzind tot sfatul lor, am mers �n gradina si pl�ngeam, zic�ndu-i Maicii Prea Curata sa ma miluiasca cum o sti, ca simteam cu adevarat ca n-am chiar pe nimeni.

Ma faceam ca nu stiu nimic din cele ce vorbise d�nsa cu mos Ionica si o rog �ntr-o duminica dimineata sa-mi dea voie sa merg la biserica. �mi zice:

- Du-te ! Dar �mi ascunde broboada ce-o puneam pe cap. O rog sa-mi dea macar un bariz, ca nu pot sa merg la biserica cu capul descoperit. Si, �n sf�rsit, cu ocari si cu multe lacrimi, plecam la biserica, unde puteam sa-i spun Maicii Prea Curate si scumpului Iisus mai bine durerea sufletului meu. �n biserica niciodata nu ma puteam tine de pl�ns. Ma simteam ca un copil, pe care l-a batut un strain si c�nd ajunge �n fata mamei lui �si da drumul la lacrimi.

COPACUL - BUNUL MEU DUHOVNIC

    Odata, ma gaseam �n postul Pastelui si o rugam pe mama Maria sa ma �ngaduie sa merg sa ma spovedesc, ca nu ma spovedisem de c�nd mergeam la scoala si nici Sf�nta �mpartasanie n-o luasem. D�nsa cred ca a voit sa ma �ncurce, ca-mi spune:

- N-ai sa te duci, ca ce pacat ai tu ?

Auzind acest cuv�nt, am �nceput sa pl�ng si-mi ziceam: c�nd eram la fratele Petrica, fugeam c�t puteam �n livada si alergam copacul cel mai frumos si ma spovedeam lui. Caci mama c�nd traia �mi povestea ca cei dint�i oameni pe care i-a facut Dumnezeu, au fost pusi �n rai, caci raiul era o gradina frumoasa. Si toti pomii erau ai lor, numai unul a fost oprit pentru Dumnezeu: cel mai frumos din care le-a spus la acei oameni sa nu man�nce din el. Asa o sa fac si eu... Ma duc �n gradina si o sa aleg cel mai frumos copac din toata livada noastra si o sa zic ca-i a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu care-i bun, o sa ma auda si o sa mi-l primeasca, iar eu am sa merg �n fiecare zi la acel copac, sa-i spun toate gresalele mele.

Si Dumnezeu care va fi aproape de copac o sa ma auda si c�te zile voi avea eu, n-o sa man�nc fructe din acel copac.

Asa am si facut... Am mers, m-am uitat prin toata livada si care copac mi-a parut mie mai frumos, pe acela l-am ales si ma spovedeam la el, ca �n fata unui preot, caci eu �l credeam ca tine locul lui Dumnezeu pe pam�nt.

Spun acum lucruri pe care nu le-am spus la nimeni niciodata, caci ma temeam sa nu fiu gresit �nteleasa si sa se creada ca eu cinstesc un copac, ca pe un Dumnezeu. Doamne fereste ! niciodata nu m-am g�ndit la asa ceva, dar asa m-a dus capul sa fac. Si am �nteles ca n-am suparat pe Dumnezeu. Odata am glumit cu maicile mele, arat�ndu-le numai partea copilareasca a �ncrederii mele �n scumpul meu duhovnic.

C�nd ma asezam �n genunchi l�nga acest copac, ma napadeau lacrimile grozav si, �n suspine, �ncepeam sa-mi spun pacatele mele. Prima data c�ndm-am spovedit, era plin de flori, caci era primavara si-mi aduc foarte bine aminte ca �n clipa c�nd eu rugam copacul sa fie mijlocitorul meu pentru pacatele mele, la Dumnezeu, a luat copacul foc si m-a cuprins si pe mine, fara sa simt ceea ce ai putea simti c�nd stai �n preajma unui foc. At�t am simtit: o raceala si o nesatioasa bucurie si fericire. Si de c�te ori rugam acest

copac sa fie mijlocitorul meu, se petrecea acelasi lucru; adica lua foc. Era foc care �ti lasa o bucurie fara seaman. Limba era neputincioasa sa graiasca ceea ce simtea inima. Vara a facut at�tea fructe acest copac si-mi aduc aminte cum umblam pe l�nga el si-i puneam proptele ca sa nu se rupa nici o creanga din el. Dar cesa vezi ? Ca nimeni n-a m�ncat fructe din el, caci era un fel de prune galbui mari care se coc pe toamna si era singurul copac care mai avea la acea vreme fructe si eu tare as fi dorit sa nu man�nce nimeni din el, ca nici eu n-am pus �n gura fructe de la el niciodata.

Stiu ca m-am dus la el odata si-i spuneam asa: "Fratele meu, daca ai trecere �n fata lui Dumnezeu ca sa ma �ncredintez si eu, fa ca sa nu man�nce nimeni din fructele tale �n aceasta toamna!” Si, deodata, copacul a luat foc. Si parca mi-a ramas �n clipa aceea, c�nd a luat foc, ca se �nt�mpla c�teodata sa nu ia foc. Acest lucru se repeta c�nd eu nu aveam lacrimi. Adica numai c�nd pl�ngeam iesea din inima ceea ce �i spuneam si el lua foc. Si sa vezi minune: toti ai casei s-au �mbolnavit de dezinterie, nu prea rau, dar nu puteam m�nca nimic. Eu eram doctorul lor, ca-i �ngrijeam pe toti si asa s-au uscat toate fructele de pe copacul meu scump.

Chiar c�nd mergeam la preotul nostru de ma spovedeam si ma �mp�rtaseam, eu ma duceam zilnic la copacul meu si-i spuneam toate pacatele, ca uitam de la un post la altul.

�n primavara anului 1940, c�nd am mers de la m�nastire la tata Ionica Barbu, caci asa �i ziceam acum, �l taiase, caci zicea ca s-a uscat. L-am rugat sa-mi arate unde a pus copacul si mi-a spus ca l-a ars tot. Groaznica mi-a fost durerea. Eu �n acest an nu mai eram la d�nsii, caci �ncepusem m�nastirea si eram �n bordeiul fericit, de pe dealul Gurguietei, unde m-a chemat acea lumina care se arata si �n copac, duhovnicul meu de fiecare zi.

    �ntr-o dimineata aud doua femei ce vorbeau de la cimitir zic�nd:

- Moare saraca...

Le �ntreb:

- Cine moare ?

Ele �mi spun:

- Baba Ileana a lui mos Gavril, de la cimitir.

Am alergat la ea s-o vad; adevarat, asa era de slaba, �nc�t credeam si eu ca moare. Saraca, murea ca n-avea ce m�nca. Merg la copacul meu (caci eram la mos Ionica �n acest timp) si �ncep sa-mi marturisesc greseala, ca de c�te ori am mers la morm�ntul mamei, n-am intrat niciodata sa vad cum traieste acea baba si simteam at�ta durere, g�ndindu-ma c�ta mila a avut Maica Domnului de mine. Si rugam pe duhovnicul meu (copacul) sa se roage la bunul Dumnezeu sa ma ierte si numai asa o sa cred ca m-a iertat, daca-i da babei zile, macar o luna, daca nu un an si s-o �ngrijesc eu fara sa stie nimeni. Si, Doamne, a luat copacul iar foc. Am crezut si am luat o oala cu lapte si putina faina si m-am dus la baba Ileana si i-am dat sa man�nce. Am adunat crengi uscate de prin cimitir si le-am facut celor doi batr�ni foc si am plecat fericita. Nimeni nu m-a �ntrebat unde am fost.

Si mergeam zilnic la biata baba si a pus-o Dumnezeu pe picioare, dar nimeni, niciodata, nu ma �ntreba. Eu cred ca mila Maicii Domnului le lua mintile sa uite de mine �n acel timp.

Odata, am luat sapun sa-i duc babei s-o spal si l-am pus �n s�n si mergeam cam cu teama sa nu ma cunoasca mama Maria. Ma rugam sa se faca groapa �n stomac, sa nu se cunoasca sapunul ce-l aveam �n dreptul meu. Mama Maria ma ocaraste zic�ndu-mi ca ce am de merg asa fudula, ca stia ca umblam numai fuga. Atunci, am vazut minunea Maicii Domnului si ca ce fac nu supar pe Dumnezeu. Caci aveam ispita sa fac pacat, fiindca iau din casa si nu le spun. Dar ma duceam la copacul meu scump si spuneam asa: "Doamne Dumnezeule, daca-i pacat ce fac eu cu baba Ileana, sa nu vie lumina Ta peste acest copac, dar daca fac bine, sa vie, caci eu fac aceasta pentru dragostea Ta, pentru sanatatea lui mos Ionica sia mamei Maria si pentru iertarea pacatelor lor!” Si deodata a venit lumina peste copac si m-a umplut de bucurie si de nadejde.

Si baba Ileana a mai trait vreo doi ani…

OASTEA DOMNULUI

    �ntr-o seara aflu de la o vecina caeste adunarea "Oastea Domnului". Eu �ntreb:

- Ce-i aceea adunarea "Oastea Domnului"?.

Vecina mea �mi zice:

- Un fel de sezatoare cu oameni, femei, fete si baieti.

- Ce vorbesti ? Si ce fac ei acolo ?

- Se roaga, c�nta, citesc din biblie...

- Ce spui tu, Catrino ? Cred ca o fi frumos, fato ?

- Vezi-ti de treaba, Lico, nu cumva ai vrea sa te duci? Adunarile astea sunt, la drept vorbind, pentru babe si mosnegi.

- E, bine, Catrino, dar sunt si fete si baieti ! Ei nu sunt tineri?

- Da, sunt tineri, dar sunt prosti...

- Cum sunt prosti ?

- Adica nu-s de lume...

- Cum nu-s de lume ? Eu nu �nteleg...

- Ei, nu �ntelegi !?

- Adica sunt mai prosti c�nd ies �n lume ?

- Stii ceva ? Eu o sa rog pe mama Maria sa ma lase si pe mine diseara sa vad si eu ce-i acolo...

- Ei, ca toate vrei sa le stii... Sigur ca o sa te faci ostasita, ca �ti plac c�ntecele.

- Ce-o vrea Maica Domnului ! Si plec sa rog pe mama Maria sa ma lase sa merg la adunare, ca era s�mbata seara si nu se lucra. Si, spre bucuria mea, m-a lasat mama Maria, dar mi-a spus sa nu stau mult ca de vine mos Ionica sinu ma gaseste, vai de pielea mea !

Eu am plecat fericita la vecina unde era adunarea, �nsotita de tetea (bunicul). Dupa vreo ora, vad ca se deschide usa si intra mos Ionica beat, strig�nd:

- Lico, unde esti ?

Eu m-am pierdut de frica, dar Maicuta Domnului a avut grija, ca l-au �nconjurat toti cei din adunare cu dragoste, l-au poftit pe scaun si l-au rugat sa asculte o c�ntare. Stiu ca i-am c�ntat c�ntarea: "Lume, lume �nselatoare". D�nsul a �nceput sa pl�nga si s-a pus pe c�ntate si a tinut pe toti p�na la ziua, c�nd s-a trezit din betie. C�nd s-a trezit bine, a fagaduit Domnului ca nu se mai �mbata si din acea clipa va urma la biserica cu toata casa lui. Sa-mi vie rau de bucurie!... A doua zi am mers eu cu d�nsul la biserica si tot am�ndoi am mers multa vreme si la adunarile Oastei Domnului. Mai t�rziu a venit si mama Maria la adunare. Acum aveam doua bucurii mari: baba Ileana si biserica. Dar biserica n-a mers mult, ca d�nsii s-au lasat de "Oastea Domnului", oprindu-ma si pe mine de a mai merge si la biserica mai rar. Dar aveam pe baba Ileana despre care nu stia nimeni dec�t Cel de sus si nu ma putea lipsi de aceasta bucurie nimeni. Caci am vazut ca de un lucru bun c�nd vrei sa te bucuri sufleteste sa stie numai Cerul.

�NCERCARI PENTRU DRAGOSTEA DE BISERICA

    C�teodata, ca sa nu ma duc la biserica, ma punea sa fac sarmale ca sa pierd toata dimineata. Dar ca sa pot, totusi, sa merg la biserica foloseam o viclenie binecuv�ntata. Ma dadeam s�mbata seara pe l�nga mama Maria si o rugam sa-mi spuie cam ce-ar vrea sa gatim de m�ncare pe a doua zi.

Si asa, stiam ce se gaseste si ma sculam de noapte si gateam toata m�ncarea, iar c�nd se scula d�nsa eu eram gata cu m�ncarea si-i ziceam:

- Nu asa ca acum ma lasi sa merg la biserica, mama Marie ? Si nu ma avea �ncotro si ma lasa. Eram cea mai fericita c�nd ma �ntorceam tot �ntr-o fuga fac�nd mamaliguta si puind masa si toti erau parca linistiti si era o pace �n toata casa.

Aceste lucruri le spun nu ca sa-mi arat vre-un merit al meu, caci nu-i al meu nimic, deoarece n-am facut nimic si nici un fac bine �naintea Milei Ceresti care m-a umbrit �n toate necazurile mele. Am tinut sa arat toate acestea, pentru ca acei ce vor ceti c�ndva aceste povestiri sa vada c�t de aproape este purtarea de grija a lui Dumnezeu de om, numai sa-L chemi cu tot dorul si sa-ti lasi toate �n bratele calde ale Maicii Prea Curate si sa crezi ca ceea ce ceri vei capata, numai daca Atotputernicul va socoti ca cele cerute de noi ne sunt de folos. Ca, de multe ori, noi cerem lucruri care nu nu-s de folos, daca nu ne da, ne suparam, ba chiar ne razvratim. Cine oare poate sa ne iubeasca pe noi mai mult dec�t Parintele nostru si acest Parinte care ne vrea totdeauna binele, este Dumnezeu. Fiindca numai El stie viitorul nostru si de aceea sa-L iubim si sa-I multumim de toate si pentru toate, ca toate ce ne trimite sunt bune si de folosul nostru, spre aproape de El...

CHEMAREA FACUTA DE CER

PRIN SFINTELE VEDENII

 

    Numai aceasta minune de chemare ma copleseste stiind cu c�ta nevrednicie am primit-o, dar nici a tacea nu pot, caci Domnul �nsusi mi-a poruncit sa marturisesc cuvintele ceresti primite.

�n aceasta povestire a vietii mele, eu nu pot amesteca vedeniile avute, cuv�nt si �n amanunte, caci ele izvorasc din nepatrunsa voie a lui Dumnezeu, de care eu ma �nspaim�nt.

Totusi, tin sa arat si aici ca, la v�rsta de saisprezece ani, �n ziua de 22 octombrie 1937, pe c�nd culegeam papusoi, a venit bunul Dumnezeu sa se pogoare pe pam�ntul nostru, �nconjurat de o lumina minunata si slavita, arat�ndu-se �n fata unui putregai ca mine, desav�rsindu-si iubirea ce o are pentru neamul omenesc si de neamul din care ma trag eu, d�ndu-mi porunca sa spun lumii sa se pocaiasca.

Dupa aceasta prima vedenie, au urmat si altele, pe care cu blagoslovenia Sf�ntului Sinod si a Sfintei Episcopii de Roman, de care tineam pe acea vreme, le-am propovaduit lumii prin orasele si satele tarii noastre scumpe si am scris o carte. Cititorul doritor sa le stie �n amanunt, le poate gasi pe toate, adaugate la sf�rsitul povestirii mele.

Prima mea propovaduire a fost la halta din satul nostru, Tudor Vladimirescu, la Sf. Cruci si pe urma �n lungul si �n latul tarii, pana �n ziua de 21 august 1938, c�nd am primit porunca de sus de la Dumnezeu sa se faca o manastire de maici, numai fecioare, �nchinate Maicii Sale Prea Curate. Aici m-a chemat si pe mine nevrednica, Stap�na cerului sa fiu povatuitoarea surorilor mele �ntru credinta si sa priveghez ca poruncile Domnului �mprastiate altadata oamenilor prin lume, sa le dau crestinilor, pe care �nsusi Ea, prin mila si purtarea de grija avea sa-i aduca �n Casa Milostivirii Sale de pe Colina Gurguietei. Desigur, lucrul acesta n-a fost usor pentru mine, o copila nepriceputa si slaba si cu trupul si cu duhul, dar, smerindu-ma, am primit, socotindu-ma un vas subred, pe care vrea Stap�na Milei sa-l curete cu apa iubirii, �ntarindu-l si ajut�ndu-l pentru a ma folosi eu si a folosi si pe altii din mireasma de taina lasata din m�na iubirii a mamei lui Iisus.

Deci, uit�ndu-ma la trecut, ma uimesc de marea iubire a Stap�nei Ceresti si Bunului Dumnezeu cum mi-au umbrit copilaria.

Gasindu-ma �n fata acestei chemari acum ma �nspaim�nt. Dar �ncredintata fiind ca nici un merit al meu nu s-a adus pe aceasta colina sfintitoare a dumnezeiestilor aratari, ci numai dragostea fara margini a lui Dumnezeu, am pasit la �ndeplinirea chemarii cu multa teama si ad�nca sfiala, caci stiam ca acest drum va avea multe urcusuri grele de suit si cobor�ri prapastioase, pricinuite de �mbatr�nitul �n rele, satana. �mi ziceam: daca Cel ce m-a chemat chemat a simtit greutatea crucii suferintelor, dar, eu un vierme ? Si totusi, stiind ca a biruit chiar si portile iadului, ridic�nd prin ascultarea Sa din groapa tot neamul omenesc, mi-am �nfipt (puterea) �ncrederea �n puterea Sa dumnezeiasca, crez�nd �n atotputernicia Sa, ca-mi va netezi cu iubire gropile desnadejdii, ale temerii de duhurile rele si ale oamenilor care �mi vor pune piedici.

Si, �ncredintata �n chemarea cerului, n-am mai stat mult sa ma g�ndesc ce voi �nt�lni �n cale, plec�nd pe drumul necunoscut, dar luminat de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si de dragostea de Mama a Maicii Prea Curate. Si, o, Stap�ne al meu, n-as putea spune ca, merg�nd pe potecuta luminii, n-am �nt�lnit �n cale si gloduri si bezna. Acele popasuri eu cred ca au fost cu �ngaduinta Ta, bunule, ca lovindu-ma si simtindu-le dureroase �n inima mea, sa Te chem mai cu foc, pe tine Doamne al meu!...

DUPA PRIMA �NT�LNIRE CU IISUS

    �mi aduc aminte cu multa bucurie de prima mea �nt�lnire cu Iisus si cu Sf�ntul Simion St�lpnicul. Eram toata un foc, o r�vna ne�nt�lnita de mine vreodata. �mi venea sa merg zi si noapte pe drumuri sa arat ca este Dumnezeu si ca El ne iubeste si ne cheama la El, sa ne dea �n dar �mparatia Sa cereasca. Cred ca de m-ar fi aruncat cineva �ntr-un cuptor cu jar, n-as fi ars, asa �mi erau dragostea si r�vna de mare. La toata clipa simteam pe Dumnezeu. �mi ieseau din gura cuvinte ce nu le vorbisem niciodata p�na atunci, de ma minunam eu si-mi ziceam: oare unde am gasit eu cuvinte ? Dar nu aveam timp sa ma g�ndesc mult, caci veneam ca ploaia. Oboseala nu simteam niciodata. Mai tare oboseam c�nd stam linistita acasa.

Dar �nceputul rautatii, satana, nu mi-a suferit "nebunia" si a rascolit omenirea �mpotriva mea. Totusi, a pierdut, caci dintre cei razvratiti, multi au cazut �n mreaja Duhului Sf�nt si s-au facut fii ai Bisericii din fii ai pacatului. Veneau la mine sa ma �ntrebe daca cu adevarat este Dumnezeu si daca-i va ierta. Eu la toti le dadeam nadejdi si le spuneam ca este Dumnezeu, ca L-am vazut si ca ne asteapta pe toti sa ne �ntoarcem la El si la Biserica Lui.

    Ce s-a g�ndit �nrautatitul ? Sa �nvrajbeasca pe mos Ionica asupra mea. Si vai, Doamne! A �nceput sa ma �njure si sa ma ocarasca zic�ndu-mi sa-mi scot prostiile din cap, ca l-a zapacit lumea, doar la el nu-i b�lci. Eu taceam si asteptam hotar�rea Cerului si asuprsa lui. Nu-l puteam urni din loc, caci vedeam ca nu-i de vina, ci lucratura de la cel rau. Striga la mine c�t putea, ca l-am facut de rusine �n sat, sa plec de la casa lui, sau sa ma casatoresc, ca zicea el:

- Sigur de acum ai sa spui ca nu te mai casatoresti. Dar n-ai sa stai la mine sa �mlpetesti coada alba. Ori sa te casatoresti, ori sa pleci de la casa mea, ca m-ai facut de vorba �n sat !

La toate c�te �mi spunea, eu taceam, arat�ndu-ma vesela si �ncepeam sa-i c�nt c�ntari religioase si asa �l potoleam, cu darul lui Dumnezeu. Mereu �ngenunchiam si ma rugam Domnului si Maicii Sale, zic�ndu-le: Stap�ne Doamne si Prea Sf�nta Maica, voi mi-ati dat pe unchiul meu sa ma scape de la moarte... Acum mi-l lasati sa-si piarda sufletul, iar daca mi-i de folos ceea ce face el, dati-mi rabdare, ca sa nu-l judec !

Cu vremea s-a potolit si chiar a lasat �njuraturile si toatecele rele si urma la biserica. Mama era mai linistita, caci eu, fiind mereu cu ea, �i spuneam mai multe din ceea ce simteam ca-i este de folos.

Dar cum se linisteau valurile dintr-o parte se ridicau de cealalta parte. A �nceput lumea din sat sa spuie ca sunt bolnava la cap si ca de asta vad. Ba chiar �mi venea si mie sa cred acest lucru. Veneau acasa femei, parca le-ar fi platit cineva si-mi ziceau ca din pricina copilariei mele necajite mi s-a parut, dar sa-mi vad de treaba, ca nu-i nimic adevarat. Aproape sa cred, dar a trimis Dumnezeu un �nger si m-a certat, zic�ndu-mi sa nu mai stau de vorba cu asemenea fiinte si sa le parasesc, ori cine ar fi ele, ca-si va lua plata fiecare la ziua cea mare.

Si asa am facut totdeauna �n asemenea prilejuri, chiar c�nd era vorba de fete bisericesti. �mi ziceam �n g�nd numai: daca n-au gustat �ndeajuns din dulceata sfinteniei lui Iisus, cum o stie ei c�t de dulci sunt minunile Sale ?! Si nu-i uram, dar �mi era mila de ei, fiindca mi se pareau asa de mici ca te batea jalea.

DOCTORII �SI SPUN CUV�NTUL

    �ntr-o zi de vara, dupa masa, eu teseam la razboi niste presuri. Aud la drum galagie. Ies sa vad ce-i? Se oprira la poarta noastra trei masini, av�nd �n ele pe prefectul judetului si doisprezece doctori. Eu i-am primit �n curte fara sa stiu cine-s, decat cunosteam pe domnul prefect al judetului nostru, colonelul Pata.

�ntr-o clipa s-a umplut drumul de lume. Care ma pl�ngea, care se bucura ca scapa de-o vrajitoare (asa-mi ziceau cei necredinciosi). Vad ca cei doisprezece domni ma �nconjoara si ma �ntreaba:

- Vrei sa ne spui si noua ce-ai vazut tu, Lico ?

Le raspund:

- Da cum sa nu va spun ? Am �nceput sa le spun de lucrurile lui Dumnezeu.

Vad ca se �ntreaba unul pe altul:

- Ce facem ?

Raspunde cel �ntrebat:

- E mai sanatoasa ca mine!...

Altul:

- Ne facem datoria, ca n-o fi nimic...

Eu �i �ntreb:

- Dar ce-i cu dumneavoastra ? Ce sunteti si ce va �ntrebati ? Parca ar fi vorba de mine ?

Raspunsul prefectului:

- Da Lico, de tine-i vorba. Uite-te, dumnealor sunt medici si au venit sa te vada, caci mi s-a adus la cunostinta ca esti bolnava.

Eu �i spun:

- Sa pofteasca �n casa sisa ma certeze cum stiu d�nsii. Dar eu stiu ca nu m-a durut niciodata nimic si nu ma doare - si vesela intru cu ei �n casa. Toti ai nostri fugisera de acasa, ca nu stiau despre ce-i vorba. C�nd au intrat �n casa, �i aud zic�ndu-mi:

- �n ce camera te rogi tu ?

Le arat camera mea cu icoane si cu sapte candele ce ardeau. S-au �nchinat toti si mi-au spus:

- Nu-ti facem nimic, caci lumina din ochii tai ne vorbeste totul!...

Si, iesind din casa la masina, �mi zice prefectul:

- Lico, n-ai vrea sa mergi cu noi acum ?

Eu, bucuroasa ca ma urc pentru prima data �n masina, ne mai g�ndindu-ma la nimic, tusti �n masina cum eram �n casa cu picioarele goale si �mbracata ca de lucru.

Doamne, ce era pe drum! Unii tipau de bucurie, parca-i apucase ceva rau, dar cei mai multi pl�ngeau ca nu mai ma vad. Ziceau ca m-au arestat. Eu eram vesela parca mergeam laun ospat, desi nu stiam ce vor face cu mine. Nu puteam fi altfel. C�nd am iesit la soseaua nationala, vad ca o iau la Sf�nta Cruce, opresc masinile si se dau toti jos si sa ma dau eu. Ma saluta si-mi zic sa ma rog si pentru ei.

De aici, au plecat la primarie, unde au facut proces-verbal cum ca sunt sanatoasa, iar eu m-am �nchinat la Sf�nta Cruce si m-am �ntors acasa. Cu cine ma �nt�lneam ma �ntreba:

- Da unde te-au dus cu masina ? Le raspundeam ca m-au dus la Sf�nta Cruce sa ma �nchin, eu si ei, si asa mureau de necaz necredinciosii. Ma �njurau si strigau dupa mine:

- Fermecatoareo ! I-ai vrajit si pe astia! Ei, n-o sa-ti mai mearga mult!

Altadata, strigau dupa mine, ca sa ma �nspaim�nte, asa:

- �mpuscati-o! trageti fara mila! Eu ma uit la ei si-mi venea sa r�d. Le spuneam:

- Daca va porunceste Dumnezeul meu cel cu cruce, trageti si ma �mpuscati! Iar daca va porunceste ispititorul vostru, satana, sa va potoliti!

Vreau sa arat aici mila lui Dumnezeu. �ntr-o zi, ma gaseam la c�mp doi oameni: Dumitru C. Dumitru (Harcana) si Pavel Bratu, am�ndoi necredinciosi si �njurau vedeniile mele si ma faceau cum le venea la gura. A doua zi, Dumitru C. Dumitru a venit la mine mut si mi-a scris pe h�rtie cele petrecute cu ei la c�mp. Scria ca dupa b�rfelile lor, deodata au vazut pe un nor trei persoane: una i-a amenintat cu degetul, iar ceilalti doi le vorbea asa: "Ce sa le dam ?". Ei �ntepenisera de frica si au auzit asa: "Pavel sa ologeasca, pentru ca a �njurat de Dumnezeu, din care i se va trage si moartea iar Dumitru, fiindca are copii multi, sa-i luam gura, sa fie mut". Asa s-a si petrecut.

Vad ca vine mutul la mine si ma roaga sa-i fac rugaciuni ca nu mai poate. Eu l-am am�nat pe vineri, c�nd vor face preotii la Sf�nta Cruce, Sf�ntul Maslu, iar ologul a chemat pe parintele paroh Gheorghe Dimitriu si i-a facut Maslu, dar n-a mai trait mult si a murit. Vineri a venit si mutul pedepsit si dupa mai multe Sf. Masluri, si-a capatat bine vorbirea. La primul maslu putin numai c�t a putut sa-si marturiseasca greseala �n fata tuturor.

Aceasta fapta minunata a mai �nchis gura la necredinciosi.

    Lumea dorea sa merg si �n alte sate, caci era mai usor sa merg eu una singura, dec�t sa vina ei la mine si, de altfel aveam porunca de sus sa le spun la toti sa se �ntoarca la Dumnezeu si la Biserica Sa.

�ntr-o primavara am mers �n comuna Vlad Tepes, judetul Ialomita, �nsotita de fratele Iordache Grigoras, fratele Tache Gradinaru, Ghita Vlad, Ioan Mitu cusotia lui, Anghelina, sora Cleopatra si fratele Ioan Iancu. Acesti frati erau trei din comuna Pechea, judetul Covurlui si trei din comuna Tudor Vladimirescu cu cele doua surori. Cu totii am mers pe jos vreo trei zile. Faceam c�te 40 de km. pe zi si cincizeci am facut �n prima zi, dar toti mergeam schiopat�nd si totusi eram fericiti, caci tot drumul ne-a condusc�nd un miros de smirna, c�nd un sul de nor minunat, pe care �l simteam toti. Acest drum �l faceam pentrua ne �nchina la Sf. Cruce din aceasta comuna ridicata �n cinstea Maicii Domnului, prin descoperire dumnezeiasca de catre fratele Gheorghe Enica din Vlad Tepes.

C�nd am ajuns la aceasta Sf�nta Cruce, ne-am asezat sa facem acatistul Maicii Domnului si, cum �l c�ntam noi, mi se parea ca striga la noi cu �njuraturi. Eu am crezut ca e o nalucire de la satana si nu m-am sculatdin genunchi. Ceilalti toti, c�ti erau cu mine, au fugit care pe unde au putut, caci cel care �njura era seful de post al comunei Vlad Tepes. El, vaz�ndu-ma pe mine ca n-am fugit, stiu eu ce-o fi crezut? �ncepe sa ma bata cu patul pustii cu m�inile, cu picioarele, cum �i venea lui bine, iar eu ziceam de zor acatistul, caci nu mai aveam mult sa-l ispravesc. Nu mai stiu daca l-am ispravit, caci m-a tr�ntit �ntr-o parte si ma batea. Eu r�deam si-i ziceam:

- Mai ai mult de dat ? Si de ce ma bati, fratele meu? Ce ti-am facut ? Doamne, iarta-l c-o fi beat !

El c�nd auzea ce-i spuneam, mai tare �mi da cu cizmele, unde apuca. Dar Dumnezeu mi-i martor si stie ca nu mint, nimic n-am mai simtit din bataia aceea, desi cred ca a fost �nspaim�ntatoare la vedere, caci sotia acestui om orbit de furia satanei, a �nceput sa tipe, zic�ndu-i:

- Gheorghe, de nu-i dai pace acestei fete, eu din clipa asta ma despart de tine ! Si asa mi-a dat pace. Nu eram speriata deloc, ba dimpotriva, aveam un dor de c�ntat, caci dupa ce s-a departat de mine, am �nceput de la capat acatistul Maicii Domnului si-l c�ntam cu o bucurie nestap�nita si ma simteam ca dupa o baie calda.

Dupa ce am ispravit acatistul, nu stiam unde s-o iau. Mi-am zis: "Sa merg la Biserica”, fiind duminica �n acea zi, caci se si auzeau clopotele. Pe �nsotitorii mei de drum i-am gasit �n biserica si nu le venea sa se uite la mine. Eu z�mbesc catre ei si fac o gluma, zic�ndu-le:

- Ati dat bir cu fugitii ? Ei pl�ngeau si ma �ntrebau daca m-au batut rau. Le spuneam ca nu m-a batut nimeni, ci un crestin numai cu numele mi-a dat un buchet de flori prea bine mirositoare. Dupa Sf�nta Liturghie, eu ca m�nata de cineva, le spun la cei ce ma �nsoteau:

- Stiti ceva ? Plecam de aici cu primul tren, asa-mi spune inima.

Dupa luarea mesei la fratele Gheorghe Enica, am plecat la tren iar �n urma noastra ne-a cautat acel sef de post, ca sa ma �mpuste. Caci c�nd s-a �ntors el de la t�rg dupa masa, a gasit singurul baietel ce-l avea acasa, tot o v�n�taie, iar cei din casa i-au spus ca v�nataile si durerile copilului au �nceput la ora opt dimineata, tocmai la vremea bataii mele, si p�na seara a si murit.

Dupa vreo doua saptam�ni, am primit o carte postala de la acest sef de post, �n care �si cerea iertare si multumea Lui Dumnezeu ca nu m-a gasit c�nd m-a cautat, ca ma �mpusca, caci scria el a crezut el ca sunt fermecatoare, dar mai pe urma i-a spus preotul comunei cu totul altceva dec�t credea el si acum se ruga de iertare ca sa nu-i vie ceva si mai greu.

Dupa cum mi se pare, toate v�nataile ce trebuia sa le am eu �n urma bataii, s-au dus pe bietul copil nevinovat, prin durerea copilului ce trebuia s-o simt eu, i s-a produs o mai mare durere celui care m-a batut. Nu ma bucur de raul altuia, dar preamaresc pe Sf�nta Treime, care face minuni preaslavite cu oameni mici, slabi si pacatosi ca mine.

Acest fapt mi-a �ntarit credinta mai mult �n descoperea Mila Cereasca, iar Maicii Prea Curate nu-I gaseam si nici azi nu-i gasesc cuvinte potrivite pentru a O preamari, pentru toata grija si ocrotirea Sa, de Mama scumpa, de Mama dulce, de Mama dumnezeiasca. �n acest fapt am vazut ca toate ce cere Maica Domnului de la iubitul Ei Fiu, Iisus Hristos, dob�ndeste. Mijlocirile Ei eu nemarginita putere asupra vietii noastre. O scurta rugaciune spusa din evlavie e primita de D�nsa, ca un preascump dar. Cea mai mica fapta de evlavie, facuta �n cinstea ei valoreaza mai mult dec�t cinstea data tuturor sfintilor. Cinstea ce-o dam Maicii Domnului �nveseleste pe toti sfintii. Maica Domnului scoate zilnic mai multe suflete din iad. Cu c�t soarele este mai mare dec�t o stea, cu at�t �ntrece cu mila Maica Domnului pe ceilalti sfinti.

Asa-i cum am spus: nu se pot gasi cuvinte �ndeajuns pentru a o proslavi pe Maica Preacurata. Sa-I aducem laude ca-i curata !? Nu puteam, ca-I �nsasi curatia �ntruchipata. Sa-i zicem ca-i miloasa ? Iar nu-i de ajuns, ca �n faptura Ei este toata mila �ntruchipata si este nedespartita de dreptatea dumnezeiasca pentru a o muia. Sa zicem ca-I frumoasa ? Iar nu-i gasit cuv�ntul, ca-I frumusete �ntruchipata, Mama preaiubita a dulcelui Iisus si a noastra, a tuturora. Ah! numai c�t ne g�ndim la toate cu c�te este �mpodobita Stap�na noastra, am vrea �ntr-o clipa sa zburam din catusele acestei vieti si sa mergem �n vesnicie, sa ne bucuram de vederea Ei preaminunata, a Prea Sfintei Treimi si a tuturor sfintilor care au avut trupuri ca noi, dar prin credinta si dragoste de Cer, au ajuns �n acel Cer al fericirii pe care l-au daruit, necrut�ndu-si viata aceasta care-i ca un fum si ca un vis frumos sau mai putin frumos, sau chiar ur�t c�teodata. Zic: daca aceasta viata o calatorim cu dorul dupa Cer, sa fim siguri ca-l vom c�stiga �n dar! Ce minune!

O, Maica Prea Curata, pe mine care, c�ndva eram aruncata si umilita de toti, acum, prin mila Ta, m-ai �nvrednicit sa stau �n preajma Ta, a scumpului Iisus, dulcele Tau Fiu si Dumnezeul nostru si a Sfintilor Tai iubiti! Vad, Stap�na, ca nimic vrednic nu am si nici nu gasesc cu mintea mea slaba si neputincioasa a-Ti aduce cuvinte de lauda si multumire, fa-ma Tu, Te rog, a Te iubi cu tot focul inimii mele si a-mi da chiar si viata, de se poate, pentru iubitul Tau Fiu si M�ntuitorul nostru scump, Iisus Hristos. At�ta �ti cer si cred ca �mi vei da, de stii, ca mi-i de folos pentru a c�stiga Cerul, eu si obstea mea scumpa, pe care Tu mi-ai dat-o pentru a Te proslavi pe Tine si pe Sf�nta Treime, cu toti Sfintii.

BUNII MEI OCROTITORI

    Vreau sa arat ca din cei trei frati credinciosi din comuna Pechea care m-au �nsotit spre comuna Vlad Tepes, fratele Ilie Badiu, si fratele Iordache Grigoras m-au �nsotit peste tot, timp de doi ani, c�t am mers prin lume, atunci c�nd nu puteau sa mearga unul din parintii care ma cresteau, caci nicioadata nu ma laasau sa merg singura. Deci, p�na al urma, acesti doi frati, desi �naintati �n v�rsta, au �mbratisat viata monahiceasca. Fratele Ilie Badiu a ramas monah, fiind prea batr�n si duc�nd viata schivniceasca, iar fratele Iordache Grigoras este ieromonah (preot calugar). Am�ndoi au metanie, adica au fost calugariti la Sf�nta Manastire Bogdana, judetul Bacau. Primul a primit numele de Varnava, iar al doilea de Isidor.

ALTA CURSA �NTINSA

    �n primavara anului 1938, pe c�nd ma gaseam la sapat de vie, vad ca se opreste �n dreptul viei noastre. Era masina prefectului de Tecuci cu cineva de la primaria noastra si ma cheama sa merg acolo, ca are sa-mi spuna ceva domnul prefect. Las lucrul si plec la primarie cu masina.

Ajunsa la primarie, �ncepe prefectul sa-mi spuna ca el nu are copii si ca s-a vorbit cu sotia lui sa ma ia sa ma creasca ei, d�ndu-ma si la scoala, ca a auzit ca �mi placea mult cartea. Si zicea el:

- De abia nu mai faci si at�ta tulburare �n satul tau cu vedeniile ce le-ai avut.

Eu m-am �nvoit cu g�ndul si-mi ziceam �n sinea mea: are dreptate. Ca voi suferi eu ce voi suferi, dar scapa lumea de mine.

Si-i zic:

- Da-ti-mi voie sa ma duc asaca sa ma rog, sa-mi iau ce mai am si sa spun si parintilor mei, ca nu pot face acest lucru de capul meu.

C�nd am ajuns acasa, venisera de la vie si ai mei si le spun propunerea prefectului.. D�nsii �mi zic sa fac ce vreau. Intru sa ma rog �n camera mea si am simtit un v�nt usor care m-a tr�ntit la pam�nt, las�ndu-ma fara puteri. �ncerc�nd sa ma scol, am vazut ca nu pot sa ma tin pe picioare; le simteam moi ca o c�rpa si ma muiasem tare. Vaz�nd mama ca nu ies din camera, a venit sa ma vada si asa m-a ridicat �n pat. Am stat doua zile �n pat, fara sa ma pot purta pe picioarele mele. Nu aveam dureri deloc, dar simteam o slabiciune grozava �n tot corpul si nu puteam sa fiu treaza. As fi dormit �ntr-una. Dupa daua zile, m-am dat jos din pat si am mers la biserica, �nsotita de nepoata mea, Didina Ivan, azi maica Heruvima, ca �n aceasta zi era vineri si se facea Sf. Maslu. Prefectul judetului auzind cele �nt�mplate, a fagaduitca nu va mai �ncerca nimic. Eu cred ca d�nsul nu cu g�nd rau afacut acest lucru.

STRIGA VICLEANUL

    Vaz�nd necredinciosii ca cu nimic nu ma pot face disparuta din comuna, ce s-au g�ndit? Sa spuie ca din pricina mea nu ploua. Si c�nd ma vedeau ca merg la Sf�nta Cruce sau la Biserica, strigau dupa mine ca turbati:

- �nselatoareo! Ratacito! Vrajitoareo! Si multe alte c�te le aveau la gura. Eu ma uitam la ei si-mi venea sa r�d, dar �mi era mila ca-si puneau jar pe capul lor. Si totusi, eram fericita c�nd strigau asa, dar m-ar fi fericit unul singur �n fata. Nu stiu de ce te doare mai mult c�nd te fericeste cineva, dec�t atunci c�nd te huiduieste. Eu am trait aceste clipe. C�nd te fericeste, te vezi asa de mic si-ti vine sa pl�ngi.

 S-O ARDEM �N FOC

    �ntr-o dimineata vine la noi acasa un cioban trimis de proprietarul Gheorghe Iade cu un bilete, �n care-mi zicea sa nu mai ies din casa ca unii din consatenii mei au mers la ei si au cerut sa le v�nda lemne uscate si vor sa faca un foc mare �n mijlocul satului, sa arda o vrajitoare din a carei pricina nu le ploua. Si �ntreb�nd proprietarul cine-i vrajitoarea, ei au spus de mine. Auzind proprietarul aceste urzeli spurcate, nu numai ca nu le-a v�ndut lemne, dar, zicea el, ca i-ar fi dojenit, arat�ndu-le ca fac fapte pag�nesti.

Nu m-am �nfricosat de acest lucru, ci ma rugam la Maicuta Domnului sa ma �nvete ce sa fac, sa pot scuti de la pacat pe cei ce nu au loc de mine �n sat, caci nici �nchisa �n casa nu puteam sta.

CE-MI VINE �N MINTE

    Vaz�nd ca fac at�ta neliniste �n sat, m-am g�ndit sa-mi tai parul, sa ma �mbrac barbateste si sa merg la o manastire de calugari pentru a nu fi cunoscuta. �n vremea aceea, ma duceam la Sf�nta M�nastire Adam din Tutova, �nsotita de alte surori, nu ca sa stam ci doar sa vedem si noi cum este �ntr-o manastire de maici. G�ndul nostru era pentru a ne �nchina viata Domnului, �ntre zidurile unei m�nastiri, dar asteptam ceva, adica timpul hotar�t de Sus.

C�nd am plecat spre aceasta sf�nta m�nastire, am rugat pe cele ce ma �nsoteau sa nu spuie la nimeni nimic despre mine si asa am si facut. Dar c�nd eram la Sf�nta Biserica la Liturghie, o crestina se repede la mine si ma ia de brat, zic�ndu-mi pe nume si �ntreb�ndu-ma ce fac. Eu am rugat-o sa nu spuie la nimeni nimic de nime. Dar ea de bucurie ca m-a vazut, n-a putut sa tie si a spus maicilor toate c�te stia de mine si asa mi-au aprins focul �n cap, caci maicile credeau ca m-am dus sa ram�n la ele. Parca vad cum m-au dat afara din curtea Sfintei Manastiri, maica Stareta a si chemat jandarmul, zic�nd ca sa ma duca din post �n post, p�na acasa, sau mai bine, sa ma puie la zid si sa ma �mpuste, ca eu vreau sa le stric r�nduielile lor cu vedeniile mele. O �ntrebam pe maica stareta ce-a auzit din gura mea, de zice ca le stric r�nduielile, fiindca nu am vorbit nimic cu nimeni. D�nsa �mi zice:

- De ce noi nu vedem pe Maica Domnului ca suntem maici si tu ai vazut-o? Pleaca! Du-te de la noi!

Si asa am parasit sf�nta manastire fara sa ma mai pot �nchina o data la Maica Domnului - facatoarea de minuni. Jandarmul era tare nelamurit si nu stia ce sa faca cu noi. �intr-o clipa s-a adunat tot satul si ruga lumea pe primarul comunei si pe jandarm sa-mi dea voie sa le vorbesc lor ceea ce am vrut sa le spun maicilor. Eu le spuneam ca am venit sa ma �nchin la Sf�nta Icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni si nu sa le vorbesc. Dar pentru a nu se crede ca am venit cu alt g�nd, stiu ca m-am suit pe un scaun si am spus la toti cei adunati ca Bunul Dumnezeu vrea sa fim buni, ca mireni, chiar si cei ce traiesc prin m�nastiri ca altfel nu vedem Cerul, ci iadul. Dupa ce am aratat toate c�te trebuie sa le �mplinim si cum ne vrea Maica Prea Curata, aud ca zice jandarmul:

- Pentru aceste cuvinte ce ni le-a spus aceasta fata, s-o pun la zid s-o �mpusc? Ce ziceti, oameni buni si dumneavoastra maicilor, caci asa mi s-a spus de maica stareta ca trebuie �mpuscata la zid ca strica r�nduielile m�nastirii? Toti au lasat capul �n jos si mirenii si maicile si au plecat catre casele lor, iar noi am ramas singuri. Numai o singura maica ne-a condus p�na la iesirea din sat, caci jandarmul ne-a liberat cu pace.

Aceasta teama de a nu mai razvrati pe maici de prin m�nastiri m-a dus cu g�ndul sa ma �mbrac barbateste si sa merg �ntr-o m�nastire de calugari, fara sa fiu cunoscuta. Dar c�nd eram gata cu hainele ce mi le probasem si vroiam sa-mi tai parul, am vazut ca am gauri �n urechi, caci mama mea c�nd am fost mica mi le facuse pentru cercei si acest lucru m-a oprit, caci despre celelalte nu aveam grija, ca aveam la �ndem�na postul si privegherea, care m-ar fi facut sa pot duce viata acolo unde se zice, ca nu s-ar putea. Dar toate le hotaraste Cel de Sus...

�nvrajbirea maicilor de la sf�nta m�nastire Adam a fost r�nduita de Dumnezeu, caci daca d�nsele ma primeau cu bucurie, desigur as fi ramas acolo. Iubirea mamei mele de a-mi pune cercei �n urechi iar a fost ca o porunca sa nu plec unde ma hotar�sem.

Am vazut ca toate le or�nduieste Cel Atotputernic pentru binele nostru, chiar si c�nd ti se pare ca �nt�mpini un necaz. Acel necaz are �n sine un rost de proslavire Lui Dumnezeu - si bine-i sa te lasi �n voia Lui.

Am hotar�t �n fata Sfintei Icoane a Maicii Domnului ca nu voi mai asculta g�ndul care ma va �ndemna sa scap de vreun necaz, ca Bunul Dumnezeu are mai multa grija dec�t as avea eu si stie si cunoaste El puterile mele si niciodata cred, nu-mi va da sa duc ceva mai mult dec�t pot duce eu.

DOMNUL �NCREDINTEAZA PE AI MEI

    Spre marea mea bucurie, aud pe mama Maria zic�ndu-mi �ntr-o seara pe c�nd ma �ntorsesem de la Sf�nta M�nastire Dalhauti:

- Stii ceva, Lico?

I-am raspuns:

- Ce sa stiu, mama?

- �n zilele acestea c�t ai fost tu plecata, mosu-tau Ionica a fost la plug pe Gurgueta, unde ai avut tu vedenii. Si se silea sa termine sa vie acasa. Deodata vede un patrat de lumina care a venit dinspre rasarit si s-a asezat cam acolo unde ai spus tu ca ai avut vedenie. Caii s-au speriat si au fugit tocmai acasa cu grapa dupa ei, cum erau �nhamati. Eu c�nd am vazut caii �n felul acesta am crezut ca s-a �nt�mplat vreo mare nenorocire si nu stiam ce sa fac.

Apare si Ionica, schimbat la fata si �ntraba de cai. Eu i-am spus ca sunt �n grajd si sa-mi spuna si mie de ce au fugit de la plug. El mi-a spus ca a vazut acel patrat de lumina si cum s-a mistuit acea lumina �n pam�nt si cum s-au speriat caii.

- Mama Marie, dar mos Ionica nu s-a speriat?

- Cum sa nu! Era schimbat si este si astazi si zice ca niciodata n-o sa te mai ocarasca, ca a vazut ca tot ce ai spus tu a fost de la Dumnezeu... Dar ce sa vezi? N-a mai �njurat deloc de atunci. Ah, de-ar mai vedea o data macar lumina!

- Slava Domnului sa mi-a ridicat ocara si numai pacatuiesc cei din casa. Mama, eu vad si �n acest semn mila Maicii Domnului cu noi pacatosii...

- Asa-i, Lico... Si cum ai petrecut tu saptam�na asta la m�nastirea Dalhauti?

- Cum sa petrec? Bine! Unde poti sa fii mai multumit ca acolo unde se lauda Dumnezeu si Maica Prea Curata?

- Dar cum se lauda?

- �n c�ntari, �n cetirea sfintelor carti si chiar �n lucru.

- �n lucru? Cum se poate asta?

- Da, se poate foarte bine, daca ceea ce lucrezi tu faci ca pentru Dumnezeu si pentru folosul altuia, nu pentru tine.

- A! Asa-i!

- Dar eu sa-ti spui matale ceva, ca stiu ca tot ai sa auzi, numai sa nu-ti pierzi credinta: si calugarii tot oameni sunt si de ei se tin mai mult diavolii dec�t de noi, ca ei se roaga mai mult lui Dumnezeu si acest lucru �l supara pe cel rau si din aceasta pricina sunt si ei ispititi.

- Ei! Trebuie ca ai mai patit ceva ?!

- Uite ce: daca �mi fagaduiesti, eu �ti spun, iar de te aprinzi de m�nie voi tacea.

- Nu, nu le zic nimic.

- Sa vezi matale: cum au aflat de mine, m-au chemat zic�ndu-mi ca sunt �ndracita si sa-mi fac Sf�ntul Maslu. Eu nu m-am suparat deloc si am rugat sa-mi faca, numai ca eu nu am bani sa le platesc Maslul, dovada ca am venit pe jos. C�nd au auzit ca nu o sa le platesc Maslul, nu mi-au mai facut, dar m-au �ntrebat ce rugaciune vreau sa-mi faca, sa scap de satana, care mi se arata. Eu i-am rugat sa ma spovedeasca si ei s-au bucurat ca nu era ceva prea greu si acest lucru mi-l facea un singur preot.

- Dar Maslul c�ti vroiau sa-ti faca?

- Sapte preoti si trebuiau platiti...

- Dar cine te-a spus pe tine la ei?

- Sa vezi matale, mama. �ntr-o dimineata c�nd se facea utrenia, a cazut un parinte jos si facea tare rau din m�ini, din picioare si spumega. Acest parinte striga c�t putea �n boala lui asa: "Dati pe Lica afara din biserica, ca-i �ndracita!" Eu, c�nd am auzit ca-i vorba de mine, m-am �ngrozit, ca acest parinte nu ma stia pe mine, caci nu vorbisem cu sfintia lui deloc.

Am �nceput sa fac la metanii la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, si m-am linistit. Toti parintii au venit spre noi, fetele, caci am fost vreo cinci fete si ne �ntreaba: "Cine se numeste Lica sa iasa din biserica!"

- Stai! Dar unde se dusese fratele Badiu si Iordache? Nu erau si ei cu voi?

- Nu. Ei se dusesera �n padure sa se roage singuri, ca toata saptam�na ajunasera.

- Ce spui tu?

- Da.

- Si tu cu cine zici ca erai?

- Cu cele cinci surori.

- Ei si?

- Sa vezi!... Eu le spun ca ma numesc Lica si ma minunez cum m-a pomenit acest parinte �n boala lui, ca niciodata n-a vorbit cu mine. Dansii �mi ziceau:"Diavolul care �l munceste pe el te-a descoperit". Iartati-ma, parintilor, pe mine pacatoasa, le zic eu, dar daca-i vorba ca diavolul �l munceste pe acest parinte, nu ma dati afara din casa lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Bine, �mi zice unul mai mare, cred ca era staretul, ca-i sarutau m�na toti, sa stai �n tinda! Si fericita ca sunt macar �n tinda bisericii, asteptam sa iasa acel parinte din biserica si sa-l �ntreb de unde ma cunoaste si la iesire asa am si facut. L-am �ntrebat si el mi-a zis ca nu ma cunoaste, ca nu m-a vazut niciodata si ca el nu stie nimic de mine. Eu �i zic:

"- Dar de ce ai strigat sa ies din biserica?".

El mi-a spus ca n-a strigat si ca nu stie nimic. Un alt parinte slab, cu numele Nazarie ma ia deoparte si-mi zice:" Te jur cu numele lui Dumnezeu, spune-mi cu ce-l arzi tu pe satana, de a strigat asupra ta?". Eu l-am rugat sa ma ierte ca nu stiu sa am ceva bun dec�t ca ceea ce a lucrat Domnul cu nevrednica de mine, a facut din mila si am spus chemarea ce mi-a facut-o Cerul. El s-a �nchinat si a plecat la chilie.

- Ce vorbesti tu, Lico? mare ti-i minunea, Doamne, ce multe ai sa mai auzi �n lumea asta!

- Si stai, ca vine ceva frumos!

- Ei?

- Joi, dupa ce s-a terminat Sf�nta Liturghie, am plecat cu totii spre casa. C�nd am ajuns la podul de peste Siret, un jandarm nu ne-a lasat sa trecem pe pod, zic�ndu-ne ca daca suntem sfinte, sa trecem pe apa ca pe uscat. Eu, care-s din fire vesela am �nceput sa c�nt si sa merg pe malul apei, zic�nd ca, totusi, o sa trecem pe apa ca pe uscat. Deodata vine o luntre cu un luntras care striga la noi unde mergem, ca podul este �n urma noastra. Noi �i spunem cele zise de jandarm, dar el ne sfatuie sa mergem la un mal unde se poate cobor� si sa ne suim �n luntrea lui pentru a ne putea trece si asa sa-i aratam ca am trecut si fara podul lui.

Dupa toate aceste �ncercari, m-am hotar�t sa nu mai plec nicaieri, dec�t c�nd voi primi porunca.

�N CHILIUTA MEA DE LA SAT

    Veneau la mine surori care ma cunosteau, din comunele Pechea, Slobozia Conache (jud.Covurlui), Namoloasa (jud. Putna), Risipiti (jud. R. Sarat), Braila, Gurguieti, Gemeni (jud. Braila) si Barcea (jud. Tecuci).

Ne str�ngeam si c�ntam c�ntece religioase si c�te una citea din Noul Testament, iar la despartire era un chin. Toate pl�ngeau si ma luau de g�t zic�ndu-mi ca nu pot sa stea fara mine. Pl�ngeau cu toatele si stiau ca �n mai multe r�nduri ne puneam �n genunchi �n chiliuta mea de rugaciune si rugam pe Maica Prea Curata sa faca cum o sti si sa ne adune pe toate la un loc. Caci toate aceste surori care veneau la mine nicaieri nu se simteau mai bine, ba, de la o vreme, chiar nici �n s�nul "Oastei Domnului", caci toate aveau g�ndul m�nastirii. Unii din adunarea "Oastea Domnului" ne spuneau ca nu-i de la Dumnezeu sa parasim lumea si sa ne �nchidem �n m�nastiri, ziceau ei, cu ce folosim noi pe aproapele nostru daca fugim de ei. Poate aveau dreptate, caci nu stiau dulceata singuratatii, cum nici noi nu stiam dar o doream cu dor sf�nt si nerabdator. Prin m�nastiri nu erau bietele surori primite, ca iubeau pe zapacita de mine. Asa ca aveau tot dreptul sa pl�nga la despartire. Le m�ng�iam citindu-le din psaltire urmatoarele cuvinte din catisma a cincea: "M�ntuieste-ne pe noi Doamne Dumnezeul nostru si ne aduna din necazuri ca sa ne marturisim numelui Tau celui sf�nt, ca sa ne falim �ntr-u lauda Ta".

Si asa puteam sa le �ndrept pasii spre casele parintesti, �ntarite �n credinta ca Cel Atotputernic ne va purta de grija si ne va pregati si noua loc unde sa-L preamari.

Dar lacrimile acestor fete care urau desetaciunile acestor lumi trecatoare ardeau pe satana, care a �nceput sa ma chinuie pe mine cu alte nascociri de-ale lui venind noaptea �n chilia mea, �n care ma rugam si, fac�ndu-mi tot felul de nazdravanii crez�nd ca o sa ma sperie. Sa vedeti: mai �nt�i a �nceput sa ma strige pe nume, �n timpul c�nd �mi faceam si eu sf�nta rugaciune, prefac�ndu-se cu vocea celor din casa noastra, venea cu vocea mamei, chem�ndu-ma sa fac ceva treburi ce stiam ca le facusem, c�nd cu a lui tata, chem�ndu-ma sa dau de m�ncare la vite si eu �i raspundeam ca vitelele sunt rostuite si ca eu sunt la rugaciune, c�nd cu vocea lui tetea. Dupa terminam, rugaciunea, mergeam sa le cer iertare ca n-am iesit c�nd m-au strigat. Ei ziceau ca nu m-au chemat. Eram tare nedumerita si-mi ziceam: ce-i cu strigatele astea? Si m-am hotar�t ca atunci c�nd ma va striga, sa nu-i raspund deloc, sa vad ce-o sa faca. Dar, se vede ca nu stie ce g�ndeste omul ca venea si �n serile urmatoare si ma striga sa ies la diferite treburi afara. Eu nu-i raspundeam deloc. El �ncepea sa strige si mai tare si daca vedea ca nu vreau sa raspund, �ncepea sa ma ocarasca cum era mai ur�t. �i ziceam ca ai mei nu zic cuvintele pe care le zici tu . Asadar, piei, satano, arde-te-ar Sf�nta Cruce! Si �nfuriindu-se, �mi scotea usa din balamale, mi-o aruca�n curte si intra si-mi stingea lampa cu o suflare asa de tare ca te luau toti fiorii c�nd oauzeai, fara sa vezi ceva. Pe urma, �mi lua covotrasele de pe jos si mi le arunca prin curte. R�deam si-i ziceam: "Scutura-le bine, blestematule!

Si asa m-a chinuit vreo doua luni. Nu ma lasa noaptea sa dorm deloc. �ntr-una ma striga sa ma scol la rugaciune. Ajunsesem sa-i spun:"Nu vreau sa ma rog c�nd vrei tu, de-ai si muri!". Apoi, venea si-mi tragea �nvelitoarea de pe mine, fara sa vad pe cineva. N-am mai putut suferi si am plecat lasf�ntul schit Sihastru din judetul Tecuci, cu fratele Badiu, fratele Iordache, sora Tinca Vlad si alte surori. Ajunseram la schit, parintele staret Clement Cucu ne-a dat o chilie, mie una cu surorile Tinca Vlad din Tudor Vladimirescu, Niculita Susanu si sora Catinca din Bucesti. Seara cum ne-am asezat la rugaciune, a venit iar ispititorul si ne-a purtat prin chilie cosul �n care aveam p�inea si servetelele de sters pe obraz. Surorile, c�nd au vazut cum se plimba cosul prin chilie, s-au speriat si s-au urcat �n pat, strig�nd la mine:

- Ce-i asta, sora Lico?

Eu nu puteam sa ma tin de r�s si-i ziceam: "Si aici ai venit �nrautatitule?". Un parinte ne-a auzit cum ne certam cu strainul nepoftit si vine la noi sa vada ce-i. �n timpul acesta, ispititorul ne arucase p�inea din cos si ne scutura servetelele de zor. Surorile �nlemnisera �n pat, vaz�nd fluturarea servetelelor prin aer, fara sa vada pe cel ce le purta.

Intr�nd parintele, vede cosul �n mijlocul chiliei, p�inea aruncata �ntr-o parte, iar noi cocotate �n v�rful patului cu ochii atintiti sa vedem ce mai are de g�nd sa faca. �i spunem parintelui toata �nt�mplarea, iar el ne sfatuie sa facem Paraclise Maicii Domnului si, c�nd o sa vedem ca vine, sa zicem rugaciunea "Nascatoare de Dumnezeu bucura-te" si celelalte. Si cu acestea ne-a dat pace �mbatr�nitul �n rele. Am vazut ca nu e �ngaduit sa faca ceva rau cuiva mai mult dec�t poate duce cel �ncercat de el. Numai sa nu-ti fie frica deloc de el, ca-i tare neputincios si chiar prost, caci cu toate relele pe care le arunca el, cu �ngaduinta Milei Ceresti, el pierde, iar noi c�stigam, numai daca nu ne �ndulcim cu cele ale lui si nu-i primim sfaturile. Deci, trebuie sa fim treji mereu tot timpul cu inima si sa ne rugam lui Iisus, lumina si bucuria noastra. Eu pe satana cel mare, cu toti ucenicii lui, fii ai �ntunericului, asa-i cred ca sunt: legati ca niste c�ini care au o lungime de lant. Ei latra vesnic cu tot felul de latraturi si se arunca si ei c�t pot din lantul �n care se gasesc. Daca pot sa apuce pe cineva �n ghearele lor, �ncep sa le dea diferite gustari care, deodata, par dulci, dar pe urma sunt ca fierea de amare. Dar c�nd omul merge ca un orb cu a lui voie �n negrele si murdarele brate ale acestui dusman al neamului omenesc, atunci e cam greu. Si, totusi, scapa daca se gaseste cineva care sa-i arate minunata si dumnezeiasca baie a vesnicului Siluam vindecator sub epitraful duhovnicului, oricare ar fi el si oricum ar fi el de drept sau de pacatos, caci darul de vindecare sufleteasca si chiar trupesca este acelasi, ca de sub dumnezeiescul Omofor al lui Iisus Hristos, caci �nsusi Duhul Sf�nt lucreaza la dezlegarea din lanturile satanei si iertarea pacatelor. O alta baie pentru pam�nt, pentru suflet, afara de baia Duhului Sf�nt de sub epitrafir, nu exista. Si cine nu apuca sa treaca prin aceasta baie, spal�ndu-se de toate murdariile satanei eu, nevrednica si pacatoasa, le spun �n numele lui Iisus cel rastignit pe Sf�nta Cruce ca de-ai vietui ca sfintii nuvor vedea Cerul. Caci spune psalmistul: "De-ar fi viata noastra de o zi si totusi e plina de pacate."

Cel rau este neobosit �n rautati. Iar dupa aceasta baie, primeste margaritarul cel scump. Pe Iisus Euharistic, cel ce se jertfeste pe Sf�nta Masa a sfintelor Altare din bisericile noastre dreptmaritoare, prin sav�rsirea Sfintei Liturghii. Cine nu-i �ndragostit de Sf�nta Liturghie nu cunoaste pe Iisus Hristos Euharistic si de-ar vorbi despre Iisus chiar �n limbi �ngeresti �l �ncredintez ca nu-l va vedea niciodata. Nu-i destul sa vorbesti despre Iisus, daca nu te hranesti cu Iisus. Respiratia noastra s-o scoatem cu dulcele nume al lui Iisus. Bucuriile noastre sa nu fie altele dec�t g�ndul ca ne �nt�lnim cu Iisus prin Sf�nta Liturghie si ca ne unim cu El pein dumnezeiasca p�ine si dumnezeiescul vin din Sf�ntul Potir. Sa ajungem sa numai putem trai fara Iisus Euharistic. Ah! Ce nume dulce are darul sa te faca fericit, de parca ai vrea, �n clipa aceea sa zbori �n cer.

- O, Iisuse, Iisuse, dar nu toate zilele sunt ca atare. Petrec zile �n care ma rusinez de mine �nsumi. Ah, de c�te ori am ascultat de lingusirile lumii si ale satanei si tu, prea bunule, iarasi m-ai primit. De c�te ori m-au chinuit sa pot sta �n preajma iubirii Tale, Iisuse, si am vazut ca Tun ai fost gata sa-mi dai m�na. Iisuse, al meu dor, picura un strop de s�nge din ranele Tale si �n inima Ta ca sa Te pot iubi mai mult. Iisus ne spune la toti: "Aceasta picatura pe care o cereti, o gasiti �n sf�ntul Potir din biserica Mea, caci �n dar v-o dau, nu prin meritele voastre"! Ce bun e Domnul! Si cred ca nu gresesc spun�nd ca -i bun, caci este �nsasi bunatatea �ntruchipata. De te-ai gasi �n cel mai mare �ntuneric, Tu esti fericit, ca ai lumina cu Tine: pe Iisus. De-ar striga tot iadul si toata lumea acesta asupra ta tot felul de hule, tu esti fericit ca ai pacea cu tine, pe Iisus. Deci, cine vreasa fie fericit chiar �n lumea aceasta, sa traiasca si sa se hraneasca cu Iisus. Iar cel rau nu va avea putere sa te stinga cu otravitoarele lui gheare de mai schiopatezi pe drumul lui Iisus.

 LA CEI MARI AI TARII

    �mi aduc aminte de acea vara a anului 1938, c�nd am plecat la Bucuresti, nu ca sa vad un oras frumos, ci ca sa arat celor mari ai tarii voia lui Dumnezeu, primita prin porunca de Sus.

�ntorc�ndu-ma de la Bucuresti, sora mea Ghinita cu care am crescut, ma astepta cu mare nerabdare sa-i spun ce am vazut eu si cum e lumea pe acolo.

- Ia spune, tu, Lico cum ai mers la Bucuresti si cum e lumea pe acolo, mai credinciosa ca la noi ?

- Sa vezi tu , Ghinito, peste tot acelasi lucru...

- Adica cum ?

- Cum sa fie?! Lume de toata m�na, si credincioasa si necredincioasa!…

Dar cei mari ai tarii cum sunt?!

- �i stie bunul Dumnezeu cum sunt, ca n-am fost primita de nimeni din cei mari!

- Dar la cine ai fi voit tu sa mergi?

- La Parintele cel mare al bisericii caruia i se mai zice si Patriarh, caci dec�t d�nsul eu nu �nteleg altul mai mare, chiar nici pe rege nu-l vad mai mare dec�t d�nsul.

- Si cum ? Ai fost si nu te-a primit?

- Nu.

- Dar cum �l cheama pe Parintele Patriarh?

- Miron Cristea, Patriarhul Bisericii noastre crestine Ortodoxe Rom�nesti.

- N-ai stiut pe unde sa intri?

- Dar nu m-am dus singura. Am mers cu domnul colonel Coman Ionescu din Tecuci si cu un parinte care avea un br�u rosu si-i zicea ca-i Prea Sfintit. Era m�na dreapta a Parintelui Patriarh si se numea Prea Sfintitul Irineu Mihailscu. Acesta m-a ascultat cu multa rabdare si m-a �nsotit la Parintele Patriarh. Tot d�nsul a intrat sa vada de ma primeste si a iesit d�ndu-mi acest medalion de aur cu Sf�nta Treime pe el si mi-a zis asa: "�nalt Prea Sfintitul nu poate sa va primeasca, fiind ocupat. Va trimite �nalte binecuv�ntari, d�ndu-va, totodata, �ncuviintarea sa mergeti m�ine, fiind sf�nta Duminica a Pogor�rii Sf�ntului Duh, dupa Sf�nta Liturghie, �n parcul Carol, la arenele romane, caci acolo este adunarea societatii "Miron Cristea", o adunare de lume credincioasa, care c�nta c�ntari religioasesi unde se tin predici din Scriptura. Acolo va veni si Prea Sfintitul Pocitan, vicarul Patriarhiei, trimis de �naltul Patriarh, care-i va spune cele auzite. Daca vrei sa vorbesti acolo toate c�te ai sa le spui �naltului, iar Prea Sfintitul Pocitan le va aduce la cunostinta Patriarhului. Si ne-am despartit sarut�ndu-i m�na. A doua zi am mers la Sf�nta Liturghie de la Patriarhie.

- Si cum era acolo, tot ca la biserica noastra?

- Da, aceeasi slujba, dec�t facuta cu mai multi preoti cu diaconi si cu un Prea Sfintit. Si mai avea un cor strasnic de frumos!

- Sa vezi Ghinito! C�nd ne-am despartit de Preasfintitul Irineu asa eram de amar�ta, ca i-am spus domnului colonel Coman sa intram �ntr-o biserica; �mi venea sa pl�ng pe strada, ca trecea lume ca furnicarul. Si merg�nd, am gasit o biserica deschisa, unde se facea Sf�nta Slujba. Eu m-am racorit putin la icoana Maicii Domnului, ca simteam ca ma �nec cu ceva. La sf�rsitul Sfintei Liturghii, m-au �nconjurat mai multe doamne, iar una dintre ele s-a interesat cu cine sunt venita, ca sa-l roage sa ma lase la d�nsa. Pe aceasta doamna o chema Victoria, iar pe sotul ei, Gheorghe Cazacu. Copii nu au, cresc o nepoata de-a domnului Cazacu, care o cheamma Maricica. E un copil bun. La aceasta familie am stat tot timpul si cu masa si cu dormitul. Iar d�nsa m-a �nsotit tot timpul pe unde am mers...

Si, cum �ti spusei, duminica dupa slijba Liturghiei, am mers �nsotita de domnul Coman Ionescu si de familia Cazacu la adunarea societatii "Miron Cristea". Acolo era asa de multa lume, cum n-am vazut niciodata. Vad ca vine Prea Sfintitul Pocitan cu un Episcop care se zicea ca-i dintr-o tara straina. Eu eram aproape pierduta prin lumea aceea, care statea pe banci, una mai sus ca alta �n forma de trepte.

�n mijloc era o masa care avea un aparat pe trei picioare care facea sa se auda cuv�ntul la mari departari.

- Ce spui tu, Lico?

- Si stai sa vezi... Pesemne ca Prea Sfintitul Pocitan, pe care eu nu-l cunosteam si nici d�nsul nu ma cunostea, a �ntreba pe parintele care conducea aceasta adunare, dar nici acest parinte nu ma stia si deodata, �mi aud numele.

- Cum? Te-a strigat fara sa te stie?

- Da, ca eu, dupa cum �ti spusei cred ca l-a �ntrebat pe Prea Sfintitul acela trimis de Parintele Patriarh.

- Si cum te-a strigat?

- Deodata aud asa:"Rog pe sora Vasilica Gurau din comuna Tudor Vladimirescu Tecuciului, de este aici, sa pofteasca la aceasta masa!" Eu, c�nd am auzit, m-am dus. Sfintia Sa m-a dus la cei doi Prea Sfintiti, iar eu i-am sarutat m�na. Cel care zicea ca-i strain nu vorbea ca noi ci o vorba ne�nteleasa de nimeni. Preasfintitul nostru �mi zicea:

- Vrei sa ne spui si noua ceea ce ai fi dorit sa-i spui �naltului Patriarh?

Eu �i raspund ca da, si mi-a zis sa merg sa ma aseze Parintele Teofil Ionescu, care conducea acea adunare, la masa din mijloc si sa vorbesc ce stiu. C�nd m-am vazut la masa din mijloc, ma g�ndeam cum sa vorbesc ca sa auda toata lumea, ca era multa lume si pe distanta marisoara. Dar un frate care se ocupa cu aparatul acela din fata mesei, mi-a zis:

- Sa nu �ncepi p�na nu �ti spun eu!

El se necajea sa lase �n dreptul gurii mele aparatul acela, care era ca o goarna. Eu am �nceput sa tremur si parca nu mai stiam nimic sa vorbesc. Asa eram de goala sufleteste, de parca nu se �nt�mplase niciodata nimic cu mine. C�nd am vazut asa, am �nceput sa ma rog Maicii Domnului si dulcelui Iisus, sa-mi vina �n ajutor si sa-mi dea ce sa vorbesc din cele aratate mie, mult nevrednica. Atunci am vazut ca toate ale noastre sunt �n m�na lui Dumnezeu si daca El vrea, �ti da. Adica si minte si grai si curaj. Vreau sa-ti marturisesc un pacat al meu.

- Ei, ia spune!

- C�nd m-am vazut la acea masa si at�ta lume ce avea sa ma asculte, am zis �n g�ndul meu: "Unde-s cei care strigau dupa mine tot felul? Sa ma vada acum si sa moara de ciuda!"... Si pe loc, cum �ti spusei, am ramas goala sufleteste, si nu mai stiam nimic sa vorbesc din cele petrecute cu mine. Mi-am dat seama de �ndata ca am gresit si m-am rugat Domnului si Maicii Milei, pentru a ma ierta. Cum mi-am terminat rugaciunea �nceputa �n g�nd, aud ca-mi spune acel frate care aseza aparatul:"E gata!". Eu am simtit atunci o putere nemai�nt�lnita asupra mea si am vorbit pe l�nga vedeniile pe care le avusesem si alte lucruri pe care eu p�na atunci nu le-am auzit niciodata. Te rog sa ma crezi ca n-am stiut nimic de mine si nici de cele vorbite, daca nu-mi spunea domnul colonel Coman ca, desi m-a auzit vorbind, parca, zicea d�nsul, ca n-am vorbit eu. Dupa ce am vorbit, am mers si am sarutat m�na celor doi Preasfintiti, iar Preasfintitul cel strain mi-a dat sirul acesta de boabe, zic�ndu-mi Preasfintitul nostru ca sunt metanii de la Ierusalim... Seara am venit din nou la doamna Victoria Cazacu.

- Ai mai mers pe undeva?

- Am mers pe la c�teva biserici.

- Ei! Nu zic de biserici...

- Dar de cine zici?

- De cei mari la care ai fost trimisa...

- Ce sa ma mai duc?! Daca nu m-a primit cel mare al Bisericii, m-ar fi primit altii?! Nu, nu m-am mai dus la nimeni. Am zis: "Doamne, Tu toate le stii si le vezi! Eu nu am nici-o putere, sunt mica si nebagata �n seama.” Ei, Ghinita, c�nd e omul fericit si are de toate, pe cele ale lui Dumnezeu le lasa la zile mari. Uita ca Dumnezeu trebuie sa fie cu noi �n fiecare clipa. Asa-s oamenii! Ada-ti aminte de mine, c�nd eram la fratele Petrica �n lipsa si necaz, aveam �n fata �n fiecare clipa pe Maica Prea Curata l�nga mine prin chemari si suspinuri si nu se putea spune ca nu eram fericita sufleteste. Iar c�nd am venit la mos Ionica si ma simteam bine, am uitat de binele ce mi-l facuse Maica Domnului si m-am �nvoit cu tine si am mers la furat. Uitasem totul prin ce trecusem. Asa-i toata lumea, dar Dumnezeu, �n marea lui iubire, ne iarta si asteapta �ntoarcerea noastra la El, prin diferite chemari. Cine stie cu ce fel de chemare va aduce Bunul Dumnezeu aceasta lume la El? Caci eu cred ca asa nu va mai merge mult, ca lumea e nemultumitoare de toate cele trimise din Cer.

- Auzi tu, Lico, se poate sa fie asa?! Mama mi-a spus ieri ca i-a spus parintele Gheorghe, parohul nostru, ca a auzit la radio Sfintiei Sale tot ce-ai vorbit tu la Bucuresti la acea adunare... Crezi?

- Da, cred, ca se zicea ca tot ce se vorbeste la acel aparat se aude si �n alte orase sau sate de cei care au radio.

- Mare ti-i minunea, Doamne, la asa distanta sa se auda o vorba spusa de cineva?! Cine a facut acest aparat, Lico?

- Dumnezeu, prin �ntelepciunea omului...

- Ce multe stie Dumnezeu!...

- Ei, Ghinito, �nca nu a descoperit toate omului c�te stie Atotputernicul, ca atunci oamenii s-ar fi crezut niste dumnezei. Si asa sunt oameni care nu cred deloc �n Dumnezeu, ci numai �n mintea lor si vine �ntr-o noapte batr�na moarte si le arata ca trebuie sa se �nfatiseze �naintea aceluia pe care ei niciodata nu au voit sa-l cunoasca. Si atunci, ce fac? Ce sa mai faca? Unii trimit dupa preot sa vie sa-i spuie de Dumnezeu, spovedindu-si pacatele, altii mor �n �ng�mfarea satanei, crez�nd ca-i vreun vis ur�t si c�nd colo este adevaratul sf�rsit si merg, saracii, �n bratele caruia i-au slujit toata viata, lui satana, �n chinurile cele grozave. Ah, de ne-ar feri Bunul Dumnezeu pe noi, Lico de asa grozavie!

- Pe noi si pe toata lumea, scumpa mea sora. Caci bucuria noastra numai atunci va fi mare, c�nd ne vom sti neamul din care ne tragem m�ntuit, iubit de Dumnezeu si de Maica Prea Curata, Fecioara Maria, Mama tuturor necajitilor.

    �n vara anului 1938 am fost chemata de preotul Cercel din comuna Risipiti, jud. R. Sarat, caci credinciosii Sfintiei Sale facusera din evlavie o troita si au dorit ca la sfintire sa fiu si eu. Si am plecat pe jos �nsotita de surorile Cleopatra si Mandica din com. noastra, si de fratii: Badiu Ilie, Iordache Grigoras, si Tache Gradinarul.

La Risipiti am stat numai Duminica, la sfintirea troitei, iar luni dimineata am pornit spre casa. C�nd am ajuns �n com. Vulturul, caci pe aici ne era trecerea, preotul acestei comune ducea un mort la groapa. Cu toate ca eram obosite, am voit sa stam pe loc, ca sa treaca mortul. Vedeam ca se apropie mortul, iar Parintele vine la noi �nfuriat si zice:

- Sunteti arestati! Cine-i fata de la Vladimiresti? Eu �i ies �nainte si ma aplec sa-i sarut m�na, zic�ndu-i:

- Eu sunt!

Sfintia sa nu-mi da m�na si zice:

- Esti arestata!

�l �ntreb:

- Pentru ce motiv sunt arestata?

Sfintia sa �mi repeta:

- �n numele legii esti arestata si taci!

�i raspund:

- Iertati-ma, parinte, eu nu ma stiu cu nimic vinovata si mergeti de �ngropati mortul!

Am plecat mai departe pe drumul meu, las�ndu-l, crez�nd ca-i ametit de bautura, ca asa parea. Nu stiu cum o fi �ngropat pe bietul om, pe care �l ducea la groapa, ca s-a �ntors repede si a anuntat jandarmii sa vina dupa noi, sa ne aresteze. Noi, daca am vazut ca vin jandarmii cu o caruta dupa noi, am stat pe loc la un crestin cu numele Dobrea, si nu stiu ce s-a zvonit, ca a venit tot satul sa vada ce se �nt�mpla. Sosind jandarmii la noi, unul din ei �ntreaba:

- Care-i fata de la Tudor Vladimirescu?

Eu ies si le spun:

- Eu sunt!

Ei �mi spun:

- Sa mearga cu noi la post!

- Bine, merg, dar de ce?

- O sa vedem! �nsotitorii mei se vorbeau cum sa nu ma lase singura, dar jandarmii nu-i primeau.

Lumea striga dupa jandarmi:

- Dati drumul fetei! Ce v-a facut? Si se reped niste femei tinere, cine-or fi fost, nu stiu, care ma apuca �n brate din m�inile jandarmilor si si le ziceau:

- Criminalilor, ce aveti cu fata?

Atunci jandarmii �ntind m�inile sa traga, iar lumea venea puhoi peste ei si gata sa se �ncaiere la bataie. Eu aveam o liniste deplina dar eram ca dupa un somn, nedumerita ce poate fi asta. Am strigat c�t am putut, rug�nd lumea sa fie linistita, ca eu nu ma stiu cu nimic vinovata, si ca n-o sa fie nimic rau. Iar jandarmilor le-am spus, de mergem la post sa ne suim �n caruta, ca altfel nu vom putea trece teferi prin �nvalmaseala acestei lumi, care, nu stiu de ce se tulburase. Ei au fost bucurosi de �ndemnul meu, si mi-au spus asa:

S-a tulburat lumea ca si preotul. Nici noi si nici altii nu stiu de ce te ducem noi pe tine la post.

Suindu-ma �n caruta cu sora Mandica si jandarmii, nu era chip sa trecem la sosea, ca lumea se facuse zid de-a curmezisul drumului.

- Eu le spun jandarmilor:

- Dati-mi voie sa c�ntam ceva, ca atunci o sa putem trece. Si d�ndu-ne voie, am �nceput sa c�ntam noi, fetele, c�ntarea:

Mai sf�nta m�ng�iere nu-i

Pe acest pam�nt de suferinta,

Pentru crestini, ca sf�nta Cruce,

Slavitul semn de biruinta!

Si, d�nd bici la cai, am trecut glonte printre lume, si asa am ajuns la postul de jandarmi. Doamne! Ce era �n inima noastra! Lumea fugea dupa caruta ca iesita din minti. Unii cadeau pe jos, altii treceau peste ei si nici nu mai stiai ce este.

Intr�nd �n post, jandarmii ne �ntreaba:

- Ce-ati facut Parintelui de ne-a zis sa va arestam imediat, si iata ce zarva s-a mai facut!

Eu le raspund:

- Nu i-am facut nimic, dec�t priveam cum duce mortul la groapa.

Seful postului ram�ne pe g�nduri. Acum a ajuns toata lumea la post si striga c�t putea ca sa-mi dea drumul. Seful postului �mi zice:

- Ce sa fac la lumea asta, ca a turbat?

Eu �i spun sa cheme pe Parintele si sa-i explice el pricina arestarii mele, si asa o sa se linisteasca. Apar si �nsotitorii mei la post si �ntreaba de noi. Dar seful de post striga suparat la un soldat:

- Baga-i �n beci pe barbosi, ca asta cauta! Cine i-a chemat aici?

Nu stiu daca i-au bagat sau nu la beci, ca nu puteam sa-i vad, ca

noi, fetele, eram �n alta camera. Iata, aud pe seful postului ca zice:

- Vine popa Strechie!

Eu �l �ntreb:

- Cine-i?

- Popa care te-a dat pe m�na noastra! Aha! Mi-l ia poporul la cangi!

Asa-ti trebuie, popa, daca nu te-ast�mperi! Stati, baieti, nu iesiti nimeni!…

Mie �mi venea sa r�d cum bietul Parinte Strechie o patise cu poporul sfintiei sale, caci lumea era necajita zic�ndu-i ca vor hui toate sectele ca Preotul lor a arestat pe fata de la Tudor Vladimirescu.

Bietul Parinte Strechie vine cu parul v�lvoi �n post, �nsotit de primar si de nu mai stiu cine era cu el, care se uitau la mine ca la o fiinta venita din alta lume. Parintele zice sefului de post:

- A! Te-a platit fermecatoarea cu bani grei, de asta nu iesi la mine si ma lasi sa ma sf�sie poporul! Si, arat�nd cu degetul spre mine, zice:

- Uita-te, domnule primar, asta-i o fermecatoare grozava!

Pe mine m-a bufnit r�sul. Seful de post s-a suparat ca l-a insultat Parintele, zic�ndu-i ca l-am platit cu bani si s-a facut aparatorul meu, zi-c�ndu-le:

- Daca aceasta fata ar fi avut bani, ar fi mers cu trenul, nu pe jos, si cum spui ca m-a platit pe mine cu bani? Meriti sa fii arestat dumneata acum, ca m-ai insultat!

Parintele zicea:

- Vedeti, domnilor, dovada ca aceasta-i vrajitoarea, priviti cum a bagat vrajba (�n oamneini) �ntre noi!

Eu, nemaiput�ndu-mi tine fierea, �i zic Parintelui:

- Parinte, Parinte, ce faceti sfintia voastra nu-i dupa Dumnezeu, zi-c�nd de mine ca sunt vrajitoare. Eu cred ca sfintia voastra sunteti �nvrajbit de duhul lacomiei, care-i cel mai grozav diavol ce b�ntuie pe unii dintre preoti!… Caci eu n-am venit �n satul sfintiei voastre sa cer ceva, ci doar am trecut numai pe drum.

Vad ca cei ce erau cu sfintia sa ies unul c�te unul si ram�ne Parintele singur. Pleaca si sfintia sa, amenint�ndu-ma ca n-o sa mai vad soarele.

Si, nu stiu de unde o fi dat telefon la legiunea de jandarmi din Focsani, ca de �ndata primeste seful de post un telefon, �n care zicea sa nu-mi dea drumul, iar pe a doua zi, ca acum se �nserase, sa ma porneasca la Focsani. Vaz�nd ca stam noaptea �n post, am rugat pe sef sa ne dea voie sa stam la un loc cu ceilalti �nsotitori ai nostri, si el ne-a �ngaduit, d�ndu-ne o camera la toti, si asa ne-a trecut noaptea.

A doua zi dimineata, seful de post a cautat o caruta si am plecat la Focsani, el, eu si toti �nsotitorii mei. Ajunsi la Focsani la legiunea de jandarmi, am fost chemata de capitanul legiunii �n biroul lui, �mpreuna cu seful de post al comunei Vulturul.

A �nceput acesta sa ma �ntrebe de unde sunt si cum mi-i numele. Eu i-am raspuns la toate cele �ntrebate cu voce umilita, caci asa ma �nvatase seful de post, ca zicea el ca-i tare rau, si sa-i raspund frumos. Ah, Doamne, c�nd �mi aduc aminte ce mi-au auzit urechile de la acest om, ma �ngrozesc! Ma uitam la el cu multa atentie sa vad, �i om sau diavol, ca eu nu mai auzisem p�na atunci asa cuvinte rusinoase! Fara sa vreau, am dat din cap, fiindu-mi mila de el �n g�ndul meu. El m-a vazut c�nd am facut acest semn si s-a napustit la mine ca o fiara, lu�ndu-mi cosuletul din m�na, si caut�nd �n el ca o alta aratare, sa vada ce am �n el. Suna la soneria ce-o avea �n birou si vad ca intra doi tineri, nu stiu ce erau, ca nu m-am uitat la gradele lor, doar at�t am vazut, ca erau �mbracati militareste, ca si aceasta fiara salbateca.

Tipa la ei ca un iesit din minti:

- Luati pe nebuna aceasta si va bateti joc de ea, ca sa stie ca �n tara asta este o jandarmerie!

Cei doi pui de draci s-au napustit asupra mea cu aceeasi salbaticie ca si tatal lor, satana cel mai batr�n. Eu nu stiu de unde am avut putere si curaj ca le-am pus m�na �n piept, �mbr�ncindu-i si pe unul, si pe altul, zic�ndu-le �nfuriata:

- N-o sa va mai rabde Maica Domnului mult, t�lharilor! Cred �n Dumnezeu Atotputernicul ca o sa va umileasca. Eu cred ca si pe vremea pag�nilor cei fara de Dumnezeu n-a fost barbaria pe care o aratati voi, ticalosilor! Iata icoana ce o aveti �n perete, sunteti crestini, asa ati �nvatat voi �n crestinatatea noastra, sa faceti blestematii?! Oare voi n-aveti surori?! Nu vi-i teama de Dumnezeu, ca o da ceva peste voi? Asa stiti sa ocrotiti pe o fata care si-a petrecut toata copilaria �n cea mai neagra mizerie, neav�nd mila parinteasca si duc�ndu-si zilele orfana? Sa nu puneti m�na pe mine ca va trazneste Dumnezeu!

Cei doi s-au dat deoparte, tac�nd ca mutii, iar comandantul ma �njura cum �i venea la gura, zic�nd si alte cuvinte rusinoase, pe care greu �mi este sa le si cuget. Gaseste �n cosuletul meu o sf�nta Cruce de care eram nedespartita, data de domnul Colonel Coman Ionescu, si care avea ceva scris pe dosul lemnului. C�nd o vede, ma acuza ca am furat-o.

Eu �i zic:

- Bine, daca am furat-o, de ce totusi e adresata mie de cel ce mi-a dat-o?! Si, daca nu va �ncredintati, dati-i un telefon domnului Colonel de la Tecuci, ca-i prefect, si-l �ntrebati ce stie despre mine. Si asa au facut. C�nd aude domnului Colonel Coman ca ma gasesc la legiunea din Focsani, a �nceput sa-l faca pe �nsalbaticit de toata necinstea, zic�ndu-i printre altele sa-mi dea, at�t mie, c�t si �nsotitorilor mei, bani de tren pentru a ajunge la Tecuci. El �si cerea mii de scuze, zic�nd ca popa Strechie de la Vulturul i-a spus sa procedeze asa cu mine. Si, d�ndu-mi bani de drum, mie si la toti cei care erau cu mine, am plecat la Tecuci, spun�ndu-i domnului Colonel o parte din cele multe prin care am trecut, caci nu puteam sa graiesc cu gura mea ceea ce graise acel nelegiuit de om. Nu-mi pare bine, dar din aceasta s-a tras darea afara din serviciu a acelei fiare salbatice. Dumnezeu nu l-a mai rabdat, caci spurcat era la vorbirea lui. Doamne, de-o fi traind, iarta-l, iar de-o fi trecut din viata aceasta, fie-ti mila de el, si nu-i socoti pacat nestiinta lui, de om pierdut sufleteste.

T�NGUIREA SATANEI

    Vaz�nd eu c�t de mult �si bate joc satana de oameni, de aproape nu-i mai cunosti ce sunt, mereu doream si ceream de la Dumnezeu sa-mi dea putere pentru a-l birui. Dar Dumnezeu, Preamilostivul, stiind neputinta si ticalosia mea, nu mi-a �ndeplinit aceasta rugaciune �n aievea, ci �n vis.

Sa vedeti, ma faceam �ntr-o casa unde am �nt�nlit un om g�rbovit, cu ochii plini de viclenie si cu o haina cum ar fi un cojoc cu mite mari, si la fiecare mita avea c�te un surub at�rnat. Eu �l �ntreb:

- Ce natie esti tu? Ca vedeam ca nu-i dintre oamenii nostri, ca era prea ur�t.

El �mi raspunde asa:

- Eu sunt drac si ce vrei tu? Ca numai putin sa-mi scutur haina, si praful se alege de tine!

Atunci �i zic:

- Ah, de c�nd vreau eu sa ma bat cu tine, satano, si nici ca ma las, ca rau chinui tu pe oameni, pe mireni si pe slujitorii Altarului, g�ndindu-ma la Parintele Strechie de la Vulturul.

Si �ncepem bataia. �i tr�geam si eu, dar el era groaznic. Ma busea la pam�nt ca pe o minge. Eu ma sculam si ma �nv�rteam, t�sneam �n capul lui, ca el nu se putea �ntoarce, ca parea batr�n. C�nd am vazut ca ma doboara, am strigat: Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma! Si cu acel nume al Preasfintei l-am tr�ntit la pam�nt, si-i trageam cu pumnii �n cap. Ce-mi vine �n g�nd? Sa-i dezbrac haina, caci �mi spuneam ca-i sta puterea �n ea. Si �n bataie asa i-am si facut, l-am dezbraca de acea haina mitoasa si plina de suruburi, si i-am aruncat-o �ntr-un cuptor cu jar ce se facea �n alta camera, si m-am repezit dupa aceasta si i-am dat c�tiva pumni �n cap. Era ca lesinat. Atunci, fericita, am alergat sa vad daca a ars haina; �n acea camera unde era cuptorul iesise un miros de la arderea hainei lui, asa de greu, ca nu se putea asemana cu nici un miros greu din lumea noastra. �ncepe sa se trezeasca din bataie, si se t�nguie amar dupa haina, blestem�ndu-ma. Eu am intrat �ntr-o camera si am �ncuiat usa. Usa avea un gemulet, si d�nsul �si baga laba prin el, sa ma apuce, dar eu strigam la Nascatoarea de Dumnezeu asa: Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, Marie, Domnul este cu tine! Si celelalte… si asa �si tragea gheara cea ur�ta, zic�ndu-mi:

- Blestemat-o! Cu acest nume ma biruiti voi pe mine! Si asa m-am trezit fericita ca macar �n vis l-am batut!

Ah, c�t rau face acest dusman al m�ntuirii noastre, c�nd noi nu-l alungam cu postul, cu rugaciunea, cu milostenia si cu nerautatea.

 AMINTIRI FERICITE

    �mi aduc aminte cu multa bucurie de porunca dumnezeieasca pentru a �ncepe asezam�ntul nostru, dar si cu durere din pricina ne�ncrederii mele totale �n a duce la desav�rsire vointa Cerului, uit�nd pentru o clipa fagaduinta Domnului, precum spune �n Sf�nta Scriptura: “El toate c�te a voit, a facut, �n cer si pe pam�nt”, si ispitindu-ma sa toate cele poruncite at�rna de puterile mele. Din aceasta teama, am voit ca sa ascund de toti cei din jurul meu porunca de la Dumnezeu Preamilostivul, ca sa �ncep o m�nastire pe locul unde Mila Maicii Preacurate a voit sa ne adune pe noi, pentru a ne face fericite. De ce am zis ca-mi aduc aminte cu bucurie de acele clipe?! Din acea clipa am vazut, as putea zice, fericirea mea si a tuturor care aveau acelasi dor de a sluji lui Iisus si Maicii Sale Preacurate, si tuturor sfintilor, si a ne ruga mai cu usurinta si pentru neamul din care ne tragem.

Ah, ce dulci au fost acele clipe de �nstiintare dumnezeiasca! Nu se poate asemana cu nici o bucurie din lumea aceasta. Toate bucuriile pe care ti le poate da aceasta lume sunt gunoaie pe l�nga bucuriile sufletesti pe care ti le da cerul din mila si iubire.

At�t ne trebuie pentru a aduce raiul pe pam�nt: vointa de a cunoaste pe Dumnezeu, si iubirea nemarginita ce-o are El pentru noi, de a-l iubi cu tot dorul, de a ne stradui sa-l simtim si sa-l gustam. Cum sa-l gustam pe Dumnezeu? E tare usor! �n clipele c�nd inima ta bate odata cu inima lui Iisus, si nu are nimic viclean �n ea, sa stii ca atunci L-ai simtit, si, simtindu-l, nu poti sa-l lasi afara, si-l chemi �n inima ta prin rugaciune, si apoi mergi sa-l primesti chiar aievea din Casa Iubirii, din Stolul dumnezeiesc, Biserica crestinatatii noastre, din Altarul unde se jertfeste, din Potirul minunat care tine �n el pe Iisus Euharistic.

Iata, asa se poate gusta Dumnezeu Euharistic, si, gust�ndu-l, si afl�ndu-i dulceata, nu te mai poti desparti de El, si atunci nu mai traiesti tu, ci El, Dumnezeu din Sfintele Taine traieste �n tine.

Asa cum daca nu avem aer, ne �nabusim si nu putem trai, sau daca nu avem hrana, stomacul nostru sau chiar tot trupul nostru slabsc si se �mbolnavesc, si se poate sa si mori, tot asa se petrece si cu sufletul, daca nu-i dai ceea ce doreste, pe Iisus Euharistic, viata si bucuria lui, Creatorul si Stap�nul lui mult pretuit. E mai de pret pam�ntul, care nu ne serveste daca nu-i dam aer, dec�t sufletul care ne da frumusetea vesniciei? Sau, e oare, mai de pret stomacul care, de multe ori, din pricina m�ncarurilor nepotrivite ne da dureri, dec�t sufletul care ne duce �n frumusetile raiului si care nu ne cere dec�t sa-l pastram curat si sa-i dam pe Iisus din Sf�ntul Potir?

E bine ca omul sa fie drept cu el �nsusi si sa nu nesocoteasca pe nici unele din acestea, caci toate sunt de folos, daca avem aer si hrana, trupul nostru este sanatos si poate sa serveasca sufletului. Ferice de omul care, folosind aerul si putina hrana pentru �ntarirea trupului sau, cauta sa-si �mpodobeasca sufletul ca pe o mireasa preafrumoasa, pentru Mirele sau, Hristos. Dorinta mea este, Iisuse preadulce, ca tot neamul din care ma trag sa ajunga �n asa masura, cum nu poate trai fara aer si m�ncare, sa nu poata trai nici fara a Te gusta pe Tine, Bunule, ca sa poata fi fericit. Ada-l ca sa nu mai poata trai fara sa te guste pe Tine si Lumina ne�nserata a bucuriei vesnice, pe care o poate gusta chiar de pe pam�nt.

Iata, asa poti gusta din fericirile raiului si a suspina dupa lumea Cerului, gust�nd tot mai des din Iisus Euharistic care sta la �ndem�na tuturor, numai sa vrem sa-l luam.

PE DRUMUL CHEMARII

    Durerea pe care am avut-o �n clipa chemarii mele la �nceputul M�nastirii, am mai spus-o; teama de a nu putea duce la �ndeplinire ceea ce-mi poruncise Dumnezeu. �mi ziceam: cine o sa stie ceea ce mi-a spus Domnul, daca eu nu voi spune nimanui? Vedeam un lucru prea mare si prea greu pentru mine, si aveam si de ce sa-l vad greu, ca nu stiam pe cineva l�nga mine care sa puna umarul si o inima sincera l�nga inima mea, care, �n acea clipa, n-a putut sa se suie cu �ntelegerea mai sus de puterile si priceperea ei slaba. Pe toti parca �i vedeam straini de mine si de chemarea aceasta. Desigur ca aceasta teama era de la dusmanul m�ntuirii noastre, satana, caci, pe urma, Maica Milei, Preasf�nta Fecioara Maria, mi-au dat si oameni care m-au ajutat si au pus umarul cu credinta la aceasta �nfaptuire pentru preamarirea lui Dumnezezu.

Cel dint�i care a stiut despre acest lucru a fost mos Ionica Barbu, care a dat si locul unde este cladita azi Sf�nta M�nastire, si apoi Parintele Paroh Gheorghe Dimitriu. Dupa aceea i-am adus la cunostinta Preasfintitului Episcop al Romanului, Lucian Triteanu.

Am mers la Roman pentru a spune Vladicului aceasta voie a Cerului, �nsotita de domnul Colonel Coman Ionescu din Tecuci. Preasfintitul ne-a ascultat, dar a spus ca nu poate sa ne aprobe acest lucru deoarece toate m�nastirile mor de foame. Preasfintia sa zicea apoi ca m�nastirile au fost facute de domnitori de tara, de boieri mari, �nzestrate cu mosii si averi mari, si c�nd cauti, vezi pe drum numai calugari si calugarite cersind, ca nu au ce m�nca. Si se adreseaza domnului Colonel:

- Credeti dumnevoastra ca aceasta copila o sa faca o m�nastire?

Eu am �nceput sa pl�ng si-i zic preasfintitului:

- Preafintite Stap�ne, m�nastirile ce sunt facute au fost din dorinta si credinta domnitorilor si boierilor nostri. Aceasta m�nastire se va face tot din dorinta �mparatului si �mparatesei Cerului, si din credinta noastra, a fetelor ce dorim sa ne petrecem tineretile noastre �n ea, aduc�nd lauda Celui Atotputernic, care a voit ca din m�na lui Dumnezeiasca sa lase o flacara de lumina, arat�ndu-mi mie, nevrednica, unde sa fie Altarul Sau; �ncredintata �n puterea acelei dumnezeiesti m�ini, care a slobozit pe pam�ntul nostru acea lumina sf�nta, eu va rog, Preasfintite Stap�ne, faceti bine si-mi dati binecuv�ntare ca sa pot �ncepe lucrarea m�nastirii. Eu sunt mica si slaba, dar Dumnezeu si Maica Sa Preacurata, sunt tari si puternici, si cred ca-mi ajuta sa �ncep si sa termin acest lucru al Lor. Faceti, va rog, o �ncercare, dupa a carei urma sunt sigura ca o sa va bucurati si n-o sa va para rau. Stie Dumnezeu de ce a poruncit acest lucru, si cred �n El, ca va desav�rsi aceasta lucrare �nceputa de noi…

Cum stam �ngenunchiata, si-i spuneam aceasta Preasfintitului Episcop, aproape ca o rugaciune, am vazut cum Preasfintia Sa �si stergea lacrimile si mi-a zis:

- Ce-o vrea Dumnezeu! Eu o sa-ti dau o aprobare scrisa si numai c�nd o sa veniti cu o suprafata de ceva teren arabil mai mult, caci numai trei hectare nu se poate aproba o M�nastire. Deocamdata, eu va dau aprobarea verbal, cum ca aveti toata �ncuviintarea mea de a procura cele necesare.

Noi ne-am multumit si cu at�ta, si, fac�ndu-i metanie si sarut�ndu-i m�na, am plecat la tren. Domnul Colonel Coman Ionescu ma �ntreaba �n tren:

- Ce-i de facut, sora Lico? Unde sa mai gasim noi ceva pam�nt arabil, caci p�na la zece hectare mai sunt sapte? Cine poate sa-ti dea pam�ntul cum a facut unchiul tau?

Eu �i raspundeam linistita:

- Daca este voia Domnului sa se faca aceasta M�nastire, o sa avem mai mult pam�nt dec�t cer cei �n drept.

D�nsul ram�ne nedumerit si-mi zice:

- Fratia ta esti asa de linistita, ca si cum ai avea m�nastirea gata!

- Da, eu o vad chiar gata, caci stiu cine a poruncit si a cui voie este sa se faca aceasta m�nastire, si pentru asta n-am de ce sa nu fiu linistita. Sa credem numai �n Dumnezeu si �n Mila Maicii Preacurate si vom vedea-o gata, caci, ce nu poate El sa faca?

De la Tecuci eu am venit acasa singura. Acasa am gasit cinci surori din comuna Pechea, jud. Covurlui. Cu d�nsele mai erau si surorii din com. Slobozia Conache. Toate acestea erau nerabdatoare sa stie c�nd se �ncepe lucrul la facerea m�nastirii, ca sa vie sa lucreze. Eu le-am spus ca m�nastirea nu se mai face, pentru ca Preasfintitul Episcop nu ne aproba, ca nu avem pam�nt arabil de pe care sa ne fie asigurata existenta. Cu trei hectare pe care le-a dat tata, le spun eu, nu se poate da aprobarea. Ele au �nceput a pl�nge si au plecat acasa. Dar pe drum, ce-i vine �n g�nd sore Justina, care era mai �n etate, avea 17 ani, pe c�nd celelalte aveau de la 14 p�na la 16 ani, sa le spuie ca daca ele s-ar casatori, parintii lor nu le-ar da zestrea de pam�nt? Si, zicea ea, ca de ce sa dea numai parintii sorei Lica, pam�nt, iar parintii nostri sa nu dea, ca doar ne dau noua? Atunci, toate au sarit de bucurie si ziceau una catre alta:

- Haideti sa spunem sorei Lica, sa vedem ce zice ea?

Si asa le vad ca intra pe poarta noastra, pline de fericire, si �mi spun g�ndul lor, insuflat de sus. Eu, la �nceput, nu prea voiam sa le �ncuviintez acest g�nd, caci doream sa le vad dorinta, care-mi dadea mai mult curaj.

Ele ziceau:

- Noi vrem sa ne facem si pe parintii nostri partasi la aceasta lucrare dumnezeiasca.

Mie �mi crestea inima ca un aluat de cozonac, care sta la caldura, caci sta la caldura dragostei lor. Si, sarind si eu de bucurie, le-am spus sa mearga sa spuna parintilor lor, si, �ndata ce le va �ncuviinta, sa vie cu ei sa mergem la Tecuci pentru a face acte de donatie sfintei Episcopii de Roman, iar c�nd M�nastirea se va face, atunci pam�ntul va fi al M�nastirii.

Acest g�nd a mers �n toate comunele unde erau surori care aveau dorul de m�nastire, si, �n c�teva zile s-au putut face acte de donatie pentru 27 hectare.

Dupa aceea am mers la Sf�nta Episcopie �nsotita de domnul Colonel Coman Ionescu, si de avocatul Traian Codreanu, care mi-a facut toate actele gratuit. C�nd ne-a vazut Preasfintitul, si-a �nchipuit de ce am venit. Noi, toti trei, am cazut �n genunchi �n fata Preasfintitului, iar domnul Traian Codreanu, care era si un crestin desav�rsit, a prezentat toate actele Preasfintitului, spun�ndu-i cu c�ta usurinta si credinta si-au dat crestinii bucatica de pam�nt si un vlastar din butucul familiar, adica o fata care va sluji �n viitoarea m�nastire. Preasfintitul ne spune sa ne sculam din genunchi, pentru ca vede voia lui Dumnezeu sa se faca aceasta Sf�nta M�nastire. De �ndata ne da aprobarea �nscrisa pentru un comitet de constructie, caci nu se putea pune temei pe mine, caci eu aveam numai 18 ani, ci pe acel comitet si pe cei doi st�lpi care erau cu mine, cer�ndu-le sfatul cine ar fi mai nimeriti sa fie pusi �n acest comitet.

D�nsii recomanda pe Parintele Paroh al nostru, Gheorghe Dimitriu, ca presedinte al Comitetului de Constructie, pe tata, Ionica Barbu, de casier, si mai multi membri, dar roaga pe Preasfintitul sa arate �n ordinul dat ca niciodata sa nu se adune fara a fi si eu de fata. Si, d�ndu-ne binecuv�ntarea si �n scris, si verbal de a �ncepe lucrul, eram gata de plecare.

Eu n-am fost multumita si rog pe Preasfintitul sa-mi dea pe numele meu aprobarea ca sa pot avea voie sa colectez ceea ce-mi vor da credinciosii pentru a putea sa �cepem lucrul m�nastirii, caci, �n prezent nu aveam nici un ban. Bucuros, Preasfintitul Lucian ne-a dat si aceasta, iar eu ma gaseam �n al noulea cer de bucurie.

Ajunsi la Tecuci, cei doi st�lpi ai mei, domnul Colonel Coman si domnul Traian Codreanu, mi-au comandat o condica-chitantier si mi-au aratat cum sa lucrez �n ea atunci c�nd cineva �mi va da vreun ban pentru m�nastire.

Pam�ntul nu ma mai tinea de fericita ce eram.

Vaz�nd condica pantahuza �n m�na mea, parca vedeam m�nastirea gata, si, fericita cum eram, am mers la T�rgul Ivesti, judetul Tecuci, la o familie cu numele Sighijeanu, niste buni crestini, sa le spun bucuria ca Preasfintitul Episcop mi-a aprobat sa �ncep m�nastirea, si mi-a mai aprobat sa am si o condica pantahuza, ca atunci c�nd cineva �mi va da vreun ban, sa pot �nregistra, eliber�nd chitanta. Nu stiu cum mi-am exprimat eu bucuria, ca aud pe doamna Sighijeanu spun�nd sotului sau:

- Sa dam si noi ceva, si, ia seama, Sighijene, c�ti pui, ca noi suntem �nt�i pe condica, iar c�t dai sa dai cu toata inima!

Domnul Sighijeanu scoate portofelul, si chiar cu m�na d�nsului �ncepe condica mea de �ncasari pentru casa Maicutei Domnului, scriind doua mii de lei. Eu ma zapacisem de bucurie si parca nici nu mai vedeam. �ndraznesc sa-l �ntreb �nainte de a-mi numara banii, ca nu mai aveam rabdare:

- Sa nu va suparati, domnule Sighijeanu, eu vad doua mii de lei, asa-i sau ati gresit?!

D�nsul �mi raspunde:

- Nu, n-am gresit, asa-i cum se vede.

Nu se pot gasi cuvinte pentru a arata �n ce bucurie ma aflam. Ei au �nceput sa pl�nga de bucuria mea, iar eu nu mai stiam ce sunt de fericire.

- Fiindca te bucuri asa de mult de darul meu, �ti mai dau trei mii de caramizi pe care le-am facut pentru a-mi mari casa, dar renunt la casa mea si le dau Casei Maicii Domnului.

Auzind si aceste cuvinte de binefacere, sa-mi vina rau de bucurie.

Mai t�rziu am cautat carute prin sat si am adus caramida pe locul unde trebuia sa �ncepem lucrarea Sfintei M�nastiri. Dar nu era de ajuns at�ta caramida, si trebuia sa mai facem.

Era vineri c�nd am fost eu la familia Sighijeanu.

�NCEPE M�NASTIREA CU DOUA MII LEI

    Asteptam cu mare nerabdare sf�nta Dumninica sa spun bucuriile mele Comitetului de Constructie. Si, �n ziua aceea, dupa slujba Sfintei Liturghii, a fost convocarea comitetului la biserica, unde se gasea si domnul Colonel Coman Ionescu, si eram si eu. Ascultam cum se sfatuiau pentru str�ngerea fondurilor, iar eu taceam. De la o vreme, n-am mai putut sa ma stap�nesc, si le zic:

- Stiti ceva? Eu am la condica doua mii lei �ncasati si trei mii de bucati caramida donata.

D�nsii se bucurara si �ncep mai departe alte vorbe. Eu le zic:

- Dar cu banii ce-i adun eu ce se face?!

Mi se spune ca o sa-i depuna la banca sau la posta. Nu mi-a venit bine si le zic:

- Eu nu adun banii ca sa stea la banca sau la posta, ci vreau sa se vada ca se �ncepe sa se lucreze, ca doar oamenii de asta mi-i dau, sa vada ca se �ncepe ceva, nu sa stea depusi.

�ncep toti cu gura pe mine, ca eu sunt copil si nu-mi dau seama, dar nu se poate �ncepe o lucrare asa de mare fara un capital de cel putin o suta de mii. Eu �ncep sa pl�ng si le dau condica, zic�ndu-le:

- �n felul acesta eu nu mai primesc de la nimeni nici un ban, si poftim condica, sa mearga cine o vrea sa adune bani!

Aceasta suparare a mea a fost de la Dumnezeu, ca nimeni nu voia sa ia condica pentru a merge sa str�nga, si ma �ntreaba:

- Ce sa �ncepem cu doua mii de lei?

Eu le spun:

- Caramida!

- Dar nici nu stiu c�t ne trebuie, ca �nca nu avem planurile.

- Fiindca ati spus ca trebuie sa aveti o suta de mii de lei si apoi �ncepem lucrul, eu va rog sa se �nceapa o suta de mii de caramizi.

Toti se uitau unul la altul si nu stiau ce sa raspunda.

Eu le spun:

- De ce taceti? Oare Maicuta Domnului nu ne va da tot ceea ce ne va trebui? Fiti, va rog, linistiti, si haideti sa �ncepem ceea ce eu va rog, ca o sa vedeti cum o sa vina ajutoare din toate partile, si va veni si planul m�nastirii.

- Daca sora Lica ne spune ca Maica Domnului ne da de toate, hai sa �ncepem asa cum ne roaga ea, ca poate Dumnezeu �i porunceste ceea ce ne spune!

Vaz�ndu-i ca-mi �ncuviinteaza dorinta, le dau cele doua mii de lei, rug�ndu-i sa fie arvuna pentru �nceperea caramidei, iar de rest sa nu aiba grija. Tata, care era casier, se hotaraste sa plece la Focsani sa aduca si caramida, iar domnul Colonel urma sa plece la Bucuresti pentru �ntocmirea planurilor m�nastirii cu arhitectul Sfintei Patriarihii, (domnul Berechet), care a primit sa ni le faca gratuit.

Tin sa spun ca la iesirea din biserica dupa cea dint�i consfatuire a Comitetului de Constructie, la poarta bisericii, factorul postal mi-a dat un plic �nchis pe care-l trimeteau mai multe credincioase din Sinaia. Desfac�ndu-l, mi-l citeste Parintele Paroh, Gheorghe Dimitriu, si vedeam cu totii ca �n el este Mila Maicii Domnului, ca ma chemau la Sinaia, pentru a-mi da ajutor la noua m�nastire ce auzisera ca se va face.

Dupa ce s-a �ntors domnul Colonel de la Bucuresti cu planurile m�nastirii, m-am dus, dimpreuna cu domnul Traian Codreanu la Sinaia, d�ndu-ma �n grija doamnei Curec, o buna crestina. La Sinaia, am stat trei saptam�ni, umbl�nd din casa �n casa cu doamna Curec. Am adunat �n acest timp o suta dousprezece mii de lei si mai multe icoane, fete de masa pentru biserica, si alte maruntisuri ca: sfesnice, cadelnite, candele. Acest timp era �n vara anului 1938. Acasa m-au dus domnul si doamna Curec, la care am stat tot timpul c�t am str�ns.

�nfatis�nd toate cele aduse �ntregului Comitet de Constructie, n-au mai zis nimeni nimic, proslavind pe Dumnezeu si pe Maica Milei, Fecioara Maria.

COMITETUL SOVAIE

    Dar, �nvechitul �n rautati n-a �ncetat, uneltind tot felul de nascociri, bag�nd �ndoieli �n cei din comitet ca m�nastirea n-o sa se faca. Ei se �ncredeau pe puterile lor, si nu pe ale lui Dumnezeu. Vesnic �mi ziceau:

- Sa mai asteptam sa vina ani mai �mbelsugati, caci m�nastirile se fac �n zeci de ani, nu asa cum cred eu, �n c�tiva ani. Si, daca domnitorii nu le faceau asa de repede, care aveau toate la �ndem�na lor, dar noi?

Mie �mi venea tare rau c�nd �i auzeam, dar stiam ca si eu am trecut prin asa criza de ne�ncredere, si le ziceam:

- Da, �n c�tiva ani se va face si m�nastirea noastra, dar noi sa �ncepem lucru la ce se poate, ca la zece ani sa fie gata, ca Maicuta Domnului ne ajuta.

Ba, ceva mai dureros: s-a scos un zvon ca nu se mai face m�nastirea si cine vrea, n-are dec�t sa mearga pe malul Siretului sa ia din caramida ce era facuta pentru m�nastire. Acest lucru tare greu �l primea sufletul meu, si m-am pus pe pl�ns la Maica Preacurata. Maica Domnului n-a �nt�rziat, si a venit �n descoperire dumnezeiasca, �ncuraj�ndu-ma si zic�ndu-mi sa lupt cu toti, ca El ma va ajuta, si sa nu las lucrul m�nastirii pe mai t�rziu, ca vin anii durerilor, si c�nd o sa vrem noi sa o facem, n-o sa se mai poata. Lu�nd puteri mari din gura Domnului, am �nceput lupta pe fata cu toti cei care ma �mpiedicau. Le era mila de mine. Satana este si milos �n asemenea �mprejurari. Am rugat pe Stap�nul Cerului sa-mi dea un �nger bun, care sa-mi sopteasca �n inima si �n mintea mea cum sa purced �n toate lucrarile mele. Si cred ca mi-a dat, ca-mi venea o data un g�nd de a merge �n cutare loc, la cutare familie, si asa puteam aduna fonduri pentru primavara ce batea la usa �n 1939.

UN DOR �MPLINIT

    Dar aveam o durere: ca str�ngeam pentru m�nastire si eram tot mireana �mbracata. Stiam din vedenia ce-o avusesem �n august 1938, c�nd mi-a poruncit Domnul sa �ncepem m�nastirea, ca si eu o sa stau cu acele vietuitoare, ce-si vor petrece viata acolo, dar nu stiu de ce, tare des suspinam dupa �mbracamintea monahalaa. �mi cercetam cugetul sa nu fie ceva strain �nvaluit �n aceasta dorinta, si nu-mi gaseam raspunsul. Vineri, 27 mai 1938, s-a milostivit Maicuta Domnului si mi-a dat raspunsul mult dorit de mine, trimit�ndu-ma sa-mi duc actele la m�nastirea Buciumeni, jud. Tecuci, iar, dupa �ncuviintarea Preasfintitului Episcop, sa primesc �mbracamintea de sora �n acea m�nastire. Preasfintitul Lucian mi-a aprobat �mbracarea, fac�ndu-mi �nchinovierea la M�nastirea Buciumeni, p�na ce se va face m�nastirea noastra. Iar �n ziua de Sf�nta Treime 1939, am fost �mbracata cu rasa si culion de catre Maica stareta Leonida Vr�nceanu.

Am capatat mai mult curaj, si simteam si ajutorul Maicii Domnului mai aproape de mine.

CU PANTAHUZA

    Dupa aceasta am primit aprobare de la Sf�nta Episcopie ca pot merge �n patru judete sa str�ng pentru m�nastirea noastra, dar sa iau cu mine o maica cu experienta, dintr-o m�nastire mai veche. Parintele Clement Cucu, staretul m�nastirii Sihastru, care m-ai pe urma l-am avut duhovnic, mi-a recomandat pe maica Evghenia Costin, din m�nastirea Trotusan.

Era o maica buna, dar, cum era si firesc, nu avea tragere de inima pentru lucrul ce-l pornisem, ba cauta sa-mi v�re �ndoieli �n suflet, zic�ndu-mi:

- Ce sa dam noi tot ce dam Comitetului de Constructie, ca, chiar de se va face m�nastirea asta pentru care te ostenesti fratia ta, soro Lico, sa vezi ca Episcopia aduce o stareta straina, de la cine stie ce m�nastire, si o sa te chinuie, ca o sa poarte invidie pe fratia ta, ca ai fost cea dint�i l�nga care s-au adunat celelalte, si p�na nu te va baga �n morm�nt, n-o sa te lase. Asa ca-i bine sa ne mai dam si noi ceva bani albi pentru zile negre, ca nu-i nevoie sa trecem �n chitantier chiar tot, si sa m�ncam si noi o masa buna cu un vin curat, nu-i pacat. Ca zice �n Scriptura: sa nu se lege gura boului ce treiera. Si, �n alt loc mai zice ca slujitorului Altarului i se cade sa traiasca de la Altar.

Eu aveam o stare de nesuferit si-mi venea sa pl�ng, dar nu voiam sa ma vada si sa creada ca nu-mi convin cele spuse de sfintia ei. Si am mers trei saptam�ni �mpreuna prin diferite sate din jud. Bacau. Din ce str�ngeam, trebuia �nt�i sa-i dau rabatul de 15%, masa omeneasca, iar restu ram�nea si pentru m�nastirea noastra. Sfintia ei vedea ca eram vesnic suparata, si ma �ntreba:

- Ce, soro Lico, nu-ti convine de mine? Ca doar sunt data de Episcopie sa te �nsotesc!

Eu, la aceste cuvinte, n-am mai putut rabda, si i-am zis:

- Maicuta draga, eu te iubesc, te respect si te ascult, dupa cum ma vezi ca intru cu sfintia ta si �n bodegi, si �n restaurante pentru a putea sa-ti servesc o masa cum doresti, dar inima mea sa stii ca-i pam�nt!

- De ce?

- Iata de ce: eu am plecat pe drumul acesta nu ca sa ajung stareta, nici ca sa traiesc bine �n m�nastire, c�nd va fi gata, nici sa-mi pun bani deoparte, cum ma sfatui sfintia ta, si nici sa m�n�nc bine, cu mese alese si vin din cel mai scump, ci umblu sa �mplinesc voia Cerului. De rest nu ma interesez, ca va hotar� cel ce a poruncit aceasta m�nastire.

- Ce?! Stie Sf�nta Episcopie ce face fratia ta?!

- Degeaba ma ameninti, ca nu mi-e teama. Nu vezi ca s-a suparat Maica Domnului pe noi? Ca aseara era sa dormim �n strada? N-ai vazut ca nimeni nu voia sa ne primeasca, parca eram leproase, asa fugeau toti de noi!?

Maica Evghenia tace, apoi cu capul �n jos �mi zice:

- Sa te vad c�t ai sa fii asa cum vrei fratia ta. Bine, n-ai dec�t sa umbli singura si sa traiesti �n aer. Crezi ca Maica Domnului se supara pentru toate nimicurile? Eu te-am sfatuit ca o maica buna si fratia ta te-ai suparat! Ce trebuie sa stie Episcopia ce facem noi?

- Bine maicuta, Episcopia nu va sti, dar Dumnezeu si Maica Preacurata stiu si vad toate ale noastre. Cred ca cel mai bun raspuns al cerului l-am avut aseara.

Umblasem din casa �n casa sa ne primeasca cineva la dormit, si nimeni nu ne-a primit. Atunci ne-am g�ndit sa mergem spre marginea orasului, si, de nu vom gasi loc la nimeni, sa stam pe-o banca, la poarta cuiva. La marginea orasului, la o casa modesta, vedem o lumina �n curte, si un om lucra la niste butoaie si c�nta, iar �n jurul lui stateau sase copii si-l priveau pe tatal lor. Eu stam �n poarta acestuia si priveam spre cei din curte. Spun maicii Evghenia:

- Sigur acest crestin ne va primi!

Maica �mi spune:

- Sa nu batem la el, ca are copii multi si n-o avea loc.

Eu, fara sa-i raspund, bat �n poarta, iar crestinul vine cu copilasii dupa el, sa vada cine-i la acea ora t�rzie de noapte la poarta lui.

Eu �i spun:

- Frate crestine, n-ai putea sa ne primesti �n seara aceasta sa ne odihnim �n casa matale?

D�nsul, bucuros, ne zice:

- Poftiti, maicutelor, cu toata inima!

Copiii ne iau de m�na si ne �ntreaba sa le spunem cum e la noi.

Eu, care nu eram departe de firea lor copilareasca, m-am asezat pe prispa lor de lut, cu cei sase copii �n jurul meu, si le spuneam ca noi slujim lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care, c�ndva a fost copil mic ca si ei, si care era foarte cuminte si asculta de parintii lui, lucr�nd si citind carti sfinte.

Nu stiam sa le spun lucruri mari, ca, n-aveam de unde sa stiu, dar nu vream sa-i las fara raspuns. Maica Evghenia, care era mai �n v�rsta ca mine, r�dea si spunea:

- Copilul a tras la copii. Dar eu eram fericita.

Unul din cei sase copii ma �ntreaba:

- Da’ acum Iisus s-a facut mare?

- Da, s-a facut mare, si a fost batut si rastignit pe cruce de cei fara de Dumnezeu, de oameni rai.

Altul �mi zice:

- Ce-i aceea rastignire?

Eu le explic cum era crucea de un lemn tare si greu, cum a dus-o El pe umeri, batut de oamenii cei rai, si, la urma, cum l-au �ntins pe ea si i-au batut cuie �n palma si �n picioare, scot�ndu-le crucea mea care �mi era nedespartita, si arat�ndu-le cum sta acel Iisus care ne da noua tot ce ne trebuie. Ei �ncep sa pl�nga toti, tabar�nd pe cruce si m�ng�indu-l pe Iisus. Mama si tatal lor au crezut ca se bat pe crucea mea si cautau sa le-o ia, caci toti tineau de ea ca de ceva scump, si cu adevarat, scump si era. Eu le spun:

- Lasati-i ca nu se bat, ci m�ng�ie pe Iisus cel rastignit de pe cruce, si-o spala cu lacrimile lor curate. Apoi le-am spus si eu ce le spusesem copiilor, si asa ne-am despartit, merg�nd sa ne culcam fiecare cum se putea, caci era casa mica. Noaptea am avut un vis care m-a cutremurat grozav. Nu stiu unde ma faceam, ca vedeam o strada larga, cu multa lume, ce ducea la groapa pe cineva. Toti erau cu capul �n jos si taceau. Eu �ntreb pe o femeie:

- Pe cine duceti la groapa?

Ea �mi spune:

- Pe Iisus Hristos!

�i raspund:

- Cum, iar �l �ngroapa?! Si nimeni nu-i c�nta?!

- Nu, �mi spunea ea.

M�ntuitorul era asezat pe o p�nza care avea la cele patru colturi c�te un st�lpisor de lemn, si care era dusa de patru oameni foarte voinici. Eu am �nceput sa c�nt, si parca aveam o voce foarte tare. Toti au sarit asupra mea sa ma oamoare, zic�ndu-mi ca cine m-a pus sa c�nt, ca nu-i voie. �n clipa aceea M�ntuitorul a �nviat si s-a sculat �n capul oaselor pe acea p�nza, iar pe mine, nu stiu cine m-a pus l�nga El, chiar c�nd multimea voia sa ma omoare. Eu, vaz�ndu-ma l�nga Salvatorul meu care �nviase, si pentru care furia multimii era si mai mare, am luat picioarele Domnului �n brate, si ma v�ram sub bratul sau pentru a ma acoperi si a ma feri de m�na multimii. Domnul, cu o voce asa de bl�nda, le zicea celor �nfuriati:

- Lasati-o! Ce aveti cu ea?! Ce v-a facut?!

Iar eu ma faceam si mai mica sub bratul dumnezeiesc al Domnului, si asa am scapat fara vatamare, dar am ramas l�nga Domnul!

A doua zi pe la amiaza, c�nd am fost c-am obraznica cu maica Evghenia, eu �i spun sa mergem la gara, sa vedem c�nd avem tren spre Tecuci.

Sfintia sa �mi zice:

- Nu glumesti?! O sa te faca cei de la Episcopie ca esti �ndaratinica!

Nu-i nimic! Poate m-au mai facut vreodata, si ce-i daca ma vor face si de data aceasta? Eu vreau sa nu am mustrare de cuget pentru cele ce le fac. Dar la gara vedem ca n-avem bani de ajuns pentru bilete de drum. Atunci am avut o asa de mare jale, ca �n trei saptam�ni c�t am stat �n acele locuri, n-am facut nimic pentru Casa Domnului, si am mers la c�teva case sa cerem ajutor, si fac�nd c�t ne trebuia de scos biletele de tren, am plecat, eu la Tecuci, iar maica Evghenia a cobor�t la Marasesti, ca sa ia trenul spre m�nastirea Trotusanu. La despartire m-a rugat sa-i trimit ceva bani, caci nu-i dadusem rabatul de 15%. Eu, fericita c-am scapat, i-am fagaduit ca-i trimit.

Ajunsa la Tecuci, am mers la familia Rotaru, spun�ndu-le toate cele �nt�mplate, si-mi era frica sa dau ochii cu domnul Colonel Coman, ca d�nsul facea parte din Comitetul de Constructie, si-mi ziceam ca daca o sa vada ca n-am adus nici un ban, ce-o sa-mi spuna? Ca ce-am �ncasat la condica numai am m�ncat?! Si, parca fusese un facut, ca nu prea ne da lumea bani, dec�t c�te doi, trei, cinci lei. C�nd ne da cineva cinci lei, erau foarte mari. Iar mesele costau treizeci, patruzeci lei una, si, vai de mine, numai ghionturi mergeau pe g�tul meu, c�nd vedeam cum se duc banii.

- �nt�nlindu-ma cu domnul Colonel Coman si spun�n�ndu-i si d�nsului toate, mi-a spus sa nu am teama, ca Sf�nta Episcopie nu-mi va face nimic, si sa fiu fericita c-am scapat de-o asa tovarasie. Era �ngrijorat cum o sa mai merg de-acum, si se g�ndea sa ceara sfatul Parintelui Clement. Dar eu, �ngrozita de prima mea �nsotitoare, l-am rugat pe domnul Colonel Coman sa nu-l vesteasca pe Parintele Clement, ca nu cumva sa-mi mai dea iar pe cine stie cine, si sa ma lase ca vreau sa ma mai odihenesc. D�nsul s-a �nvoit. Iar eu, pe a doua zi, am cerut bani de tren de la doamna Rotaru, si i-am spus ca vreau sa merg la Ivesti la doamna Sighijeanu. D�nsa mi-a dat bani de tren, iar eu am plecat, caci asa ma �ndemna inima, si nu puteam sta.

DOAMNA MARE CU SUFLET MIC

    Ajunsa la doamna Sighijeanu, i-am spus ca vreau sa merg la doamna General Ierimia Grigorescu, sa-i cer ajutor. D�nsa �mi spune sa merg, dar sa stiu ca-i foc de zg�rcita si necredincioasa. Eu �i raspund ca stiu despre toate acestea, si totusi inima ma �ndeamna sa merg. Si glumind �i zic:

- Vreau s-o fac partasa raiului si pe d�nsa!

Si asa am pornit spre curtea ei, �nchin�ndu-ma pentru a ma ajuta bunul Dumnezeu.

Ajunsa la curtea doamnei General Grigorescu, aveam o asa mare bucurie launtrica, si-mi ziceam ca nu ma opresc la nimeni din functionarii curtii, ci sa merg la stap�na lor, ca d�nsa are mai multa nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, si s-o fac pe d�nsa �nt�i partasa bucuriilor ceresti, si apoi pe slujbasii ce-i are.

Dar, la intrarea �n curte, ma �nt�mpina un domn, de care se zicea ca-i contabilul curtii. Ma �ntreaba cu cine vreau sa vorbesc.

Eu �i raspund foarte grabita:

- Cu doamna cea mare, stap�na curtii!

El da din cap si-mi zice:

- Ei, e greu sa ajungi la ea!

- Da ce-i greu, domnule?! D�nsa m-a chemat!

El, foarte mirat ma �ntreaba:

- Cum, d�nsa te-a chemat?!

- Da.

- Nu esti fata de la Vladimiresti?!

- Da, eu sunt!

- Oare nu cumva vrei sa-ti dea ceva pentru m�nastire?!

- Sa vad ce i-o sopti �ngerul!

- Doamne, chiar ar fi o minune asta! Sa stii ca doamna noastra e cam zg�rcita, si daca te-a chemat, �nseamna ca-i bine! Hai sa te duc p�na la d�nsa! Merg�nd spre casa doamnei, �mi venea sa r�d de mine, cum de spusei acestuia ca m-a chemat doamna. Nu stiam ce am sa-i spun c�nd ne vom �nt�nli. As fi dorit sa fiu numai eu cu d�nsa, si sa vezi minunea! C�nd m-am apropiat de casa ei, a �nceput sa-mi bata inima si ma rugam la Maica Domnului sa-mi dea ce sa-i vorbesc. C�nd urcam scarile, doamna iesea din casa la aer, pe terasa, ca de abia luase masa. D�nd cu ochii de mine, vad ca se �ncrunta din spr�ncene. Contabilul a crezut ca din pricina lui s-a �ncruntat, si zice:

- Sarut m�na conita, am condus-o ca nu stia pe unde sa vie! Si a plecat.

Eu ma apropii de doamna �ntunecata, si-i fac o plecaciune ca la maici, ca era �n v�rsta, si-i sarut m�na. D�nsa se aseaza pe scaun si porunceste la o sluga sa-i aduca cafeaua. Apoi ma pofteste sa stau pe scaun si sa-i spun ce doresc. Eu am �nceput sa-i spun:

- Buna Doamna, �n comuna Tudor Vladimirescu facem o m�nastire din porunca Domnului si din dorinta Maicii Sale, si am auzit ca dvs. sunteti milostiva, si sunteti o doamna mare cu multe greutati pe cap, si, fiindca va trebuie ajutorul lui Dumnezeu, sa-l aveti mai aproape de dvs. iar Maica Preacurata sa va fie m�ng�iere si bucurie, at�t �n viata aceasta, c�t si �n cea viitoare, mi-am luat curajul si am �ndraznit a veni la dvs., cer�ndu-va un ajutor, ca sa va fac ctitora la Casa Maicii Domnului. M�nastirile noastre au fost facute de domnitorii si de boierii nostri cei de demult. Eu va cer numai ce va lasa inima.

Si scot condica si o pun pe masa. D�nsa �mi spune:

- Milostiva nu prea sunt ca nu prea cred �n Dumnezeu, dar greutati pe capul meu am destule. Si ce ziceai? Exista viata viitoare?!

- Da, da, doamna, exista! Caci sa vedeti dvs., sincer sa va spun ca eu, nevrednica, am vazut pe Domnul Iisus si pe Preasf�nta Fecioara Maria, si d�nsii nu stau �ntre noi, ci stau �n viata vesnica, unde toti vom merge dupa moarte! Credeti, va rog, �n aceasta viata, faceti-va partasa la frumusetile si bucuriile ei, care sunt nepieritoare!

- Si cum? Vrei cu orice pret sa cred �n viata vesnica?

- A! Nu numai sa credeti, ci doresc sa va fac mostenitoare a vietii vesnice, ca de asta am si venit la dvs.

- Dar ce studii ai?

- Am doua clase primare!

- Ei, de asta crezi �n Dumnezeu si �n viata vesnica, ca esti simpla!

- Cum, dar oamenii culti nu cred �n Dumnezeu si �n viata vesnica?!

- Nu prea!

- Pacat! Ei ar trebui sa creada mai mult dec�t cei simpli, caci citesc mai mult! Dar eu stiu oameni culti care cred �n Dumnezeu si �n viata vesnica!

- Cine-s aceia?

- Domnul Colonel Coman Ionescu si domnul Avocat Traian Codreanu.

- Da? Adevarat?! Si cred?… Ei, si c�t sa-ti dau la condica?!

- C�t va lasa inima sa dati petru sufletul dvs. pe care cred ca �l iubiti.

- Ei, dar bine mai stii sa ceri!

- Nu cer pentru mine ci pentru Maica Domnului!

- Bine, atunci sa-ti dau cinci mii de lei. Esti multumita?

Eu, c�nd am auzit de cinci mii de lei, ma zapacisem de bucurie si nu stiam ce sa-i mai fac. Uitasem ca-i doamna mare si eram gata s-o iau �n brate! C�nd m-a vazut c�t m-am bucurat, fara sa vrea i-a scapat o lacrima pe obraz. Cred ca �naintea Maicii Domnului, aceasta lacrima de �nduiosare e mai de pret dec�t cele cinci mii de lei.

Apoi scrie suma de bani cu m�na ei �n condica. Eu, aduc�ndu-i mii de multumiri, am plecat spre poarta, unde ma astepta contabilul cu alti functionari, sa vada ce mi-au dat. C�nd au auzit de suma data, toti s-au �nchinat si nu le venea sa creada. Eu le spuneam ca au o doamna buna, si s-o slujeasca cu credinta.

Spun bucuria mea doamnei Sighijeanu, si merg apoi si la Tecuci, la domnul Colonel, si la toti nu le venea sa creada. De ce nu le venea sa creada?! Fiindca era o suma foarte mare, si, asa cum suntem noi de multe ori, ne place sa aratam defectele oamenilor, stiute sau �nchipuite, umbrindu-i de ne�ncrederea ca ar putea face o fapta care sa miste inimile. Dar, stiutorul inimilor, iata, vadeste ca pot ascunde multe inimi, care, de oameni sunt poate, chiar defaimate. Sunt inimi �ntre inimi, si at�rna mult si cu ce duh te duci sa bati la acea inima, pentru ca sa-ti raspunda la dorinta ta. �mi aduc aminte c�nd mergeam la doamna aceasta despre care ziceau ca-i necredincioasa si nemilostiva, eu rugam pe Creatorul ei, pe Dumnezeu, sa-i picure �n inima un strop de iubire, si am iesit de la ea foarte multumita.

    Afl�nd ca se gasesc c�teva surori de-ale noastre trecute la schitul Sihastru, am lasat banii si condica la domnul Colonel Coman si i-am spus ca vreau sa merg sa iau cu mine pe o sora din acelea, si asa am sa ma duc cu condica mai departe, lucru pe care d�nsul l-a primit bucuros, caci vazuse ca Maica Domnului voieste sa se osteneasca �ntru aceasta lucrare numai acelea care vor vietui �n noua m�nastire. Ajunsa la Sihastru, am gasit mai multe surori, dar a mers cu mine timp de doua saptam�ni numai una din ele, sora Didina Musala, azi maica Clementina. �n aceste doua saptam�ni, am mers prin sase sate din jurul Tecuciului, Matca, Nicoresti, Poiana, F�nt�nele, Vizuresti (?) si Cernicari. Nu mai tin minte c�t s-a str�ns, dar �mi aduc aminte ca tot timpul am fost foarte multumita de ajutorul dat, at�t de preot, c�t si de autoritatile comunale. Fiindca era timpul muncii, nu voiam sa supar pe parintii surorilor, si d�nd drumul sorei Didina, am luat pe sora Paraschiva Matei, azi maica Pelaghia, din satul Malul Alb, timp de o luna de zile. Cu d�nsa am mers prin unsprezece sate tot din jurul Tecuciului: Malul Alb, Draganesti, Cernicari, Barcea, Darasti, Salcia, Ivesti, Bucesti, Liesti si Serbanesti. Apoi i-am dat si ei drumul acasa si am luat cu mine pe sora Ileana Aurica, azi maica Epiharia din com. Namoloasa, jud. Putna, timp de doua saptam�ni. Cu d�nsa am mers prin satele tecucene: Tepu, Tecucelul Sec, Ionasesti, Coasta Lupei, si altele pe care nu le mai tin minte. Alt rastimp de doua saptam�ni am mers cu sora Ileana Benea, azi maica Epraxia, din com. Cuca, jud. Covurlui.

C�nd mergeam prin sate nu ne dadeau numai bani, ci mai mult cereale, iar noi le vindeam si faceam bani. �mi aduc aminte cu mult drag, cum ocoleam casele care ni se pareau a fi de oameni saraci, si mergeam la alta casa, care ni se parea ca e mai avuta. Dar ce sa vezi?… De cele mai multe ori fugeau dupa noi fetele sa ne dea milostenie de la casele care ni se pareau noua sarace, ori vreo femeie t�nara cu c�tiva copilasi dupa ea, ori vreo batr�nica, dezleg�ndu-si banutul legat �n coltul basmalei de cap, zic�nd cu lacrimi pe obraz:

- Nu ma ocoliti! E ban curat, ca l-am c�stigat torc�nd cu furca si vreau sa-l dau pentru Casa Maicii Domnului. Si, de fericicire ca a putut sa ne prinda, tremura toata, �nchin�ndu-se si multumind Maicutii Domnului ca a putut sa se faca si ea partasa la M�nastirea ce se va ridica la Tudor Vladimirescu. Iar daca se �nt�mpla sa afle ca eu sunt aceea prin care Maica Preacurata si-a aratat dorinta de a se face aceasta m�nastire, babuta mea nu mai stia ce face si ma saruta pe am�ndoi obraji, zic�ndu-mi:

- Fata babei, poate ca n-oi mai trai sa ma �nchin �n acea Sf�nta M�nastire, dar te rog, c�nd s-o sluji �n ea, sa-ti aduci aminte de satele prin care ai str�ns ajutoare, si ca ti-a dat un ban si o baba ca mine. Si de-i mai �nt�nli si altele ca mine, sa nu le uiti! Poate numele ai sa mi-l uiti, dar nu uita dragostea mea! Eu pl�ngeam si-i fagaduiam ca n-o s-o uit niciodata, si sa fie �ncredintata ca, chiar de nu va trai sa se �nchine la aceasta m�nastire pe care o ajuta cu at�ta dragoste acum, se va bucura si o va privi din �naltimile cerului, pe care sunt sigura ca-l va c�stiga de la Dumnezeu pentru credinta ei. Si asa ne desparteam, noi merg�nd mai departe, iar babuta ram�n�nd sprijinita �n bat, si sterg�ndu-si lacrimile cu pestelca. Iar de la unele case pe care noi le credeam mai �ntarite, iesea c�te un copil si ne zicea:

- Mama mi-a spus sa va spun ca nu-i acasa. Iar noi �ncepeam sa draganim pe copilas, d�ndu-i vreu banut, sau de aveam vreo cruciulita, si voiam sa mergem mai departe. Copilul nevinovat �ncepea sa strige pe mama-sa, scot�nd-o de unde era, si asa, rusin�ndu-se, biata femeie venea sa ne ceara iertare, d�ndu-ne c�te ceva. De la alte case luam ocara si �njuraturi, caci n-aveau saracii ce ne da pentru sufletul lor pe care �l lasasera �n paragina, sau, cum spun altii, ca nu exista viata viitoare; aici e raiul, aici e iadul, si asa se �nseala, sarmanii, ascult�nd soapta satanei.

AVEA GRIJA CERUL

    Pusesem leg�m�nt �n fata Maicii Preacurate ca tot timpul c�t voi str�nge ajutor pentru m�nastire, nu voi cumpara pentru m�ncarea mea nici un covrig. Dar n-am spus aceasta nici uneia din surorile ce nu au mers cu mine prin sate, ca-mi era teama sa nu ma paraseasca. Si c�nd venea vremea pr�nzului si trebuia sa m�ncam, �mi ziceau:

- Soro Lico, soarele e sus, nu m�ncam ceva, ca drept �ti spun, mi-e foame! Eu le raspundeam cu bucurie:

- Da, si mie mi-e foame, dar sa mai mergem si pe ulita asta, ca se vad case mai frumoase, si poate Maicuta Domnului o sa ne scoata vreo crestina care sa ne dea sa m�ncam. Si asa �ncepeam, eu pe o parte, sora ce ma �nsotea, pe cealalta parte a drumului, bat�nd pe la casele crestinilor, cer�ndu-le milostenie, pentru facerea M�nastirii! Eu �ncepeam sa ma rog Maicutii Domnului sa ne trimita �n cale o crestina care sa ne dea o bucatica de p�ine, pentru a nu slabi sora mea de foame. Si, Doamne! Numai ce vedeai ca ne �ntreaba c�te o femeie, dupa ce ne da ce-o lasa inima, la condica:

- Da, ati m�ncat?

- Noi le spuneam:

- N-am m�ncat…

Ea ne �ntreba:

- N-ati vrea sa mergeti la mine sa m�ncati?

�i raspundeam cu lacrimi de bucurie:

- Mergem! Iar femeia era asa de fericita de n-o mai tinea pam�ntul. Mai mult, de se �nt�mpla sa ram�nem si seara �n satul acela, nu ne lasa sa mergem la preot si ne ruga sa ram�nem la d�nsa cu dormitul si masa.

Si asa tot timpul c�t am mers sa str�ngem ajutor pentru M�nastire, n-am cheltuit nici un ban pentru m�ncarea noastra, purt�ndu-ne de grija Maica Milei, Preasf�nta Curata, Fecioara Maria, Mama orfanilor si Ajutoarea tuturor celor care o cheama sa vina �n ajutor.

C�nd trebuia sa mergem cu trenul, atunci luam bani str�nsi pentru bilete, si mai mult nimic. Caci oric�t ar fi cheltuit Comitetul de Constructie, noi toate aveam de unde le da bani, caci nu dadeam de la noi, ci din ceea ce ne da Stap�na Casei ce se facea. Ca �n clipa c�nd ne dadea cineva, fie ban, fie alt lucru, �l socoteam al Maicii Domnului. Si asa si era, caci pentru lacasul Ei ceream.

Apoi am �nceput sa merg singura ca mi se parea ca cheltuim prea multi bani cu trenul, pentru doua persoane, si mi-a ajutat Stap�na si Povatuitoarea mea tot timpul c�t am mers p�na dupa sarbatorile Nasterii Domnului, ale anului 1939. �n iarna asta m-am �mbolnavit de apenticita si n-am mai putut merge sa str�ng ajutoare, si i-am dat condica sorei Didina Filip, azi maica Fevronia, �nsotita fiind de sora Ioana Benea, azi maica Epraxia, fratele Ilie Badiu si fratele Iordache Grigoras. Ei au mers prin sate p�na �n primavara 1940, cam vreo patru luni, p�na la Sfintele Pasti.

BANUTUL VADUVEI

    Tin sa mai povestesc unele �nt�mplari din timpul c�nd mergeam cu str�nsul fondurilor pentru m�nastire.

C�nd mergeam �ntr-un sat sau �ntr-un oras �n care cunosteam pe cineva, umblam cu el din casa �n casa, cer�nd mila. Unii preoti adunau lumea la biserica si dupa ce-i vorbeau, mai spuneam si eu c�teva cuvinte, arat�nd porunca cerului, pentru care umblu s-o aduc la �ndeplinire. Iar la iesire, parintele paroh punea pe cineva de �ncredere sa str�nga ceea ce dadea fiecare, si asa se facea proces verbal, taindu-se o singura chitanta. Asa s-a facut aproape �n toate bisericile din Brasov, si aproape �n toate satele din jurul lui, pe care nu le mai �nsir din pricina multimii lor, si, ca sa spun drept, le-am si uitat. Sunt �nsa sigura ca ele sunt scrise cu litere de aur de m�na Atotputernicului Dumnezeu, caci de ochiul sau nu scapa nimic, nici din cele bune, nici din cele rele.

MINTEA SUS

    Odata, la Brasov, cred ca ne-a p�ndit cineva, caci se facuse seara t�rziu c�nd am iesit dintr-o biserica, �nsotita fiind de doamna General Elisabeta Teodorescu. Merg�nd spre casa, d�nsa �mi zice sa luam o masina, ca aveam bani multi si sa nu patim ceva. Eu �i raspund bucuroasa ca eram toata o apa din pricina caldurii. De bani n-aveam teama, si i-am spus sa fie linistita, ca doar banii nu-s ai nostri, ci ai Maicii Domnului. Dar… cel ce ne urmarea sa ne ia banii se urca �n masina l�nga sofer, si-i spune ceva la ureche. Eu am priceput ce-au pus la cale ca susotesc pentru bani, nu ajungeti voi sa puneti m�na pe ei, ca doar �s ai Maicii Domnului. Vad ca masina o ia pe o strada dosnica. Doamna Elisabeta �mi zice, str�ng�ndu-ma de m�na:

- Suntem �n primejdie!

O linistesc zic�ndu-i ca n-o sa se �nt�mple nimic, caci ceea ce avem noi, adica banii, nu erau ai nostri, ci ai Maicutii Domnului. Rugam pe sofer sa �ntoarca masina, ca a luat-o pe o strada gresita, dar el nu ne raspundea nimic. �l rugam a doua oara, dar el si de data aceasta nu ne raspunde nimic. Atunci am tacut si ne-am ridicat mintea sus, la Stap�na Cerului, rug�nd-O sa ne vie �n ajutor. Si minune! Motorul masinii a �nceput sa nu mai mearga cu viteza cu care pornise soferul, si iata si �n calea noastra si un domn ofiter. Doamnei Elisabeta, de frica, i s-a parut ca-i sotul ei, si-l striga disperata:

- Gicule, Gicule!

Ofiterul si-a �chipuit ca este cineva �n primejdie, si, scot�nd pistolul , ameninta pe sofer, strig�nd sa opreasca masina. Soferul nu vrea sa opreasca, dar ofiterul s-a repezit din fuga pe scara masinii, si s-a prins de geamul ce era deschis, strig�nd catre sofer:

- Ce faci? De ce nu opresti? Nu vezi ca mergi pe strada gresita, cum �ti striga cele din masina? Motorul se �nfunda si �ncepe sa pocneasca ceva si s-a oprit brusc.

Atunci noi am sarit din masina, zic�nd soferului ca ce-a voit sa faca nu e dupa Dumnezeu, si ca o sa-i plateasca Maica Domnului. El tacea ca un mut, iar ofiterul �l dojenea cu cuvinte aspre. Din vorbire am aflat ca-i ungur. Am respirat usurata, vaz�nd ca nu-i rom�n, ca ne-ar fi fost durerea mai mare. Ofiterul acela era strain, dar cu frica de Dumnezeu, si ne-a dus p�na la casa doamnei General Teodorescu. Multumindu-i, i-am dorit rasplata cuvenita de la Dumnezeu, si de la Maica Sa Preacurata.

Din aceasta am tras multe �nvataturi. �nt�i ca Bunul Dumnezeu nu te lasa c�nd �l chemi, si mai ales c�nd te afli �n primejdie pentru El. Al doilea, ca niciodata �n viata mea nu o sa mai merg pe drum seara, fara sa am printre �nsotitori si un barbat cunoscut si credincios, pentru a �nlatura nascocirile satanei care, �n tot felul ni le scotea �n cale, pentru a ne tulbura.

Face si el ce poate, si ce-i este �ngaduit de sus!

    C�nd veneau la mine surori care aveau aceeasi dorinta de a-si �nchina viata Domnului, nu aveam o alta desfatare sufleteasca, dec�t daca era duminica, dupa Sf. Liturghie, sa mergem pe dealul Gurguetei, unde am avut cea dint�i chemare, si unde stiam ca va fi “Gradina Maicii Domnului”, care ne va m�ng�ia sufletele cu mireasma iubirii ceresti. Desi nu vedeam nimic frumos care sa �nc�nte ochiul, dec�t un lan de papusoi si g�ndacii sau sop�rlele care alergau si-si cautau hrana, totusi noi ne simteam �n at�ta fericire si pace, cum nicaieri si niciodata nu puteam simti. C�teodata citeam un Acatist sau alte rugaciuni, dar, de multe ori, c�nd era zi de lucru si nu aveam timp, eram multumite ca venim sa calcam pe locul blagoslovit de Domnul si de Maica Sa Preacurata, fac�nd doar o sf�nta cruce, si asa plecam la ale noastre treburi, gasindu-ne �n culmea fericirii. Doi frati credinciosi din satul T. Vladimirescu, care-s �nca �n viata, s-au g�ndit sa lucreze ei o sf�nta cruce din lemn de salc�m, si, aduc�nd-o, sa o aseze �n locul unde a poruncit Domnul sa fie Altarul M�nastirii. Acestia sunt: Irimia Caluianu si Titi Raducanescu, iar lemnul l-a dat mos Vasile Caluianu, tata lui Irimia Caluianu. Fratele Titi Raducanescu, fiind mester lemnar, a lucrat-o destul de simplu, dar �mpodobita cu dragoste curata. Acesti doi frati au asezat-o, fiind de fata numai eu cu ei. Dar nevazuti, au fost mii de �ngeri, care binecuv�ntau prima noastra osteneala pe locul ales de Domnul, pentru a face lacas de preamarire, Maicii Sale Preacurate si tuturor sfintilor.

Al doilea semn de preamarire a fost sf�nta cruce de marmora neagra, �n cinstea Maicii Domnului, facuta din banii ce s-au str�ns de la mai multi credinciosi. Sfintirea acestei cruci a fost �n ziua de 14 septembrie 1938, �naltarea Sfintei Cruci. La sfintirea ei a fost lume foarte multa si preoti. Dupa ce s-a terminat slujba aghiazmei, parintele Clement Cucu, doamna Sevastita Ionescu din Tecuci, si cu mine, am mers peste tot locul Sfintei M�nastiri, c�nt�nd: “M�ntuieste, Doamne, poporul tau” si celelalte, iar parintele Clement stropind cu aghiazma.

Dupa aceasta veneam mai cu dor aici, si mai la noi acasa, caci erau puse primele semne ale m�ntuirii: sf�nta cruce de lemn, l�nga care strajuia chipul �ndoliat al Maicutei Domnului de pe sf�nta cruce de marmora. Si la ele ne varsam noi tot focul si ne spuneam toate dorintele sufletului. Ca sa nu se stinga candelele niciodata de la sfintele cruci, am facut un bordei nu prea mare, cu doua �ncaperi, si ne rugam Macutei Domnului sa ne trimita pe cineva care sa poata sta tot timpul de straja, ca sa nu se stinga candelele, pe care le socoteam ca pe-o rugaciune ne�ntrerupta. Si cred ca si asa era, ca mult ajutor am vazut de la mila cereasca.

Si ne-a trimis Stap�na pe un suflet pregatit de jertfa, pe fratele Ghita Vlad, un baiat vaduv, de vreo douazeci si cinci de ani, care dorea sa mearga la o sf�nta m�nastire, si, c�nd mi-a cerut sfatul, eu l-am rugat �nt�i sa faca ascultare la locul acesta ales de Domnul, pastr�ns zi si noapte luminita celor doua candele aprinse, ca sa fim toti, cei ce ostenim pentru lacasul Domnului, luminati de dragostea Ei de Mama si Povatuitoare, si sa nu facem nimic care ar putea sa-o �ntristeze. Si asa a si facut.

Acest fratior, din dragostea prea mare ce-o avea de Maicuta Domnului, vedea mereu lumini �n jurul celor doua sfinte cruci, si necontenit simtea miros de smirna, c�nd sta pe locul acela gol, ne�mbracat de nici o frumusete a firii, ba chiar pustiit de asprimea v�nturilor, care nu aveau �n ce sa se opreasca, dec�t �n cele doua sfinte cruci. Din credinta si respect pentru cele vazute si simtite pe acest loc sf�nt, el, timp de un an c�t a stat la bordeiasul nostru, n-a pus pe cap nimic si nici �n picioare �ncaltaminte, si asa s-a stins, cum si din pricina postului ce-l facea, stie numai Cel de Sus c�t.

Fericit, �ntr-o buna zi, �mi spune ca �n cur�nd o sa se duca acasa. Eu am crezut ca acasa la mama lui, si-l �ntreb:

- Nu te mai lasa mama fratiei tale sa mai stai la bordeiul notru?

El, z�mbind, �mi raspunde ca nu la casa asta de pe pam�nt va merge, ci la casa cea mult dorita din cer.

Si, dupa un timp foarte scurt, si-a dat sufletul linistit �n m�inile lui Dumnezeu. C�nd am ajuns cu el la cimitir si-i citea parintele Gheorghe Dimitriu coliva l�nga groapa, a asudat grozav, av�nd pe fata lui sudoarea ca boabele de papusoi. Toti care erau la aceasta �nmorm�ntare, s-au minunat si au preamarit pe Dumnezeu, care face minuni preaslavite. �n locul fratelui Ghita Vlad a venit fratele Ilie Badiu, azi monahul Varnava, care a stat tot timpul, si sta si azi, p�na c�nd va merge si sfintia sa acasa la fericirea ne�nserata a iubirii lui Hristos.

PORNIM LA LUCRUL DOMNULUI

    De teama ca nu se va putea face o biserica prea mare, s-a cerut ca planurile Sfintei M�nastiri sa aiba si o bisericuta mica, si, treptat se va face una mare pe locul unde s-a aratat Domnul. Si, �n ziua de 8 septembrie 1939, Nasterea Maicii Domnului, s-a pus piatra fundamentala a bisericutei noastre. Din surori n-au fost dec�t sora Justina Stefu, cu sora ei Constantina, azi maica Filofteia si maica Haritina. Mai era din familia Stamatiade din Galati care a dat masa la toti cei de fata, aduc�nd oale cu sarmale facute de doamna la Galati, si alte bunatati ce nu se gaseau la noi. Domnul conductor tehnic Stefan Stamatiade ne-a condus lucrarile tot timpul ostenindu-se si venind de doua ori pe saptam�na �ntre noi, gratuit. Si asta a fost o mila a Maicii Domnului. Ca zidar la lucrul bisericutii am avut pe Damian Adamescu din Galati, iar ca salahori au fost surorile care asteptau cu nerabdare sa se �nceapa lucrul, sa poata veni. Au fost surori din comunele: T. Vladimirescu, Malul Alb, Namoloasa, H�ngulesti, Pechea, Slobozia Conache si Cuca, nouasprezece la numar. Desi se �nscrisera treizeci si sapte, dar nu au venit toate, din cauza ca la unele intrase �ndoiala la parinti, si nu le lasau sa vie deocamdata, caci cel rau nu dormea si lucra si el unde putea si cu ce se pricepea. C�nd s-a �nceput lucrul din plin, a �nceput sa vie si parintele Clement Cucu, care era �nca staret la schitul Sihastru, dar nu se puteau hotar� sa vie cu totul ca nu era unde sta, caci �n micul bordei de-abia puteau sta rezemate una de alta, nu culcate, surorile care se osteneau la salahorie. Dar Maicuta Domnului nu ne-a lasat, ci ne-a primit un crestin din Namoloasa sat, jud. Putna, Ioan Nistor, care a adus �ntreg acoperisul unei case pe carute, si asa a fost usor sa-i facem peretii, alcatuind o casa cu doua camere pe un antret, unde sta parintele Clement c�nd venea, si unde a stat mai pe urma multa vreme dupa ce a venit la noi. Eu �nca nu ma str�nsesem dupa drumuri, c�nd adunam fonduri cu condica, pe unde se putea.

Odata am venit sa las banii, si era o ploaie grozava, dar nu m-am lasat si am venit sa vad cum lucreaza surorile mele. Am pl�ns cu bucurie c�nd am vazut ca turna cu galeata si ele asezau caramizile stiva. Le-am rugat sa astepte sa stea ploaia, dar ele mi-au raspuns ca daca stau, n-au unde sa se adaposteasca, fiindca �n bordei nu pot sa intre ca-s ude si-si uda culcusul pentru noapte, asa ca mai bine fac treaba, sa se �ncalzeasca. N-au terminat vorba si am vazut deasupra lor o lumina de marimea soarelui care, cred eu, le �ncalzea, si care a tinut tot timpul c�t a plouat, cam vreo doua ore. Dupa ce a stat ploaia, a iesit soarele si s-a facut frumos, iar ele s-au uscat la razele stralucitoare si calde ale soarelui. Tot timpul c�t a tinut ploaia, ele c�ntau asa de fericite, si aveau de ce sa fie fericite. Atunci mi-am dat seama cine le da putere de munca, si pricepere, era Mila Maicii Preacurate, Stareta noastra de Obste. Eu am stat mai putin la �nceputul ostenelilor ce se faceau penru zidirea bisericutii noastre, caci trebuia sa adun fonduri, dar era parintele Clement cu ele, care a venit c�nd a fost gata casuta minunata, adusa pe caruta, adica �n decembrie 1939.

De-ale m�ncarii mai aduceau si parintii surorilor, si ce mai trimetea Comitetul de Constructie, asa ca se ducea pr�nzul de azi pe m�ine, cu ajutorul si purtarea de grija a Marii Gospodine, Maicuta Domnului. Bucataria o aveam �n dosul c�torva sc�nduri, �nsirate pe c�tiva st�lpisori, si acolo aveam un cotlon, plita ca la tara, si o masuta pe care se pregateau legumele din care se facea m�ncare. �n fata acestei m�ndre bucatarii, aveam un dulap de un lat de m�na gros, adica o sc�ndura, asezata pe caramizi, care ne servea de masa. Ca bucatarese erau tot surorile care faceau de r�nd c�te doua.

C�nd au venit, le-am rugat sa-si aduca fiecare c�te o lingura si c�te o farfurie, ca sa aiba cu ce m�nca, dar ele, de fericire ca vin, au uitat, si nu si-au adus nimic. Chipurile eu eram cea mai mare, aveam nouasprezece ani, iar cea mai mica era de paisprezece ani, si aveau tot dreptul sa uite, asa ca o saptam�na am m�ncat toate cu o lingura. Pornea lingura de la mine, si p�na ajungea iar la mine, �mi pierea foamea. Si, totusi, au fost cele mai frumoase clipe de iubire si de fratietate sf�nta, pe care nu le poti uita niciodata.

Odata, era de r�nd la bucatarie sora Ionica Bacau, azi maica Agaftonica, cu alta sora. Ea fiind mai marea bucatariei �n acea zi, vine la mine la bordei si ma cheama sa-mi spuna ca ea-i de r�nd la bucatarie si nu are nici un praf de malai ca sa faca mamaliguta, si nici nimic de-ale m�ncarii. Eu venisem doar de c�teva zile de pe drumurile cersitului, si nu stiam nici de unele, dar ea, ca sa n-o las fara raspuns, �i zic:

- Sora Ionica, mergi, te rog, la sf�nta cruce de marmora si spune Maicii Domnului ceea ce mi-ai spus mie acum, iar Ea, care este Mama si Ajutatoarea noastra, �ti va trimite tot ce ai nevoie.

Ea, ascult�nd cele spuse de mine, a mers �n fata sfintei cruci pe care era sf�nta icoana a Maicutii Domnului, si a �nceput sa spuie:

- Maicuta Domnului, eu sunt de r�nd la bucatarie, si n-am nici faina sa fac macar mamaliguta la surori si nici astceva de-al m�ncarii. Eu i-am spus sorei Lica si ea m-a trimis la Tine, Preasf�nto, sa-ti spun sa-mi dai tot ce-mi trebuie.

Eu stateam pitita la usa bordeiului si ascultam cum se t�nguia, spun�nd Maicii Domnului durerea sufletului ei. Nu ma puteam tine de pl�ns si ma rugam din toata inima Stap�nei noastre Preacurate, sa n-o lase fara raspuns, si am intrat �n �ncaperea cealalta a bordeiului �n care erau celelalte surori cu parintele Clement, care le �nvata sa c�nte. Dar aud ca ma striga sora Ionica sa-mi spuie ca s-a rugat, si acum ce sa faca? Eu o rog sa fie linistita si sa pregateasca de mamaliguta ceaunul, si sa faca focul, ca p�na se va �ncalzi apa din ceaun, va veni si faina, caci Maicuta Domnului nu se poate sa nu-i trimeata ceea ce are nevoie.

Si, �ncredintata �n ajutorul Preacuratei, a pregatit cele spuse de mine. Aduna ierburi uscate de pe c�mp pentru foc, spala ceaunul pentru mamaliguta, si, c�nt�nd, aprinde focul, fara sa aiba nimic. Eu n-as putea sa spun cum ma simteam �n acele clipe, dec�t stiu ca nu puteam face altceva dec�t pl�ngeam, uit�ndu-ma la o iconita a Maicii Domnului, ce era �n bordeiasul nostru, si astept�nd raspunsul de Mama al Preasfintei. Si minune! Aud pe sora Ionica strig�ndu-ma, si, iesind din bordei, vad ca vine la noi mos Nicolae Lupoaie, din T. Vladimirescu, cu caruta lui, si ne descarca la usa bordeiului un sac de faina, un sac de cartofi, fasole, br�nza, si o putinica cu lapte batut. Sora Ionica sarea �n jurul carutei si nu stia ce sa mai faca de bucurie ca-i trimesese Maicuta Domnului at�tea bunatati. Iar eu nu stiam unde sa ma bag sa pot pl�nge, pl�ns de bucurie si de multumire Milostivei noastre, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Dupa ce a luat �n primire bucatareasa noastra cele de hrana, am trimis-o sa mearga din nou la binefacatoarea ei, Preasf�nta Maica lui Iisus, si sa-i multumeasca cum o sti. Ea m-a ascutlat si a �nceput sa faca metanii Preacuratei, zic�ndu-i:

- Maicuta Domnului, eu ti-am cerut sa-mi dai numai pentru azi, ca sunt eu de r�nd la bucatarie, iar Tu ai trimis sa m�ncam o saptam�na, si poate si mai mult! Cum sa-ti multumesc, nu ma pricep, dec�t te rog sa ne fii mereu Mama si Ajutatoare! Si asa, fericita, a plecat la bucatarie gatind m�ncare pentru pr�nz.

VIATA DIN BORDEI

    �n anul 1939, iarna a venit t�rziu, asa ca ne-a �ngaduim sa lucram tot postul Craciunului. Totusi, venins �nghetul, a trebuit sa oprim lucrul la bisericuta, iar noi, surorile, eram nevoite sa mergem pe la paritii nostri p�na la primavara. Doamne Sfinte, ce era! Pl�nsete si vaiete de parca se sf�rsea lumea! Eu le zic:

- Ce vreti sa facem, surorilor, ca �n bordeiul care-l avem nu putem sta?! Ele pl�ngeau toate �mprastiate si spuneau ca nu pleaca nici una. Vaz�nd parintele Clement toate acestea, �mi zice:

- Ia spune-le, soro Lico, vreti sa facem un bordei mai mare? C�nd au auzit spusele mele, ele sareau ca niste mielusei c�nd �i �ncalzesc razele soarelui, si alergau care pe unde puteau sa caute sape, h�rlete si t�rnacoape, sa �ncepem noul bordei. Sa ne fi vazut un om mai cu cap, cum masuram cu pasul lungimea si latimea, cred ca ar fi r�s, ori ar fi pl�ns, de marii mesteri si ingineri ce-si puneau la cale culcusul lor, d�ndu-i lungime de 15 m. iar latime de 3 m.

Si am �nceput sa sapam cu multa greutate, caci �ngetase pam�ntul de vreo doua palme. Si totusi, cu dragosta lor fierbinte cu care sapau pam�ntul, ne-a ajutat Dumnezeu sa trecem cu sapatul prin pam�ntul �ngetat si sa ajungem la cel care sa putem sapa mai usor.

Cei din Comitetul de Constructie au venit sa vada ce se face. C�nd au vazut c� �ncepem un nou bordei, bucuria le-a fost mare, dar le era mila de noi, zic�nd ca o sa ne m�n�nce lupii iarna. Noi �nsa eram asa de fericite, ca le ziceam ca-i mult mai bine sa fim m�ncate de dintii unei fiare salbatice, dec�t sa stam �n lume!

Si, linistindu-i, am rugat pe fratele Nicolae Negoita din T. Vladimirescu, sa fie bun si sa mearga cu caruta la un depozit de cherestea, sa ne cumpere sc�ndura pentru captusirea bordeiului nostru. Si, sarindu-ne �n ajutor mai multi frati credinciosi, ne-au lucrat lemnaria pentru acoperisul bordeiasului nostru. Dupa o zi au venit si sc�ndurile pentru captusirea lui.

C�nd a fost gata de sapat, fratii credinciosi ne-au facut acoperisut si l-am captusit ca pe-o cutie. Si, Doamne, era asa de frumos, ca cine ni-l vedea, nu se mai �ndura sa iasa din el. Avea c�te un geam la am�ndoua capetele, si o usa cu o scara la o parte. Era tot varuit si parea ca-i un salon mai mare. Surorile toate si-au adus din zestrea lor de la parinti c�te un pat, �mbracat si cu un covoras mic, de pus pe perete, �n dreptul patului. Paturile erau asezate ca �ntr-un salon de spital, de-a lungul bordeiului, ram�n�nd numai o carare pe l�nga un perete. �n fundul bordeiului pusesem pe tot peretele de la rasarit, icoane pe care le aveam noi, surorile, si o masa. Iar la fiecare pat, la covorasul ce at�rna la perete pusesem fiecare icoana Domnului Hristos, pe a Maicutii Sale, si c�te un sf�nt de care aveam evlavie. La capatul bordeiului, la apus, aveam o soba de �ncalzit, si plite de gatit m�ncare. Acum s-au adunat surori p�na la douazeci si noua. Eu �mi aveam patul pe la mijloc.

Seara, dupa ce luam masa si ne faceam rugaciunea spre somn, nu ne culcam, ci se adunau toate surorile �n jurul patului meu, iar eu le povesteam din cele spuse de Cer, si ne puneam la cale viata noastra, spuind fiecare ce se pricepea, pentru a ne alcatui o viata �n asa fel sa nu suparam pe Stap�na noastra, Preasf�nta Fecioara Maria, si, de foarte multe ori, c�nd punem la cale, ca niste babute, �nceputul vietii noastre duhovnicesti, aveam miros de smirna, ca si c�nd ne-ar fi dat cineva cu o catuie pe la nas. Noi am crezut ca-i semn dumnezeiesc si ne �nchinam, bucur�ndu-ne sufletele noastre si socotind ca ceea ce vorbim �i place Stap�nii Ceresti!

Si asa ne-am petrecut toata iarna lui 1939 spre patruzeci, ziua lucram de m�na c�te ceva si �ncepeam sa citim din Ceaslov si Psaltire, iar seara, �nainte de masa, Parintele Clement ne �nvata muzica bisericeasca.

�NCEPUTUL NEVOINTELOR CALUGARESTI

    Toata scumpa noastra familie a pus hotar�re sa ne sculam la ora douasprezece noaptea, sa facem utrenie, si ce mai puteam, dar nu aveam ceas si eram tare am�r�te ca nu stiam c�nd este ora douasprezece. Parintele Clement avea un ceas de buzunar, dar sfintia sa sta �n casa, iar noi eram �n bordei, si c�nd nu era viscol afara mergeam sa-l sculam.

Dar minune! C�te una din noi auzea cum bate un clopot mare si ne scula si pe celelalte surori, speriate, nestiind ce-o fi. Ieseam toate afara si auzeam cum trage clopotul undeva, departe dar foarte clar. Atunci noi �ncepeam rugaciunea de miezul noptii si sculam si pe Parintele Clement, spun�ndu-i ca am auzit clopot trag�ndu-se. Sfintia sa ne zicea ca ni s-a parut si ca de ce n-a auzit si el. Ceasul nu era mai mult de douasprezece. Noi am �nceput sa ne �trebam cum sa traga la acea ora clopotul, si unde? Ca totusi, se auzea foarte limpede! Si asa am crezut multa vreme ca ni se pare noua, dar acest lucru se repeta �n fiecare noapte. C�teodata Parintele Clement se culca t�rziu, iar noi, daca auzeam clopotul, vr�nd, nevr�nd, ne duceam sa-l sculam, spun�ndu-i ca iar se aude. Sfintia sa ne mai da c�te o ocara, zic�ndu-ne ca visam numai clopote, dar c�nd se uita la ceas, vedea ca-i douasprezece fara un sfert, sau fara zece minute, si ram�nea pe g�nduri, si asa venea la noi �n bordei sa facem pravila.

Eu nu eram deloc multumita, caci, desi socoteam semn ceresc acest clopot, totusi aveam �ndoiala si-mi ziceam: se poate sa fie ispita de la cel rau, care nu doarme niciodata; de ce nu aude si parintele, ci numai noi?

Parintele, fiind preot nu aude, iar noi, niste surori, auzim?! Si spun surorilor sa ne asezam pe acatiste p�na la acea ora, sa vedem daca mai auzim. Iar de vom mai auzi, sa rugam pe Maicuta Domnului sa faca �n asa fel sa auda si parintele nostru. Altfel nu vom mai crede ca e semn ceresc, si vom dormi mai departe. Si asa am si facut, asteptam hotar�rea si raspunsul Stap�nei.

N-a trecut mult si Maica Domnului a raspuns �n felul urmator:

Mai pe primavara au venit la noi doamnele Victoria Cazacu si Lucia Costin din Bucuresti. Am rugat pe parintele Clement sa le dea camera sa sa doarma, iar sfintiei sale sa-i facem un pat provizoriu, pentru o noapte, �n antreu. A primit cu bucurie, dar n-a vrut sa-i facem pat, culc�ndu-se jos. �n aceasta noapte, noi, cele din bordei, n-am mai auzit clopotele, iar parintele vine la noi speriat, strig�nd sa ne sculam, ca grozav trag clopotele, si e ora douasprezece fara zece minute. Am sarit din asternutul nostru, �nchin�ndu-ne cu metanii de multumire Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si dupa ce ne-am �mbracat, am auzit si noi clopotele. Parintele Clement s-a g�ndit sa ne cumparam un ceas desteptator, si sa vada daca se mai aud clopotele care ne desteptau. Cum ne-am cumparat ceas, n-a mai auzit nimeni clopotele, dec�t foarte rar.

Tin sa spun ca iarna, dupa ce ne faceam pravila, noi iar ne culcam, ca mai era p�na la ziua. De foarte multe ori ne �nfunda viforul geamul cu zapada, si noi dormeam p�na ne destepta foamea. �ncepeam sa ne �ntrebam una pe alta (ca nu aveam �nca ceasornicul), ce o fi de nu se mai ispraveste noaptea, ca nu mai puteam dormi si ne era foame. Ieseam afara sa vedem cum e timpul, dar spre mirarea noastra, vedeam viscol mare si ziua la amiaza, iar zapada ne acoperea cu totul bordeiul. Alergam cu toatele sa ne scoatem lemne din zapada, pentru a ne face m�ncare.

Si totusi, eram tare fericite �n acesti primi pasi ai vietii noastre m�nastiresti! Duminicile si sarbatorile mergeam la biserica din Tudor Vladimirescu, la Sf�nta Liturghie, d�nd raspunsurile la strana.

C�nd era o zi mai linistita, venea pe drum, de la sat spre noi, sora Tinca Caluina, azi maica Tecla, care �nca nu venise la noi caci facea pe postasa, aduc�ndu-ne scrisorile si av�nd grija Sfintei Cruci de la gara. C�nd o vedeam, ieseam toate �n calea ei, nu sa vedem ce ne aduce, ci s-o vedem pe ea, ca ne era draga si-i ziceam bunicuta noastra, ca era fata nemaritata de peste cincizeci de ani. Toate sareau �n jurul ei si nu mai stiam ce sa-i facem de bucurie c-o vedem. De cercetat nu prea ne cerceta nimeni, ca �ncepuse zavisticul sa faca pe unii sa compatimeasca pe surorile care erau �n fericirea care eram si eu, si pe care o simteam toate la fel. Deci, cei care ascultau soapta acestui milos al rautatii, �ncepuse sa zica: nebuna de Lica a nenorocit at�tea fete care, parasindu-si familia comuna, stau ca neoamenii, pe sub pam�nt! Si raul tare usor se prinde, mai cu seama de cei dornici de noutati! Si asa era: ei ram�neau cu spusele, iar noi cu fericirea lui Iisus Hristos, Mirele nostru scump si vesnic, care ne m�ng�ie cu razele nadejdii din raiul nemuririi. Falsii sfatuitori milosi ne trimeteau vorbe sa nu mai stam nici o clipa pe locul unde ne aflam, ca oamenii rai au pus la cale sa vina noaptea sa ne sperie, si ca n-o sa fie bine. R�deam de toate astea. Alteori aveau obiceiul sa ne trimita biletele scrise. Eu ziceam tuturor:

- Nu cu a noastra voie am venit aici, ci �ndemnate de Duhul Domnului, si str�nse de m�na iubitoare de Mama a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si daca Stap�na noastra, �n care ne punem noi toate nadejdile, va �ngadui, atunci sa vina cine vrea! Si le mai spuneam ca chiar de nu va ram�ne nimeni aici, eu tot nu voi pleca, deoarece stiu cine m-a adus aici, si stiu cine m-a ridicat din praful mizeriei, al necazurilor si al umilintei, Maicuta Domnului, �n care o clipa nu-mi pierd nadejdea. Dar nu erau oamenii de vina, caci ei sunt fii lui Dumnezeu, ci ispititorul, dusmanul omenirii si al tuturor celor ce nazuiesc spre o viata placuta Domnului.

Caci, �ntr-o seara, c�nd citea sora Didina Filip, azi maica Fevronia, din viata sf�ntului Vasile cel Mare, noi toate stam si ascultam cu multa bucurie sufleteasca, si am fi voit sa nu se mai termine, deodata auzim cum cineva da cu pumnul �n geam cu multa putere, dar sticla nu s-a sfar�mat, si auzeam tropote de oameni multi �n jurul bordeiului nostru, de credeai ca a navalit o armata puternica. Eu eram cocotata pe niste plapumi ce erau str�nse gramada, si muream de r�s. Surorile toate �nghetasera de frica, iar parintele Clement uit�ndu-se la mine, �mi zice:

- Ne gasim �n primejdie mare, si fratiei tale, soro Lico, �ti mai vine sa r�zi?! P�na acum ne-a fost! Ma iau eu, om batr�n, dupa un copil?! Acum ce-o sa facem, spune si nu mai r�de!

Eu ma chinui sa ma fac serioasa si le spun:

- Faceti-va sf�nta cruce si luati-va lampile, si haideti afara, ca-i zapada proaspata, si, de-om vedea vreo urma de om, sa-mi ziceti ce vreti!

Parintele Clement �mi zice:

- Cum sa ies afara? N-auzi ce s-aude? Lasa! Sa fie acest bordei morm�nt!

Dar eu ma reped la o lampa ce era �n cui, ma �nchin cu semnul sfintei cruci, si ies pe scarile bordeiului, zic�ndu-le:

- Care vreti, veniti dupa mine sa va convingeti cine-i afara, si sa va piara frica!

Toate surorile s-au luat dupa mine, si, iesind, n-am zarit nici macar vreo urma de pasare pe zapada proaspata, nicidecum pas de om. Parintele Clement iese la urma si striga la noi:

- Nu-i nimeni, surorilor?!

Noi �i raspundem ca nici macar o pasare n-am �nt�nlit. Sfintia sa ne spune:

- Dar n-ati auzit ce zgomot se auzea, de parca credeai ca-i un regiment de soldati?!

Eu �i raspund:

- N-am facut eu mai bine ca am r�s, si n-am dat importanta?! Ei, acum sa facem un acatis Maicii Preacurate, care ne acopera cu mantia ei de Mama. Si, intr�nd �n bordei, am facut c�ntare de lauda Ocrotitoarei noastre.

Iata acest regiment de soldati ai duhului celui rau punea si pe oamenii din sat la cele sa ne sfatuiasca cu mila a parasi calda noastra vatra a bordeiului. Asadar, de la acest viclean pornesc toate cele rele, prin oamenii care se lasa prinsi de soaptele lui, pline de otrava zavistiei ce o are asupra neamului omenesc.

De aceea rog, �n numele celui rastignit pe Sf�nta Cruce, Domnul si M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, si pe toti cei carora le vor cadea aceste r�nduri la m�na, si le vor citi, sa nu asculte soapta celui rau, care, c�teodata, pare ca vrea sa ajute sau sa curme vreu pacat, sau sa vadeasca greseala cuiva, �nfatis�ndu-se ca sfatuitor si �ndrumator. La toate acestea este bine sa astupam urechea, si sa plecam genunchii, ceea ce aduce mai mult folos, si tie, si celui pe care ti-l p�raste satana. Caci, am vazut �n vietile sfintilor din luna ianuarie, minunata �nt�mplare cu sf�ntul prainte Macarie Egipteanul, cum odata, fiind faptuita o ucidere, se punea vina asupra unui nevinovat, iar acela a alergat la chilia sf�ntului Macarie, au mers �n urma lui, si cei ce voiau sa-l prinda ca pe un ucigas voiau sa-l dea �n judecata cea legiuita. Deci acele se lepade si se jura ca-i nevinovat de s�ngele celui ucis, dar ei staruiau, fac�ndu-l vinovat. Si fac�ndu-se de am�ndoua partile multa vorba si sfada, i-a �ntrebat sf�ntul Macarie:

- Unde este �ngropat cel ucis? Si, scul�ndu-se a mers cu d�nsii la morm�nt, apoi plec�ndu-si genunchii, s-a rugat mult si a zis si a zis catre cei ce stateau de fata:

- Acum va va arata Domnul daca este acesta vinovat de uciderea despre care ziceti. Si a strigat cu mare glas, chem�nd pe nume pe cel ucis, iar el a raspuns din morm�nt. Atunci sf�ntul a zis catre d�nsul:

- �n numele lui Iisus Hristos, zic tie sa ne spui daca esti ucis de omul acesta!

Iar acela cu glas foarte lamurit a raspuns din morm�nt �ncredint�ndu-i ca nu a fost ucis de acela pe care-l napastuiesc fara vina. Mir�ndu-se toti de o minune ca aceea, au cazut la pam�nt. Apoi rugau pe sf�ntul sa-l �ntrebe pe cel din morm�nt cine l-a ucis. Cuviosul le-a raspuns:

- Despre aceasta nu-l voi �ntreba pentru ca destul este mie sa izbavesc de napasta pe cel nevinovat, iar a da judecatii pe cel vinovat, nu este lucrul meu!

Iata, dragii mei, toti sa avem pe sf�ntul preacuviosul parinte Macarie oglinda �n care sa ne vedem, si prin care sa luam pilda. �nt�i, pilda de rugaciune, asa cum a facut el c�nd era la morm�ntul celui ucis, pentru �ndreptare sau descoperire. Pe urma, nedescoperirea raului cuiva, caci asa cum ne-a spus sf�ntul parinte Macarie, nu este al nostru acest lucru, ci al lui Dumnezeu, care vede toate, judeca, descopera si plateste toate. Ce rau nu-ti arata niciodata greselile si neputintele tale, ci numai pe ale aproapelui tau.

Deci, chiar c�nd vezi gresind pe cineva, nu-l p�r� la nimeni, ci sfatuieste-l si te roaga pentru el, ca ai plata de la Dumnezeu.

De c�te ori nu ti se pare ca �ndreptezi pe cineva si faci greseli de moarte, si c�nd vezi ca ai gresit, satana vine degraba sa te tr�nteasca �n groaznicul pacat al deznadejdii. Asa el, �nt�i cauta sa gresesti umpl�ndu-ti �ntelepciunea si maiestria cuvintelor, arat�ndu-ti ca doar vrei sa �ndrepti anumite greseli si sa pui �n r�nduiala pe anumiti oameni, pe care ti i-a descoperit cum a voit �n inima si �n mintea ta, si pe urma vine si-ti sopteste ca ai luat locul lui Dumnezeu de judecator, si ca ai facut mare pacat, si te tavaleste �n deznadejde, iar de se �nt�mpla sa nu-ti ridici m�inile spre mila cea fara de margini a iubirii lui Hristos, vine �mbatr�nitul �n rautati si-ti zice: degeaba mai traiesti, ca nu ai iertare, sfatuindu-te sa-ti ridici viata. Vedeti unde va duce cel rau? El pe nimeni nu iubeste, caci unde-i ura �ntruchipata, cum poate sa stea iubirea? Se �nseala grozav cei care-i asculta minciunosul sfat. Departe de mine acest g�nd, ci le spun ca una care am vazut lucrarea raului asupra bietului om.

    Gasindu-ma acum �n t�nara noastra familie monahala, �ntr-o seara, st�nd �n bordeiul nostru, sfatuiam si puneam la cale mica noastra gospodarie pentru primavara anului 1940, care se apropia. Dorinta tuturora era sa ne vedem bisericuta, paraclisul gata, si asa m-am hotar�t sa merg cu parintele Clement la Galati sa cautam un sculptor pentru a ne lucra catapeteasma. Domnul Stefan Stefaniade, care ne conducea lucrarile, ne-a dus la mesterul Tomasek, cu care am si �mpacat lucrul catapetesmei, cu treizeci si cinci de mii de lei. Urma sa fie gata �n iulie. �n acest drum am auzit ca la biserica Sf�ntul Gheorghe din Galati, se gaseste un parinte cu numele Visarion Nicolau, �n etate de optzeci de ani. Eu c�nd am auzit, am si plecat cu parintele Clement Cucu sa-l cunoastem. La �nt�nlire, am vazut ca si parintele Visarion dorea mult de tot sa ne cunoastem, si, auzind de ce am venit la Galati, ne-a dat zece mii de lei ajutor, pun�ndu-se cu toata batr�netea sfintiei sale �n slujba Maicii Domnului, chiar de a doua zi, caci auzind ca noi am pornit sa lucram M�nastirea si n-avem bani, mi-a zis sa ram�n eu c�teva zile �n Galati, iar sfintia sa va merge cu mine la credinciosi cunoscuti, pentru a le cere ajutor. Si asa am si facut. Parintele Clement �ntorc�ndu-se singur acasa, eu am mers cu parintele Visarion mai �nt�i la familia Vasile Constantinescu care, auzind ca facem M�nastire, a dorit mult sa doneze un clopot, d�ndu-mi saptesprezece mii pentru el, pe care l-am si luat pe primavara de la Bucuresti, si �nca trei mii de lei sa fie pentru cheltuieli. Apoi am mers la familia Dumitrache Popa Gheorghiu, care, cu ceilalti frati ai lui, au dat un vagon de var si un vagon de ciment. Pe urma am mai cunoscut si alte persoane, care nu au dat sume mari, dar au dat sume mici si dese, lunar rupeau pentru lacasul Maicii Domnului. Printre acestia, cel care a fost ne�ntrerupt ajutator, p�na la sf�rsitul vietii lui, este adormitul �ntru fericiti Constantin Dumitriu.

Parintele Visarion nu s-a lasat, d�nd pilda fiilor lui duhovnicesti, si tot venitul ce-l avea, jumatate oprea sa aiba de cheltuiala, iar jumatate punea de-o parte pentru �mpodobirea Casei Maicii Domnului. Ne-a dat o suta de mii de lei, iar �n primavara anului 1940 a venit si sfintia sa la noi, si ne era duhovnic ne�ntrecut, sfatuindu-ne ca un tata pe copii lui. Parintele Clement se ocupa cu treburile �n gospodarie, iar sfintia sa cu slujbele bisericii, care-i tare mai placeau. Avea o deosebita evlavie pentru Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu, si, �n fiecare zi, �i c�nta acatistul la chilie, chiar de-l auzea si l-a biserica. L-am avut doi ani cu noi, pretuindu-l si iubindu-l, caci avea o fire asa de blajina, ca nu ar fi fost �n stare sa supere pe cineva. Dupa doi ani a trecut la cele vesnice, dupa care au suspinat toti cei optzeci de ani ai sai. �n ultima clipa a despartirii sufletului de trup, a vazut pe Preasf�nta Nascatoare pe care a iubit-o asa de mult, si care i-a venit �n ajutor, caci mult o ruga. Nu a cazut dec�t patru zile, si �mi aduc aminte cum ma trimitea de l�nga patul sfintiei sale sa ma culc, zic�ndu-mi ca am multe pe cap si sa fiu odihnita, ca o sa-mi dea si sfintia sa �n cur�nd de lucru. Eu l-am iubit ca pe un sf�nt, caci de mult folos mi-a fost �n primii pasi ai vietii monahale. �n acele zile din urma ale sale, nu-l lasam prea mult singur, desi maicile si surorile o clipa nu l-au parasit. �ntr-una din zile ma �ntreaba sa-i spun unde o sa-l �ngrop. Eu �i raspund ca unde o vrea sfintia sa. Atunci ma roaga sa-l �ngrop l�nga biserica, sa auda maicile c�nt�nd, si i-am fagaduit ca asa o sa fac. Mi-a multumit fericit. �ntr-un sf�rsit ofteaza grozav, eu �l �ntreb cu ce sa-i venim �n ajutor, sfintia sa �mi spune:

- �n acest ceas nimeni nu-mi poate da nici un ajutor, dec�t faptele bune ce le ai. Si n-a trecut mult si a �nchis ochii, bat�nd din palme si ridic�ndu-se �n sus de pe perina. Cred ca vazuse ceva frumos.

Va puteti �nchipui, daca acest suflet care de la v�rsta de paisprezece ani p�na la optzeci si doi, a slujit Domnului �n feciorie si cu multa dragoste si evlavie, si tot a oftat plin de durere de cele ce vedea la sf�rsitul vietii, cum va fi oare cu sufletele acelea, saracele, care pe Dumnezeu l-au hulit, nevr�nd sa-l cunoasca, faptele bune neiubind, si �n desfatari traind? Cred ca nici de oftat nu vor mai putea, ca groaznic le va fi sf�rsitul! Cine crede ca aici, pe pam�nt, este totul, raiul si iadul, se �nseala amarnic! Cu adevarat va spun ca �n clipa c�nd trupul a ramas ne�nsufletit, sufletul merge �n m�na lui Dumnezeu, d�ndu-l �n vesnicie la bine, de vor afla la el fapte vrednice de a gusta si de a se bucura de frumusetile raiului, sau la rau, de nu va gasi la el fapte bune, spre a suferi chinurile vesnice. Sa luam seama la aceasta scurta trecere pe pam�nt, cu ce ne �mpodobim si cu pentru care vesnicie ne pregatim sarmanul nostru suflet. Vedeti, dragii mei, fericirea si chinurile sunt vesnice. Caci, sa stiti ca e asa cum spune si cartea sf�nta: “�n �mparatia lui Dumnezeu, multe locasuri sunt”. Si eu, nevrednica, care din mila celui Prea�nalt, Dumnezeu, mi-a fost dat sa vad numai o parte din frumusetile ceresti, va spun ca Ierusalimul cel ceresc are multe curti. Acolo sunt adunati pe veci crestinii care au dus o viata cinstita pe pam�nt. Patriarhii stau asezati sub palmieri de aur. Profetii sunt cu fruntea sc�nteind de lumina. Apostolii poarta pe inimi Evanghelii sfinte. Dascalii tin �n m�na condeiul nemurii. Sihastrii stau �n pesteri aurite. Martirii sunt �nvesm�ntati �n haina de purpura. Fecioarele sunt �ncununate cu coroana de trandafiri rosii. Vaduvele curate sunt cu valuri lungi pe cap. Si toate femeile si barbatii cei blagosloviti, pot sa se bucure de acele curti, daca-si duc viata cu frica de Dumnezeu.

Ah, frumusete, frumusete ce nu ai seaman!…

Si peste toate aceste frumuseti apare Maica Domnului care �nfrumuseteaza toate ale cerului. Ea sta pe un tron orbitor si este �nconjurata de cerurile fecioarelor fara pata, de ale vaduvelor curate, si de ale gospodinelor cinstite. Toate suspinurile lumii se urca la acest Tron. Ea, Preamilostiva, duce la picioarele Fiului, pe altarul miresmelor, prinosul lacrimilor noastre si, pentru a face jertfa aceasta mai placuta, amesteca �n ea c�teva din lacrimile Ei divine!

C�t ar trebui sa suspinam noi dupa aceste curti, si totusi, fugim de ele prin viata noastra, departe de Dumnezeu. Sa rugam pe acel care-i mai aproape de noi, pe �ngerul pazitor, si cu el sa alergam la Mijlocitoarea noastra, Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, �n a carei faptura este Mila �ntruchipata. Si vom ajunge cu al Ei ajutor, de-O vom ruga, la acele frumuseti carora nu le gasesti nume.

    Acum sa ma �ntorc iar la frumusetile de pe pam�nt, prin care, de stim sa le chibzuim, vom capata pe cele ceresti si vesnice.

�n primavara anului 1940, am �nceput sa reluam lucrul de unde �l lasasem, la Paraclisul nostru scump, pentru a-l termina. �n scurt timp a fost gata zidaria si tencuielile, dar trebuia sa mai merg pe ici-colea sa mai adun ceva ajutoare.

�ntr-o zi am mers cu totii, si cu parintele Gheorghe Dimitriu, care era presedintele Comitetului de Constructie, la un mare propietar, (Gheorghiade), nu departe de noi, si care mai facuse o sf�nta cruce pe locul de la gara Vladimiresti.

C�nd ne-a vazut ca intram �n curte, o �ngrijitoare striga la noi:

- Stati, nu intrati! Ca avem c�ini lupi si sunt �n curte, ca-s stap�nii acasa va tr�ntesc la pam�nt, va rup hainele si musca!

- Parintele Gheorghe cu tata ma �ntreaba:

- Ce facem, soro Lico?

Le raspund:

- Uite, boierul cu doamna sunt �n balcon, si doar o sa ne vada si n-o sa lase c�inii sa ne muste… Si asa am pasit spre balconul �n care stateau proprietarii cu c�tiva prieteni, juc�nd carti.

C�nd am vazut ce fac, am fost sigura ca n-o sa ne dea nimic, caci vedeam ce duh �i stap�neste. Si mi-am zis: grozava gasca are aici satana! D�nsii, c�nd au vazut ca ne apropiem de casa, iar c�inii mutisera, �ndeosebi pe doamna a luat-o o stare de nervi, si-i ia pe toti la plimbare, nevr�nd sa se uite la noi. Eu ma tineam de ei, lamurindu-le motivul venirii mele la dumnealor. Proprietareasa, care p�na atunci vorbise o alta limba, (mi-a spus parintele Gheorghe ca frantuzeste), cred ca ma ocara pe mine, deodata se �ntoarce m�nioasa si-mi zice:

- Dar ce studii ai tu?

Eu �i raspund:

- Academia de sub cerul liber!!!

- A! De aceasta stii sa ceri! De la noi nu vezi nimic, si da-ne pace!

Eu am fost multumita ca macar i-am tulburat necuratul joc, si am plecat linistita, zic�nd ca nu se poate sa nu le aduca Bunul si Preamilostivul Dumnezeu, un prilej de m�ntuire, caci asa cum sunt, merg �n iad cu averea lor cu tot. Caci am vazut ca Dumnezeul lor era averea, si traiul destrabalat de �mbuibari dracesti.

Daca averea pe care ti-o da Dumnezeu, pune stap�nire pe sufletul tau, �n loc sa-o chivernisesti �n asa fel, ca sa capeti un loc �n cerestile nemuriri, atunci mergi sigur �n iad, nelu�nd cu tine nimic, dec�t asa cum ai iesit din p�ntecele mamei. Si-as vrea sa stiu la ce ti-au folosit toate momelile care au fost ca fumul? Toate sunt desertaciune, toate-s goana dupa v�nt, cum spune Eclesiastul. Dar poti vedea oameni bogati care stiu sa-si chiverniseasca bine ceea ce le-a dat Atotputernicul Sf�nt �n Ierusalimul nemuririi, si poti vedea oameni saraci, rai si necredinciosi st�nd �n muncile gheenei. Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul celor de deasupra, ci al ad�ncurilor din inima! Acolo cauta ochiul sau divin. Si la fiecare, dupa cele ce gaseste, aceea da.

PLATA DIN VISTIERIA MILOSTENIEI

    �ntr-o zi vin la noi doua care �ncarcate cu catapeteasma de la Galati, pe care o �ncepusem �nca din iarna. Eu eram la gradina cu surorile, la plivit. Parintele Clement, care acum era casierul comitetului nostru, vine la mine si-mi zice:

- Soro Lico, uite, vezi, vine catapeteasma si vom aseza-o. Ce facem de bani, ca nu am nici un ban �n casa si trebuie sa mai dam mesterului patrusprezece mii de lei.

Eu linistita, �i raspund:

Daca Maica Domnului ne-a trimis-o, �nseamna ca vor veni si banii, ca doar p�na acum nu eu v-am dat bani!

Parintele Clement se tulbura, ca omul care-si dadea seama de cum sta lucrul, si-mi spune:

- M-ai omor�t cu Maica Domnului! Dar mie �mi trebuie bani acum… sa vad ce-ai sa faci, ca eu ma duc �n chilie si nici n-am sa dau ochii cu omul!

- Mergeti, parinte, si va odihniti, si lasati �n grija Stap�nei noastre, care, totdeauna ne-a dat toate c�te am avut nevoie!

- Apar carutele �n curtea noastra. Noi toate, pline de fericire, am pus m�na si am dat jos din caruta cele aduse, duc�ndu-le �n bisericuta noastra draga, care avea numai zidurile si tencuielile terminate. Ramasese pictura icoanelor de la catapeteasma, comandata la pictorul Scaratoschi din Tecuci, cum si varuitul peretilor, caci ne-am g�ndit ca peretii sa nu-i mai pictam, pentru a fi mai repede gata.

Mesterii s-au apucat sa-o aseze, iar noi am plecat la lucrul nostru, fiecare unde eram r�nduite de dragostea si de puterea noastra copilareasca.

�ntr-un t�rziu iese si parintele Clement din casa, si c�nd vede ca-i aproape gata de asezat catapeteasma, si sfintia sa nu are cu ce s-o achite, vine iar la mine si-mi zice:

- Vezi ca-i gata catapeteasma de asezat, ce-ai sa faci de bani, fiinta lui Dumnezeu?!

Eu �l rog sa mearga �n casa, ca o sa facem asa cum e mai bine, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, si al Maicii Sale Preacurate.

- Bine, sa te vad, �mi raspunde si pleaca!

Nu stiu daca a ajund parintele Clement la chilie si vad o caruta cu un cal ce venea de la sat, cu doi oameni �n ea. Eu �ncep sa sar �n sus si spun surorilor:

- Vedeti acea caruta? Este a lui Ioan Vlad (de la sat). Sigur ca aduce pe cineva la noi, si sa vedeti de nu va fi trimisul Maicutii Domnului, ca sa ne dea noua bani pentru a ne plati datoria.

Ajunge caruta, si �n ea era batr�nul Constantin Dimitriu, despre care am povestit, credincios de la Galati, si fiu duhovnicesc de-al parintelui Visarion. Ma cheama pe mine si-mi da o basma care avea �n ea ceva bani. Eu, multumindu-i cu lacrimi �n ochi, alerg la chilia parintelui Clement, arunc�ndu-i legatura la pat, rug�ndu-l sa caute si sa vada ce-i �n ea, iar eu am fugit �n bisericuta, caut�nd cu ochii icoana Preasfintei de Dumnezeu Nascatoare, si gasind-o, am luat-o �n brate, si asa de tare am str�ns-o la pieptul meu, ca mi se parea ca s-a uitat ca ceva viu, si sta l�nga mine, d�ndu-mi tot ce-mi trebuie la timp. Caci, mai mare raspuns ca acesta, ce mai vrei?! Si poti sa nu crezi ca Maicuta Domnului e nu-i vie, si nu-i l�nga tine?! Minciunos si �nselat este acela care crede pe Maica Domnului ca-i moarta! Cine va avea diavoleasca �ndrazneala sa spuie ca Maica Domnului nostru nu-i vie �n cer, cu trup cu tot, l�nga Preaiubitul Sau Fiu, si Dumnezeu, si ca nu-i l�nga fiecare din cei ce-o cheama pe pam�nt, cu toata faptura Ei dumnezeiasca; aceluia sa-i dea palma peste gura, ca i se sfinteste gura, si sa-l trimita Ghetsimani sa caute �m morm�ntul Presfintei Nascatoare de Dumnezeu, trupul ei prea sf�nt, si de nu-l va gasi, ce sa-i zicem?! �nt�i sa-l pl�ngem si apoi sa ne rugam pentru el!…

Ma �ntorc la parintele Clement, si-l �ntreb ce-a gasit �n basmaua legata. Sfintia sa, galben la fata, si aproape fara suflet, �mi raspunde ca a gasit treizeci si cinci de mii de lei. Eu �l rog ca si pe viitor sa aiba �ncredere �n purtarea de grija a Stap�nei noastre, Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu, caci numai Ea este care ne-a dat �ntotdeauna si nu ne va lasa niciodata. Si-i mai spun ca totdeauna ma rog Preasfintei sa nu ne dea mai multi bani dec�t c�ti avem nevoie.

Parintele Clement �mi zice:

- Asa-i cum spui fratia ta. E bine sa creada omul mai mult �n Dumnezeu dec�t �n priceperea lui, dar ce sa fac? Eu am judecat ca om, ca vedeam �n ce stare ne gaseam.

- Nu-i nimic, parinte, eu sunt sigura ca fram�tarea sfintiei voastre va fi scum platita la Dreapta Judecata, dar ne-a �mpacat pe am�ndoi. Mie mi-a �mplit dorinta, ca am crezut ca neaparat ne va trimite un ajutor, iar sfintiei voastre v-a trimis bani. Ati cerut bani de la mine, nu ca sa va faceti sfintiei voastre ceva personal, ci pentru a aduce la desav�rsire un lucru care se face pentru proslavirea Sfintei Treimi, a Maicii Preacurate, si a tuturor sfintilor. Si ma mai rog sa credeti ca acest lucru nu l-a facut Bunul Dumnezeu pentru credinta mea, caci acum ma cunoasteti, ci numai pentru a ne �ntari nadejea �n ajutorul Sau. Caci eu n-am facut nimic altceva, dec�t am crezut din toata inima mea ca, din clipa ce ne-a trimis Maicuta Domnului catapeteasma, ne va trimite si ajutor ca sa ne putem achita datoria ce o avem.

Parintele Clement lasa capul �n jos, si pleca la chilie, iar eu am ramas cu surorile la plivitul zarzavatului, c�nt�nd cu toatele c�ntece de slava Purtatoarei noastre de grija, Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu.

Atunci am vazut ca este destul sa crezi din tot sufletul, fara nici o �ndoiala, �n purtarea de grija a Preamilostivului Dumnezeu, si ve-i capata tot ceea ce-i ceri si �ti este de folos. Parintele iubirii este l�nga inima ta, si asteapta sa i-o deschizi, ca sa-ti lase �n ea mireasma bucuriilor ceresti!

CUNOASTEREA TATALUI MEU TRUPESC

    Am spus si mai �nainte ca toata copilaria mea am suspinat dupa tata. Iubeam pe mama foarte mult, dar vesnic ma aruncam de la veselia si zburdalnicia copilareasca, �ntr-o tristete si g�ndire de om batr�n, si-mi ziceam:

- Eu n-am tata! Ce-o fi cu tatal meu?! Unde-o fi? Oare sa fie mort?

Si nimeni nu se milostivea sa-mi spuie adevarul, dec�t foarte t�rziu, c�nd am ramas si fara mama.

Si totusi, nu credeam atunci c�nd am aflat, ca tatal meu traieste.

Si �n copilaria mea ma luptau g�nduri de os�nda asupra celor ce m-au adus pe lume, pe care asa de mult i-am iubit, si i-am dorit sa-i am l�nga mine. Pe mama o os�ndeam ca a putut sa rabde fram�ntarea de dorul meu dupa tata, si nu mi-a spus ca traieste. Pe tata �l os�ndeam ca nu m-a iubit si ca nu a dorit sa vada ce fel de copil a adus pe lume, �ntreg sau cu ceva metehne? Si asa �mi trecea timpul fara sa mai simt dulceata jocului copilariei, si nici nu putea nimeni sa ma linisteasca sau sa-mi faca timpul fericit, dec�t atunci c�nd priveam icoana Maicii Preacurate, si-i ziceam:

- Singura, Tu, Preasf�nta, si cu scumpul meu Iisus, �mi dati linistea mea, �mi sunteti bucuria mea, si singuri �mi sunteti care ma iubiti, si-mi graiti adevarul, prin linistirea sufletului meu.

C�nd m-am facut mai mare, si stiam ca am tata bun dupa trup, un g�nd ma �ndemna sa-l caut sa-l cunosc, iar alt g�nd ma oprea pe loc. Si asa mi-am omor�t orice dorinta, p�na c�nd am simtit dulceata de Mama iubitoare a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, atunci c�nd i-a fost cu placere sa-si arate mie dumnezeiasca-I fata si sa-i aud preadulcele si preascumpul glas al Ei si pe al scumpului Ei Fiu, Domnul si Dumnezeul meu, Iisus Hrisos!

Din ceasul acela, totul a cazut, ce ma lega de cei dupa trup. Si multumeam Preamilostivului Dumnezeu, ca a r�nduit ca toti sa ma arunce si sa nu ma primeasca, ca eu de nimeni sa nu-mi lipesc inima, dec�t de Preasf�nta icoana, si de Iisus cel rastignit! Caci asa �mi era icoana: Maica Preacurata pl�ngea l�nga sf�nta cruce pe care sta Iisus, Preaiubitul Ei Fiu, rastignit. Dar c�nd am vazut ca prin slabele mele cuvinte, se �ntorc la Hristos si la biserica sa multi oameni, a �nceput sa mi se rascoleasca inima, si sa-mi cere neplacerea pentru cel care, prin bunavointa lui Dumnezeu, m-a adus pe lume, adica tatal meu trupesc. Aceasta nepasare o socoteam un pacat, si chiar l-am marturisit parintelui Visarion, ca pe un pacat. Dar preacuviosia sa a �ncercat sa ma linisteasca, zic�nd ca nu-i nevoie sa-l caut, �ntruc�t el nu m-a iubit. Si nici sa nu-l urasc, caci asa a fost voia lui Dumnezeu sa vin pe lume, sa-mi treaca copilaria prin suferinte din partea lor, ca sa-l am aproape numai pe Acel care a hotar�t venirea mea pe lume, Dumnezeu. Si totusi, eu nu eram multumita de acest sfat. Caci, chiar de voiam sa uit, nu-mi da pace inima. Si cred ca eram �n starea aceast fiindca si d�nsul, tatal meu, era la fel, de dorul si durerea inimii pentru mine. Caci nu-l lasa legea s�ngelui sa fie linistit, chiar de cauta sa ma uite, cum mai pe urma am vazut, c�nd ne-am cunoscut. Cum poti sa ai multumire de fericirea ta, c�nd cineva care te-a iubit �n durere, sufera, oft�nd dupa tine?

Pentru aceasta nu eram linistita de fericirea mea, �ntruc�t nu-l stiam fericit si pe tatal meu pe care acum doream cu mult dor sa-l cunosc si sa-l stiu �ngenunchiat l�nga Iisus.

Dar bunul Dumnezeu, nu m-a lasat mult �n aceasta fram�ntare, si a r�nduit clipa potrivita ca sa cunoasca tata pe cel dint�i copil al lui, pentru care a suferit o viata, fara ca sa arate cuiva, iar eu sa-mi cunosc tatal, dupa care am suspinat douazeci de ani.

Era �n primavara anului 1940, c�nd ne-am cunoscut. Eu veneam cu trenul de la Bucuresti la Galati. Din gara Braila s-a urcat un domn �n tren, si, cum s-a nimerit, chiar �n vagonul �n care eram eu. Cum m-a vazut, a venit l�nga mine, asez�ndu-se pe banca din fata mea, si a �nceput sa vorbeasca cu mine!

El �ntreaba:

- De la ce m�nastire esti, Maicuto?

Eu �i raspund ca de la o m�nastire noua, care se face acum �n comuna Tudor Vladimirescu. D�ndul tresare si ma �ntreaba cu nerabdare:

- Te rog, Maicuto, spune-mi despre fata care s-a apucat sa faca M�nastirea, cum este? Se face si ea maica?

Eu de-abia ma tineam de r�s si-i raspund:

- De ce ma �ntrebati de ea? Poftiti la noi si-o vedeti! Si de ce vreti sa stiti de se face maica sau nu?

- Ah, Maicuta, stie numai Bunul Dumnezeu de ce vreau sa stiu ceea ce te �ntrebai de ea… Si i-au dat lacrimile. Mie a �nceput sa mi se bata inima nelinistita si, simtind o durere �n suflet, am �nceput sa-i vorbesc despre mine ca despre-o straina ce-o cunosc:

- Da, domnule, aceea care va intereseaza, sa stiti ca se face maica.

D�nsul:

- Da mata de unde esti de loc?

- Chiar din comuna Tudor Vladimirescu.

- Da, dar a cui esti?

- De ce sa va spun, ca nu aveti de unde cunoaste pe parintii mei?

- Ba eu cred ca-i cunosc, caci la tinerete am avut serviciu �n acea comuna.

Eu caut sa scurtez vorba, dar el iar ma �ntreaba:

- Si cum? Cunoasteti bine pe fata l�nga care v-ati adunat?

- Da, o cunosc foarte bine!

- Si cum e ea la fire? E buna cu dvs.? E miloasa? E iute la m�nie? Se �ntoarce repede dupa ce se m�nie?

Eu am �nceput sa r�d si-i zic:

- Dar ce va intereseaza apucaturile ei bune sau rele?

- Maicuto, nu pot sa-ti spun, dar nu vreau sa mor p�na n-oi sti-o fericita, si atunci voi �chide ochii linistit! Si, spune-mi, te rog, cum s-a facut de-a iubit-o asa de mult Dumnezeu, de chiar i-a aratat voia Sa?

Acum mi-au dat si mie lacrimile si am �nceput sa-i spun:

- A, Domnule, nimic nu poate sa apropie pe om de Dumnezeu ca strainatatea si suferinta. Dumnezeu a fost si este foarte aproape de toti oamenii, dar oamenii fug de iubirea Lui, prin pacatele lor. Acea persoana despre care asa de mult va interesati, din frageda ei copilarie a suspinat dupa tata, iar Dumnezeu, Tatal orfanilor, i-a aratat ca-i l�nga ea si-i gata sa-i dea tot ce-i trebuie, si ia dat. �nt�i i-a aratat voia Sa, apoi a pus-o �n Casa Sa, �n Biserica Sa, d�ndu-i tot ajutorul. De mama, de asemenea, ea a ramas orfana de mica, av�nd si primind numai m�ng�ierile ce i le da icoana Preacuratei, �n a carei grija a lasat-o mama ei c�nd a murit. Suferintele prin care a trecut acea fiinta, nu se pot spune.

Si toate acestea au tinut-o l�nga Dumnezeu.

D�nsul pl�ngea si-mi zicea:

- Am stiut despre ea c�te ceva, dar putin. Dar acum e fericita?

- De, as putea spune ca-i mai fericita dec�t o regina. Dar nu fericire de aceasta, lumeasca, ci fericire ce vine de la Iisus Hristos, care este fericirea �ntruchipata, si face fericiti pe toti cei care alearga la El si se predau Lui.

Continua sa pl�nga, si-mi zice:

- Dar �n gospodarie si la c�mp se pricepe?

Eu iar z�mbesc si-i raspund:

- O sa �nvete la toate, ca-i place!

Dar:

- Dumnezeule, cum as vrea sa nu mor p�na nu o voi cunoaste!

Eu �i repet zic�ndu-i:

- Bine, dar de ce nu veniti la noi s-o cunoasteti pe cea pentru care va chinuiti sufletul?

- Nu pot, Maicuta, ca atunci c�nd a fost �n suferinta, n-am ajutat-o!

La aceste cuvinte m-am trezit ca dintr-un somn si mi-am dat seama ca acest domn este tatal meu, si i-am zis:

- Eu sunt aceea pe care vreti at�t de mult sa o cunoasteti!

El sare cu bratele �ntinse asupra mea, sa ma cuprinda, curg�ndu-i lacrimile pe obraz.

Am �nceput sa pl�ngem am�ndoi. D�nsul sopteste multumire lui Dumnezeu ca m-a vazut, si apoi se �ntoarce catre mine, zic�ndu-mi:

- De ce m-ai lasat sa ma chinui cu �ntrebarile, si nu mi-ai spus din capul locului ca esti tu, scumpa mea?

Eu i-am cerut iertare, si, cu sfiala l-am �ntrebat daca d�nsul este cel care m-a adus pe lume. Mi-a raspuns printre suspine:

- Da, si iar ma �ntreaba daca sunt fericita, si daca sunt suparata pe el. I-am raspuns, asa cum �i zisesem mai �nainte, ca ma simt foarte fericita, ca am familie tot cerul.

- Cred ca v-ati putut da seama din convorbirea noastra c�t de mult va iubesc, si stie Cel se Sus, c�t de mult v-am iubit si c�nd n-am stiut nimic de dvs. Sa fiti linistit, ca toate le-a hotar�t Atotputernicul Dumnezeu, pentru ca eu sa fiu azi unde sunt. Daca veneam la dvs. atunci c�nd ati trimis dupa mine, cine stie unde eram acum! Pentru aceasta �ncapat�nare a mea, va cer iertare acum!…

Si i-am sarutat m�na, iar el m-a sarutat pe frunte, si asa am cobor�t din tren �n gara Galati, privindu-ne unul pe altul, p�na c�nd nu ne-am mai vazut! Eu, asa m-am zapacit, ca n-am �ntrebat nici unde sta, nici nimic. Tot cu voia cerului a fost si aceasta uitare a mea. Dupa aceasta au trecut multi ani. Nu eram multumita si am �nceput sa-mi caut un duhovnic cult, ca ziceam ca numai acela �mi va da raspunsul dorit, �n legatura cu aceasta fram�ntare a mea. Si l-am gasit pe duhovnicul cautat, �n iarna anului 1943, spre 1944. Mi-am marturisit pe l�nga alte neputinte ale mele, si aceasta fram�ntare a sufletului meu, spun�ndu-i marea mea uitare �n ceasul cunoasterii noastre, ne�ntreb�ndu-l unde sta �n Galati, ca sa-l pot cerceta spre a-l aduce la Hristos, Domnul, si-i repetam:

- Cred ca este acolo unde-l vreau eu, dar nu stiu daca e asa!

Acest parinte duhovnic mi-a dat canonul sa nu ma mai g�ndesc la d�nsul deloc, si nici chiar sa ma rog pentru el. �n acel moment am simtit ca cineva mi-a �nfipt o sabie �n inima, si i-am raspuns ca acest lucru nu cred ca am sa-l mai pot face. Sfintia sa a repetat canonul, zic�ndu-mi ca tata nu m-a iubit, si eu nu am nici o datorie fata de el. Eu i-am raspuns printre lacrimi ca ma simt datoare fata de el, ca, cu voia Celui de Sus, el m-a adus pe lume, si trebuie sa-i multumesc pentru ca a fost cu mine asa, ca altfel, poate, nu mai eram unde sunt. Si, din clipa aceea m-am lecuit, �nchiz�ndu-mi g�ndurile �n chilia inimii, multumind cerului de toate si pentru toate.

Cred ca acest parinte duhovnic s-a g�ndit sa-mi dea acest canon, fiindca noi, calugarii, nu trebuie sa avem nici o alta fram�ntare pe aceasta lume, dec�t marea grija de a ne capata m�ntuirea noastra si a neamului din care ne tragem, pentru care ne aducem pe noi jertfa, Domnului. Si, pentru aceasta jertfa trebuie sa fim vesnic fram�ntati, ca sa fie mereu placuta celui ce i-am adus-o, Stap�nului nostru Dumnezeu. Aici, mi-am vadit egoismul, mi-am descoperit, fara voia mea, iubirea prea mare fata de cei ce m-au adus pe lume, lucru care a fost pedepsit de Preabunul Dumnezeu, spre smerirea mea.

Si cum?! Iata, �n felul acesta: ca n-am avut parte sa-l vad pe tata nici mort. Caci, sarmanul, a suferit multi ani de o nemiloasa boala, cancer la plam�ni.

A trimis la mine pe unul din cei trei copii ce-i avea, sa ma cheme macar �n ultimele clipe ale sale, dar eu ma gaseam �n orasul Braila, unde dam examenul pentru ultimul an la liceu. De acest lucru eu n-am stiut nimic, caci Cornelia, sora mea dupa tata, cu care nu ma cunosteam �nca, n-a spus la nimeni din maicile noastre motivul venirii ei la noi. Asa ca, dupa c�teva saptam�ni, primesc patru telegrame una dupa alta, �nstiint�ndu-ma ca scumpul meu tata a �ncetat din viata! Dar unde era sa ma duc, nestiind strada? M-am chinuit cu g�ndul ce sa fac? Si mi-am zis ca, devreme ce nu mi-au trimis adresa unde sa merg, nu le face placere prezenta mea, si m-am multumit sa-i fac �n M�nastire un parastas. �n cele din urma am primit o scrisoare de la parintele Marin de la Independenta, care �i era nepot tatalui meu, supa sotie, d�ndu-mi si adresa.

Am plecat la Galati. �mi ziceam ca trebuie sa-l gasesc la bisericuta de care tine. Ajunsa la Galati, am luat o trasura pentru a ajunge mai repede, si i-am spus birjarului strada unde vreau sa merg, dar, mai �nt�i, sa mergem la o florarie sa cumpar flori, si apoi sa mergem la biserica de care apartine aceasta strada. Asa am si facut. Dupa ce-am cumparat flori, birjarul �mi spune ca strada unde vreau sa merg tine de biserica Sf. Haralambie. Ajunsa la biserica, am gasit-o �nchisa, si pe nimeni altcineva dec�t o batr�na ce sta la poarta, astept�nd mila de la cei ce treceau pe strada. O �ntreb pe ea daca a fost cumva depus �n biserica un mort de pe strada, sau �l asteapta sa vie. Batr�na mi-a spus ca da, a fost unul de dimineata, de i-a citit slujba �nmorm�ntarii, si apoi l-au pornit la cimitir, caci mai era un mort �n oras, un mare demnitar, caruia trebuie sa-i dea drincul. Asa ca, la ora aceea, tatal meu era bagat �n pam�nt. O clipa n-am putut judeca nimic! Nu stiam ce sa cred, pentru toate �ntorsaturile ce le facuse Bunul Dumnezeu. Un glas launtric mi-a raspuns asa, linistindu-ma:

- Vrea Dumnezeu sa-l ai numai pe El si sa nu iubesti nimic si pe nimeni mai mult ca pe El! La acest g�nd m-am resemnat, si am plecat sa caut casa unde a stat tatal meu, socotind ca n-o sa cunosc pe nimeni din cei ramasi �n urma aceluia dupa care a suspinat sufletul meu un sfert de veac! Ajunsa la casa cautata, sun la poarta si vad ca-mi deschide usa o t�nara �ndoliata si pl�nsa. Dupa ea se �nsirau alte persoane tot �ndoliate, sa vada cine-i la poarta. T�nara ce-mi deschise usa, �ntinde bratele asupra mea si zice:

- Aceasta Maicuta este sora mea, ca seamana cu tatal nostru! Si asa am intrat �n curte, fara sa cunosc pe nimeni. Toti pl�ngeau c�nd m-au vazut, iar eu ma faceam ca o piatra, fara sa-mi dea o lacrima. Am rugat sa-mi arate camera unde a zacut tatal meu, si, intr�nd �n ea, am rotit ochii sa vad de are icoane si candela �n perete. C�nd am vazut icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu careia �i ardea candela, am �ngenunchiat �n locul unde cred ca si tatal meu o fi �ngenuncheat de multe ori, multumind Preacuratei ca-i vad chipul, si crez�nd ca a iubit-O cel ce a pus-O �n perete, m-am linistit cu lacrimi de bucurie.

�ntorc�ndu-ma catre cei din casa, i-am �ntrebat:

- C�t a zacut tatal meu, de ce boala, si de ce nu m-ati anuntat la vreme si pe mine, sa pot sa-i sarut macar m�na �n ultima clipa, caci eu n-am stiut unde locuieste.

�mi spun greaua suferinta a lui, si ca au trimis la mine pe Cornelia, dar eu nu eram acasa, si asa m-au uitat. �mi mai spun ca tata s-a necajit ca ea nu a spus maicilor locuinta lui. Si am mai aflat ca atunci c�nd cineva din casa spunea ca sunt rea, si ca nu vreau sa-l cercetez, se supara foarte rau, lu�ndu-mi apararea, aduc�nd tot felul de argumente, si zic�nd ca eu cu nimic nu sunt vinovata.

Dupa ce am cunoscut pe cei doi frati si pe sora, mi s-a parut ca din clipa c�nd m-au vazut, s-au temut sa nu le cer ceva din mostenire. Eu, ca sa-i linistesc, i-am rugat sa-mi �ngaduie sa fac toate parastasele si orice slujba va trebui tatalui nostru, arat�ndu-le ca d�nsii au facut mult pentru el, iar eu nimic. S-au luminat la fata si au primit bucurosi, zic�ndu-mi toti ca seman tatalui nostru, larga la inima si gata cu sufletul de a face bine. Atunci mi-am dat seama ca tata nu a fost un om strain de virtutile crestinesti, iar felul cum s-a purtat cu mine a fost r�nduit de Preamilostivul Dumnezeu, lucru pentru care trebuie sa-i multumesc foarte mult. Dupa aceasta i-am rugat sa mearga cineva cu mine la cimitir, sa vad morm�ntul aceluia pe care asa de mult l-am iubit, fara sa-l cunosc si sa ma bucur de m�ng�ierile ce le au toti copii de la tatal lor. A mers cu mine sora mea dupa tata, Cornelia. Ajunse la cimitir, i-am presarat morm�ntul cu flori, aprinz�ndu-i lum�nari de ceara curata si tam�indu-i smeritul morm�nt. Si, �ngenunchind l�nga crucea ce-i strajuie la cap, i-am spus �n taina, tot ce aveam pe suflet, fagaduind ca �n toate zilele vietii mele �l voi pomeni la sf�nta Liturghie, pentru a capata mila �n fata Dreptului Judecator.

Sarut�ndu-i crucea, lacrimile mele veneau navala din ochii mei, parca inima lui, de acum ne�nsufletita, le tragea cu o repeziciune neobisnuita. Si am rugat pe atotputernicul sa-mi primeasca aceste lacrimi ca pe o jertfa pentru acel ce m-a adus pe lume, prin voia Sa divina.

�ntoarsa acasa, toate rudele mele dupa tata, pe care le-am cunoscut la aceasta �nt�nlire, erau fericite de venirea mea �n familia lor. Si m-am �ntors la m�nastire fericita si usurata sufleteste pentru toate cele r�nduite.

CALUGARIA MEA

    Calugaria mea!… Am asteptat aceasta zi de 15 august 1940 cu o mare nerabdare, si am ajuns sa-mi vad adusa la desav�rsire aceasta dorinta.

Eu eram cea dint�i care facea votul calugariei �n scumpa noastra m�nastire.

Toate erau noi �n ale calugariei, si �mi aduc aminte ca �mi str�nsesem hainele toate, pe care trebuia sa le primesc pe a doua zi, c�nd trebuia sa fac voturile calugariei, si nu stiam cum sa mi le asez, necunosc�nd ca toate aceste r�nduieli se gasesc �n Molitfelnic. Credeam ca aceste r�nduieli se �nvata de preoti, asa cum se �nvata o rugaciune pe care o fac la un anumit timp, c�nd se cere de cineva. Crez�nd acest lucru, am rugat pe parintele Visarion, pe care �l aveam �n mijlocul nostru ca pe un mare sfatuitor duhovnicesc, sa-mi arate cum sa-mi fac torba. Sfintia sa a venit �n chilia mea cu Molitfelnicul, si mi-am asezat torba dupa r�nduiala. Apoi mi-a dat sa �nvat raspunsurile ce urma sa le am pe a doua zi. Lumea venea pe toate drumurile, de se umplea c�mpul. Seara s-a facut priveghere �n curte, la sf�nta cruce de marmura, caci bisericuta nici nu era sfintita, si nici n-ar fi �ncaput lumea ce era, si toti doareau sa auda sf�nta slujba. �n aceasta seara a venit si maica Leonida Vr�nceanu, stareta m�nastirii Buciumeni, singura, care mi-a fost nasa, �mpreuna cu parintele Visarion, care avea o parinteasca iubire fata de mine; a rugat pe maica stareta sa-i �ngaduie ca atunci c�nd ma va lua pe sub mantie, sa puie si preacuviosia sa mantia sa peste mine.

Seara, la priveghere, mi-am pus torba cu toate hainele care urma sa le �mbrac, l�nga sf�nta cruce de lemn, unde este astazi sf�ntul Altar al bisericii mari, iar a doua zi, de la sf�nta cruce de marmora, p�na la sf�nta cruce de lemn, unde �mi era torba, am pus o carare de covoare, si pe o parte si pe alta a acestei carari, erau toti aceea care m-au ajutat, si cei care m-au gonit, cei care m-au crezut, si cei care m-au hulit, cei care m-au iubit si cei care m-au ur�t. Cu totii se bucurau de marea mea bucurie, caci eu la toti le-am dat faclii aprinse �n m�na, si un sur�s de frateasca iubire �n Hristos Domnul. Asa ca lacrimile mele de bucurie s-au unit cu ale lor, cer�nd de la Preamilostivul Dumnezeu mila.

Ma gaseam l�nga sf�nta cruce de marmura, �nconjurata de surorile mele din M�nastire, �n camasa alba, larga si lunga, cu parul despletit, lasat pe spate. Maica Leonida cu parintele Visarion si-au �ntins mantiile asupra mea, lu�ndu-ma spre crucea de la Altar. Trupul meu mic ducea cele doua mantii spre locul de rastignire, cu cea mai mare bucurie si fericire. Calugaria mi-a citit-o parintele Clement, iar �ntrebarile mi le-au pus am�ndoi parintii nostri, Visarion si Clement. Iar eu, sub mantie, ma gaseam rastignita cu fata la pam�nt, �n chipul sfintei cruci, d�nd cu cea mai mare bucurie raspunsurile la �ntrebarile ce mi se puneau. As putea spune ca nu are seaman pe lume aceasta bucurie, gasindu-te cui sa te predai, si al cui esti pe veci! Esti mireasa si �mpreuna statatoare cu acel Stap�n care �si da zestre �n dar, �mparatia sa cea cereasca. Apoi, am dorit mult ca, ajunsa la acest popas din viata mea, fac�nd acea scumpa predare totala prin botezul calugariei, si cum se obisnuieste sa-ti schimbi si numele, eu m-am oprit cu inima la numele fecioarei din Ierusalim, Veronica, aceea care, vaz�nd cum a cazut Iisus sub greutatea crucii pe care o ducea, si vaz�ndu-i fata �n lacrimi, de s�nge si de praf, �mpletindu-se mila cu iubirea din inima ei, au facut-o sa uite ce i se va �nt�mpla de la parintii ei pag�ni, si nici n-a tinut seama de multimea dusmanoasa ce era dupa Iisus, iar ajunsa �n fata aceluia ce ducea greutatea pacatelor �ntregii lumi prin acea vazuta cruce, i-a �ntins o p�nza alba cu am�ndoua m�inile, zic�ndu-i:

- Iisuse dulce, fa-mi bucuria de a te sterge cu aceasta mahrama subtire!

Iisus i-a raspuns:

- �ti multumesc, buna mea Serafia – asa se chema ea �nainte de a cunoaste pe M�ntuitorul – si te rog, sterge-mi tu fata, ca nu mai pot ridica m�inile de la pam�nt!

Fecioara puse �ncetisor naframa pe fata lui Iisus, sterg�ndu-i fata �ns�ngerata si prafuita. Iar Iisus i-a zis:

- Acum, uita-te la naframa ta!

T�nara fecioara se uita la naframa, si vazu �ntiparita pe ea fata lui Iisus, �nconjurata de raze de lumina. Atunci �i zise Iisus:

- Paraseste-ti numele de Serafia, si numeste-te Veronica!

Iar ea a primit cu bucurie, si caz�nd �n genunchi, Domnul a binecuv�ntat-o, iar naframa ei a ramas pecetluita pentru totdeauna cu chipul nesters al Celui rastignit!

Aceasta dragoste a acestei sfinte mucenite pentru Iisus, Veronica, aceast iubire a ei plina de mila, mi-a aprins �n suflet iubirea de ea, si de numele ei scump, caci �mi ziceam: “�nsusi M�ntuitorul a numit-o cu acest nume de Veronica!” Si m-am dus cum mintea, ca de voi purta numele acestei sfinte, o s-o am mai aproape de mine, si o sa ma ajute sa-l iubesc si eu pe Iisus cu aceeasi r�vna pe care a avut-o ea pe drumul calvarului scumpului Iisus. Si, cum sa n-o iubesc pe sf�nta mea preascumpa, care a avut ca nas pe �nsusi Iisus Domnul. Ce favoare minunata! Cum plateste Domnul iubirea fata de El! Iubirea amestecata cu mila a sfintei Veronica, a fost rasplatita de Domnul cu predarea si �ntiparirea Chipului Sau pe naframa ei, care-i cea mai mare bucurie si �ntarire �n credinta, pentru crestinatatea noastra, de a ne �nchina la sf�nta icoana a Domnului, a Maicii Sale Preacurate, si a tuturor sfintilor.

O, scumpa si mult iubita mea sf�nta Veronica, fa cu sfintele tale rugaciuni milostiv pe Stap�nul Hristos spre mine, slaba si neputiincioasa, si pentru ca stiu ca te asculta, roaga-l sa-mi �ntipareasca dumnezeiasca-i fata si pe naframa inimii mele, pe care i-o �ntind si eu, nevrednica, cu am�ndoua m�inile, pe drumul cel greu al pacatelor mele, pentru care sufera el si azi. �ndraznesc sa te rog, fiindca am vazut ca �nsusi Domnul te-a numit: “buna”. Fii si cu mine buna pe drumul acestei vieti, si nu-mi uita neamul din care ma trag! Adu-ti aminte, si-l primeste atunci c�nd te bucuri de vederea Preasfintei Treimi, si a Nascatoarei de Dumnezeu! Si, cum cred ca stai vesnic l�nga Iisus, pe care l-ai iubit asa de mult, adu-ti aminte si de noi! Asa am tinut sa-mi arat iubirea multa pentru sf�nta Veronica, al carui nume �l port si eu plina de bucuria ce-a primit-o c�nd l-a cunoscut pe Acela ce-a adus bucurii �ntregii lumi.

    Dupa ce am primit chipul �ngeresc, nu-mi venea sa cred ca sunt eu. Ma vedeam cea mai fericita de pe lume! Asa cum m-a �mbracat nasa mea, maica Leonida Vr�nceanu, mi-au spus parintii nostri, Visarion si Clement, ca trebuie sa stau opt zile si opt nopti. Si am primit bucuroasa acest sfat.

�mi aduc aminte, ca, dupa doua seri de stat asa, �mbracata, se vede ca noaptea mi-a fost prea cald, ca era august, c�nd �nca-i destul de cald, si prin somn m-am dezbracat de camilafca, si c�nd era sa-mi pun culionul, mi-am dat seama ca gresesc! Dar ce era mai greu, era ca nu puteam sa-mi pun camilafca, si, vai de mine ce era pe capul meu, ca o sa ma vada parintii duhovnicesti, si o sa creada ca eu am voit sa ma desfac. Si at�ta am sucit-o p�na c�nd am nimerit-o, iar c�nd am izbutit, toata lumea era a mea! Vaz�ndu-ma parintele Visarion c�t sufar de caldura, i s-a facut mila si-mi zice sa dezbrac macar mantia si rasa, dar vine parintele Clement si ma vede, si striga la mine ca am facut mare pacat. Eu, speriata, nu-mi gaseam hainele mai repede sa le �mbrac. Stiu ca am pl�ns si am ridicat ochii la icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si am zis: Maicuta Domnului, c�t am fost mica �n lume, n-am avut mama ca sa ma �nvete cele ce-mi erau de trebuinta sa stiu. Acum, ca-s calugarita, nu am o maica mai �n v�rsta care sa-mi spuie ce trebuie sa fac!

Ah, Doamne, de voi ajunge vreodata Maica povatuitoare, n-am sa las pe nimeni sa-mi supere fiicele �n clipele cele mai fericite!

MILA SI CANONUL

    �n acest timp nu aveam stareta. Si din pricina aceasta mai erau si certuri �ntre cei doi parinti, parintele Visarion venea cu mila, iar parintele Clement cu canoanele, si eram �ntre ciocan si nicovala, si din aceasta d�rzenie a sfintiilor lor, am avut doi ani de chin, caci toate se spargeau �n capul meu, pentru ca ma sileam sa-i �mpac pe am�ndoi. Parintele Visarion voia sa fie ascultat ca era mai batr�n, parintele Clement nu se lasa, ca zicea ca munceste �n gospodarie, si cu noi, �nvat�ndu-ne ale bisericii si ale obstii. Dupa doi ani, parintele Visarion a plecat la cele vesnice.

Noi, toate maicile si surorile, i-am iubit pe am�ndoi deopotriva, caci unul era bun la ceea ce-l r�nduise priceperea ce-i daduse Bunul Dumnezeu, si celalalt, la fel era iubit prin bl�ndete, dragoste de biserica, si sfaturile pline de miere duhovniceasca.

Eu mereu le ziceam:

- Da si Maria mireasma cu frumusetea cuvintelor ei, da si marta aceeasi mireasma prin harnicia si priceperea ei.

PREASFINTITUL LUCIAN MA BINECUVINTEAZA

    Dupa calugarie, sf. Episcop al Romanului, de care tineam, mi-a trimis un ordin �n scris, prin care m-a numit stareta provizorie, si asa am �nceput sa duc pe umerii mei, de la etatea de douazeci de ani, raspunderea M�nastirii, si conducerea surorilor mele. Am recunoscut ca-i prea mare chemarea ce mi-o face Bunul Dumnezeu prin preasfintitul nostru episcop Lucian, dar am primit-o cu �ncredintarea ca Acel ce a hotar�t prin gura preasfintitului meu stap�n, ma va si ajuta, d�ndu-mi pricepere si rabdare. Totdeauna m-am rugat mai mult pentru �ntelepciune de la Bunul Dumnezeu, �n lucrul ce mi l-a dat sa-l fac, si voi capata si m�ntuirea mea.

Dupa aceasta �ntocmire cereasca, am mers la Vladica pentru a primi arhiereasca binecuv�ntare, si a-l ruga ca atunci c�nd voi gresi ceva, sa nu creada ca-i din rea vointa, ci sa puie numai pe seama nepriceperii si neexperientei �n cele calugaresti. Dupa aceasta rugaminte facuta �n genunchi, preasfintitul Lucian m-a binecuv�ntat zic�nd:

- Cel ce te-a chemat la acest lucru este Dumnezeu, si sa crezi ca asa cum te-a ajutat p�na acum, te va povatui si pe acest drum al Sfintilor Parinti, pe care ai pornit. C�t priveste greutatea ce-am pus-o pe umerii tai, eu nu m-am g�ndit nici o clipa la priceperea ta, mai cu seama ca nu ai nici o pregatire intelectuala, ci m-am bizuit numai �n lucrarea Sf�ntului Duh, care te va lumina si te va ajuta �n conducerea ce ti-am �ncredintat. Deci, eu te binecuvintez si rog pe Sf�nta Treime si pe Preacurata, sa-ti ajute, si sa-ti dea �nger povatuitor �n viata ta. Eu i-am facut metanie p�na la pam�nt, si, sarut�ndu-i m�na, am iesit.

Am venit la M�nastire cu multa putere de munca si curaj pentru orice furtuna.

    Dupa aceasta, am �nceput sa ne pregatim de sfintirea bisericutei noastre, paraclisul, si cu ajutorul Bunului Dumnezeu, si al staretei noastre obstesti, Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu, am ajuns ca, �n ziua de 8 septembrie 1940, de Nasterea Maicii Domnului, sa avem sfintirea bisericutii pe care noi o vedeam ca pe o catedrala.

La sfintire am avut ca delegat al Sfintei Episcopii a Romanului, pe preacucernicul parinte Anton Lucian, ce era pe vremea aceea protopop de Tecuci, si mai multi preoti din comunele din jurul M�nastirii noastre. Lume a fost foarte multa, din toate satele din �mprejurimi, si de prin orasele unde se stia de M�nastirea noastra.

�mi aduc aminte ca toata lumea a venit cu nespusa dragoste, �ndeosebi cei de la tara, ne-au adus cu carutele cereale, zarzavat si pasari vii, ca sa putem face masa pentru toti cei care se vor osteni, lu�nd parte la aceasta bucurie a noastra. Ne-au facut fratii credinciosi un adapost din crengi verzi, unde am servit masa la toata lumea. Vietuitoarele M�nastirii noastre erau �n culemea fericirii, ca pot sa-i serveasca pe aceea care, prin ajutoarele lor de tot felul, mi-au facut fericirea de a sta �n casa lui Dumnezeu.

Dupa sfintirea paraclisului, am �nceput sa facem slujbe frumoase, de m�nastire, sub conducerea si povetele parintilor nostri, caci noi nu stiam nici una din r�nduielile m�nastirii.

�mi aduc aminte ce fericire era pe surorile noastre, c�nd au �nceput sa dibuiasca r�nduiala vecerniei si a utreniei. Sf�nta Liturghie o �nvatasera, caci, am mai spus, ca tot timpul c�t n-am avut biserica gata de a putea sluji �n ea, am mers la Sf�nta Liturghie la biserica din T. Vladimirescu.

P�INEA SF�NTULUI SPIRIDON

    �ntr-o seara, la vecernie, vad pe parintele nostru ca iese cu vohodul, mi-am dat seama ca trebuie sa fie vreu sf�nt mai mare, ca �ncepusem sa cunosc si eu, si cum venisem de la drum, nu stiam ce sf�nt este a doua zi, si �ntreb pe o sora. Ea mi-a raspuns ca se praznuieste Sf. Spiridon. Ma uit sa vad de este litie (artos) pe masa, ca stiam ca la sfinti mai mari se face priveghere cu litie. Privegherea nu se facea ca erau surorile tare obosite de la salahoria ce-o faceam la ziditul chiliilor, iar litie nu era. Si �ntreb pe maica eclesiarha de ce nu are litie pe masa. Ea �mi spune ca n-a stiut ca-i sf�nt cu litie, si nu are facuta. C�nd am auzit, n-am putut sta �n biserica, si mi-am zis: Sf�ntul Spiridon este un sf�nt mare, si nu se poate sa nu-i facem litie. Merg repede la chilia mea, si �ntreb pe surorile ce le aveam cu mine, daca nu avem vreo p�ine, s-o taiem �n cinci bucati, si sa putem face litie sf�ntului. Surorile �mi spun ca nu au nici o coaja de p�ine, si ca, de c�nd am plecat eu, au m�ncat numai mamaliguta, iar oamenii care lucreaza zidaria n-au avut faina. Tare necajita, am alergat la chilia sorei Marioara Alexandrescu din Braila, ca vazusem pe mama ei �n biserica, si am crezut ca am sa gasesc o p�ine adusa de mama sa. Ea mi-a spus ca a avut p�ine, dar a taiat-o si a dat-o la surorile ce erau cu ea �n ascultare, asa ca nu mai avea de loc. �n aceasta fram�ntare am alergat la dulapul unde stiam ca tin surorile p�inea, zic�ndu-le:

- Nu se poate sa nu gasesc o p�ine! Ele ma opreau zic�ndu-mi ca au facut curat �n el chiar azi, si nu are nimic dec�t h�rtia cu care l-au �mbracat pe dinauntru. Dar minune, c�nd deschid usile de la dulap, vad o p�ine calda si moale. Strig la surori, zic�nd ca ascund p�inea de mine, si ma lasa sa pierd slujba. Ele, c�nd au vazut ca scot p�inea, au ramas fara glas. Le-am rugat sa-mi dea repede o tava, cu doua pahare care sa aibe vin si untdelemn, si putin gr�u. Iar p�inea am taiat-o �n cinci bucati, si asa am putut sa facem litie sf�ntului mare facator de minuni, Spiridon.

Asa sunt sfintii lui Dumnezeu, gata de a te ajuta si ati da tot ceea ce-ti trebuie, numai daca ceea ce ceri este spre m�ntuirea si folosul tau. Noi facem un pas, ei fac o mie spre noi. Noi dorim ceva si ei sunt gata sa ne �ndeplineasca cererea. Deci, sa-i rugam pe sfinti si pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, la necazurile si neajunsurile noastre, si vom capata de �ndata raspunsul dorit. Numai ei sunt aceia care ne iubesc sincer, caci am scapat de ispititorul diavol.

MOMENTE DE IAD

    Era �n primavara anului 1941 si ne gaseam �n multe lipsuri gospodaresti. Vine la noi o doamna Reveica din R. Sarat, si vaz�ndu-ne ca nu mai avem seminte de zarzavat de pus �n pam�nt, si ca sa nu mai cumparam, mi-a spus ca daca as merge cu d�nsa �n orasul R. Sarat, unde se gasesc multi gradinari, as capata multe seminte, si ne-am face treaba. Vaz�nd at�ta bunavointa la aceasta credincioasa, care facuse multe donatii M�nastirii noastre, n-am stat mult pe g�nduri, si, �ndemnata de ai nostri, am plecat �nsotita de sora Elena Voinea, azi maica Evlampia.

Ajunsa la R. Sarat, la doamna Reveica, a doua zi am mers la credinciosii pe care �i cunostea dumneaei, pentru a cere cele de care aveau nevoie. C�nd mergeam pe strada, ne-am �nt�nlit cu preotul parohiei de care tinea aceasta doamna. Noi �l salutam, iar sfintia sa zice doamnei care ma �notea:

- Coana Reveico, ce maici tinere ai! Nu mi le dai mie diseara?

Doamna Reveica se roseste �n obraz si-i zice:

- Tot cu glume umblati, parinte?

Eu asa m-am necajit, si i-am raspuns indignata:

- Frumos, parinte, foarte frumos va prezentati! Bine mai zice Domnul, ca nici voi nu intrati, si nici pe altii nu-i lasati sa intre. Asa faceti sfintia voastra cu cele ce-ati spus, caci, fara sa vrem, va judecam.

Sfintia sa a tacut, dar ne-a urmarit sa vada unde mergem, si s-a dus la politie si ne-a p�r�t ca facem �nt�nliri contra conducerii de stat. Seara, pe la ora sase, ne gaseam cu doamna Reveica la o familie de gradinari, care aveau vreo cinci copii mici si stateau �n jurul sobei ca niste ulcicute. Eu, cum vad copiii, nu mi-a mai trebuit nimic, si-i adun l�nga mine, �ntreb�ndu-i care stie rugaciuni si poezii. Care mai de care se silea sa spuie ce stie. Toti ai casei erau str�nsi �n jurul nostru, si se bucurau de cei mici, care ne faceau pe toti sa ne simtim ca ei. Caci, l�nga asa inimi curate ca ale copiilor, nu te poti simti altfel, dec�t fericit. Deodata auzim ca cineva bate la usa. Stap�nul casei deschide sa vada cine-i. C�nd deschide, vedem ca intra pe usa cinci civili si patru politisti, cum era pe acel timp. Eu am crezut ca au ceva treaba cu propietarul, si nu le-am dat nici o bagare de seama, si-mi vedeam de copii, ascult�ndu-le nevinovatele lor recitari. Vad ca unul din ei �mi cere legitimatia. I-o arat, ca cel ce nu are nimic pe sufltet. Acela o baga �n buzunar, si-mi zice:

- A! Esti stareta? Sa mergi cu noi!

- Bine, le raspund eu, dar cine sunteti dvs?

El drept legitimatie �mi arata pistolul. Eu �i raspund:

- Nu-i de ajuns aceasta legitimatie, ca vreau sa stiu cine sunteti, altfel nu plec din casa.

La aceste cuvinte, ei se necajesc si se fac ca niste draci, si unul din ei �ntinde o legitimatie, zic�ndu-mi:

- Vezi, suntem politia!

- Multumesc, le zic eu, ce era daca aratati de la �nceput, caci si eu ma supun autoritatilor, mai cu seama ca nu ma stiu cu nimic pe suflet.

Altul �mi zice:

- O sa vedem noi!…

Ei ne iau pe noi doua, pe Doamna Reveica, si pe stap�nul casei, pe care nu stiu cum �l chema, dec�t numele de botez, Gheorghe. Mergeam pe strada ca niste hoti cu escorta dupa noi, si, totusi, eram asa de fericita, ca �nveseleam fata tuturor. Ei ma �nconjurau, zic�nd �ntre ei:

- Parca merge la mese mari, asa-i de fericita calugarita asta!

Ajunsi la cladirea politiei, m-au v�r�t pe mine �ntr-o camera �ntunecoasa, iar ceilalti au ramas pe sala, cu un om nebun.

P�na �n zori, nu i-am vazut, si nici n-am stiut ce se �nt�mpla cu ei. C�nd m-am vazut singura �n acea camera, am �nceput sa chem pe Sf�nta mea Mama, Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu, si pe toti sfintii, �mpreuna cu arhanghelii si toate puterile ceresti, sa-mi vie �n ajutor, sa ma scape din aceasta napasta. Deodata se aprinde lumina si vad ca intra pe usa ce era �ncuiata, un domn �ncruntat, si cu pistolul �n m�na. C�nd ma vede �mi zice:

- Tu esti Veronica?

- Da, �i raspund eu.

    Se aseza pe scaunul de la birou, dar si-a dat seama ca n-a �ncuiat usa, si se scoala sa o �ncuie, lu�nd cheia �n buzunar. Se aseaza din nou pe scaun, pun�nd pistolul pe birou. Eu stau �n picioare �ntr-un colt. Ma pofteste sa iau loc pe scaunul ce era �n fata biroului. Eu �i multumesc si ma asez. Am capatat o liniste caci vazusem pe peretele de la rasarit, ce era �n fata mea, icoana sf�ntului mare mucenic Gheorghe. Era ora sapte. �ncep cercetarile. Ma �ntreaba unde sunt nascuta, si tot �nv�rtea carnetul C.F.R. si buletinul pe toate partile. �i spun locul nasterii si tac, caci �mi pusesem �n g�nd sa tac tot timpul, si sa nu vorbesc nimic, dec�t atunci c�nd voi fi �ntrebata. Ma �ntreaba daca nu am fost casatorita.

I-am raspuns ca nu.

Apoi zice:

- De ce te-ai facut calugarita, si cum ai ajuns stareta la etata de douazeci si unu de ani?

I-am raspuns:

- M-am facut calugarita ca am iubit pe Dumnezeu si tot cerul mai mult ca orice �n viata. C�t priveste, ajungerea mea ca stareta la aceasta etate, eu am crezut-o si o cred tot o r�nduiala de sus.

D�nsul zice:

- Dar ce studii ai?

- N-am nici un fel de studii.

- Si cu ce ocazie pe la noi?

- �ntrebati pe cei ce m-au adus, ca eu nu stiu.

- Ei, nu m-am exprimat bine. Ce cauti �n orasul nostru?

I-am spus motivul venirii mele, dar el da din cap si-mi arata pistolul, zic�ndu-mi:

- Aici ti-e viata ta, de nu-mi vei spune adevarul!

�i raspund:

- Stie Domnul Dumnezeu ca adevar va spun!

D�nsul continua:

- Cum �ti place tie sa stai asa t�nara �nchisa �ntre zidurile M�nastirii, si sa ceri ceea ce-ti trebuie de la altii, dec�t sa fii sotia unui barbat, sa ai de toate, si sa fii fericita?

- Eu nu sunt �nchisa �ntre ziduri, caci nici nu le avem, iar ceea ce cer nu cer pentru mine, ci pentru M�nastire. C�t despre fericirea mea, as dori sa aveti parte si dvs., caci ce barbat poate sa te faca fericita si sa-ti dea ceea ce ai nevoie, multumirea sufletului, dec�t Iisus Hristos, care este mila si dragostea �ntruchipata?!

- Eu sa am parte de fericirea ta?! Doar sa-mi pierd mintile, zice el.

- Daca va pierdeti mintile, nu va primesc cei ce sunt �n m�nastire ca vietuitor, ci ca bonlav. Lui Dumnezeu nu trebuie sa-i dam stricaciune si putregai, ci, daca se poate, ceea ce avem mai curat, cum nici noi nu primim de la nimeni ce nu ne-ar placea.

- Stii ca mi-ai intrat la inima? Nu vrei sa fii sotia mea? Ca te-as putea scapa din toate necazurile ce ti-ar putea veni din acest drum ce l-ai facut la noi, caci numai eu te pot scapa de aici!

Eu asa m-am necajit, si i-am zis:

- Nu vi-i teama de Dumnezeu, ca vorbiti asemenea cuvinte? Ca doar nu sunteti copil! Si cum va pastrati dragostea fata de sotia ce-o aveti, ca vad verigheta pe degetul dvs.? O, Dumnezeule, c�ta stricaciune mai privesti!

D�nsul i-a pistolul �n m�na si-l �ntinde spre mine, zic�ndu-mi:

- Ori esti a mea, ori te �mpusc!

Eu �i raspund:

- Trage, ca nu mi-i teama, de abia ma trimiti mai repede la doritul meu Iisus, iar cu a ta spurcaciune, nu ma �nvoiesc! Ai icoana �n perete si g�ndesti la asemenea nelegiuiri?!

D�nsul:

- A! Nu vrei sa fii a mea ca nu esti virgina!

- Stie Dumnezeu ca sunt cum am iesit din p�ntecele mamei mele, si sarut pe obrazul meu nu am avut, dec�t sarutul v�ntului, si cred �n purtarea de grija a Maicii Preacurate ca nu ma va lasa sa pui m�na pe mine nici tu!

El, turb�nd, ia pistolul �n m�na, se scoala de pe scaun si da sa vie asupra mea.

Eu strig la el ca o disperata:

- Stai! Priveste! Iata icoana sf�ntului Gheorghe, ce-o ai �n perete! Stii ca el a fost ostas mare. Iata-l, tine �n m�na o sabie! Sa nu te apropii de mine, ca te taie �n bucati! De vrei sa ram�i cu viata, stai pe scaun!

Am crezut din tot sufletul meu ca, de se apropie de mine, sf�ntul mare mucenic Gheorghe �l loveste cu sabia. Cu aceasta credinta l-am oprit pe loc.

Se aseaza din nou pe scaun, tremur�nd, si �mi zice:

- Tu esti politia sau eu?

Si ma �njura de Dumenezeu. Ma uit la el cu mila si �i zic:

- Ce oameni mai are si tara noastra! Pentru aceasta este politie, sa torturezi tu suflete nevinovate, pentru o pofta de-a ta? Ah, de-oi scapa cu viata de aici, drept la conducatoarul tarii ma voi duce, si-i voi spune cine-i politia! N-ai gasit �n tot orasul femei care umbla dupa voia prapaditilor, nu sa ma aduci pe mine sa-mi auda urechile murdariile tale, pe care nu le-am auzit de c�nd sunt?!

- Sunt satul de cele recomandate, eu vreau sa te am pe tine!

- Nu vei avea parte, nelegiuitule, ca eu m-am predat Domnului, si cred ca nu ma va lasa pe m�inile tale necurate!

El se uita la m�ini, si-mi zice:

- Cum, am m�ini necurate?!

- Eu nu vorbeam de necuratia ce vrei sa-o vezi, ci de acea necuratie ce te stap�neste!

Apoi �ncepe sa-mi spuie ca doar Dumnezeu n-a facut pe oameni ca sa stea �n m�nastiri, ci sa se casatoreasca si sa se �nmulteasca, si multe altele ce mi-e greu a le grai.

�i spun:

- Vad ca stii Scriptura! Si dracii o stiu, si se cutremura, dar ce folos?! Asa-i si cu dumneata, folosesti Scriptura unde-ti convine, pentru tine, �n rau, si bine ai zis ce ai zis, dar nu se potriveste la mine, ci la dumneata care esti familist!

- Nu sunt casatorit, sunt numai logodit!

- Nu ma intereseaza pe mine aceasta, ci vreau sa stiu de ce m-ai adus aici!

- Ti- am spus, te-am adus sa fii a mea!

- Niciodata nu va fia asta!

- Ce, te temi de episcop? N-ai nici o grija, ca te �mbrac de nu te mai cunoaste nimeni!

- Eu nu ma tem de episcop, nici de nimeni, ca n-am de ce sa ma tem, pentru ca din hotar�rile mele nimeni nu ma poate �ntoarce, caci stiu cui m-am predat!

- Lasa-ma macar sa te sarut!

- Sa nu faci asta, de vrei sa fii viu! Eu nu mor de un sarut, iar tu pentru �ndrazneala vei pieri!

- Esti o �ndracita!

- Nu stiu care din noi o fi �ndracit!

- A, ia sa vorbesc eu la telefon sa-mi trimita o masina, si te voi duce sa nu stie nimeni de tine, si acolo o sa faci tot ce ti-oi porunci eu!

- Sa hotarasca Bunul Dumnezeu ce-o crede asupra noastra!

- Ce sa hotarasca Dumnezeu, eu voi hotar� ce voi vrea! De ce nu vine Dumnezeu sa te scape din m�na mea acum, caci zici ca te-ai predat lui?!

- Nu-i t�rziu crestine minciunos ce esti!

- Cum sunt minciunos?

- Nu te-am facut minciunos, ci crestin minciunos!

- De ce?

- Fiindca porti nume de crestin, si tagaduiesti mila lui Dumnezeu!

- Ei, sa vie Dumnezeu sa te scape din m�inile mele!

- O sa vie!

Acum ma simteam ca sunt asa sf�rsita de puteri, �nc�t am ajuns sa ridic g�ndul la Maicuta Domnului, si sa-i zic daca m-ai este l�nga mine?

O, si cum trebuie sa multumesc facatoarei mele de bine, Nascatoarea de Dumnezeu, caci �n clipa c�nd striga el la mine, fac�ndu-ma fermecatoare, si zic�ndu-mi ca-i ora patru si lui nu-i mai vine masina sa ma duca unde-i era planul, aud pe cineva ca face galagie �n sala, si, deodata se tr�nteste �n usa, iesind usa cu �mbracamintea tocului din cuie, si asa a cazut jos, iar peste usa cazuta, intra un preot militar, care-i cerea socoteala acestuia de retinerea mea la politie. Era preotul garnizoanei orasului R. Sarat, care fusese la noi, si care a fost anuntat de doamna Reveica, noaptea, c�nd s-a vazut eliberata. Eu nu mai cunosteam pe acest preot si nu stiam ce sa cred!

Comisarul de politie spune:

- Ce strigi la mine, parinte?! Popii dvs. mi-au dat-o pe m�na, rug�ndu-ma sa n-o las p�na nu va fi a mea, spun�nd pe preotul care facuse acest “bine”, am aflat ca este preotul acela care-mi adresase cuvintele de ocara, c�nd l-am �nt�nlit pe strada.

I-am linistit pe am�ndoi, zic�ndu-le ca va plati Cel de Sus, fiecaruia dupa fapte, si dorind comisarului chip de m�ntuire, am iestit cu parintele maior, si am cautat pe sora Elena pe care am gasit-o �ntr-o camera �n care fusese �ncuiata cu omul nebun. Ea dormea pe o canapea, iar nebunul, �n coltul camerei, jos. A mai �ntrebat-o si pe ea despre scopul venirii noastre �n orasul R�mnicul Sarat, dar n-a putut scoate nimic, caci ceea ce-i spusesem eu fusese adevarat.

Si plec�nd la biserica Sf. Nicolae, caci acolo slujea parintele maior, care ne scosese, am stat la slujba Acatistului, si apoi am mers la doamna Reveica sa-i spunem ca am scapat.

Si asa am plecat la tren spre casa linistei noastre.

Din toate cele petrecute, am putut sa-mi dau seama ca, chiar de �ngaduie Bunul Dumnezeu c�te o �ncercare, totusi, nu te lasa, ba ceva mai mult, te �ntareste si-ti da prilej sa te cercetezi c�t de mult �l iubesti pe El. �n acele clipe nu te g�ndesti de loc la viata, ci la biruinta! Cu c�ta placere am strigat sa traga �n mine cu pistolul! At�t de mult doaream sa trec �n vesnicie! La nimeni si la nimic nu m-am g�ndit �n clipa aceea, dec�t ca mi-a saltat inima din locul ei, de fericire, ca voi �nt�nli pe Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu, ca voi vedea pe scumpul meu Iisus, ca ma voi �nchina Sfintei Treimi, si ca voi vedea frumusetile cerului! Nimic mai mult nu mi-a trecut prin minte �n acea clipa!

Ajunsa iar �n vatra calda a Iubirii Maicii Preacurate, am povestit surorilor prin ce am trecut �n drumul facut la R. Sarat, si cum s-a proslavit Bunul Dumnezeu, p�na la urma. Le spuneam c�ta murdarie sufleteasca se gaseste �n lume, si �n ce paradis stam noi, din mila Maicii Preacurate! C�ta liniste sufleteasca, c�t dor dupa cer, au cei ce-l cunosc pe Bunul Dumnezeu! Ah, surorile mele, cum trebuie sa-i multumim noi Preamilostivei noastre Stap�ne Ceresti, care ne-a asezat �n casa fericirii, �n paradisul nemuririi! Cu adevarat, sf�nt si sfintitor este locul pe care stam noi, iubitele mele surori!

C�nd spuneam aceasta surorilor mele din M�nastire, era de fata si tetea, tatal mamei mele, om de nouazeci si trei de ani. D�nsul ne spune ca de aceea ne simtim noi fericite, ca, pe l�nga ca a voit Domnul sa se arate, pe acest loc a mai fost o m�nastire de calugari greci, care au fost macelariti de turci, pe vremea c�nd erau lupte �n tara moldoveneasca. Si ne spunea tetea nostru ca, pe c�nd era copil mic, venise cu tatal d�nsului p�na sub dealul Gurguetei, si sta privind la gradina calugarilor. Asa am putut sa ne dam seama ca locul unde suntem noi astazi, nu l-am capatat de la Bunul Dumnezeu prin meritele noastre, caci nu le avem, ci prin voia si rugaciunile celor ce si-au varsat s�ngele lor pentru dragostea de Dumnezeu si de casa Lui, ne-au adunat din gunoaiele pacatului, ne-au scos din robie, si ne-au facut fiice ale �mparatiei ceresti. C�ta recunostinta trebuie sa aratam noi! Si cum sa le aratam acestea, dec�t urm�nd pilda sfinteniei, a r�vnei de cele sfinte, si a lepadarii de tot ce-i pam�ntesc, si de a suspina mereu dupa cele vesnice.

�mi aduc aminte cum sapau surorile niste gropi ad�nci, ca sa putem ridica c�teva lemne pe care sa asezam doua clopote, si am dat de osemintele unui om. Am putut sa ne dam seama ca e mort de multi ani, caci ca era trupul lui urzit �n pam�nt cu o plasa de paienjeni. Teasta capului era mai tare, se vedea ca barbat voinic a fost acela. I-am adunat cum am putut osemintele, si le-am pus �ntr-un sicrias, fac�ndu-i toate slujbele dupa r�nduiala �ngroparii, pe numele de Ioan. Numai stiutorul inimilor, Dumnezeu, poate sti c�te alte oseminte sunt ascunse �n s�nul acestui pam�nt pe care stam noi. Teasta gasita de surorile noastre �n pam�nt, era galbena ca ceara. Prin aceasta am putut sa ne dam seama ca a fost placut Domnului. L-am asezat cu multa cinste �n pam�nt, l�nga Sf�nta Cruce de marmura neagra, cu c�ntari si tam�ieri!

ADUCEREA OSEMINTELOR MAMEI

    Acest fapt mi-a rascolit dorul sa dezgrop si pe mama mea ca s-o aduc pe locul unde m-a adus bunatatea lui Dumnezeu, si mila Maicutei Domnului, si pe mine. Si asa am facut. D�nd de osemintele scumpei mele mame, eu, cu m�na mea le-am adunat pe toate, spal�ndu-le cu vin amestecat cu unntdelemn, si le-am pus �ntr-un sicriu mic. Apoi le-am adus, �nsotindu-ne parintele, si le-am asezat �n bisericuta noastra, unde au stat doua zile si doua nopti. Dupa aceea am �ngropat ramasitele adunate din pam�nt ale aceleia care m-a purtat �n p�ntece, care a suferit �n tacere multe, privindu-ma cum cresc, si, mai ales, av�nd mare durere aproape de ceasul mortii, ca ma lasa pe lume nimanui, afara dec�t Preacuratei, zic, am asezat ramasitele celei ce mi-a fost mama, din nou �n pam�nt, la umbra Sfintei Cruci de marmura neagra a Maicii Preasfinte, rug�nd-o sa o miluiasca si pe mama mea �n viata vesniciei, cum m-a miluit si pe mine �n aceasta viata.

Dupa �ngropare i-am facut toate pomenirile ce se fac la noi, �n Moldova: masa la trei zile, la noua, la douazeci de zile, si la patruzeci de zile.

C�nd i-am facut parastasul de patruzeci de zile, cu masa la straini si la cei din casa noastra, noaptea am visat ca ma pregateam sa ma �mpartasesc, si, deodata, apare mama mea l�nga mine, cu un lighean cu apa, si ma ruga s-o las sa ma spelel pe picioare, zic�ndu-mi ca mult bine i-am facut. �mi aduc aminte ca �n acel vis eu o apucasem de g�t, si o rugam sa ma ierte ca nu pot sa-i �ngadui asa ceva. Iar d�nsa ma ruga staruitor sa o las sa ma spele, asez�ndu-se jos, si lu�ndu-mi picioarele �n brate. M-am lasat sa ma spele, si destept�ndu-ma, i-am simtit m�inile pe picioarele mele timp de doua saptam�ni.

Din acest vis am �nteles ca sfintele slujbe cu parastase si milostenia ce i s-au facut, i-au �ndulcit starea �n vesnicie, si ca a venit sa-mi multumeasca pentru usurarea si iertarea ce a primit de la Preamilostivul Dumnezeu. A �ngaduit Bunul Dumnezeu acest vis cu mama mea, ca eu sa-mi dau seama c�t bine pot sav�rsi atunci c�nd faci slujbe cu parastase, pentru cei plecati din aceasta viata. Si de atunci, am �nceput sa cercetez prin sate, cunoscuti si necunoscuti, care nu au pe nimeni, care nu au pe nimeni, sau nu au cu ce sa le faca dupa r�nduiala, pentru cei adormiti, si, ca sa nu-i supar pe parintii nostri ce fac acest lucru, m-am g�ndit sa mint. Si asa am facut! Cum minteam?! Sa va spun… Maicuta Preacurata �mi trimetea bani pentru M�nastire. Eu spuneam parintilor ca mi i-a dat cineva sa facem slujbele ce stiu, pentru cutare si cutare adormiti �n Domnul. Si, Doamne, aveam at�ta bucurie sufleteasca! Ba, ceva mai mult; �n zilele c�nd le faceam slujbele, aveam �n gura un fagur de miere, pe care voiam sa-l �nghit, si nu se mai termina.

De unde eram m�nhnita ca fac bine cu minciuna, mi-am capatat liniste prin acest gust din alta lume, si-mi ziceam: asa este, cel ce face m�ncare gusta el �nt�i, iar cel ce umbla cu parfum, el se bucura de mirosul minunat �nt�i. Si, linistindu-ma, mi-am continuat obiceiul, si, cu ajutorul Celui de Sus, mi-l continui si azi, cu nadejdea ca va fi si mie de folos, si la cei ce se obosesc pe l�nga mine.

LA PARASTASUL MAMEI

    La parastasul de patruzeci de zile al mamei mele, am poftit staruitor pe ce patru frati dupa mama, caci la dezgropare n-au venit, din pricini pe care numai Cel de Sus le stie.

Si, pe c�nd era �n jurul meu tot soborul, si au vazut c�t sunt de iubita de surorile mele din M�nastire, cumnatele mele au �nceput sa pl�nga. Eu mi-am dat seama ca au remuscari si atunci am zis catre ei:

- Scumpa mea sora, iubitii mei frati si dragele mele cumnate, va rog sa nu mai pl�ngeti! Stiu de ce pl�ngeti! Sa stiti ca ceea ce ati facut cu mine, adica felul cum v-ati purtat cu mine �n copilarie a fost poruncit de Dumnezeu, si pentru acest lucru eu va ram�n recunoscatoare, pentru ca felul de vietuire ce l-am avut �n copilaria mea, m-a tinut l�nga Dumnezeu, si l�nga Maicuta Domnului, si m-a adus sa fiu unde-s acum. Nu va �ntristati si nu fiti m�hniti, ca din porunca de sus s-au facut toate pentru mine, ca sa-mi fac neamul fericit, prin jertfa adusa Domnului, �n cei mai fragezi si cei mai zburdalnici ani ai copilariei mele. Deci ati fost si sunteti fratii mei pe care v-am iubit si va iubesc! Asadar, din aceasta clipa, nimic sa nu aveti �n suflet, dec�t sa cautati sa fiti de aici �nainte crestini buni, tem�ndu-va de Dumnezeu, iubind biserica lui, si toate virtutile crestinesti. Din aceasta clipa, buretele dragostei a sters dintre noi orice umbra de sfiala, de raceala, si de �nstrainare, fac�ndu-ne pe toti fericiti!

Si asa s-au �ntors la casele lor, mai usurati, si mai multumiti sufleteste.

O, Dumnezeule, cum faci tu din ur�ciune fericire, din ura, voie buna, din �ntuneric, lumina!

HAINA AURITA PRIN MILOSTENIE

    C�ta multumire ai c�nd faci o c�t de mica fapta de iubire!…

Eram la vecernie, �n paraclisul nostru, �n primavara anului 1941. Afara �nca era frig, asa ca noi mai faceam focul prin chilii si �n bisericuta.

�n bisericuta aveam soba de fier, care �ncalzea c�nd eram la slujba. Simt ca miroase a p�rlit. Ma uit spre sobor si �ntreb:

- Care v-ati p�rlit?!

Se uita una la alta si asa se descopera ca sora Ileana Aurica, azi maica Epiharia, �si arsese rasa. C�nd a vazut ca rasa nu va mai putea fi folosita, a plecat la chilie si a pl�ns p�na i s-a facut rau. Nu si-a pl�ns haina pierduta, fiindca era lipsita de ea, ci fiindca stia ca M�nastirea e �n constructie, si ca nu avea nadejde sa-i putem da bani sa-si cumpere alta, iar parintii ei se gaseau �ntr-o lipsa mare.

Dupa vecernie, auzind ca-i cazuta �ntr-o asa de mare durere, am mers la ea linistind-o, si zic�ndu-i:

- Fara rasa nu vei sta, asa ca te rog sa fii linistita, si nu-ti mai zdruncina sanatatea!

Ea mai tare pl�ngea, ca stia ca n-are cu ce sa-si cumpere alta, si la biserica nu putea veni fara aceasta haina.

Eu aveam o rasa de c�nd ma �mbracasem ca sora, si alta de la calugarie, pe care o luam numai la zile mari. Tac si merg la chilia mea, iau rasa pe care o aveam de la �mbracarea ca sora, si i-o dau sorei Ileana, ca �n felul acesta s-o linistesc si s-o bucur.

�n clipa c�nd i-am dat rasa, bucuria ei a fost mare, dar a mea bucurie nu suferea asemanare! Eram asa de fericita ca am putut ferici pe cineva, ca-mi venea sa sar ca un copil, c�nd se joaca si-i fericit! Noaptea am visat ca ma aflam �ntr-o casa cu totul deosebita de cele de pe pam�nt, si un barbat necunoscut, dar care impunea multa evlavie, tinea o haina �n m�na, asa cum sunt rasele noastre, si-mi zicea s-o �mbrac. Eu nu voiam, fiindca aceasta rasa era tesuta toata cu fir de aur, si spuneam acestui om sa ma ierte ca eu nu pot sa �mbrac o astfel de haina, ca sunt calugarita si port haina neagra. El �mi zice:

- Aceasta haina este a ta, este aceea ce-ai dat-o sorei tale Ileana, ieri!

Eu ma lepadam, zic�nd ca nu-i a mea, fiindca a mea era neagra. El �mi zice:

-Ti-a aurit-o dragostea cu care i-ai dat-o; deci trebuie sa o �mbraci!

Si, sfioasa, m-am dat cu spatele, si am �mbracat-o, si se vedea ca era a mea, ca venea tare bine.

Destept�ndu-ma si g�ndind asupra acestui vis, m-am umilit cu inima, si am pretuit �nca mai mult virtutea milosteniei, pe care am numit-o cheia ce deschide fericirea vesniciei. Ce minune! Cu un lucru ce poate si tu l-ai primit �n dar de la altul, c�nd �l dai cu toata dragostea aproapelui tau, poti capata mila de la Preamilostivul Dumnezeu. Doamne, cum sa te numim, Preabunule?! Nu gasesc cuvinte de recunostinta. Cu un lucru ce poate fi �n cur�nd putred, tu, d�ndu-l altuia, fara sa te mai g�ndesti ca l-ai avut, �ti capeti vesm�ntul nemuririi!

Ce taina nepatrunsa a iubirii lui Dumnezeu! Eu cred ca Dumbezeu, preamilostivul, nu se uita la ce dai, ci se uita la cum dai. Adica, cu ce inima si cu ce g�nd dai ceea ce dai. Daca faci o milostenie cu g�ndul sa fii laudat, sau a te linisti ca poti sa mai si gresesti, ca doar faci acte de milostenie, atunci sa nu te astepti la mila de la Dreptul Judecator, ca nu capeti nici aici bucurii ce nu au seaman, si nici �n vesnicie! Dumnezeu este bun, dar este si drept! Noi trebuie sa punem toate ale noastre la picioarele Creatorului nostru care ne face din robi ai pacatului, fii ai �mparatiei sale, si sanatate, si pricepere, si avere, si toate, toate ale noastre, se preling din izvorul iubirii ceresti! �n felul acesta, ele sunt binecuv�ntate, �ntarite, sfintite si primite. Iar noi, chiar din aceasta viata, ne putem bucura de fericirea vesniciei, caci prin viata noastra, vr�nd-nevr�nd, facem sa se strecoare o raza de lumina din raiul fericirii, si, c�nd cei din jurul tau sunt tristi, �ngrijorati si nemultumiti, tu te simti prea fericit, si nu simti nimic din ceea ce simt altii care nu vor sa-si cunoasca Stap�nul, ca le poate da totul de care are nevoie.

    Aceste lucruri sufletesti le povesteam odata �n casa doamnei Lucia Costin din Bucuresti, la un grup de credincioase. D�nsele, vaz�nd c�t de mult este rasplatita milostenia de Dumnezeu, m-au rugat sa le spun ce sa faca sa fie multumite sufleteste. Eu le-am deschis usa de aur a milosteniei, si le-am rugat sa �nceapa sa str�nga �ntre d�nsele ceva bani, sa putem cumpara Sfintei Preacuvioasei noastre Parascheva, vesminte, caci fusesem nu de mult la Iasi, si vazusem ca Sf�nta avea vesminte tare vechi.

Toate s-au bucurat, si s-au hotar�t ca, �n cel mai scurt timp, le vor cumpara. Eu le-am spus ca maicile noastre croitorese le vor coase, si, �ntr-o buna zi, sa mergem �n pelerinaj, sa le ducem Sfintei Parscheva, care este rugatoarea �ntregii lumi, a tarii noastre �n al carei s�n a binevoit sa vina sfintele ei moaste; ocrotitoarea Moldovei noastre scumpe, �n al carei leagan a facut at�tea minuni! Si a ramas ca d�nsele sa str�nga bani, iar eu am venit la M�nastire.

Dupa un timp, m-am visat la Iasi �n Sf�nta Mitropolie, si mi se parea ca racla Sfintei este �n mijlocul bisericii. Ma apropii sa ma �chin, si vad ca sf�ntul ei trup lipseste din racla. M-am �nfricosat si am stat mirata, g�ndind cine o fi luat sf�ntul ei trup?! Vedeam ca ies preoti din Sf�ntul Altar, cu capul �n jos, parca i-ar fi ocar�t cineva. �n Altar se auzea galagie mare. Mi-am zis:

- Oare o fi cert�nd Sf�nta pe preoti?!

Si voiam sa ies, ca-mi ziceam ca o sa vie afara, si o sa ma certe si pe mine.

Deodata iese Sf�nta Parascheva din Altar, si vine catre mine. Era suparata. Eu simteam ca ma fac mica de frica, si nu-mi gaseam locul. Sf�nta se apropie de mine si scoate m�inile de sub voalul ce-l avea at�rnat de pe cap pe corp, si ma ia �n brate. Eu eram asa de mica �n bratele Sfintei, cum este un copil de doi ani �n bratele mamei lui. Sf�nta Parascheva, ma saruta pe am�ndoi obrajii, iar eu ma maguleam si ma v�ram sub voalul ce-i at�rna. �mi zice:

- Saruta-ma si tu pe mine!

Mi-era teama si nu �ndrazneam!

- Saruta-ma!

Cu sfiala am luat-o de g�t si am sarutat-o pe frunte. Am simtit fruntea rece si iar m-am v�r�t sub voal.

D�nsa ma saruta din nou pe obraji, �mi da drumul din brate, si �mi zice:

- De ce nu te duci sa-mi cumperi vesmintele ce mi-ai fagaduit?!

Eu �i raspund ca nu avem bani destui. D�nsa �mi raspunde ca at�tia c�ti sunt str�nsi ajung, si �mi zice:

- Sa mergi la Bucuresti, la Magazinul Pop si Buzescu, si sa ceri ceea ce-ti trebuie, si o sa-ti scoata un v�nzator trei valuri. Sa-mi iei din fiecare culoare c�te doi metri.

Apoi ma saruta a treia oara, se suie �n racla, si-mi zice:

- Am certat pe preoti pentru lacomie si pentru furturile ce se fac l�nga mine! Vezi vesmintele cu care ma acopar eu? Mie nu-mi plac, dar le primesc, ca sunt date cu dragoste de cei ce mi le aduc. Tu, daca nu te duci acum sa cumperi ceea ce mi-ai fagaduit, nu ti le mai primesc!

Se culca, si-mi zice sa-o acopar, apoi m-am desteptat.

Dimineata, cu primul tren am plecat la Bucuresti, la doamna Lucia Costin, si cu d�nsa am mers la magazinul aratat de Sf�nta Parascheva. Primului v�nzator pe care l-am �nt�nlit, i-am aratat ce ne trebuie, si l-am rugat sa-mi aduca d�nsu cam ce crede ca ar merge. A plecat acest v�nzator tot o fuga, zic�ndu-ne sa-l asteptam ca ne aduce ceva frumos. Noi stam cu inima la g�t, sa vedem ce ne aduce, iar doamna Lucia, careia �i spusesem visul meu, sta sa vada de ne ajung banii ce-i aveam str�nsi. Vine v�nzatorul foarte fericit cu trei valuri de catifea de matase, rosu, galben, si albastru. C�nd l-am vazut, n-am putut sa ma stap�nesc, si am zis:

- Ce mult iubeste Sf�nta Parascheva culorile drapelului tarii noastre!

Si las�ndu-le pe tejghea, am �ntrebat c�t costa metrul. Ne-a raspuns costul, iar noi, fac�nd socoteala, am vazut ca avem bani tocmai c�t costa c�te doi metri din fiecare culoare. Si asa am cumparat, merg�nd cu stofa acasa, fericite. Am venit la M�nastire unde vesmintele au fost lucrate de maicile noastre croitorese, si, �n primavara anului 1942, am mers eu cu douazeci sicinci de maici si surori, si cu multime de credinciosi din Bucuresti, Galati si de la Tecuci la Iasi, la Sf�nta Mitropolie, pentru a duce darul dragostei credinciosilor, rugatoarei noastre, Sfintei Preacuvioasei Maicii Parscheva.

Ajunsi acolo, eu, �nsotita de domnul colonel Coman Ionescu, am mers la �. P. S. S. Mitropolit, Irineu Mihailescu, ce era pe vremea aceea, si i-am spus motivul venirii noastre, cer�ndu-i �nalta binecuv�ntare, si s-a bucurat foarte mult de crestineasca purtare a pelerinilor, si a dat porunca sa vie preoti mai multi, pentru a face o slujba frumoasa. Dar mi-a zis ca Sf�nta Parascheva a iubit smerenia, si de se va lasa grea, nevr�nd sa se ridice din racla, sa nu ne speriem, ca nu vrea lux. Despre aceasta l-am linistit, caci noi stiam ca Sf�nta noastra scumpa, nu se uita la stofa adusa de noi, care �n cur�nd se murdareste si se strica, ci se uita la dragostea cu care este adusa. Si, fericita, dar cu inima str�nsa, ne-am �ntors l�nga racla Sfintei Paraschva, �ncep�nd s-o rugam cu lacrimi multe. Apoi s-a facut un Acatist, dupa Sf�nta Liturghie, si m-am apropiat cu multa sfiala de sf�ntul ei trup, ridic�ndu-l �n sus cu maicile: Tecla, Epraxia, Olimpiada si Fevronia. Celelalte maici si surori c�ntau �n jurul sfintei racle, iar sora Marioara Alexandrescu, cu maica Singlitichia, au ajutat la �mbracat. Nu voi uita niciodata c� �n clipa c�nd am pus m�inile sa ridicam sf�ntul trup al Sfintei Parscheva, singur s-a ridicat �n sus, si-l simteam toate, ca pe o pana de usor. Toata lumea ce era adunata la �nchinare, a fost fericita, caci Sf�nta a binevoit sa lase simtit de toti, un miros preaplacut ce venea din alta lume.

Din toate acestea putem lua o �nvatatura, ca, desi Sf�nta Parascheva sta �n preajama Sfintei Treimi, si este �nvesm�ntata �n haina nemuririi, a primit darul ce i l-au adus inimile credinciosilor. Stia ca prin marea ei smerenie, a ajuns �n Paradisul cel de sus, si credeam ca nu are nevoie de darurile noastre stricacioase, dar ca ne deschide usa fericirii, primind de la noi dragostea, fie ea aratata �n feluri si chipuri, numai sa fie curata, si cu g�ndul de a ajunge acolo de unde am venit, �n m�na lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa dam Bunului Dumnezeu, Maicii Preacurate, si tuturos sfintilor, ceea ce avem noi mai scump si mai drag, nu cum facem c�teodata,, dam pentru vesnicie ceea ce nu ne mai place sau ceea ce nu ne mai trebuie. Frumusetile vesniciei nu sufera asemanare, iar de cele date de noi, nu are nevoie lumea vesniciei. Noi, cu ceea ce dam aproapeleui nostru sau Sfintei Biserici, nu putem face altceva, dec�t sa ne �mbogatim sufletul si sa ne �mbl�nzim Stap�nul pe care l-am suparat mult. Prin milostenie poti face milostiv pe acela care ti-a dat �n dar at�tea bogatii ca: minte, sanatate, frumusete, si multe altele, pentru care ram�i asa de dator. Si, c�nd milostenia este �mpletita cu rugaciunea, si cu curatenia sufleteasca, ea devine un st�lp puternic spre cer. Care nu are milostenie, ce sa faca? Toti putem face milostenie! Milostenie se socoteste si atunci c�nd dai un cuv�nt de m�ntuire unui om cazut �n deznadejde, sau �l scapi din napasta.

C�te usi frumoase are milostenia, pentru a ne face fericiti!

    Dupa cum am spus mai �nainte, noi avem un plan al M�nastirii, �ntocmit de Consiliul Central Bisericesc, care avea cetate �n jurul bisericii mari de la vechile m�nastiri. Desi nu aveam bani deloc, dar ca �ntotdeauna, nu asteptam sa str�ngem ca apoi sa �ncepem lucrul, ci ziceam ca �ncepem cum o fi, ca Maicuta Domnului ne va trimite ceea ce stie ca ne trebuie.

Si asa, �n primavara anului 1941, martie 25, am avut slujba punerii pietrei fundamentale a Bisericii mari. La aceasta slujba am avut un delegat din partea sfintei Episcopii de Roman, pe parintele Anton Lucian (protopop). Au fost din satul T. Vladimirescu, parintele I. Andrei, si parintele paroh, Gheorghe Dimitriu, si parintii nostiri Visarion si Clement. Lume a fost foarte multa. Cu banii ce s-au str�ns de la aceasta slujba, ca ajutor pentru facerea bisericii, am putut plati transportul a vreo 100 m. c. de pietris. Pentru restul de bani a trebuit sa iau eu condica si sa pribegesc din nou prin lume. Mergeam la diferite biserici, si vorbeam cu preotii slujitori, rug�ndu-i sa spuna poporului ce era �n biserica, sa dea la iesire, c�t �i lasa inima, pentru facerea M�nastirii noastre. Stam la iesirea bisericii cu o tava. Unii preoti ma ajutau, altii ma dadeau pe m�na politiei, cum mi s-a �nt�mplat �n orasul Braila, la biserica Sfintilor Arhangheli. C�nd eram la usa bisericii, cu �nvoirea parintelui paroh, m-am pomenit cu parintele protopop Vlad, ce era pe vremea aceea, ca ma ia �n ocari, si cheama politia sa ma aresteze. Eu �i spun:

- Preacucernice parinte, pentru ce ma dati politiei din biserica, ca doar n-am furat nimic, si daca st�ng acesti bani, sunt cu �nvoirea parintelui paroh, eliber�ndu-si chitanta �n regula, de tot ce se str�nge!

Sfintia sa doar c�t nu m-a �mbr�ncit afara din Biserica, lu�ndu-mi banii str�nsi, si chem�nd politia. Eu i-am dat banii str�nsi, iar cei ce trebuiau sa ma aresteze, au iesit din Biserica, zic�nd aceste cuvinte:

- Nu le mai ajung banii la popi! Maica este �n regula, are aprobarea ministerului si a Episcopiei. Noi nu putem s-o arestam! S-o aresteze el!

Vaz�nd acestea, m-am dezgustat de asa inimi, si am plecat din Braila, asa cum spune M�ntuitorul ca, acolo unde nu va primeste, plecati, scutur�nd si praful de pe talpile picioarelor.

CUNOASTEREA CTITORULUI CHERCEA

    Merg�nd prin alte parti, am aflat ca �n Braila se gasese un oarecare crestin cu numele Nedelcu Chercea, care a facut multe fapte de milostenie, zidind biserici, scoli, primarii si dinspensare. M-am g�ndit sa merg si eu sa cer un ajutor acestui mare filantrop, si rug�nd pe parintele Visarion sa mearga cu mine, am plecat iarasi spre Braila, unde nu eram primita de nici un preot, dar se mai gasea c�te un suflete prin c�te o familie, care urma viata patriarhului Avram si a Sarrei, si asa puteam poposi �n acest oras; am plecat cu parintele Visarion, cu sora Ionica, azi maica Luciana. Am poposit �n familia Pertachi, buni crestini ardeleni. Si, arat�ndu-le motivul venirii mele, d�nsii m-au rugat sa nu-mi pierd timpul la Nedelcu Chercea, ca-i un om zg�rcit si ca traieste cu o sotie evreica, de c�nd i-a murit sotia dint�i, si ca tot ce a facut el, a facut din �ng�mfare, ca sa fie laudat de lume. Inima mea n-a primit din cele spuse de aceasta familie, caci acestea nu ma interesau, si le zic:

- Orice-ar fi, eu tot ma duc sa �ncerc, sa nu-mi fie drumul �n zadar! D�nsii ma rugau sa merg mai bine pe la cutare si cutare familie, unde sigur pot capata ceva, dar la Chercea sa nu ma duc.

Parintele Visarion se lasa influentat, si-mi zice:

- Dumnealor cunosc, ficule (asa-mi spunea sfintia sa) pe acest om, si de ce sa mai batem drumul p�na la el?!

- Nu-i nimic, preacuvioase. Ma duc singura, si tot merg, fiindca am �ndemnul inimii. Sfintia sa nu ma lasa, si zice ca merge dar sa-i caut o trasura. A cerut trasura, doar o sa ma las de a mai merge la Nedelcu Chercea. Eu plec repede, caut o trasura, si-i zic:

- Mergem, preacuvioase, ca eu am adus trasura?!

Sfintia sa �mi spune:

- Nu te-ai lasat?! Sa vad ce-o sa-ti dea Chercea!

- Ei, ce i-o porunci Maica Domnului! Si, de sila, de nevoie, se urca �n trasura , si noi doua mergem la casa domnului Nedelcu Chercea.

Ajunsi la el, sunam, si vad ca iese o femeie la al doilea etaj, �ntreb�ndu-ne ce dorim. Eu �i raspund ca vrem sa vorbim cu domnul Chercea ceva. D�nsa ne spune ca e �n oras si dispare.

Parintele Visarion �mi zice:

- Ei, ai termint-o cu Chercea, hai sa mergem!

Dar eu nu ma dezlipeam de usa, si aveam o bucurie launtrica. Se deschide o usa de la o pravalie, si iese un domn care ne �ntreaba pe cine asteptam. Noi �i raspundem:

- Pe domnul Nedelcu Chercea! Ne pofteste la d�nsul �n pravalie. Acesta era un croitor, si pune �n strada un ucenic sa ne anunte c�nd va veni domnul Chercea. Baiatul nu ne-a mai anuntat, si �n clipa c�nd l-a vazut pe domnul Chercea, i s-a adresat, zic�ndu-i ca-l cauta cineva, si-i �n pravalia lor. Deodata vedem ca intra pe usa un domn batr�n, dar foarte sprinten, si �ntreaba:

- Cine m-a cautat, domnule?

Eu, cum l-am vazut, am avut o mare bucurie, si parca mi se parea ca-l cunosc de mult, si-i spun ca noi �l cautam, arat�ndu-i cine suntem, si ce lucru ne-a adus la dumnealui. D�nsul ne-a pofit sus, unde sta, zic�nd foarte fericit, ca ma cunoaste pe mine din parcul Carol unde am vorbit la arenele Romane, si adauga:

- Azi sunteti musafirii mei la masa!

Parintele Visarion, caruia-i placea sa man�nce o m�ncarica mai bunicica, era tare fericit ca ne opreste la masa. Ajunsi sus, dupa ce ne-am spalat, am trecut la masa, unde am servit cu domnul Chercea un bors cu fasole uscata, si dres cu loboda, cum si biban prajit, cu cartofi. Parintele Visarion se �ntunecase de tot la fata, iar mie �mi venea sa mor de r�s, si nu stiam ce sa vorbesc, ca sa nu izbucnesc �n r�s, asa, din senin, fara sa spun nimic. Vad o pisica si am �nceput s-o necajesc, ca sa pot r�de. Dupa masa ne pofteste sa ne odihnim putin, merg�nd si d�nsul �n dormitorul sau, sa se culce.

�l duce pe parintele la camera ce ne-o aratase servitoarea, unde am luat o dojana de la sfintia sa, zic�ndu-mi:

- E un zg�rcit cum ni l-au mai aratat si altii, si o sa ne lase sa ne pierdem timpul fara nici un rezultat �mbucurator!

Si-mi mai zice sarmanul parintele Visarion:

- Nu vezi ca �nsusi cu el e zg�rcit? Ce sarmalute ne gatise doamna Pertachi, si am venit la bors cu fasole! Parca n-am fi noi satuli de asa ceva! Eu cautam sa-l linistesc, nemaipunt�ndu-ma tine de r�s. �mi zice:

- Si mai si r�zi, ficule! Lasa, o sa te vad eu cu ce-ai sa iesi de-aici!

Eu �i raspund:

- Cu voie buna! Lasa preacuvioase, ca noi doara n-am venit la Braila pentru m�ncare, ci pentru Casuta Maicutei Domnului ne ostenim. Si cum o r�ndui Cel de Sus, asa va fi bine. Noi suntem datori sa batem la toate usile. Daca m-as fi descurajat eu prin c�te am trecut, n-ar fi fost nici o piatra la M�nastirea noastra! Hai, culcati-va, ca noi mergem la camera noastra sa facem un Acatist.

Dupa un timp auzim usa, ne uitam sa vedem cine-i; domnul Chercea.

- Ai dormit, maicuta?

- Nu, domnule Chercea, ne-am facut putina pravila.

- Va simtiti rau prin lume, nu?!

- Numai Bunul Dumnezeu stie prin c�te trecem pentru a str�nge un ban sa facem lacas de pomenire Maicutii lui Dumnezeu.

- Ei, Dumnezeu ti-ajuta matale?

- Da, domnule Chercea. Si eu cred ca ma ajuta Milostivul Dumnezeu, prin oamenii buni ce-i are prin lume. Va rog sa credeti dvs., am venit tot pentru a va cere un mic ajutor.

- Eu, fata tatei, am facut destul.

- Stiu, domnule Chercea. Ati facut foarte mult, dar pentru inima buna ce-o aveti, am �ndraznit sa va supar. Stiu ca ati facut biserici si la crestini, si la israeliti, dar Maicii Domnului, n-ati facut nimic. Bisericile ce le-ati facut, una este �nchinata Sf. Mucenic Mina, iar alta, Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil… Asa ca v-a ramas pentru cea mai scumpa si mai aproape de tronul Dumnezeiesc, Maica Preacurata, sa faceti ce va lasa inima.

�ntunec�ndu-se la fata, repeta:

- Nu, nu mai pot, am facut destul. Am facut biserici, am facut scoala, am facut primarie, dispensar, si casa la Ierusalim pentru pelerinii rom�ni. Asa ca nu mai pot!

- Lasati, domnule Chercea, ca o sa va dea Bunul Dumnezeu, sa puteti sa ne dati si noua putin!

Si cum vorbeam noi, iese si parintele Visarion din camera, si cum �l vede domnul Chercea, ne pofteste sa vizitam ceea ce a facut d�nsul. Si am plecat pe jos �n comuna ce-i poarta numele, unde facuse biserica Sf. Mina, scoala, primaria si dinspensarul. Pentru noi, fetele, era usor, dar parintele Visarion, care avea optzeci si unu de ani, era tare greu sa mearga pe jos vreo cinci km., si totusi, am mers. Am rugat pe domnul Chercea sa luam tramvaiul, ca sa mergem jumatate de drum cu el, dar n-a voit, zic�nd ca acei bani ce-i da la tramvai, el poate sa-i dea la un cersetor, si-i potoleste foamea. �n sf�rsit, am ajuns �n com. Nedelcu Chercea, unde am vizitat biserica, scoala, primaria si dispensarul.

La �ntoarcere spre oras, eu �ncep sa-l �ntreb:

- Domnule Chercea, ceea ce ati facut �n aceasta comuna, cum v-ati hotar�t sa va apucati de lucru? Rugat de cineva sau la �ndemnul inimii ati facut aceste mari opere de binefacere?

D�nsul:

- Fata tatei, eu, c�nd eram t�nar de tot, ma ocupam cu rotaria, si am facut o casa �n c�mp, la marginea orasului, si pe l�nga mine au mai venit si altii, tineri saraci, care au fost ajutati de mine cu ce puteam. Mai pe urma am facut o moara de la care c�stigam foarte bine, si c�ti tineri saraci veneau sa-si faca casa, eu �i ajutam, si asa s-a facut un sat marisor. Eu m-am �ntarit bine de la aceasta moara, si am plecat �n oras, cumpar�ndu-mi o casa frumoasa, si fac�nd o fabrica de cuie, iar moara am donat-o consatenilor mei, de unde am iesit. Daca s-a marit satul, am vazut eu ca le trebuie biserica, scoala, primarie si dinspensar, si m-am apucat sa le fac pe toate, pe r�nd, si asa am facut tot ce vedeti azi.

- Ce lucru minunat, domnule Chercea! Acuma vreau sa va spun ca daca acolo unde nu v-a rugat nimeni, ati facut at�tea lucruri, eu cred ca daca cineva va roaga cu lacrimi �n ochi sa-i dati un ajutor, nu se poate sa nu-i dati! Si aceea care va roaga cu lacrimi sunt eu, care, de doi ani pribegesc prin sate si orase, adun�nd leu cu leu, si tot felul de ocari si insulte, numai ca sa pot aduce la �mplinire o dorinta a Maicii Preacurate, pentru fericirea neamului nostru! Acum sunt calugarita, si Sf�ntul Antonie cel Mare spune asa: “calugarul �n lume e ca pestele pe uscat!” Si eu �nca trebuie sa mai merg mult prin lume, ca sa pot sav�rsi acest lucru ce l-am pornit din voia Cerului.

- Si ce-ai vrea sa-ti dau?

- Dvs. stiti mai bine ca mine ce trebuie la o constructie de biserica!

- Eu, fata tatei, n-am bani ca sa te ajut!

- Nu-i nimic, domnule Chercea, eu am nadejde la Mila Maicii Domnului, ca o sa va dea, sa puteti avea de unde sa ne dati si noua!

- Dar c�t ai vrea sa-ti dau?

- C�t va lasa inima!

Se �ntuneca la fata si �mi zice:

- Acum nu pot sa va dau nimic. Eu o sa ma rog si o sa vad ce-mi va porunci inima! Deocamdata nu pot sa va dau nimic dec�t o fotografie de a mea, si una a sotiei mele.

Eu iau fericita �n m�na cele doua fotografii, si-i zic:

- Domnule Chercea, o sa ma rog cu aceste doua fotografii �n m�na, p�na o sa va vad la noi!

Si plecam de la acest mare filantrop cu doua fotografii si nimic mai mult.

�ntorsi la familia Pertachi, si auzind ce ajutor am primit de la domnul Chercea, toti mureau de ciuda pentru timpul pierdut. Parintele Visarion aproape ca nu mai voia sa vorbeasca cu mine de necaz, zic�ndu-mi:

- Am fi putut str�nge multe lucruri si bani de mergeam la persoanele cunoscute de domnul Pertachi.

Eu eram foarte linistita si chiar vesela. Ba le spun ca plec �ndata la M�nastire. Toti se necajira pe mine. Eu �i rog sa fie linistiti, de vreme ce eu am pacea.

Doamna Pertachi zice:

-El da bani la evreica?

- Nu ma intereseaza pe mine unde da si ce face d�nsul. Eu sunt fericita ca l-am cunoscut, si cred ca Bunul Dumnezeu o sa-i sopteasca ceva. Omul care lacrima c�nd �i vorbesti de Dumnezeu, acela are suflet bun, si un om obosit de viata, av�nd �n spatele lui optzeci si doi de ani, nu cred ca se ocupa cu ceea ce spuneti dvs.

Se face tacere �n casa, iar unul din familie �mi zice:

- Ei, Maica Veronica, crezi ca toata lumea este asa ca dumneata?!

- Asa si cred ca este! Va adeveri Dumnezeu, si faptele si inima tuturora, daca nu aici, �n aceasta lume, dincolo.

- Ei, p�na dincolo �i mult!…

- Nu-i mult deloc! Se poate chiar �n clipa asta sa ne vedem careva din noi �n fata Descoperitorului inimilor noastre.

- Si, lu�ndu-mi ramas bun, am plecat spre m�nastire, numai cu cele doua fotografii.

Parintele Visarion �mi zice:

- Ce-o sa zica parintele Clement ca mergi acasa fara nici un ban?

- N-o sa zica nimic, preacuvioase, ca o sa-i spun ca n-a luat lumea salariile. Doar la oras nu-i ca la tara!

Ajunsi acasa, parintele Clement ma �ntreaba:

- Care ti-i mama?

- Mama mea �i biserica! Numai aceasta mama ma poate multumi!

- Ei, acum ia termina cu aceast, ia spune, ai adus ceva bani?

- Bani n-am adus de loc, parinte, fiindca n-a luat lumea salariile, si n-a avut de unde sa-mi dea!

- Si cum, n-ai adus chiar nimic?!

Ca sa-l linistesc, cu nadejdea la Bunul Dumnezeu, ca-i va sopti ceva lui domnul Chercea , �i arat cele doua fotografii, zic�ndu-i:

- Numai aceste doua fotografii am adus �n drumul acesta, parintele!

- Si ce faci cu ele?

- O sa ma rog cu ele �n m�na, sa-i dea Bunul Dumnezeu g�nd de a veni spre noi. Si de va calca pe locul acesta sfintit de Domnul si de Maica Sa Preacurata, eu voi fi preafericita, si voi fi sigura ca ne va ajuta. Ca sa stiti ca-i om bun si credincios. Nu face nimic p�na nu se roaga, si ce-i sopteste inima, aceea face!

Ce spui, Maicuta?!

- Da, parintele, asa-i! Sa vezi c�ta liniste ai �n preajma acestui om, iar lumea �l vorbeste ur�t, dar eu n-am crezut nimic, si nici nu pot crede.

Ei, sfintia ta �i vezi pe toti buni si sfinti!

- N-am zis ca-i sf�nt, desi se poate sa fie, ca numai Cel de Sus stie pe fiecare, dar bun este!

Parintele Visarion ne zice:

- E bun dar zg�rcit cu el �nsusi, ca ne-a dat dec�t bors cu fasole si biban prajit!

Ei, nu preacuvioase, asa s-a �nt�mplat! Ce, a stiut ca v-a avea musafiri la masa? Si omul poate m�nca �n fiecare zi bine. Eu cred ca pentru domnul Chercea m�ncarea cea mai buna este sa faci cuiva un bine.

Parintele Clement:

Ei, te-oi vedea eu cu ce-ti vine �n ajutor!

Cu ce-o vrea Bunul Dumnezeu!

Si plec fericita �n gradina.

ISPITELE VIN, DAR ZIDURILE CRESC

    C�nd m-am �ntors de la Braila, era marti, iar s�mbata dimineata am primit o telegrama de la domnul Chercea, care ne anunta ca duminica dimineata soseste �n gara T. Vladimirescu. C�nd am vazut continutul telegramei, sa-mi vina rau de bucurie. Am uitat ca sunt calugarita, saream ca un copil prin curte de veselie. Nu stiam ce sa mai fac. Mergeam �n bisericuta, la icoana Preacuratei, si-i vorbeam ca si cuiva viu, multumindu-i, pentru ca-mi dadeam seama ca acest om nu vine sa ne vada, si credeam din tot sufletul ca ne va ajuta.

Duminica dimineata am mers eu si domnul Stamatiade, cu masina d�nsului, la gara T. Vladimirescu, astept�nd trenul cu care venea domnul Chercea. Sosind trenul, inima �mi batea tare, si ma uitam sa vad pe unde coboara cel asteptat. Deodata se deschide usa la o scara, si coboara domnul Chercea, cu fiica sa, doamna Bratu. C�nd l-am vazut, i-am sarutat m�na ca unui Vladica, iar d�nsul mi-a spus aceste cuvinte:

- Tare ai mai fost �n rugaciune, fata tatei!

I-am poftit �n masina, si am plecat spre M�nastire. Sositi la noi d�nsul ma �ntreaba:

- Maicuta, care-i biserica ce trebuie sa-o terminati?

Eu �i arat santurile ce le sapasem pentru turnarea temeliei. D�nsul ram�ne pe g�nduri. Eu �l �ntreb:

- De ce v-ati �ntristat, domnule Chercea?

- Fata tatei, eu am visat joi seara spre vineri, ca ma aflam �ntr-o biserica �nceputa, si a iesit un preot, �mbracat �n alb, din Sf. Altar, si mi-a zis: Nedelcule, sa-mi termini biserica mea!

L-am �ntrebat:

- Dar unde-i?

Iar el mi-a zis asa:

- Stii tu unde-i, ca doar c�teva zile sunt de c�nd ti-a cerut ajutor o maica. Si m-am desteptat. Acum sunt nedumerit, iar aici nu vad dec�t santurile.

- Domnule Chercea, ceea ce ati vazut dvs. �nceput, poate fi ce am facut noi p�na acum.

- Se poate sa fie asa, fata tatei!

Si am plecat la slujba.

Dupa Sf. Liturghie, la masa, asa cum o luam noi �n curte pe un dulap (sc�ndura groasa), am pus o masa mica, ce-o aveam la un capat al dulapului, si la ea au servit masa domnul Chercea cu fiica d�nsului, domnul Stamatiadi cu doamna, si parintii nostri, Visarion si Clement.

Eu nu puteam sa man�nc de fericire, si-i serveam la masa cu surorile ce erau de r�nd la bucatarie. Apoi am servit bomboane aduse de d�nsul pentru toate fetele noastre.

Termin�nd de servit, m-am asezat pe scaun si aud ca �ntreaba domnul Chercea pe domnul conductor tehnic, St. Stamatiadi:

- C�ta caramida trebuie pentru ca sa facem biserica, domnule Stamatiadi?

Domnul Stamatiadi, ca sa nu-l sperie, �i raspunde cu jumatate de gura:

- C-am o suta douazeci de mii, domnule Chercea.

- Uite ce, eu dau bani ca sa se faca o suta optezeci de mii de caramizi

Eu doar c�t n-am cazut de pe scaun, asa am sarit de bucurie, lu�ndu-i m�na, i-am sarutat-o, zic�ndu-i:

- Domnule Chercea, caramida o lucram noi, cu un om si nevasta lui ce sunt de meserie caramidari, iar cu banii ce-ar trebui dati pentru lucrul caramizii, poate ar fi bine sa cumparam fier, ciment si var.

- Bine, fata tatei, si eu sunt de aceeasi parere, si haideti sa �ncepem lucrul serios! Pietrisul �l avem, trimit cimentul necesar de la fabrica din orasul nostru, si �ncepem turnarea temeliei.

Doamne, nu ma mai tinea pam�ntul de fericire! Simteam ca-mi iese inima din piept, asa eram de bucuroasa!

D�nsul, seara a plecat, iar noi, pe a doua zi am chemat un mester caramidar, Gheorghe Linguraru cu nevasta lui, din Adjud, si i-am �mpacat pentru a putea lucra cu vreo treizeci si sapte de surori la caramida bisericii mari.

Si lucrau cu at�ta spor, si erau toate fetele at�ta de vesele, ca se parea ca ziua-i asa de mica, si nu stiai c�nd a trecut, doar ca vedeai cum creste banchetul de caramida.

Vaz�nd ca ne apropiem de sf�rsitul caramizilor trebuitoare pentru biserica mare, am mers la Braila, sa vad ce face cu cimentul domnul Chercea. C�nd am ajuns la d�nsul, l-am gasit schimbat. Nu mai era cu acea voie buna pentru noi. Eu am tacut, si nu i-am spus nimica de ciment, dec�t at�t:

- Am venit domnul Chercea, sa va bucur si sa va multumesc �n numele soborului ca, la �ndemnul dvs. noi ne-am apucat de lucrul caramizii, si acum suntem pe sf�rsite. Maicuta Domnului ne-a trimis ceva bani cu care am cumparat lemne pentru a o arde. Daca nu veneati dvs. sa ne �ndemnati la lucru, poate nu ne apucam. Pentru acest �ndemn, va ram�nem recunoscatori!

Auzind domnul Chercea cele spuse de mine, s-a �nveselit la fata, si �mi zice:

- Bine, fata tatei, eu am auzit ca-mi cereti caramida de fabrica, si m-am suparat ca nu aveti cuv�nt!

- Noi nu am vorbit nimic fata de nimeni ceea ce ati auzit dvs. Cel ce v-a spus acest lucru, este un dusman al lucrarii noastre!

- Ei, de-i asa, hai cu mine la fabrica, sa expediem doua vagoane de ciment, si fierul necesar. Auzi dumneata, cum vin intrigi!

Noi, domnule Chercea, am lucrat tot timpul si n-am mai putut veni pe la dvs., stiind ca aveti destul pe cap, si am dorit, c�nd o sa vin, sa am ce va spune.

Si plec�nd la fabrica de ciment, domnul Chercea a achitat costul a doua vagoane de ciment, ram�n�nd ca fabrica sa le expedieze. Pe urma mergem la fabrica de cuie a d�nsului, sa vedem de fier.

Expediind si fierul, am venit la M�nastire �n al noulea cer de fericire. Ne-am apucat de sapat santurile pentru a putea termina temelia bisericii. Am �nceput sa turnam noi, fetele, cu parintele Clement, sub supravegherea domnului Stamatiadi, care venea la noi de doua ori pe saptam�na. P�na la urma, s-a simtit nevoia unui mester zidar, caci turnasem temelia c-am str�mba.

Am mers din nou la Braila, la domnul Chercea, sa-i spun ca am �nceput sa turnam temelia noi, fetele, dar nu i-am spus ca am avea nevoie de mester, dec�t l-am rugat, daca cunoaste vreun zidar mester bun de biserici, tare ne-am bucura sa-l avem la noi, ca am turnat temelia cam str�mba. D�nsul s-a �ntunecat la fata si a tacut. Eu, ca sa nu-l m�hnesc, i-am spus ca se poate �ndrepta, ca s-a turnat putin si ne-am oprit. N-a scos nici un cuv�nt, ca asa era d�nsul c�nd �l suparai cu ceva, nu-i mai auzeai glasul. Eu am crezut ca dumnealui s-a m�hnit de cimentul pierdut, si asa era, caci domnul Chercea era un om care facuse multe, si-si dadea seama ce va sa zica un lucru facut prost, mai ales ca avea darul de a scoate din m�na lui numai lucruri sanatoase si trainice.

Apoi, �i spun de caramida ca am ars-o, si ca a iesit foarte buna, lucru ce l-a bucurat.

Si m-am �ntors la M�nastire cu g�ndul s-o mai iau pe undeva sa mai str�ng ceva ajutoare pentru a ne �mpaca zidarii, sa pornim lucrul bisericii. St�nd de vorba cu maicile din comitet, si cu parintele Clement, care era casierul, fiindca se dizolvase Comitetul de Constructie format din frati mireni, si acum aveam Comitetul Economic, aprobat de Sf�nta Episcopie a Romanului, alcatuit din cele mai vechi surori si maici, am hotar�t sa mearga parintele Clement la Galati, pentru a gasi zidarii ce ne trebuiau. Parintele a �nt�rziat c�teva zile la Galati, ca nu gasea, si �n acest rastimp, a venit domnul Chercea cu cinci zidari, un dulgher si un zidar, ca sa se apuce fiecare de lucrul sau.

Doamne, ce santier a deschis Maicuta Domnului la noi!

Zidarii �si faceau targile, si cofrajul pentru temelie, dulgherul �ncepe sa ravaseasca lemnele ce le avea, pentru a-si �ncepe lucrul, iar fierarul, cu foalele lui, sufla �ntr-o parte, �ncalzind fierul, pentru a-l face gata la �narmarea betonului!…

Cu maicile din comitet, am r�nduit cine sa ajute la facut betonul, cine sa-l care cu targa, cine sa ajute la bucatarie, fiindca ei doreau doua feluri de m�ncare, si bine gatite, iar eu am luat functia de brutar, fac�ndu-le p�inea trebuitoare. Domnul Chercea a stat tot timpul la noi c�t s-a lucrat. Dupa ce s-a terminat temelia, s-a �nceput zidaria. Printre zidarii adusi de domnul Chercea, au mai lucrat si fete de-ale noastre, care deprinsesera bine zidaria. Cele ce-au zidit sunt maicile: Epiharia, Apolinaria, Serafima si Zenaida.

Un grup de patruzeci si cinci de maici si surori, aduceau caramida si varul, ca salahoare. �mi aduc aminte ca trebuia sa se tie careva de d�nsele, sa nu puie �n samar prea multe caramizi, sau �n targi, prea mult var.

Aveau at�ta r�vna, ca nu se g�ndeau ca puteau sa se �mbolnaveasca de greutatea ce-o duceau, ci, c�nt�nd, urcau pe schele cele trebuincioase zidarilor. A �nceput si timpul sa ne ameninte ca va fi frig, carau cu spatele caramida, iar cu m�inile lucrau la ciorapi, sa-i aibe gata c�nd va veni frigul. Era at�t de impresionant, ca noi, care stam tot timpul �ntre ele, �n multe r�nduri ne napadeau lacrimile. R�vna si dragostea care au avut-o primele vietuitoare ale M�nastirii noastre, nu se pot cuprinde �n cuvinte! De aceea, eu le-am numit cele dint�i ctitore si albinele Maicii Domnului. Alte douazeci de maici si surori lucrau pam�ntul ce trebuia sa ne dea hrana pentru anul ce venea. Toti si toate alergau cu cea mai mare graba, de parca le spunea cineva ca trebuie sa termine mai repede. Eu eram �ntr-o vesnica bucurie, si c�nd vedeau ca se �nalta zidul bisericii, nu mai stiam unde sunt de fericire. Zidarii strigau de pe schele:

- Creste zidul nostru asa cum creste aluatul �n m�na Maicutei noastre Veronica!

Si adaugau:

- C�nd Maicuta nu-i acasa si nu m�ncam p�ine facuta de d�nsa, nu avem spor!

Eu �i rugam sa taca si sa nu mai faca glume, zic�ndu-le ca eu, totdeauna c�nd plec, le las p�ine facuta. Dar ei nu ma credeau. Adevarul era altul. Eu mi-am luat angajamentul, fagaduind ca tot timpul c�t vor lucra zidarii la Casa Maicutei Domnului, sa le fac p�ine. Si c�nd fram�ntam aluatul, eram �ntr-o convorbire cu Stareta mea, Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu, rug�nd-o ca, asa cum fram�nt eu acel aluat, si-l pun �n forme pentru a iesi o p�ine buna de m�ncat, sa-mi ajute ca si eu sa fiu aluat �n m�inile Sale, fram�nt�ndu-ma si pun�ndu-ma �n forma iubirii Sale de Mama, si, Doamne, se facea o p�ine ca un burete, caci eu uitam a ma opri din fram�ntatul acelui aluat, g�ndindu-ma la aluatul sufletului meu. Asa ca aveam dreptul sa-mi ceara socoteala zidarii nostri, ca eu ma legasem cu aceasta slujba. Ridic�ndu-se zidurile bisericii, a trebuit sa se faca schele, se vedea de departe o groaza de raiele, urzite �n toate directiile.

�ntr-o zi, un om din T. Vladimirescu, trecu cu caruta pe la poarta M�nastirii noastre, si vaz�nd pe o sora de-a noastra mai aproape de poarta, o �ntreaba ce se vede acolo, cu lemnele acelea urzite? Sora �i raspunde ca e o schela. El �ntreba:

- Dar ce mai faceti?!

Sora:

-Facem o biserica mai mare!

D�nsul:

- Ati �nnebunit cu totii! O sa umpleti c�mpul cu biserici!

- Unde-i norocul sa-l umplem cu asa ceva?!

- V-a �nnebunit pe toate, nebuna de Lica!

- N-o mai cheama Lica pe acea pe care dumneata o numesti nebuna, ca-i Maicuta noastra Veronica!

Omul se departeaza bombanind, iar eu am mers spre poarta sa vad ce-i cu acea aprinsa discutie. Sora mi-a povestit convorbirea ce-a avut-o cu acel om. Eu m-am bucurat si am zis:

- Macar de-o fie el prooroc sa se ajunga ca tot dealul Gurguetei, sa fie presarat cu biserici, spre Marirea lui Dumnezeu si a Maicii Sale!

�ntr-un timp destul de scurt, s-au ridicat zidurile p�na la acoperis, turn�ndu-le boltile de beton armat, si fac�ndu-se si o parte din acoperis, turn�ndu-se boltile de beton armat, si fac�ndu-se si o parte din acoperis. Sosind iarna anului 1942 spre 1943, am oprit lucrarile p�na �n primavara.

�n acest an, domnul Chercea nu ne-a mai ajutat cu nimic, deoarece a fost oprit de cei ai familiei, declar�ndu-l dement fac�nd astfel de lucruri. Caci, dupa cum am aratat, el a adus mesteri zidari, durgheri si fierari, si acestia toti au fost platiti de d�nsul, ceea ce s-a ridicat la 600 000 mii de lei, asa ca la ai sai le intrase teama ca le cheltuie averea, desi fiecare avea blocuri, case mari, si alte lucruri de valoare. Dar asa-i omul: de ce are, ar vrea sa mai aiba!

�n primavara 1943, c�nd s-a putut �ncepe lucrul la acoperisul bisericii, eu am mers la el numai sa-l bucur, spun�ndu-i ca �ncepem lucrul de unde l-am lasat. D�nsul era trist ca nu mai poate da mai departe ajutor, caci c�stigul ce-i iesea de la fabrica de cuie, �l luau copii, asa ca nu mai avea nici un venit. Eu, ca sa-l linistesc, i-am spus ca Maicuta Domnului, a �ngaduit toate cele ale dumnealui, sa ne mai ostenim si noi, �ndeosebi eu, lu�nd din nou condica sub brat, si merg�nd ici colea, sa fac partasi pe altii la M�nastire. D�nsul, care era un copil �n nerautate, m-a crezut, si s-a multumit cu ce-a facut, adica cu plata meseriasilor ce-au ridicat biserica din pam�nt p�na la acoperis. Vaz�nd ca-l las linistit, i-am fagaduit ca-l voi tine la curent cu toate, asa cum va merge lucrul, si cer�ndu-i sa ma ajute cu rugaciunile d�nsului, caci aveam mare �ncredere �n rugaciunile ce le facea, ca era cu multa teama de Dumnezeu, si curat la suflet!

Mi-a zis:

- Mergi, fata tatei, si Dumnezeu, dragutul, sa-ti ajute!

Am plecat cu at�ta �ncredere spre Galati, fara sa ma g�ndesc unde si la cine merg! Ajunsa la Galati, mergeam pe strada Brailei, si, cum mergeam, aud ca ma striga cineva. Ma �ntorca sa vad cine-i, si vad la un geam pe doamna Hariclia Papagheorghiu, care ma pofteste la d�nsa. Merg �n pravalia d�nsei, caci avea pravalie de colonie, si ma �ntreaba de unde vin, si unde merg. Eu �i spun ca vin de la Braila, dar unde merg, �nca nu stiu, si �ncep si-i spun ca domnul Chercea nu mai poate sa ne ajute, asa ca ma vad iar pe drum. Doamna ma �ntreaba de ce as avea mai mare nevoie acum. Eu �i spun ca de un vagon de var. Merge si vorbeste cu sotul d�nsei, domnul Dimitrachi Papagheorghiu, si se �ntoarce r�z�nd zic�ndu-mi:

- Maicuta, �n cur�nd o sa va trimita domnul Dimitrachi un vagon de var pentru biserica, sa va faceti treaba. Eu am �nceput sa pl�ng de bucurie, si i-am multumit mult. Am vazut rodul rugaciunilor facute de domnul Chercea pentru ajutorul meu la drumul ce mi se deschisese iar. De marea bucurie ce-o aveam, am plecat spre M�nastire, sa pot multumi Maicutei Domnului, asa cum simteam eu.

�ntr-un timp foarte scurt ne-a sosit vagonul de var daruit de credincioasa familie Papagheorghiu.

 PICTAREA BISERICII MARI

    Ma rugam Stap�nei mele sa-mi faca parte de pictori buni si credinciosi. Capat�nd o adresa a unui pictor ce lucra pictura �n fresca, si auzind ca aceasta pictura este mai suferitoare, am mers �nt�i la Iasi, sa cer ajutorul si binecuv�natarea, pe l�nga ale Maicii Domnului, si pe acelea ale Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, si apoi am plecat la Bucuresti.

Ajunsa la doamna Lucia Costin, o rog �nt�i sa mearga cu mine �n Sf�nta Patriarhie, sa ma �nchin la sfintelel moaste ale sf�ntului Dumitru, apoi, �i arat pictorul care-l caut. D�nsa ma �ntreaba:

- Dar ai ceva bani str�nsi, ca sa �mpaci pictorul?

Eu �i raspund:

- N-am nici un ban, dar are Maicuta Domnului, si-mi da.

Cucoana Lucia (asa-i spuneam eu) �mi spune:

- Dar la pictor ce vreti sa faceti?

- Sa-l cunosc, si sa-i spun ca avem o biserica de pictat.

- Bine, dar nimic mai mult, deoarece n-ai bani. Vei mai sta pe la mine si vom merge pe la cucoanele ce le cunosc ca-s credincioase, si vom mai str�nge ceva bani.

Eu �i fagaduisem ca asa o sa facem, si plecam spre pictor.

Gasind casa pictorului, cum l-am cunoscut, am capatat o pace �n sufltet, si parca o voce launtrica �mi zicea ca acesta va picta biserica. Si, fara sa mai g�ndesc la bani, �l rog sa prezinte o oferta la Sf�nta Episcopie a Romanului, spre a fi aprobata, ca sa ne picteze biserica, spre a-si face socoteala la c�t va ajunge. Eu �i spun la �nt�mplare, fara sa mai fi �ntrebat pe cineva, ca are patru sute de metri patrati.

D�nsul, vaz�nd ca vreau sa �ncepem repede, �mi zice:

- Maicuta, chiar de va avea mai multi metri patrati dec�t ai spus matale, eu nu voi lua mai mult dec�t pentru acestia, iar de-o fi mai putin, nu voi lua bani, dec�t pe c�t voi lucra, las�nd sa treaca si de la mine ceva la donatiile M�nastirii. Mie, sa-mi vina rau de bucurie, si-l rog:

- Domnule Hermeneanu, faceti, va rog, socoteala, sa vad c�t ne va aujunge plata pentru patru sute de metri patrati!…

D�nsul socoteste, si-mi spune ca ajunge la opt sute de mii de lei, camera si masa.

Macar ca nu aveam nici un ban, dar eram asa de fericita, ca-l rog sa faca repede oferta, pentru a fi aprobata de Sf�nta Episcopie, ca �n luna mai sa �ncepem lucrul picturii.

Cucoana Lucia �ncremenise l�nga mine, si str�ngandu-ma de m�na, �mi zice:

- Ce faci, Maicuta, ca stii ca bani nu ai?!

- Da, eu nu am, dar nu v-am spus ca are Maicuta Domnului?!

Biata cucoana Lucia tace si-mi zice:

- Bine, Maicuta, sa fie asa cum zici sfintia ta!

Si, foarte vesela, de banii ce-i mai aveam la mine, cumpar un tablou ce-l avea pictorul de v�nzare, ce �nfatisa un copil culeg�nd flori, si un sarpe cu capul ridicat sa-l muste, iar un �nger �l apara cu m�inile �ntinse. Cucoana Lucia a cumparat icoana Macutei Domnului, tot pentru M�nastire, caci, vaz�nd cum saream eu �n jurul icoanei, si m�ng�ind pe Domnutul ce sta �n bratele Preasfintei cu at�ta dragalasenie, si cu ochii plini de gingasie, n-a putut sa ma lipseasca de ea. C�nd mi-a dat-o, eu am primit-o cu nemaipomenita �nsufletire, sarut�nd-o si str�ng�nd-o la piept, macar ca m�inile mele nu o cuprindeau destul. Sarutam picioarele Domnutului si grasuta m�nuta, care cuprindea g�tul Mamei Preacurate, Nascatoarea de Dumnezeu. Pictorul ramase �ncremenit de exaltarea mea. Eu �i zic:

- Domnule Hermeneanu, c�nd cauti lucruri bune si frumoase, si le mai si gasesti cu prisosinta, uiti pe cele rele si ur�te! De aceea am at�ta de mare bucurie. N-ati avut niciodata asemenea bucurii?!

- Nu stiu sa fi avut, raspunse pictorul!

- Pacat! Bucuriile (ceresti) sfinte, nu au asemanare! Asa ca aveti dreptate sa spuneti ca n-ati avut astfel de bucurii!

Pictorul:

- Oi fi facut eu, dar nu stiu sa fi avut astfel de bucurii!

- Nu-i nimic, domnule Hermeneanu, o sa pictati la noi ceva sfinti �n numele sfintei Milostenii, si o sa aveti bucuria pe care o am eu acum!

M-am �ntors la cucoana Lucia �n culmea fericirii. Eu �i spun:

- Cucoana Lucia, m�ine vreau sa plec la M�nastire, ca nu-mi pot arata multumirile mele Maicutei Domnului, dec�t la bisericuta noastra.

Cucoanei Lucia nu i-a parut bine, ca stia ce suma mare trebuie sa adun pentru a plati pictura, dar m-a lasat sa fac ce vreau, zic�nd:

- Ce bine-i sa g�ndesti copilareste, ca nu te mai fram�nti asa cum ma fram�nt eu! Sfintia ta, Maicuta, chiar ca un copil esti, si nici nu-ti pasa de ce-ai aranjat cu pictura bisericii. Ca, Doamne, c�nd ai sa str�ngi opt sute de mii de lei?!

- Sa vezi matale, cucoana Lucico, ca o sa-mi dea Maicuta Domnului mai mult dec�t �mi trebuie!

Cucoana Lucia tace si pleaca la bucatarie, iar eu ram�n �n casa. Suna telefonul, si, cum mie �mi placea foarte mult sa vorbesc cu oricine suna, raspunz�ndu-le la toti, c�nd eram �ntrebata cine-i acolo, ca-s fata din casa, ca ziceam eu, doar sunt �n casa! De data asta, era la telefon domnul general Ioan Neagu, pe care-l cunosteam foarte bine. Si, cum �ntreaba: “cine-i acolo?”, �i spun si d�nsului ca-i fata din casa! D�nsul, crez�nd ca-i servitaore, �l aud ca zice:

- Asculta mata, spune-mi, te rog, Maicuta Veronica se gaseste la doamna Costin?

- Dar cine sunteti dvs.?

D�nsul:

- Eu sunt generalul Neagu.

C�nd am auzit cine-i, �i raspund:

- Sa fiti sanatos, domnule general, eu sunt Maica Veronica, cu care vorbiti la telefon! Dar ca sa nu stie lumea ca sunt la Bucuresti, fiindca nu pot sa le fac vizita, nu spun ca sunt eu, desi fac pe telefonista cucoanei Lucica, s-o scutesc de a mai veni la telefon.

La drept vorbind, mie �mi placea foarte mult telefonul.

Domnul general scapa un strigat de bucurie, stii, colea, ca la armata, si ma �ntreaba daca poate veni sa ma vada. Eu �i spun ca tocmai am nevoie de d�sul, si-l rog sa vie. Dupa un ceas soseste, iar cucoana Lucica �i spune cum am aranjat cu pictorul fara sa am vreun ban, si nici macar nu mai stau ca sa adun ceva bani.

Eu �i las sa vorbeasca am�ndoi, si apoi le spun:

- Stiti ceva?! Banii de pictura o sa mi-i dea Maica Domnului prin domnul general!

Saracul domnul general, face ochii mari si-mi zice:

- Vai de mine, Maicuta, de unde sa va dau eu, ca traiesc numai din salariul meu?! Nici un alt venit nu am!

Eu, foarte linistita, �i spun:

- Domnule general, mi se pare ca sunteti pas de armata ce inspectati fabricile de �ncaltaminte, si tabacariile din toata tara.

- Ei, sunt eu ceva, dar ce pot face?!

- Ce puteti face?! Lucruri mari! Sa vedeti…

- Cum, Maicuta, ca mi-e teama sa nu creada ca fac afaceri pentru mine?!

- Nu! Eu va stiu pe dvs. om bun si corect, si asa va stiu toti care va cunosc, dar c�nd mergeti sa faceti inspectie, nu se poate sa nu gasiti nereguli, si, dec�t sa le faceti rau, pentru ca va stiu ca nu sunteti �n stare a-l face, si totusi, trebuie sa va faceti �ndatorirea, eu va rog sa le dati c�te un canon, asa cum se da �n duhovnicie, de a trimite c�te un pomelnic la noi cu toti ai familiei, iar banii ce-i trimit direct prin mandat postal direct M�nastirii, sa fie aratat prin cupon, ca-s pentru pictura bisericii si dvs. sunteti crutat de orice banuiala, iar noi ne rugam pentru sanatatea, ajutorul si �ndreptarea celor ce ne vor ajuta, si, totodata se face si pictura bisericii noastre. Ce ziceti?! E bun acest g�nd al meu?!

Domnul general raspunde:

-Maicuta, nu-i bun, e foarte bun, numai sfintia ta sa te rogi sa-mi aduc la desav�rsire aceasta aleasa �nvrednicire! Acum vad ca Sf�ntul Dumitru, la ale carui moaste te-ai �nchinat dimineata, mi-a insuflat �n aceasta dupaamiaza sa viu sa te caut, �n clipa c�nd parintele citea pomelnicile l�nga sf�ntul, mi-a soptit ca ai fost si sfintia ta de dimineata, si te-ai rugat l�nga sfintele moaste ale Ocrotitorului capitalei noastre. Primesc cu toata inima aceasta ascultare, stiind ca fac�nd eu acest lucru, stai sfintia ta �n mijlocul soborului, rug�ndu-te pentru toti, si pentru mine!

Si plec�nd d�nsul spre casa, eu toata noaptea n-am dormit de bucurie.

Pe a doua zi am plecat cu primul tren la m�nastire unde am spus tuturor felul cum m-a ajutat Maicuta Domnului.

N-am uitat nici pe domnul Chercea, de a-l face partas la aceasta bucurie a mea.

Dupa o saptam�na au �nceput sa vie cupoane cu 80 000, 50000, 30 000, 70 000 lei, si chiar c�te o suta de mii.

�ntr-un timp foarte scurt, s-au str�ns bani pentru pictura. Iar la 1 mai 1943, s-a �nceput pictura bisericii, si la 18 iulie 1943, adica �n doua luni si optsprezece zile, a fost gata pictura bisericii si a catapetesmei. Catapeteasma a fost lucrata la Focsani de un sculptor, Dimitriu Ioan. Ne mai ramasesera stranele de facut, merg�nd din nou la Bucuresti, am dat ideea printre familiile ce le cunosteam, ca, de pot, sa-si faca fiecare c�te o strana. Si asa s-au putut face stranele, tot la Focsani, la acelasi sculptor, cost�nd doua sute cincizeci de lei o strana. Banii ce ne prisoseau de la pictura, �i pastram pentru cheltuielile sfintirii bisericii mult asteptata.

Pictorii au fost Stan Hermeneanu, cu unchiul sau doganescu, si trei lucratori, care toti erau foarte buni si evlaviosi. Eu i-am rugat ca, at�ta timp c�t vor picta biserica, de are careva patima fumatului, sa nu fumeze. Si mi-au �mplinit dorinta.

Le-au mai dat ajutor trei maici de ale noastre, maicile Mihaila, Evlampia si Macrina. Le faceau vopselele, le taiau c�lti, si le faceau var pentru pictura �n fresca, pe tencuiala uda.

Cum a fost gata, am plecat la Sf�nta Episcopie de Roman, sa aduc la cunostinta preasfintitului, ca pictura s-a terminat. La Sf�nta Episcopie, Vladica Lucian s-a bucurat foarte mult de toate cele ce a auzit despre M�nastirea noastra, at�t de la altii, c�t si de cele spuse de mine.

Mi-a zis cu lacrimi �n ochi:

- Ma simt foarte fericit ca ti-am dat concursul necesar sa porniti aceasta lucrare de preamarire a Tatalui Ceresc! C�nd mi-ai cerut o aprobare pentru ceva, ziceam ca nu voi pierde nimic, mai �ncerc si eu aceasta. Si vad ca ceea ce am facut cu oarecare �ndoiala, azi �mi bucura si �mi m�ng�ie suferintele mele trupesti, si chiar batr�netea.

Si �ntreb�ndu-ma c�nd vrem sa sfintim biserica, eu l-am rugat ca, de se poate, sa ne dea binecuv�ntare pentru 15 august 1943, arat�ndu-mi durerea ca nu avem parte de prezenta sfintiei sale. O boala nemiloasa �l pironise la pat, si foarte putin se misca, �n casa numai; nu i-a venit bine nici preasfintiei sale, dar ne-am m�ng�iat unul pe altul, cu g�ndul ca Bunul Dumnezeu ne va face parte c�ndva sa-l avem �n mijlocul nostru, ca pe cel dint�i Vladica pe care l-am avut.

SFINTIREA BISERICII MARI

    �n acea vara a anului 1943, la 15 august, “Adormirea Maicii Domnului”, am avut sfintirea bisericii noastre.

Cu c�teva zile �nainte de sfintire, am anuntat pe domnul Mare (Chercea), caci asa-i spuneam noi, ca poate veni mai din vreme, sa primeasca, ca o gazda, pe toti cei ce-au pus umarul la greutatea ce at�rna si pe umarul d�nsului.

Domnul Paul Diaconescu din Bucuresti, a mers cu masina sa, �nsotit de domnul general I. Neagu, la Sf�nta Episcopie a Romanului, de-au adus pe preasfintitul Ilarion, vicarul si reprezentantul Vladicului nostru. Din poarta Sfintei Episcopii, au mai fost: parintele exarh, ce era pe vremea aceea Justinian Florea, parintele diacon Teofanescu, si parintele Bucevschi, consilierul Sfintei Episcopii.

Preasfintitul Ilarion, era om tare bun, si se simtea foarte bine la noi.

�n ajunul sfintirii, am facut vecernia cu priveghere, c�nt�nd Prohodul Adormirii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, si fac�nd �nconjurul bisericii, purt�nd preasfintitul pe m�ini sfintele moaste ce ne-a fost r�nduit sa le primim de la Sf�nta noastra Episcopie, a sf�ntului, sfintitului mare mucenic Haralambie, am intrat cu totii �n biserica, miruind peretii �n semnul Sfintei Cruci, apoi l-am �mbracat cu o camasa de antilopa alba, peste toate odajdiile de arhiereu, camasa facuta anume pentru aceasta, si, leg�ndu-l la m�ini si la mijloc cu c�te un prosop, ne-am apucat sa spalam marmora ce era asezata pe piciorul Sfintei Mese; preoti, maici, surori, mireni, domni, doamne si c�ti au putut �ncapea �n Sf�ntul Altar, caci, p�na �ncepe sa se aseze cei patru evanghelisti, poate sta �n Sf�ntul Altar, oricine din cei botezati. Dupa ce se �ncepe sa se �mbrace Sf�nta Masa, nu ram�n �n Altar dec�t persoanele sfintite.

Preoti, n-as putea sa spun c�ti au fost. At�ta stiu, ca am avut douazeci si cinci de prosoape, si, c�nd le-am dat, mi-au mai ramas preoti fara prosoape, d�ndu-le c�te un servet mai mic.

Dupa slujba Sfintei Liturghii, a iesit pe scarile Sfintei Biserici, preasfintitul cu toti preotii, cum si lumea ce era �n biserica. �n curte era lume asa de multa, cum n-a mai fost niciodata de c�nd ne aflam noi aici, si, ca sa-i multumeasca pe toti, preasfintitul Ilarion le-a vorbit frumos. A aratat preasfintia sa cum a r�s de mine, c�nd m-a vazut prima data la Episcopie, cer�nd aprobarea pentru a �ncepe o M�nastire. Acum, preamarea pe Atotputernicul Dumnezeu, si pe Maica Sa Preacurata, care au ajutat ca, �ntr-un timp de trei ani si ceva, sa umbreze pe acest loc de c�mp, doua biserici, chilii, livada cu pomi, si chiar noi, cei ce vietuim aici, si pe cei ce ne cerceteaza �n duminici si sarbatori. Deci, ne gasim pe un loc pe care, cu c�tiva ani �n urma, nu era altceva, dec�t cum se vede alaturi de hotarul acestei M�nastiri. Asa fel le-a aratat Mila Maicii Domnului, ca au pl�ns toti cei de fata.

Dupa preasfintitul, a vorbit parintele protopop, Anton Lucian, arat�nd ca m-a ascultat din prima zi a chemarii mele de Domnul, si azi se bucura de rezultatul ascultarii ce-am facut-o de glasul Cerului. Au vorbit domnul colonel Coman Ionescu, si domnul Traian Corodeanu, care cautau cu orice prilej sa faca garda de onoare �n jurul bisericii, din toti fiii neamului nostru. Parintele Clement, a aratat �n predica greutatile prin care au trecut toti cei ce au pus umarul la zidirea acestei lucrari, si ajutorul dat de puterea divina, prin oameni, la timp.

La urma am spus si eu doua vorbe, desi nu se mai simtea nevoia de nici o completare, dar, ca sa nu fiu nerecunoscatoare, �nt�i catre Cer si apoi catre oamenii care ne-au ajutat cu banul lor, cu munca lor, si cu cuv�ntul lor acolo unde eu nu puteam merge, adica la oamenii mari. Si, pentru tot ajutorul ce l-am primit, am ridicat glas de bucurie, ca batr�nul Simion: “Acum slobozeste pe roaba ta, Stap�ne, �n pace, ca vazura ochii mei �mplinirea vointei Tale!” Adres�ndu-ma preasfintitului, protilor, autoritatilor ce erau de fata cu prefectul judetului si un grup de armata cu comandantii lui, ce erau pentru mentinerea ordinii, si tuturor credinciosilor ce stateau ca o mare �ntinsa peste tot locul M�nastirii noastre, si pe alaturi, zic, le-am �mpartasit bucuria si starea de fericire �n care ma gaseam eu si cu toti cei din staulul iubirii, urzit de Mila Maicii Preacurate! Si, multumindu-le la toti, i-am rugat ca nici o inima sa nu fie straina de aceasta Casa pe care Tatal a zidit-o, Fiul a �ntarit-o, si Duhul Sf�nt ne-a sfintit-o, pentru m�ntuirea neamului nostru scump!

Apoi, d�ndu-le Vladica arhiereasca binecuv�ntare, si sf�rsindu-se sf�nta slujba, au mers preasfintitul, preotii si ctitorii la masa de sub umbrarul ce era facut �n curte din frunze de stejar. Iar restul de lume, asez�ndu-se pe iarba verde, au fost serviti de surorile si maicile noastre cu p�ine, friptura si cas de oaie, �n cinstea praznicului Preasfintei Nascatare de Dumnezeu.

Pe a doua zi, Preasfintitul cu �nsotitorii sai au mers la gara Hanu Conachi, de unde au luat trenul spre Roman. I-am condus p�na la tren.

Pe urma, s-au �nceput la noi slujbele de zi si de noapte �n noua biserica, pe care noi o vedem mai mare si mai frumoasa ca orice catedrala!

Dupa sfintirea bisericii, vaz�nd ca ne-au ramas bani si caramida, am �nceput cladirea staretiei, �n care sa fie camerele oficiale, biroul M�nastirii, sala de primire, o chilie pentru mine si una pentru maicile si surorile ce urmau sa aiba grija acestei cladiri.

Prin toamna, a fost gata toata cladirea. Asa ca, Bunul Dumnezeu, pe l�ga biserica, ne-a ajutat sa mai facem si alte �ncaperi, care sunt tot pentru �mpodobirea “Gradinii Maicii Preacurate".

GRIJA MAMEI CERESTI

    �n acel an, tara noastra era �n razboi, si �n toate spitalele erau raniti. Primesc un sfat de la cineva ca tare bine ar fi sa putem duce de-ale m�ncarii la raniti. Facem noi un cuptor de p�ine, taiem vreo 10 gaini, si le frigem, si cu ceva cas, punem la cosuri si vrem sa plecam, eu si c�teva maici la tren, sa putem merge la spitalul din Tecuci. C�nd am fost gata de plecare, am mers �n biserica, la icoana Preacuratei sa cer binecuv�ntare pentru drum, dar nu mi-a aparut semnul “M”, de blagoslovenie, ce trebuia sa-l vad, ca sa pot pleca. Am ramas mult timp �n biserica, nestiind ce nu i-a placut Stap�nei la noi de nu ne-a �ngaduit plecarea.

Si, linistindu-ma, fara sa mai iscodesc cu g�ndul ce-ar putea fi, am desfacut cosurile si le-am dat sa le m�n�nce obstea.

A doua zi a venit la noi fratele Marin Lupoaie, care facea serviciu la calea ferata, si, fara sa-l �ntrebam noi, ne-a spus ca �n ziua ce trecuse, trenul de zece, adica cel cu care trebuia sa mergem noi, a fost bombardat de avioane straine, fugind lumea prin c�mp si ascunz�ndu-se prin semanaturi. Atunci mi-am dat seama de ce spaima si primejdie ne-a ferit Maicuta Milei, Preasf�nta de Dumnezeu Nascatoare! Si, merg�nd la biserica, am facut un Acatist de multumire!

O, Doamne, de c�te ori, c�nd vrem ceva de la Bunul Dumnezeu, si vedem ca nu ni se �ndeplineste dorinta, ne suparam si cadem �n mare �ntristare, �ntreb�ndu-ne �n g�ndul nostru ca de ce oare nu ne-a ajutat, ca doar cerem ceva ce credem ca ne poate multumi. Asa ma �ntrebam si eu �n �ntristarea mea, si a doua zi am primit raspunsul prin acel crestin. Stiutorul inimilor si a toate lucrurilor, stie ce ne trebuie, si ce ne poate face sufletul fericit, si multumit, si ne da ceea ce stie ca ne trebuie, si ne fereste de ceea ce El stie ca nu putem duce cu slabele noastre puteri. Deci, totdeauna este bine sa primim cu seninatate si voie buna, tot ce r�nduie Parintele Iubirii, Dumnezeu Preamilostivul, caci, singurul este care ne vrea binele, si aici, pe pam�nt, si dincolo de zarile acestei lumi, d�ndu-ne �n dar �mparatia Sa cea cereasca.

DE VORBA CU UN SECTAR

    Mergeam odata cu trenul spre Galati. Un om de pe banca se adreseaza catre mine asa:

- Dumneata esti Lica, cea care ai str�ns tinere si tr�ndavesti �ntr-un c�mp?!

�i raspund:

- Am fost Lica, azi sunt Maica Veronica, din Mila Maicii Domnului. C�t priveste, tinerele fete, nu le-am str�ns eu, ci dragostea lor ce-au avut-o de Dumnezeu si de Maica Preacurata, iar despre tr�ndavia ce vorbesti ca am dus-o �n acel c�mp, stii gresit si �nseamna ca vorbesti ce nu stii si nu cunosti!

- Cum nu cunosc?!

- Da, asa-i cum �ti spun eu, ca vorbesti despre un lucru de care nici n-ai auzit! Poftim, priveste pe geamul trenului ca o sa vezi pe dealul acestui c�mp, �ncolo, spre miazanoapte, ce-a iesit din tr�ndavia acelor fete pe care zici ca le-am str�ns eu!

- E, nu vreau sa ma uit!

- Bine, asa spune, ca nu vrei. Asta �nseamna ca esti lipsit de orice omenie, si de esti asa, ti-ar sta mai bine sa taci din gura!

- Iaca, n-o sa tac!

- Ei bine, atunci vorbeste, sa te cunosc ce esti, ca �ntrezaresc ca ai fi lup �mbracat �n piele de oaie!

Toata lumea din vagon sta sa vada ce-o sa iasa din aceasta discutie.

�ncepe el:

- Si ce faceti acolo?

- Ne rugam la biserica Bunului Dumnezeu, Maicii Preacurate si tuturor sfintilor, prin slujbele ce se fac ziua si noaptea, iar restul vremii ne ocupam cu diferite lucruri trebuitoare existentei.

- Da ce slujbe faceti?

- Vecernia, utrenia si Sf�nta Liturghie.

- Dar de ce spui numai Litrughiei, sf�nta?!

- Pentru ca prin Sf�nta Liturghie sav�rsita de preoti, noi capatam m�ntuirea sufletului.

- Ce zisesi?! Ca Liturghia te m�ntuie?! Sau preotii?! Sau chiar Maria cu sfintii?!

Ah, m-am stap�nit, ca eram gata sa-l pocnesc peste gura, si-i zic cu inima tremur�nd:

- Da, cu adevarat, prin Sf�nta Liturghie, prin care vine Domnul Hristos, Maica Preacurata si toti sfintii, preotul face sa se coboare cerul pe pam�nt! Prin Sf�nta Liturghie eu ma m�ntui de pacate! Pari un om ce-ai sti ceva din ale credintei, si poate esti sporit �n viata buna… Ma mir ca nu cunosti pe Iisus Hristos cel viu, din Sfintele Taine, nici dreptatea, nici mila, si nici dragostea Lui fara margini. Din cuvintele ce le-ai grait, mi se pare ca pe Sf�nta Fecioara, Maica Domnului nostru, n-o cunosti, si n-o cinstesti, si nici pe sfinti!

- De ce, ma m�ntuie ei?!

- Bine, as vrea sa stiu de ai mama?!…

- Da, �i batr�na.

- Dar o iubesti?

- Sigur ca o iubesc!…

- Foarte bine faci, e si firesc sa iubesti pe aceea care te-a purtat �n p�ntece, si te-a adus pe lume! Dar daca eu am sa adresez cuvinte de rusine si de necinste mamei tale, spune-mi, te rog, ce-mi zici?!

- Ei, cu toata credinta mea, cred ca bine nu ti-ar fi!

- Si ce mi-ai face?

- Poate ca ti-as da si o palma!

- Ah, sarace omule, care mi se pare ca esti dintre cei care ati furat Sf�nta Scriptura din biserica, caci numai biserica a fost, este si va fi aceea care a pastrat-o �n toate timpurile, si v-ati trezit voi s-o luati sub brat, si vorbiti cum va sopteste satana, despre Iisus, pentru care sunteti niste miniunosi! De c�te palme sunteti voi vrednici de la Fiul acelei Mame care a purtat �n p�ntecele ei pe acela despre care vorbiti frumos, dar, ce folos, ca nu-l gustati de loc?! Otraviti sufletele slabe, care va asculta, cu cuvintele pline de veninul sarpelui, care a �nselat si pe Eva �n rai, cu acele cuvinte pline de nerusinare si de neteama, catre Mama lui Iisus, pe care �l propovaduiti! Si, mi se pare ca nici �n Sf�nta Cruce nu credeti?!

- De ce sa cred?! Unde scrie �n Scriptura despre Cruce?

- Esti de pl�ns, omule! Te duci �n iad cu Scriptura sub brat! Ti-as putea da at�tea dovezi despre Sf�nta Cruce, dar vad ca n-am cum, ca esti asa de umflat la m�ndrie, de nu-ti �ncapi �n piele, cum spune rom�nul! Stii c�teva versete pe de rost, si gata! Cu o m�na te-ai si prins de baierele cerului, te gasesti la poarta raiului, si te certi cu Sf�ntul Petru, care ti-a �ncuiat usa cu smerenia si cu lacrimile pocaintei ce le-a avut toata viata! Eu stiu ca un bun crestin este �mbracat cu haina smereniei, st�nd ca o oaie bl�nda, condus de pastorul ei sufletesc, si crez�nd fara sa ispiteasca lucruri pe care mintea lui slaba nu le poate nici atinge. As vrea sa stiu �n ce credinta te-ai nascut, si de esti botezat?!

- �n care esti si dumneata acum, �n plus ca eu mi-am completat botezul, asa cum si l-a completat si M�ntuitorul la treizeci de ani, nu s-a lasat numai cu taierea �mprejur, care �nseamna botezul, la evrei!

�n grozava ratacire te gasesti, omule al lui Dumnezeu! Dar, spune-mi, te rog, de c�nd este credinta mea, si de c�nd este credinta �n care te gasesti acum, si ce crezi?! Ca eu sunt o fiinta pacatoasa, zamislita si nascuta �n pacate, dar credinta �n care cred, este dreapta, ortodoxa, si aceasta crestinatate tine de 2000 ani, iar a dumnitale e o secta nascocita de un om m�ndru ca si dumneata!

- Cine-i acel om de care-mi vorbesti?!

- A, nu-l stii?!

- Liturghia dvs. este o idolatrie!

- Daca Sf�nta Liturghie ar fi o idolatrie, cum zici dumneata, atunci diavolul ar fi �nvatat pe Luther s-o propovaduiasca mai departe, cum a facut cu celelalte greseli ale lui. Stap�nul nostru, Iisus Hristos, cel rastignit pe Sf�nta Cruce, �si repeta lucrarea sa de m�ntuire prin Sf�nta Liturghie. Toate tainele sunt pline de maretie, dar Sf�nta Liturghie le �ntrece pe toate. Sfintele Taine sunt ca niste vase ce contin mila dumnezeiasca pentru cei vii, Sf�nta Liturghie este oceanul nesecat al darniciei dumnezeiesti pentru cei vii, si pentru cei morti! Mi se pare ca n-aveti nici Taine, nici Sf�nta Litrughie?!

- Noi avem Sf�nta Scriptura, si nu ne mai trebuie nimic!

- Da, am mai spus, ati furat-o de la biserica, cea care v-a pastrat-o de aproape 2000 de ani, si mergeti cu h�rtia ei, nu cu sfintenia ei, �n iad! Fiindca �n h�rtie, si nu �n litera credeti, nu �n puterea ei de m�ntuire, care se da numai prin Biserica lui Dumnezeu. Si, ce sa va mai vorbesc mult?! Ca-i vadita ratacirea dumnitale, �ntruc�t ai lepadat al doilea izvor de credinta, dupa Sf�nta Scriptura, care este Sf�nta Traditie, fara de care nu ne putem m�ntui, chiar de-am sti Sf�nta Scriptura din doasca-n doasca! Numai Sf�nta Traditie ne-a pastrat noua toate comorile de taina, si toate lucrurile sfinte, pe care din Duhul Sf�nt le-au sav�rsit Sfintii Apostoli, le-au lasat prin viu grai ucenicilor lor, episcopilor, preotilor, diaconilor, p�na �n zilele noastre, si p�na la sf�rsitul veacurilor.

- Unde va sunt episcopii, preotii si diaconii?! N-avem nevoie de ei!

- Nu aveti nevoie de ei, ca sunteti lepadati de Dumnezeu, fatarnici si lupi rapitori de suflete! Vai de sufletele voastre, ca sunteti ca o frunza pe apa, care-i dusa pe valuri �ntr-un necunoscut. Sa stiti ca, de-ati vietuie ca sfintii, daca iesiti afara din corabia m�ntuirii, care-i Sf�nta Biserica, va �nnecati, si nu va m�ntuiti �n veac de veac! Dumnezeu iubeste pe un om plin de pacate, dar care ram�ne �n biserica, si se pocaieste cu ajutorul Sfintelor Taine si al preotilor sfintiti de Duhul Sf�nt, dec�t pe unul m�ndru ca dumneata! Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa te lumineze si sa te aduca pe calea m�ntuirii!

Si, cobor�nd la Galati, am aflat de la cineva ca acest necunoscut era adventist. Doamne, lumineaza-i cu un ceas mai devreme de a-si da sufletul, ca sunt pierduti!

VISUL JUDECATII

    Am sa va povestesc acum un vis de-al meu, �n care mi-am vazut judecata.

M-am visat ca eram pe un loc necunoscut si cineva mi-a spus ca trebuie sa merg la judecata.

Si, deodata, m-am vazut �naintea a trei barbati, care aveau fiecare �n fata lor o masa, si pe masa c�te o carte foarte mare, ca de abia �ntorceau filele si se uitau cu multa grija pe ele. Cel de l�nga mine �mi sopteste ceva:

- Cel din mijloc este Dreptul Judecator, Stap�nul Hristos, si tace.

Eu ma uitam la d�nsii cum rasfoiau cartile, fara sa vorbeasca �ntre ei sau sa faca alta miscare.

Domnul Hristos si cei doi oameni, care nu stiam cine sa fi fost, erau �mbracati �n haine necunoscute, si numai �nfasurati cu o p�nza foarte fina, de culoare verzui, deschisa, foarte frumoasa, si aveau capetele goale.

C�nd iau seama la mine, si eu eram �mbracata cu astfel de haine, cu capul gol si cu parul lung, lasat pe spate. C�nd m-am vazut �n felul acesta, am �nceput asa sa tremur, si ma �ntrebam eu de unde am aceasta �mbracaminte, si asteptam din clipa �n clipa sa primesc dojana sau �ndepartarea mea din fata Stap�nului.

Cel din dreapta se uita la mine bl�nd, iar cel din st�nga era furios, si cauta �n carte asa de repede, ca nu i se mai vedeau degetele. Eu am �nceput sa-mi capat linistea, si-mi ziceam ca din pricina repeziciunii, nu va mai vedea nimic din cele scrise, si nu vream sa-l mai privesc, uit�ndu-ma numai la Dreptul Judecator.

Deodata vad pe Stap�nul Hristos ca se uita la mine si z�mbeste. �n acea clipa am simtit ca Domnul m-a iertat de toate greselile mele, si c�nd am vazut ca toti trei au �nchis cartile, marea bucurie ce-am avut-o n-o pot descrie, si �n aceasta fericire m-am desteptat!

O, Iisuse, nume scump si dulce, ajuta-mi sa-mi duc viata �n asa fel, ca atunci c�nd voi veni la Dreapta Ta Judecata, nu �n vis, ci aievea, sa primesc dumnezeiescul sur�s, ca �n acest vis! Iar pe tine, iubitul meu �nger pazitor, te rog sa fii totdeauna l�nga mine, oprindu-ma de la cele rele, si, �ndem�ndu-ma sa fac cele bune si placute Domnului si Maicii Sale Preacurate, ca la ziua cea mare sa-ti aduc Tie bucurie, iar mie, m�ntuire!

Eu cred ca aceasta judecata ce-am visat-o �n vis este �nfatisarea omului adus de �ngerul sau pazitor, dupa parasirea acestei lumi �n care ne gasim noi.

Ah, momentul acela p�na �ti primesti raspunsul, este ne�nchipuit de greu, caci nu stii ce te-asteapta!