Acest Sf�nt Lacas s-a �ntemeiat �n anul 1938 prin vedeniile Dumneziesti avute de maica Veronica, fosta sora Vasilica Barbu Gurau.

Maica Veronica s-a nascut la 26 august 1920 �n comuna Tudor Vladimirescu, din parinti evlaviosi.

De la v�rsta de 9 ani, c�nd a ramas orfana si p�na la v�rsta de 17 ani, c�nd a cercetat-o Dumnezeu, a avut parte numai de lacrimi si necaz, gust�nd din plin amarul strainatatii. Prin chemare sf�nta, Maica Veronica si-a �nchinat toata viata Domnului, care, dupa voia Lui nepatrunsa, a gasit-o unealta vrednica pentru a-si descoperi prin ea mila Sa catre neamul rom�nesc. Pe locul unde i s-a aratat Dumnezeu, Maica Domnului si alti sfinti din Cer, la �nceput era un lan de porumb iar acum este un asezam�nt m�nastiresc unde locuiesc aproape trei sute de calugarite fecioare, condusa cu multa �ntelepciune de catre maica stareta Veronica. Aceasta m�nastire fiind povatuita de Maica Domnului a devenit un loc sf�nt si sfintitor la care alearga mii si mii de credinciosi din toate colturile tarii pentru ca se fac nenumarate minuni si vindecari, at�t trupesti c�t si sufletesti. �n acest lacas dumnezeiesc se face o mare lucrare de m�ntuire si de �mbisericire a sufletelor. Aici s-au �nchinat si au slujit nenumarati preoti, mitropoliti si chiar patriarhul tarii.

Aceasta dragoste a Maicii Domnului porneste spre gradina Vladimiresti mii de rom�ni evlaviosi de prin Moldova, Ardeal, Banat, Maramures, Bucovina, Oltenia, Dobrogea si din alte parti. Multi vin pe jos nem�ncati, de la departari mari. Cine ar putea sa-si stap�neasca pl�nsul si dorul evlaviei �n fata c�rdurilor nesf�rsite de batr�ni si batr�ne cu plete albe, care vin pe jos �mpreuna cu cei mai tineri, ca sa cinsteasca pe Maica Domnului si sa se pocaiasca de pacatele lor?

La praznice mari, c�nd casa M�ntuitorului nu-i poate adaposti pe toti, cei mai multi dorm fericiti afara, av�nd ca asternut tarina blagoslovita de Dumnezeu, iar ca �nvelitoare Cerul dupa care sunt �nsetati. Precum un pom se cunoaste dupa roade, daca este bun sau rau, tot asa lucrarea de la Vladimiresti, pentru ca a dat si da Bisericii Ortodoxe Rom�ne, roade minunate si binecuv�ntate.

Iata care sunt roadele: prin mijlocirea Maicii Domnului si cu darul lui Dumnezeu, M�nastirea Vladimiresti mii de suflete �ntareste �n credinta, mii de suflete au scapat de patimi grele: de curvie, de betie, de fumat, de �njuraturi. De m�nii si de altele. Multi s-au izbavit de pagube, de napastuiri, de blesteme, de felurite sc�rbe si necazuri si vrajitorii. Prin rugaciunile de la Vladimiresti, multe familii �nvrajbite au dob�ndit linistea sufleteasca, pace �n casa, buna �ntelegere si binecuv�ntarea de la Dumnezeu. Nenumarati bolnavi, orbi, muti, schiopi, paralizati, epileptici cuprinsi de frica si de boala cea rea s-au vindecat cu desav�rsire. Chiar unii nebuni adusi �n lanturi s-au �ntors sanatosi la casele lor. Aici toti necajitii gasesc alinare, iar cei cazuti �n prapastia deznadejdii primesc ajutorul Maicii Domnului care scapa pe om de orice necaz. Nu numai rom�ni, ci si crestini din alte neamuri si chiar de peste hotarele tarii noastre au alergat laVladimiresti pentru folos sufletesc. Scrisorile lor de multumire si de ad�nca recunostinta pentru Maica Domnului sunt marturii ale ajutorului primit de la Dumnezeu, care miluieste pe toti cei ce-L cauta cu credinta tare.

La Vladimiresti, mai scump dec�t toate este ca bunul Dumnezeu l-a ales loc de pocainta, loc de vindecare a sufletelor de pacate, caci �nsusi M�ntuitorul a poruncit asa: „Aici se vor vindeca suflete" (vedenia din ziua de 9 sept. 1938). Spre bucuria sfintei noastre Biserici Ortodoxe, aici �nvie mii de suflete din moartea pacatului si scapa pe om de os�nda vesnica a iadului prin sf�nta spovedanie si sf�nta �mpartasanie, viata si m�ntuirea noastra.

Harul revarsat la Vladimiresti cu oarecare prisosinta dupa voia cea nepatrunsa a lui Hristos, stiutorul inimilor, nu este deosebit de al celorlalte biserici, ci este �ntru totul acelasi Har, care lucreaza �n toate bisericile din tara noastra si din lumea �ntreaga. Astfel, m�nastirea Maicii Domnului de la Vladimiresti este un madular viu al Bisericii Ortodoxe ecumenice. Pentru toate acestea, vedeniile Maicii Veronica, precum si toata lucrarea dumnezeiasca de la Vladimiresti are �ncuviintarea deplina a Bisericii si binecuv�ntarea Sf. Sinod. Dumnezeu si Maica Domnului sa binecuv�nteze pe toti cinstitorii vedeniilor Maicii Veronica de la Vladimiresti. Pe cei care nu le cinstesc, ba chiar scriu �mpotriva si vorbesc, noi nu-i os�ndim, caci singuri se os�ndesc si ne rugam ca Domnul sa-i miluiasca iar Maica Domnului sa-i acopere necontenit cu sf�ntul Ei Omofor.

Cartea aceasta cuprinde toate vedeniile pe care le-a avut Maica Veronica. Cititorii acestei carti sunt rugati sa rasp�ndeasca �ntre credinciosi aceste minuni ale lui Dumnezeu, ca prin ele sa se �ntoarca la credinta , sa vina la pocainta, sa se m�ntuiasca c�t mai multe suflete.

C�nd eram de 7 ani, �ntr-o dimineata, cum mergeam eu la scoala, dupa ce am trecut calea ferata, am vazut de la rasarit un norisor alb care m-a �nvaluit. N-am auzit si n-am vazut nimic. Ma simteam ca �ntr-o baie, dar nu stiu ce poate fi ca am strigat, speriata pe mama mea. Apoi norul s-a ridicat spre rasarit si eu am mers mai departe la scoala. C�nd am ajuns �n clasa, domnisoara �nvatatoare m-a �ntrebat de ce am �nt�rziat si ce am de sunt palida si schimbata la fata. Eu i-am spus toate cele �nt�mplate pe drum. Tin minte ca d�nsa mi-a spus asa:

– As vrea, Vasilico, sa traiesc sa vad ce va fi cu tine!

�nainte de a muri mama mea, eu pl�ngeam la patul ei si o rugam sa nu ma lase singura, caci fratii mei toti ma urau fiindca eu eram de la alt tata. Atunci, parca o aud si acum cum �mi zice, printre lacrimi:

– Daca eu plec, Lico, n-o sa ai pe nimeni, dar roaga-te la Maica Domnului sa-ti fie mama.

Apoi m-am m�ng�iat ca totusi nu ram�n singura.

�ndata dupa moartea mamei, ceilalti frati au hotar�t sa ma �ndeparteze de acasa si nu voiau sa-mi dea nimic, nici perna primita de la nana (nasa mea de botez). Atunci stiu ca m-am dus �n iatac; �n bucataria de iarna, unde a zacut si a murit mama si am pl�ns mult la Maica Domnului. Deodata am auzit o voce oft�nd:

– Nu mai pl�nge, vei fi mai fericita ca toti!

�n seara de 13 octombrie 1937 am visat ca eram pe o c�mpie verde si vad ca vine o femeie �nalta si subtire, cu rochie neagra, lunga p�na �n pam�nt, parul pe spate at�rn�nd p�na la genunchi si o naframa neagra pe cap, care at�rna p�na jos.

Eu c�nd am vazut-o de departe, am zis:

– Este mama mea care e moarta...si c�nd am zis aceste cuvinte, apare �mprejurul ei o raza de lumina. Atunci am zis:

– Nu este mama mea, nu este mama mea.

Ea veni cu pasi rari �n fata mea si �mi zice:

– Vasilico, tu n-ai sa te mai duci cu fetele unde te-ai dus p�na acum. De ce ti-ai taiat parul capului, nu stii ca este podoaba lui Dumnezeu?

Eu i-am raspuns:

– Nu stiu Preasf�nta, dar sa ma ierti ca la noi �n sat toate fetele sunt retezate si mi-am retezat si eu parul.

Preasf�nta �mi zice cu voce bl�nda:

– Tu n-ai sa mai fii ca fetele de la voi, vezi cum ma port Eu?

Eu i-am raspuns:

– Da, vad!

– �ti place tie?

Eu �i raspund:

– Da, �mi place.

– Asa ai sa te porti �n veci, �n negru si cu parul pe spate si �mbrobodita, capul tau descoperit soarele sa nu-l vada.

Eu am �nceput sa pl�ng si i-am spus:

– Prea Sf�nta, eu doar nu sunt femeie maritata sa stau numai �mbrobodita. D�nsa �mi zice:

– Asa ai sa stai, ca destul femeile maritate vin cu capul descoperit �n fata Sf. Altar. Tu sa te rogi cu naframa neagra pe cap.

Apoi m-am desteptat ca dintr-un vis si ma g�ndeam cu mare atentie la aceste minunate cuvinte.

�n ziua de 15 octombrie 1937, am avut un vis �n care mi-a aparut un t�nar de o frumusete rara, �mbracat ca un mocan, cu o manta.

El �mi zice:

– Vasilico, sa mergi la preotii din comuna voastra, la primar si sa spui la sateni sa faceti o cruce cu chipul M�ntuitorului Hristos pe ea, pentru iertarea pacatelor.

Eu i-am raspuns:

– Bine, am sa ma duc.

Apoi a disparut.

Dupa aceasta descoperire, eu m-am g�ndit la tot ce-mi spusese acest t�nar, am povestit la parintii mei care ma cresteau, apoi am spus preotilor si primarului.

    �n ziua de 22 octombrie 1937, c�nd eram la cules de porumb cu sora mea Ghinita, la ora 10 ziua, am simtit o dogoare de foc, care ma dogorea la fata, la m�ini si la picioare. Ma uitam sa vad cine face focul si n-am mai vazut pe nimeni. Ma �ntorc catre sora mea si �i spun:

– Ghinito, cine o fi fac�nd focul?

Ea, care nu simtea nimic �mi zice:

– Trebuie sa fii nebuna, Lico! (asa �mi zicea acasa ) cine sa faca focul prin ciocani?

Eu �i raspund:

– Vad ca fum nu se vede.

Atunci m-a cuprins o frica si �ncep sa fac sf�nta Cruce si zic:

– Maicuta Domnului, vrei sa ma prapadesti?

Dar de ce ma �nchinam, fierbintelile dispareau si nici frica nu aveam. Ies la drumul mare de prin mijlocul bucatii sa ma uit daca vine tata de acasa. Tata nu venea, dar ce sa vezi? T�narul pe care-L vazusem �n vis, cu o saptam�na �nainte, venea spre mine. C�nd L-am vazut, m-am g�ndit: ce sa fie cu acest t�nar? Teama de el nu aveam, fiindca aceasta persoana �mi era cunoscuta din vis. Se apropie de noi si-mi da buna ziua. Eu i-am multumit si ma �ntreaba:

– Mai aveti de cules?

Eu i-am raspuns ca mai avem.

– Dar singure culegeti?

Eu �i raspund:

– Singure culegem, tata a plecat acasa cu un car de bostani si noi culegem jos.

El �mi zice:

– Bine faceti, dar pe mine ma cunosti?

Eu �i raspund ca �l cunosc, ca diseara — saptam�na l-am vazut �n vis.

El �mi zice:

– Adevarat este, dar ce ti-am spus, ai ascultat?

Apoi ridica m�na spre rasarit si-mi zice:

– Uite tu aici!

Eu m-am uitat si vad pe norii Cerului lumina mare de statura unui om care stralucea ca soarele. Eu, c�nd am vazut aceasta lumina am zis:

– Ce sa fie?

El �mi zice:

– Ce, nu cunsti?

Eu �i raspund:

– Cum sa cunosc la asa departare?

El �mi zice:

– Mai uita-te odata!

C�nd ma uit a doua oara, aceasta lumina stralucea mai tare. Eu �i spun:

– Nu e prapadul lumii?

El �mi zice:

– Nu este nimica. Mai uita-te odata!

Atunci ma uit a treia oara; aceasta lumina se apropie de noi si vad un om �n mijlocul ei. Atunci �i spun t�narului:

– Vad un om!

T�narul �mi zice:

– Este M�ntuitorul, nu te teme!

Pe mine atunci m-a cuprins un cutremur, caci ma g�ndeam cum o sa stau �n fata M�ntuitorului, cine stie cum are sa vorbeasca si n-am sa stiu ce sa-i raspund.

Dar t�narul �mi zice:

– Nu te teme de aceasta, sa vezi ce bl�nd vorbeste!

Atunci sora mea, vaz�ndu-ma schimbata la fata si auzind ce vorbesc, �mi zice:

– Ce-i cu tine, Lico? Te-ai schimbat cu totul. Ce vezi si cu cine vorbesti ca eu nu vad nimic.

Atunci eu �i raspund:

– Acesta este t�narul care mi-a spus sa facem Sf. Cruce.

Ea �mi zice:

– Cum tu �l vezi si eu nu-l vad? N-am si eu ochi ca si ai tai?

Eu am tacut din gura ca am vazut ca acea persoana ce venea pe norii Cerului, �nconjurata de lumina, a venit �n dreptul nostru si cobor� �n jos �n fata noastra, sus de la pam�nt de jumatate de metru. Eu, c�nd am vazut acea persoana, nu mi-a mai fost frica, caci avea o fata bl�nda, ochi albastri si lini, barba blonda, mustatile la fel, rasucite si bagate �n barba, parul �n doua parti, lasate pe umeri, facut inele, �mbracat �ntr-o mantie alba, lunga p�na jos de I se vedeau degetele de la picioare si larga la m�neci. Unde sta cu picioarele, avea ceva alb, iar �n jurul lui o raza de lumina. Eu, c�nd L-am vazut asa de frumos, �l priveam, nemaiput�ndu-ma satura de frumusetea Lui. El �mi da buna ziua. Eu �i multumesc si El ma �ntreaba:

– Mai aveti de cules?

Eu �i spun:

– Mai avem.

El �mi zice:

– Dar singurele culegeti?

Eu �i raspund:

– Tata a plecat acasa cu un car de bostani si noi culegem jos.

El �mi zice:

– Bine faceti!

Apoi �ntinde m�na catre t�nar si �mi zice:

– Pe acest t�nar �l cunosti tu?

Eu �i raspund ca �l cunosc, ca diseara saptam�na l-am vazut �n vis.

El �mi zice:

– Dar ce ti-a spus, l-ai ascultat?

Eu �i spun:

– Da, l-am ascultat.

El �mi zice:

– Dar la preoti si la primarie ai spus?

Eu �i raspund:

– Da, le-am spus.

El �mi zice:

– Te-au crezut?

Eu �i raspund:

– Atunci am vazut, c�nd le-am spus, ca m-au crezut, dar �n urma nu stiu ce-or mai fi vorbit.

Eu, ca cel ce nu mai vazusem niciodata asa om, ma uit cu mare atentie la El.

El �mi zice:

– Ce te uiti asa la Mine? Oare nu Ma cunosti?

Eu �i spun:

– De unde sa Te cunosc? De c�nd sunt asa om n-am mai vazut!

Si �mi zice atunci:

– Nici n-a fost dar nici nu este. Eu sunt Lumina Lumii. Eu sunt M�ntuitorul vostru care m�ntuie toata lumea.

Eu am �nceput sa ma �nchin, mir�ndu-ma si spuneam:

– Eu p�na acum nu te-am mai vazut.

El �mi zice:

– Nu ma arat la toti si nici totdeauna.

Apoi �mi spune:

– Sa spui la preotii din comuna voastra si la sateni sa deschida sf�nta Biserica, ca este pacat c�nd face preotul sf�nta slujba afara, trece lumea pe drum si r�de, nu-si ia palaria din cap sa respecte sf. Biserica.

Atunci eu �i spun:

– Lasa, ca am sa le spun (fiindca biserica noastra fusese �n reparatie si preotii faceau slujba �n pridvor).

Apoi �mi zice:

– Mergi sa ne petreci p�na la capat?

Eu �i spun:

– De ce sa nu merg?

Lepad sacul de la g�t, care era cu porumb si-l las jos. Sora mea Ghinita, c�nd a vazut ca am lasat sacul jos, a �nceput sa tipe. Atunci ma �ntorc catre d�nsa si �i zic:

– De ce tipi, tu , Ghinito?

Ea �mi zice:

– Cum sa nu tip, o fierbinteala de foc m-a ajuns si un b�nzar b�z�ie sa-mi ia auzul.

Eu, care nu simteam nimic, �i spun:

– Fii pe pace si vino si tu dupa mine!

Si ma �ntorc iarasi catre M�ntuitorul. C�nd am dat sa pornesc, M�ntuitorul a trecut �n dreapta mea, iar t�narul �n partea st�nga. Am plecat pe drumul de la mijlocul bucatii si ma uit la M�ntuitorul cum mergea prin aer. Am ajuns la gramada de porumb unde culesesem si pusesem jos. Acolo era si cosul cu m�ncare �nvelit �n bulendre (haine). Sta �n loc si �mi zice:

– Ce aveti voi �n cos? Oare m�ncati voi de dulce azi? Eu �i raspund:

– Nu m�ncam de dulce, ca e sf. Vineri. Mama ne-a pus noua poame.

– Asa sa spui la lume, ca sunt trei zile de post pe saptam�na: lunea, miecurea si vinerea.

Eu, care stiam ca sunt numai doua zile de post, �i raspund:

– Bine, am sa le spun. Da stiu ca lumea n-are sa ma creada, caci stiu ca lunea nu e zi de post.

El atunci iar �mi zice:

– Lasa, am Eu grija, cine o sa creada, bine, cine nu, am Eu grija, tu esti datoare sa le spui. Vezi, colea v-am dat papusoi sa nu muriti de foame si tot felul de roade aveti pe fata pam�ntului si lumea tot rea este. Eu de mult am voit sa va pierd, dar nu M-am �ndurat de ruga Maicii Mele, ca sta pururea �n genunchi si se roaga: „Iarta-i si de asta data! Si oamenii o �njura si o necinstesc si ea are rani la genunchi st�nd si rug�ndu-se pentru voi".

Eu am �nceput sa pl�ng si am zis:

– Cred ca asa o fi, suntem rai, si am dat sa pornim iarasi.

Apoi �mi zice:

– Cuvintele pe care le-ai vorbit cu Mine sa le spui la lume si sa nu te rusinezi.

– Lasa, ca am sa le spun si de ce sa ma rusinez, dar stiu ca lumea nu are sa ma creada.

– Lasa sa nu te creada, ca va vedea ea c�nd va veni focul cel mare si moartea cea �nfricosatoare, atunci va fi prea t�rziu.

Eu �l �ntreb:

– Matale de ce nu calci pe pam�nt?

Lasa privirea �n jos si, putin z�mbind �mi zice:

– Eu nu calc pe pam�nt, ca pam�ntul s-a spurcat.

Eu �i raspund:

– Cred ca asa o fi.

Apoi se �ntoarce cu fata catre mine, av�nd degetele �n forma sfintei Cruci si �mi face semnul sfintei Crucii �n fata, zic�ndu-mi:

– Sa Ma asculti!

Eu i-am raspuns:

– Lasa, ca am sa te ascult!

Apoi se �nalta la Cer catre rasarit iar eu am ramas uit�ndu-ma dupa D�nsul p�na S-a acoperit de nori. Am ramas cu sora mea si cu t�narul care �mi zice:

– Ia seama bine, acesta este M�ntuitorul Hristos, are sa mai vina la tine, sa nu-ti mai fie frica.

Eu �i raspund:

– Nu-mi este frica de-acum, ca-L cunosc.

T�narul �mi zice:

– Mergi la cules!

C�nd �ntorc capul sa vad pe unde se duce, vad ca parca �l luase un v�nt si trupul lui s-a prefacut �ntr-un abur. Atunci am cunoscut puterea lui Dumnezeu. M-am �ntors cu sora mea la cules, i-am povestit si ei ce vazusem si ce vorbisem. Ea �mi zice ca n-a vazut nimic, doar un zgomot a auzit. �ntre timp, a venit si tata caruia i-am povestit �nt�mplarea. Rabdare nu am mai avut ca sa mai lucrez si am mers �n sat la parintele paroh si la domnul primar carora le-am povestit si lor vedenia. Parintele paroh a facut cunoscut la autoritatile bisericesti, iar domnul primar, la popor.

– Vasilico, aveti sa puneti sf�nta Cruce �ntr-un loc unde sunt 15 crime facute, acolo este varsat s�nge de crestini.

Apoi a disparut.

�n ziua de 27 noiembrie 1937, veneam de la sf�nta biserica, ajung�ndu-ma din urma o femeie. Pe drum vorbeam cu d�nsa despre credinta. Am ajuns �n dreptul portii noastre, av�nd �n m�na o sticla cu aghiazma. Ca si c�nd mi-ar fi tras-o din m�na cineva, a cazut jos pe o piatra fara a se strica, numai g�tul a sarit, parca l-ar fi retezat cineva. Desi sticla era rasturnata, aghiazma nu s-a varsat de loc. Am luat-o de jos si am intrat �n casa povestind si parintilor �nt�mplarea. Am intrat �n alta camera ca sa ma dezbrac de haine si deodata, vad ca trece prin fata mea o pasare alba, care se aseaza pe umarul drept si aud ca-mi zice cu glas omenesc:

– Nu te dezbraca, iesi afara!

Am iesit afara, c�nd ce sa vezi, t�narul de mai �nainte �mi zice:

– Haide sa-ti arat unde sa asezi sf�nta Cruce.

C�nd mi-a zis t�narul aceste cuvinte, m-am pomenit �ntr-o clipa pe un loc cunoscut de mine si �mi zice:

– Stai aici si fii smerita!

Deodata, vad ca apare de la rasarit un nor care sta sus de la pam�nt, iar �n mijlocul lui vedeam pe M�ntuitorul care �mi vorbise asa mai �nainte. Abia �i auzeam glasul de sus ce era. �n m�na dreapta tinea un toiag, cu care face semnul crucii si �mi zice:

– Aici am ales locul �n fata vrajmasilor mei, aici o sa puneti sf�nta Cruce, care este puntea voastra de trecut la Mine.

Eu i-am raspuns:

– Bine, aici avem s-o punem.

– Sa spui la preoti ca �n fiecare vineri sa se faca slujba la aceasta sf�nta Cruce.

El �mi face semnul Crucii si �mi spune sa ascult ce va spune t�narul si dispare �n nori. Plec�nd apoi cu t�narul spre casa, �mi zice:

– Cunosti locul ?

Eu �i raspund:

– Da �l cunosc.

El �mi zice :

– Tu stii cine sunt eu?

Eu �i raspund:

– De unde sa stiu ?

– Eu sunt Simion St�lpnicul.

Atunci eu am zis:

– Bine.

El �mi zice:

– Vasilico, tu te vei purta de azi �nainte �n negru si �mbrobodita.

Eu i-am fagaduit ca asa ma voi purta.

Apoi, el �mi zice:

– Sa spui la lume ca orice om ce va fi certat cu neamul, cu vecinul, cu orice om, sa se �mpace si sa nu mai traiasca �n ura si �n dusmanii, ci sa se iubeasca unii pe altii. Sa le spui sa nu mai fure, sa nu mai lucreze duminicile si �n zilele de sarbatoare. C�nd aude clopotul, sa mearga la biserica. Sa nu mai �nhame caii si boii la carute, duc�ndu-se pe la treburile lor, ca e mare pacat. Duminica e zi de odihna, trebuie sa se odihneasca si animalele. Sa le spui sa nu mai �njure de lucruri sfinte, ca-i pacat de moarte. Sa le spui sa tina cele patru posturi de peste an si zilele din cursul saptam�nii.

Eu �i raspund la cuvintele lui:

– Bine, am sa le spun.

Apoi el ma �ntreaba:

– Dar c�nd veneai de la biserica, ai vazut pe diavolul �n calea ta ?

– Nu l-am vazut!

– N-ai fost atenta, dar diavolul ti-a iesit �n cale si ti-a luat sticla din m�na, ca sticla sa se sfarme, aghiazma sa se verse si tu sa faci pacat. Ai vazut ca sticla nu s-a sfar�mat?

Eu �i raspund:

– Da , am vazut.

Se da c�tiva pasi mai departe de mine si �mi zice:

– Mergi sanatoasa !

Atunci vad ca parca l-a luat un v�nt si trupul lui s-a prefacut �ntr-un abur. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sf�nta Cruce s-a facut pe acel loc si sfintirea a fost pe ziua de 10 decembrie 1937.

�n ziua de 12 decembrie 1937, dimineata, am fost la biserica. Dupa ce s-a spus Crezul, vad ca drept la sf�nta Usa Imparateasca, sus pe sf�nta Catapeteasma, pe Domnul Iisus Hristos, se uita peste toata lumea care era �n biserica. Se muta drept la sf�nta icoana a M�ntuitorului si �mi face semn cu m�na sa ma duc la El.

Eu m-am dus �n fata M�ntuitorului si stam sa vad ce-mi zice. Si �l aud:

– Ai venit la biserica, Vasilico ?

– Da, Doamne.

– Baga de seama, dupa ce se termina slujba, �nsotita de preoti, voi face o minune.

Eu �l �ntreb:

– De bine, Doamne ?

– Da, de bine.

Apoi, a tacut. Eu nu am mai avut rabdare si am plecat la sf�nta Cruce, �nsatita de lumea din biserica, care m-a vazut ca am plecat. N-a trecut mult timp si au venit si preotii la sf�nta slujba ca sa sav�rseasca slujba. Aceasta sf�nta slujba, parintele paroh a predicat la lume. Apoi, am spus la timp toate c�te vorbisem si cum si vazusem pe M�ntuitorul. Vad deodata o umbra �n partea dreapta. Aceasta umbra �mi dadea peste m�na dreapta si ceva ma facea sa ma uit �n sus. Prima data c�nd m-am uitat, am vazut deasupra preotilor un om batr�n cu barba alba si par stufos, care sta cu m�inile �ntinse deasupra preotilor. Eu, c�nd L-am vazut, am lasat privirea �n jos, ca nu puteam privi la El. Nu a trecut mult timp si umbra �mi da iarasi peste m�na dreapta. Iarasi m-am uitat �n sus, atunci vad ca sta deasupra preotilor Domnul Iisus Hristos, care vorbise cu mine. Eu c�nd L-am vazut, L-am cunoscut si am zis �n mintea mea ca e M�ntuitorul.

Apoi, dintre bolnavii care erau adunati �mprejurul sfintei Cruci, vad ca se ridica o femeie pl�ng�nd cu hohote, spun�nd multimii care era acolo:

– Uitati-va, eu sunt Profira de la Malu, din judetul R�mnicul Sarat. De doi ani si jumatate de c�nd sunt cu m�inile �ntepenite la piept si acuma bunul Dumnezeu s-a milostivit si mi-a dat drumul. Uitati-va, pot sa fac semnul sfintei Cruci si pot sa misc m�inile !

Dupa aceasta, preotii ascult�nd cuv�ntul M�ntuitorului, faceau slujbe �n fiecare zi.

�n ziua de 17 decembrie 1937, c�nd �mi faceam rugaciunea, mi-a aparut M�ntuitorul �nconjurat de raze de lumina si mi-a vorbit:

– Roaga-te pentru cei care sunt departati de Biserica, ca-i greu de sufletul lor!

Eu i-am raspuns

– Da Doamne

– Tu sa spui la toata lumea sa mearga la biserica, �n fiecare duminica si sarbatoare, ca de pacatosi ce sunteti, urmeaza ca de acasa p�na la biserica, �n genunchi sa mergeti, ling�nd tar�na pam�ntului, dar voi nici pe picioare nu va duceti. E greu de voi! Sa spui la lume asa: daca n-au sa se pocaiasca, am sa trimit o ploaie cu foc si pucioasa.

Iar eu am raspuns:

– Bine, Doamne asa am sa spun.

Dupa aceea, s-a facut nevazut.

�n ziua de Boboteaza, anul 1938, c�nd eram la Biserica si se sav�rsea sf�nta Liturghie, am vazut �n sf�ntul altar, st�nd sus, deasupra sfintei mese, M�ntuitorul �mbracat ca un preot cu vesminte si �nconjurat de multi �ngeri albi ca zapada si mari si mici. C�nd citea preotul sf�nta evanghelie, ieseau �ngeri multi mici din sf�ntul altar si se asezau pe umarul drept la toti cei care stateau �n genunchi, iar pe cei care erau �n picioare, �i ocoleau si apoi intrau �n sf�ntul altar. C�nd a iesit preotul cu sfinele daruri, iarasi am vazut cum o multime de �ngeri care se asezau pe umeri la oamenii care stateau �n genunchi. Iar deasupra preotilor erau trei �ngeri si au trecut fiecare la locul lor. C�nd au intrat preotii �n sf�ntul altar, au intrat si �ngerii, fiecare la locurile lor. Si M�ntuitorul a stat tot timpul �nconjurat de �ngeri deasupra sfintei Mese, p�na la terminarea slujbei.

�n ziua de 28 ianuarie 1938, dupa ce s-a terminat sf�nta slujba la sf�nta Cruce, a predicat parintele paroh al comunei noastre. Apoi m-am suit la si eu pe tribuna si �n timpul c�nd tineam cuv�nt catre popor, a aparut �ntr-un nor M�ntuitorul, care mi-a spus:

– Vasilico, sa spui lui Ioan Jalba si Stefan Nedelcu sa faci o cruce de lemn de cinci metri �naltime si dupa aceasta sa mergi la Ioan Cucu si Nedelcu Lupoaie si asemenea sa faca o cruce de cinci metri �naltime. Sa te duci la proprietarul Gogu Gheorghiade din comuna Serbanesti si sa-i spui sa faca o cruce de cinci metri �naltime.

Eu atunci �i spun:

– Doamne, de ce ma trimiti la aceste persoane si la acest boier, caci pe acest boier eu nu-l stiu.

– Nu spune ca nu-l stii, ca Eu te voi �ndrepta la el.

Dupa aceasta �mi spune:

– Mergi si la Dumitru Ciobotaru si c�te trei sa faca o sf�nta Cruce de noua metri �naltime.

Eu �i raspund:

– Da, Doamne, am sa le spun.

Apoi, �mi zice:

– Sa-mi urmezi ca sa-ti arat locul unde trebuiesc asezate.

El mi-a zis:

– Sa ai �n m�na ta patru lum�nari si unde ti-oi lasa semnele, sa faci cu lum�narea semnul sfintei cruci si s-o lasi jos.

Si din m�na M�ntuitorului au cazut pe pam�nt stele �n patru colturi, la fiecare loc unde trebuia �nfipta sf�nta Cruce.

Dupa aceasta, am trecut la loc pe tribuna si �mi spune:

– Cheama pe Dumitru Tecuceanu de la Cahul care este mut si surd, precum si pe Marita de la Silistea, judetul Tecuci, care este cuprinsa de duhul cel rau si pe Domnica de la Slobozia Conachi — �ntinde m�na peste aceste trei persoane si le spune: „Credinta lor �i va vindeca". Acest mut si surd sa stea trei vineri la sf�nta slujba, caci �i va veni graiul si auzul.

Toti eram de fata la aceasta sf�nta slujba. Femeia din Silistea a simtit �n acel moment o usurare, iar Dumitru Tecuceanu de la Cahul, care a fost mut si surd dupa trei vineri i-au venit graiul si auzul. El care nu vorbise si nu auzise de c�nd era de patru ani , c�nd a �nceput sa strige asa: „Eu aud ce vorbeste sora Vasilica". Lumea care stia ca el a fost mut si acum vorbeste si spune ca si aude, pl�ngea de mila lui.

Apoi, Mantuitorul pleaca, �nconjur�nd lumea, care se adunase la sf�nta slujba, iar �n urma Lui cadeau fulgi albi ca de zapada si lumea spunea ce fel de ninsoare este numai asupra celor adunati la slujba ? Dar aceia nu erau fulgi de zapada, ci era puterea lui Dumnezeu care se cobora pe lume.

Dupa ce Domnul a facut �nconjurul lumii adunata la sf�nta slujba, iarasi a venit la mine, spun�ndu-mi:

– Iata, aceste suflete le-am spalat cu Duhul Sf�nt; spune-le ca de acum sa nu mai greseasca, ceea ce au facut p�na acum.

Multimea adunata, vaz�nd minunile si vindecarile care le-a facut M�ntuitorul Hristos, striga: „Doamne, iarta-ne, Doamne, iarta-ne, caci de acum nu vom mai gresi". Dar n-a trecut mult si unii din cei care striga: „Doamne, iarta-ne", strigau dupa c�teva luni moartea mea. Totusi, eu ma rugam pentru d�nsii, ca-i vedeam ca sunt nenorociti si nu stiu ce fac.

Vineri, 3 februarie 1938, pe c�nd stam la rugaciune �n casa, vad ca apare �n dreptul sfintelor icoane o raza de lumina puternica �n mijlocul careia era M�ntuitorul.

Dar, suparat, �l aud ca-mi zice:

– Vasilico, ce te rogi pentru toti, oare nu te simti pacatoasa?

Eu i-am raspuns:

– Cum sa nu ma simt pacatoasa?

– Atunci de ce nu te rogi numai pentru tine?

– Doamne, mi-ai spus sa ma rog pentru cei departati de biserica, ca e greu de ei si eu am mila, ma rog pentru toti.

Atunci �mi spune m�niat:

– Nu pot sa mai rabd, focul �l trimit pe acest pam�nt!

Deodata, apare �n partea dreapta a M�ntuitorului, Preasf�nta Fecioara, Maica Domnului, �mbracata �n negru, cu o naframa neagra pe cap, de nu se vedeau ochii, dec�t numai lacrimile care-i curge pe obraji. Sta cu m�inile �nclestate si se ruga catre d�nsa si �i zice:

– De ce, Mama, pl�ngi?

Si n-a raspuns nimic Sf�nta Fecioara.

Iarasi o �ntreaba:

– Pentru ce, Mama, pl�ngi?

Atunci am auzit un glas plin de durere zic�nd:

– Pl�ng, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data.

– Nu pot Mama, sa-i mai iert, caci au facut pacate mari strigatoare la Cer, nu mai �ndrazni si de asta data sa ma opresti!

Atunci, Maicuta Domnului, cu lacrimi �n ochi, curg�nd la vale pe obraz si fr�ng�ndu-si m�inile, �i zice:

– Iarta-i, Fiul meu, si de asta data!

Apoi M�ntuitorul �i zice:

– Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se �ntoarca. Iata, pe tine ca pe o mama, te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult.

Atunci, Preasf�nta Fecioara s-a plecat catre M�ntuitorul si deodata a disparut. Si M�ntuitorul se �ntoarce spre mine, zic�ndu-mi:

– Vezi c�t se roaga Maica mea pentru voi? De nu s-ar fi rugat Ea pentru voi, de mult v-as fi pierdut!

Iata, acuma sa spui la lume, sa faceti o sf�nta cruce de marmora neagra cu chipul Maicii mele pe d�nsa, asemenea cu aceea de la Vlad Tepes.

Vineri, 4 martie 1938, c�nd eram la rugaciune, a aparut M�ntuitorul si mi-a zis:

– Vasilico, tu stii ce se petrece �n satul vostru?

– Nu stiu, Doamne.

El �mi zice:

– �n sat la voi sunt 294 de femei care au aruncat copiii lor prin gr�u si prin porumb. Vai de sufletele lor ! Mai trageti nadejde sa mosteniti acest pam�nt? Eu c�nd am auzit aceste cuvinte, nu stiam unde ma mai aflu.

Apoi �mi zice:

– Tu stii ce se petrece �n sat la voi?

Eu �i raspund:

– Nu stiu, Doamne!

El �mi zice:

– �n sat la voi sunt 112 oameni care traiesc ca c�inii, necununati. Vai de sufletele lor. �nca mai trageti nadejde sa mai mosteniti acest pam�nt?

Si �mi spune pentru a treia oara :

– �n sat la voi sunt sapte femei, care, c�nd la biserica se face sf�nta Liturghie, ele umbla cu necuratul �n m�na sa faca pe fiicele lor sa se marite. Vai de sufletele lor. Si crestinii �n duminici si sarbatori, �n loc sa mearga la biserica, �nfunda c�rciumile, b�nd, fum�nd si �njur�nd numele cel sf�nt. Vai de sufletele lor. Oamenii care fumeaza nici la ziua Judecatii nu vor vedea fata Mea, pentru ca Eu i-am lasat curati si am pus o particica de dumnezeire �ntr�nsii, iar ei acum afuma aceasta particica, �nc�t nici c�t voi pune degetul n-am sa am curat. Spune la lume sa se lase de pacate!

�n ziua de 10 martie, pe c�nd �mi faceam rugaciunea �n fata sfintelor icoane, deodata vad ca apare M�ntuitorul.

Eu, c�nd L-am vazut, mi-am adus aminte de ce m-au sfatuit preotii si am �ncercat sa-L pipai. Atunci, �ndata am simtit un v�ntisor care m-a tr�ntit jos si n-am mai vazut, nici n-am mai auzit nimic. Apoi, a venit mama si m-a ridicat.

S�mbata, 13 mai 1938, c�nd ma pregateam sa merg �n comuna M�ndresti, judetul Tecuci, unde eram chemata, m-am dus la sf�nta Cruce ca sa ma �nchin, iar dupa rugaciune, ma �ndreptam spre casa. �ntre f�nt�na si sf�nta Cruce s-a lasat un nor nergu p�na la pam�nt. Eu am �nceput a pl�nge si am zis ca s-a terminat cu mine.

Deodata, am vazut ca din nor apare M�ntuitorul care mi-a zis:

– Mergi �n lume si spune cuvintele care ti le-am dat Eu, caci este greu de voi, din ce �n ce pam�ntul se spurca, iar Eu nu ma pot lasa pe pam�nt.

Deodata vad ca face semn cu m�na la dreapta si la st�nga si atunci au aparut un numar de tineri, carora nu le mai stiam socoteala. Toti erau �mbracati �n alb si cu br�u rosu de matase �ncinsi. Fiecare tinea �n m�na c�te o faclie de foc, �nc�t numai porunca asteptau sa lase focul pe pam�nt.

Atunci M�ntuitorul �mi arata cu degetul si �mi spune:

– Uite ce vine peste voi, focul si nenorocirea. Spune lumii sa se pocaiasca.

De la flacarile pe care le tineau tinerii �n m�na venea o dogoreala puternica. Eu puneam m�na la fata, �ntorc�nd capul si �ntr-o parte si �ntr-alta. Trei zile dupa aceea, am simtit usturimea ochilor. Dupa aceea, a facut semn cu m�na si tinerii au disparut.

Atunci Mantuitorul �mi spune:

– �nca mai au �ndrazneala sa spuna ca nu le dau ploaie sI alearga dupa sfintele icoane? Au avut cuv�ntul Meu sf�nt care l-am lasat scris �n Evanghelia Mea, ce mai este? Nu vor sa asculte de cuv�ntul Meu, nu vor sa asculte de slujitorii mei care sunt preotii! Daca lumea se va �ntoarce, toate vor fi bune, iar de nu, focul si nenorocirea vor veni peste voi.

Apoi Mantuitorul �ntinde m�inile �n laturi si vad cum norii cei negri dispar si El �mi zice:

– Mergi si marturiseste cuvintele Mele si Eu voi fi cu tine si te voi scapa de la toate.

Apoi, dispare �n nori.

Marti, pe ziua de 31 mai 1938, venind de la sfintele Cruci, unde aprinsesem candelele, ajung�nd �n dreptul c�rciumei lui Ghita Iancu, ca niciodata m-am uitat spre d�nsa. Vad apar�nd �n pragul c�rciumei un calugar. Acest calugar se uita la mine si ma ajunge din urma. �mi da buna dimineata. Eu i-am multumit. Si el ma �ntreaba:

– De unde vii dumneata?

– Am fost la sfintele cruci de am stins felinarele si am potrivit candelele.

– Uite, duc�ndu-te dumneata �n fiecare seara si dimineata, obosindu-te cine te plateste?

– Eu i-am raspuns:

– Cine sa ma plateasca? N-am nevoie de plata pe acest pam�nt.

Atunci el �mi zice:

– Uite, eu sunt trimis de staretul nostru, n-ar fi bine sa mergi la o m�nastire?

Eu i-am raspuns:

– De doua saptam�ni ma munceste un g�nd sa plec la o m�nastire, dar astept, doar s-o milostivi Sf�nta Fecioara sa-mi spuna.

El �mi zice:

– Hai cu mine.

Eu i-am raspuns:

– Eu ma duc la m�nastire de maici.

El �mi zice:

– Pai la maici te duc eu.

Eu i-am raspuns ca nu ma duc. El atunci �mi raspunde:

– Nu-ti place �n m�nastire?

Eu �i raspund:

– Ba da, �mi place.

Apoi el �mi zice:

– Duc�ndu-te dumneata �n at�tea sate si orase, obosindu-te, cine te plateste?

Eu i-am raspuns:

– Vai de mine, de la ce m�nastire esti?

Caci vedeam ca cuvintele lui nu sunt primite de sufletul meu.

– Lasa ca am sa-ti spun — si scoate un carnet din buzunar si un creion si spune:

– Scrie dumneata pe carnetul acesta ca ai sa vii la noi.

Eu, deodata m-am g�ndit ca smerenia e mai buna ca toate si �i spun ca nu ma scriu, ca nici nu stiu bine sa scriu.

Atunci el imi zice:

– Nu este nevoie, scrie numele dumitale, ca doar uite, mai sunt, nu esti numai dumneata.

Eu �i raspund:

– Nu ma scriu.

El �mi spune:

– Scrie-te sa te pomenim �n m�nastire.

Eu i-am raspuns:

– M-a scris Tatal Ceresc si ma pomeneste El.

Atunci el s-a schimbat, n-a mai fost calugarul de la �nceput. Plin de m�nie, ridica m�na �n sus sa dea �n mine, spun�ndu-mi:

– Ai de g�nd sa-mi iei toata suflarea?

Dar eu numai at�ta am zis:

– �napoia mea, Satana, suflarea toata Dumnezeu sa ti-o ia, caci eu n-am nici o putere.

El se repede a doua oara, zic�ndu-mi:

– Ai de g�nd sa mergi �n toate partile sa-mi iei toata suflarea?

Atunci eu �i spun:

– Blestematule, �n focul gheenei sa ramai si suflarea toata Dumnezeu sa ti-o ia!

�n clipa c�nd ziceam aceste cuvinte, o m�na nevazuta lovindu-l �n cap cu un bolovan de foc, l-a amestecat cu pam�ntul. Eu am ramas plina de spaima si g�ndindu-ma ca acesta n-a fost calugar de m�nastire, ci a fost diavol, prefacut �n chip de calugar, caci el vedea g�ndul meu care-l aveam.

Un t�nar s-a vorbit cu parintii mei care ma cresteau si au pus la cale casatoria mea cu sila. Eu, afl�nd toate acestea, ma rugam la Prea Sf�nta Fecioara sa nu ma lase, caci vedeam ca nu este voia lui Dumnezeu.

Miercuri, a 4–a zi de Pasti, c�nd ma rugam la Prea Sf�nta Fecioara ca sa ma scape din tot necazul care cazuse pe mine, deodata vad ca apare Prea Sf�nta Fecioara, �nconjurata de raze puternice �n lumina si �mi vorbeste:

– Vasilico, nu te mai pl�nge, ca nu vei avea nici un mire pe acest pam�nt. Eu voi fi cu tine si te voi scapa de la toate. Pregateste-ti armele tale asupra diavolului, caci �l vei calca �n picioare. Apoi a disparut.

Eu de frica, am �nceput sa tip si sa fug, dar deodata aud ca-mi zice:

– Vasilico stai, nu fugi!

Atunci m-am �ntors �napoi.

El mi-a zis:

– Nu mai pl�nge. Eu sunt Tatal cel Ceresc care va tine pe voi pe pam�nt. De c�nd nu v-a plouat?

– Cam de mult nu ne-a plouat, �i raspund eu.

– Nici nu va dau ploaie �n cur�nd, caci nu mi s-au ascultat poruncile. De ce nu s-a asezat Sf�nta Cruce de marmora?

Eu am raspuns:

– Nu este gata.

El �mi zice:

– Sa mergi la cei mai mari ai Tarii si sa le spui toate vedeniile c�te ai avut p�na acum.

Eu am �nceput a pl�nge si �i spun:

– De ce ma trimiti la cei mai mari ai tarii, eu sunt o copila, cine ma baga �n seama?

El �mi zice:

– Lasa, nu zice ca esti copila, eu voi fi cu tine.

Eu am raspuns ca nu am nici un ban si cum o sa merg.

El mi-a spus:

– Mergi de cauta sub masa din chilia ta si vei gasi bani c�t �ti trebuie. Si caut�nd, am gasit.

Apoi �mi zice:

– Sa mergi la colonelul Coman din Tecuci si el te va �nsoti. De n-au sa asculte toate c�te ti le-am dat, voi ridica domn peste domn si �mparat peste �mparat si focul si nenorocirea vor veni peste voi.

Apoi aud: „O, poporul Meu ales, nu stiti ce va asteapta!"

Apoi deodata fata nu am mai vazut-o, lasa �n urma un miros de smirna si nu L-am mai vazut.

Dupa c�teva zile de rugaciune, �n ziua de 27 iulie 1938, pe c�nd ma rugam dimineata, vad ca apare Maica Domnului si �mi zice:

– Vasilico, sa cumperi o p�ine si s-o duci sa ti-o sfinteasca preotul din sat si sa iei si o sticla de aghiasma sfintita tot de preot si sa te duci la schitul Sihastru. Sa stai trei saptam�ni si sa nu-ti fie altceva m�ncarea ta, dec�t sa man�nci seara din p�inea aceea si sa bei agiazma, ca la �ntoarcerea de acolo �ti voi da un dar.

Apoi dispare, las�nd un miros de smirna.

Asa am facut si la �ntoarcere, dupa trei saptam�ni, acasa am avut o vedenie sa facem sf�nta M�nastire a noastra de fecioare.

Eu m-am aplecat si am cerut blagoslovenie.

El cu voce bl�nda ma �ntreaba:

– Da ce faci, Vasilico?

Eu �i raspund:

– Uite, �mi fac rugaciunile mele.

El �mi zice:

– Bine faci, Vasilico, sf�nta Cruce de marmora neagra aveti s-o puneti la biserica Maicii Domnului, care are sa se faca.

Eu �i raspund:

– Bine, acolo o vom pune.

Acest parinte avea scris pe piept doua litere galbene.

�mi zice:

– Cunosti aceste litere care sunt pe pieptul meu?

Eu �i raspund:

– Da, le cunosc.

El �mi zice:

– Ce sunt?

Eu �i raspund:

– A si P.

El �mi zice:

– Iata, eu sunt Apostolul Pavel.

Se da la spatele meu si a disparut.

– Sa iei doua fete cu tine si sa mergi la c�mp unde v-am aratat si sa faci trei zile rugaciune.

Apoi, am plecat �nsotita de doua surori, pe deal, unde avusesem prima vedenie.

Am ajuns acolo, am cazut �n genunchi si am �nceput sa facem rugaciunea. Deodata vad ca vine un nor pe jos. C�nd ma uit atenta, vad �n acel nor doua figuri. Iau seama bine si cunosc figura M�ntuitorului. Se apropie de noi si atunci cunosc si pe Prea Sf�nta Fecioara. Noi mai �nainte cautasem locul unde se aratase �nt�i si am pus un semn, semn care a fost pus gresit.

Aud vocea M�ntuitorului:

– Urmeaza-ma!

C�nd m-am sculat de jos, s-au sculat si fetele dupa mine si M�ntuitorul d�ndu-se deoparte cam patru metri, �ntinde m�na dreapta si vad cum cade din m�na M�ntuitorului o lumina puternica, care a intrat �n pam�nt.

Aud ca-mi zice:

– Aici sa fie altarul meu! Aici sa ridici o m�nastire �n cinstea Maicii Mele. Sa fie un schit c�t de sarac de maici, dar numai fecioare. Aceasta m�nastire sa poarte numele Maicii Mele. Ca de n-ar fi fost Maica Mea sa se roage pentru voi, de mult v-as fi pierdut.

Eu auzind toate acestea, desi stiam ca fonduri nu avem, dar m-am g�ndit ca Domnul Dumnezeu care porunceste va ajuta si se va face, am raspuns:

– Da, Doamne, se va face.

Apoi �mi zice:

– Mai �nainte de vreme, am vorbit prin gura preotului de la Sihastru, iata acum �l pun conducatorul fecioarelor.

Eu L-am �ntrebat:

– Dar eu sa vin la m�nastire?

– Da, ai sa vii.

Apoi, Prea Sf�nta Fecioara mi-a spus:

– Sa c�nti c�ntarea �ngereasca: Sfinte Dumnezeule, de care �ngerii se bucura �n Cer. Ea sta cu fata bl�nda si ne privea cum stam noi �n genunchi. Vad ca �ntoarce spatele la noi. Eu am �nceput rugaciunea, a ramas un miros puternic de smirna, iar din norii care erau �mprejurul M�ntuitorului si a PreaSfintei Fecioare a ramas multime de �ngeri care ne �nconjurase pe noi. Eu vedeam pe fete ca se uitau �n sus, dar taceam din gura.

Dupa ce terminam rugaciunea, aud ca-mi spun:

– Ce miros de smirna, surioara, dar uite ce de fluturasi sunt pe sus, tare sunt frumosi si albi.

Eu le spun:

– Vedeti fratiile voastre?

Ele �mi raspund:

– Da, vedem.

Si iarasi �mi spun:

– Noi am auzit ce ti-a spus M�ntuitorul fratiei tale.

Apoi �mi spun tot ce vorbisem cu M�ntuitorul.

Eu le spun:

– Adevarat este.

Hai sa mergem �n sat, sa spunem la lume.

Si am mers cu toatele spre sat, c�nt�nd „Sfinte Dumnezeule". Eu tot drumul am pl�ns, caci stiam ca locul unde culesesem porumb este al tatalui meu, care ma crestea si �mi era teama ca n-are sa mi-l dea. Ajung acasa, �i spun tatei si �l aud ca zice: „Locul nu este al meu, ci al lui Dumnezeu".

Apoi, tatal meu a dat acte sfintei Episcopii de Roman, ca pe acel loc sa se zideasca sf�nta m�nastire.

Auzind fecioarele credincioase aceasta dumnezeeasca vedenie, s-au �nscris mai multe inse, hotar�ndu-se ca tineretea si toata viata lor sa si-o petreaca �n m�nastire, d�nd parintii lor cu mare dragoste zestrea fetelor, m�nastirii Maicii Domnului.

– Deschide gura, ia si man�nca aceasta, �ntareste-te si nu mai ispiti pe Domnul.

Eu am m�ncat toata p�inea aceea si pe urma �ngerul s-a facut nevazut si a lasat �n chilia mea un miros de smirna.

Apoi, crez�nd ca a fost �ngerul meu pazitor, din botez, am �ncetat ajunarea si m-am hotar�t ca, pe viitor, sa las totul la hotar�rea lui Dumnezeu.

In ziua de 9 septembrie 1938, pe c�nd ma rugam la Sf�nta Cruce unde a poruncit Domnul sa fie altarul M�nastirii, fiind tulburata de aceste g�nduri, deodata am simtit o m�na ca se atinge de umerii mei pe la spate. M-am �ntors sa vad cine este, dar n-am vazut pe nimeni. �ndata dupa aceasta, s-a simtit un cutremur puternic si mi-a aparut �n fata M�ntuitorul, care mi-a zis:

– Sa nu te mai �ndoiesti de lucrarea mea, ci sa crezi. In alte locuri se vindeca trupurile, aici se vor vindeca sufletele.

Si a disparut, las�nd �n urma un miros frumos de smirna.

Deodata aud f�lf�it �ntre candele si apare un copil de vreo cinci ani, care se aseaza pe masa si-mi zice:

– Ce faci?

Eu i-am raspuns ca scriu o scrisoare.

El �mi zice :

– Dar ce scrii tu acolo?

Eu �i raspund:

– Scriu o scrisoare �n care am hotar�t ziua �n care sa ma duc la Tecucelul Sec.

El �mi zic:

Ia citeste-o, ca sa aud si eu!

Eu m-am ridicat �n picioare si am citit scrisoarea.

El �mi spune:

– N-ai sa te duci c�nd ai scris tu. Uite, eu sunt �ngerul Gavriil trimis de Parintele Ceresc sa-ti spun sa mergi �n lume, ca sa marturisesti pocainta, caci vor veni timpuri grele. Nu va trece mult si toate Scripturile se vor aduna si toate cartile sfinte. Atunci veti dori sa mai auziti cuv�ntul lui Dumnezeu , dar nu veti avea de unde sa-l mai auziti.

Eu am �nceput sa ma rog si vad ca Maica Domnului �ntinde spre mine un inel si-mi zice:

– Primste Vasilico!

Eu, �ntind m�na sa-l primesc, dar Maica Domnului trage inelul si-mi zice:

– Sa te silesti sa-l primesti, fara a te m�hni de ispitele si �ncercarile ce vin din afara!

Si a disparut, umpl�nd chilia de mireasma.

Eu am cazut �n genunchi si am �nceput sa c�nt �nca odata "Sfinte Dumnezeule". Deodata, nu mi-am mai simtit corpul si m-am pomenit �n palate mari , foarte luminoase. Vedeam ca e ceva necunoscut de mine, totusi c�ntam. Vad �n fata, pe un scaun, de o frumusete rara, ca sta M�ntuitorul �mbracat ca un preot �n sfinte odajdii galbene, pe cap avea o mitra �mpodobita cu pietre scumpe, ce nu mai vazusem niciodata. �n m�na dreapta avea o Cruce care stralucea, iar �n partea dreapta a M�ntuitorului, sta Prea Sfanta Fecioara pe un scaun la fel cu al M�ntuitorului si �mbracata cu vesminte galbene, care straluceau ca soarele. �n st�nga M�ntuitorului erau o multime de preoti , parte din ei erau tineri, iar ceilalti erau foarte batr�ni, iar �n m�na tinea c�te un baston av�nd la capat o maciulie galbena. In partea dreapta a Prea Sfintei Fecioare erau o multime de femei, toate �mbracate �n alb, cu parul lasat pe spate si toate aveau pe cap cate o coroana, dar nu erau toate coroanele la fel. Unele erau impodobite, iar altele erau mai simple.

Aud glasul Mantuitorului:

– Iata , avem sa-ti dam un dar. Ce doresti de la noi?

Eu , care nu doream nimic decat viata monahiceasca, am zis:

– Doamne, stii ce doreste sufletul meu!

Atunci, deodata vad �n fata chipul meu �mbracat monahiceste . Eu am �nceput sa pl�ng si am zis :

– Doamne, sunt eu vrednica de asa dar?

Iar M�ntuitorul cu voce bl�nda �mi zice:

– R�vna si dragostea ce o ai catre aceasta viata, iata ca ti-am aratat.

Apoi, vad ca �ntoarce privirea catre preoti si parca le-ar fi facut un semn. Deodata, preotii �ncep sa c�nte, dar marturisesc ca asa cantare frumoasa n-am auzit niciodata. Si �ntreb:

– Doamne, de ce c�nta preotii?

– Se veselesc ca ti-ai ales cea mai frumoasa parte.

Eu am tacut. Dupa c�teva minute le face semn sa taca si se uita la acele femei ce stau l�nga sf�nta Fecioara, parca le-ar fi facut un semn. Vad deodata pe acele femei t�nguindu-se. Pl�ngeau. Eu, c�nd am vazut, m-am m�hnit.

– Doamne, de ce pl�ng acele femei ?

Domnul �mi zice :

– Pl�ng pentru acei care stau �n �ntuneric (pacatosii) .

Apoi , dupa c�teva minute le face semn sa taca, se uita catre preoti, le face semn sa plece. Preotii pleaca. Unde se duc, nu stiu. Apoi face semn si la femei sa plece si ele. Dispar. Aud ca-mi zice Prea Sfanta Fecioara:

– Bucura-te ca ti-ai ales cea mai frumoasa parte! Baga de seama, sa faci sapte scufii de calugarie.

Eu �i raspund:

– Prea Sf�nta Fecioara, ma stii ca eu nu stiu sa le fac, ca n-am vazut cum se lucreaza.

Prea Sf�nta �ntinde pe m�na o p�nza neagra, av�nd �n m�na o scufie ca a maicilor si �mi zice:

– Asa ai sa le lucrezi!

Eu mi-am �ntiparit �n minte cum trebuiesc lucrate. Stiind ca eu nu am bani cu ce sa le fac, am zis:

– Prea Sfanta Fecioara, eu n-am cu ce sa le fac.

Dar Maicuta Domnului �mi zic:

– De nimic sa nu duci grija, Eu voi avea grija ta. Iubeste tacerea mai mult ca toate si �ncredinteaza-te Domnului Dumnezeului tau!

Apoi, n-am mai vazut nimic �n fata mea. Mi-am vazut chilia mea cum era si mai �nainte.

Aud ca ma �ntreaba:

– Ce faci, Vasilico ?

Eu �i raspund:

– Ce sa fac, mai plivesc �n gradina.

El �mi zice:

– Iata, eu am venit sa-ti spun ca de postul, rugaciunea si milostenia ce o faci tu ti s-a pregatit �n Cer un scaun de marire.

Eu , auzind aceste cuvinte si simtindu-ma ca nici un bine n-am facut �naintea lui Dumnezeu, �l intreb:

– Cine ssti?

El �mi zice:

– Eu sunt Mihail.

Eu iarasi �i spun:

– Baga de seama sfinte Mihaile, n-oi fi trimis la mine, eu nimic bun n-am facut �naintea lui Dumnezeu, sunt o pacatoasa.

El �mi zice:

– Nu zice ca esti o pacatoasa, ca sunt trimis sa-ti spun aceste cuvinte. Eu, ridic�nd ochii catre Cer, m-am �nchinat si am zis:

– Doamne Dumnezeule, nimic bun n-am facut �naintea Ta, sunt o pacatoasa.

Deodata, acest mincinos care �mi sta �n fata, a disparut. Eu, g�ndindu-ma la spusele lui, ziceam: n-o fi fost diavolul? Si m-am hotar�t sa �nalt rugaciuni ca sa-l departez.

Atunci, Prea Sf�nta Fecioara a dat o raza de lumina at�t de puternica, ca eu n-am putut sa privesc si am lasat capul �n jos.

Apoi aud vocea Prea Sfintei:

– Iata, �ti dau voie sa te uiti la mine!

Eu ridic privirea catre Prea Sf�nta Fecioara. D�nsa �mi zice:

– Ce te rogi pentru Dumitra care e plecata de pe acest pam�nt, roaga-te pentru omenirea care slujeste pacatului!

Eu ma rugam pentru o copila de patru ani care murise arsa de foc si �i raspund:

– Prea Sf�nta Fecioara, mama ei mi-a spus ca sa ma rog.

Prea Sf�nta aud ca-mi zic:

– Scris a fost asa sa fie. Scris este ca la ziua judecatii eu voi �nt�mpina pe Dreptul Judecator cu fecioarele, iar �ngerii cu pruncii. Prunc ori fecioara ce va fi pentru �nt�mpinare trebuie sa plece de pe acest pam�nt �n dureri si suferinti grele.

Apoi eu o �ntreb:

– Prea Sf�nta Fecioara, ce fel de �nger a fost acela de aseara?

Prea Sf�nta �mi raspunde:

– Acela este dusmanul sufletului tau; baga de seama cele trei virtuti care le-ai ales; lupta-te cu d�nsele p�na la sf�rsit, ca �l vei �nvinge.

Apoi dispare. Atunci am vazut ca diavolul are puterea de a lua chip de �nger.

– Roaga-te mult si posteste ca sa se zdrobeasca diavolul ce lucreaza contra fecioarelor.

Eu am �nceput sa pl�ng. Domnul �mi zice:

– Pentru aceasta te-am ales din lumea aceasta �n care nu am unde sa-mi plec capul, sa lupti pentru viata vesnica, nu pentru aceasta care este at�t de scurta. Lupta si munceste pentru Sf�ntul Schit, ca scris este din veac, ca �n acest schit sarac nu va locui nici un suflet, dec�t numai cel ce este pentru jertfa. Munceste pentru viata vesnica, pentru ca se apropie anii durerilor.

Apoi a disparut.

– Vasilico, sa trimiti actele tale la Sf. Episcopie sa-ti vie aprobarea sa primesti scufia, chipul monahicesc. Din cele sapte scufii care ti-am poruncit sa le faci, una este a ta, aceea care ai facut-o cu icoana Sfintei Treimi. O vei primi din m�na maicii Leonida din M�nastirea Buciumeni, jud. Tecuci. Apoi dispare. Eu am ascultat cuvintele Preasfintei Fecioare si am trimis actele maicii starete la Buciumeni, rug�nd-o sa primesc chipul monahicesc care-l doream cu at�ta dragoste.

Maica stareta, supusa cuv�ntului Preasfintei Fecioare, mi-a trimis actele la Sf. Episcopie de Roman, primindu-ma ca sora de m�nastire p�na ce se lucreaza m�nastirea noastra.

�n ziua de 10 iulie 1939, dupa ce m-am �ntors de la Bucuresti, c�nd am ajuns acasa, printre alte vorbiri ce am avut cu ai mei, dupa o lipsa de trei saptam�ni, mama mi-a spus ca luni, 10 iulie, sa merg la prasit de vie, �mpreuna cu sora mea mai mica si cu nepotul meu.

Eu am raspuns mamei:

– Bine, eu merg, dar am, �ndatoriri fata de Dumnezeu sa merg la Sf�nta Cruce a Maicii Domnului sa fac rugaciuni pomenind credinciosii care mi-au dat pomelnice.

Vaz�nd parerea lor ca sa merg numaidec�t si pe de alta parte vr�nd sa-i ascult, m-am dus. �n timpul c�nd praseam, cam pe la ora 11, aud un glas care ma striga pe nume:

– Vasilico!

Eu am raspuns:

– Aud!

Mama a �ntrebat cui raspund.

Eu �i spun:

– Dar ce, nu m-ai strigat?

Mama mi-a zis:

– Vezi cine te striga!

Eu m-am apucat iarasi de prasit. Dupa aceea, n-a trecut mult timp si iarasi aud ca ma striga:

– Vasilico!

Eu am raspuns:

– Da, aud! ridic�ndu-ma �n sus de la treaba ce o faceam �n momentul acela ca sa vad cine ma striga.

Vad pe o creanga a nucului din fata noastra o pasare alba de marimea unui boboc de g�sca cu aripi, dar capul ei era ca al unui copil mic. Cand am vazut-o, am strigat tare:

– Ce pasare frumoasa!

Atunci o putere m-a atras aproape de copac. Aceasta pasare �mi vorbea cu glas de om si �mi zice:

– Ai venit la prasit?

Eu i-am raspuns:

– Da, am venit.

– Ai fost la Bucuresti?

– Da, am fost.

– Dar ti-ai luat acolo o sarcina. Sa te duci la Sf. Cruce a Maicii Domnului, caci Eu te �nsotesc!

Eu i-am raspuns ca ma duc.

Apoi m-am �ntors catre ai mei care erau foarte atenti la convorbirea mea. �ntreb�ndu-i daca au auzit si ei ceva, sora mea mi-a spus ca a auzit vorbind, dar nu �ntelegea, nepotul meu mi-a spus ca a vazut un porumbel alb, iar mama a vazut �n locul acela o lumina mare alba.

Dupa ce le-am povestit cum a fost, m-am dus spre casa, �n sat. Cum am dat sa plec, aceasta pasare, �mi iese �nainte si-mi zice :

– Stii sa c�nti „Sfinte Dumnezeule" ?

Eu i-am raspuns:

– Da, stiu

Si ea mi-a zis:

– C�nta!

Dupa ce am �nceput sa c�nt si �mpreuna c�nta si ea, dupa a treia c�ntare repetata, mi-a zis:

– Rea s-a mai facut lumea!

Eu i-am raspuns:

– Da stiu! si pe urma a disparut.

Am ajuns acasa, am luat cartea de rugaciuni si pomelnicele amintite si duc�ndu-ma la locul unde se facea Sf�nta M�nastire de maici fecioare, am �ngenunchiat l�nga Sf�nta Cruce a Maicii Domnului, �mpreuna cu doua fete, fac�ndu-mi rugaciunile. Seara am ramas acolo fac�nd priveghere si rugaciuni. Pe la ora unu noaptea ne-am culcat si am adormit putin. M-a trezit apoi din somn un zgomot de clopote si am iesit afara din bordeiul unde ma odihneam sa vad ce este. M-am dus la Sf�nta Cruce a Maicii Domnului si �ngenunchind, m-am �nchinat. Am auzit si mai tare clopotele sun�nd si coruri c�nt�nd c�ntece bisericesti. �n timpul acesta vine si mos Ilie Badiu, paznicul m�nastirii. �ntreb�ndu-ma ce fac, i-am raspuns ca mare este puterea lui Dumnezeu spun�ndu-i si lui ce am auzit ( clopote si c�ntari ).

El mi-a raspuns:

– De multe ori aud �n acest loc aceste clopote sun�nd si coruri c�nt�nd. Apoi ne-am retras, d�nd slava lui Dumnezeu pentru c�te face El.

Eu am �ngenunchiat si am �nceput sa ma rog la D�nsa:

– Sf�nta Fecioara, ce a fost cu sunetul clopotelor si acel cor minunat ce c�nta aseara?

Preafs�nta Fecioara �mi zice:

– Acestea sunt clopote ceresti, iar corul ce ai auzit este corul �ngerilor ce slujesc cu Fiul meu si M�ntuitorul vostru, care face slujba totdeauna. Voi am�nati din zi �n zi, caut�nd sa faceti ziduri �nalte (schitul), dar am�narea voastra este zadarnica. C�nd veti voi sa-l mai faceti nu mai este primit, fiindca nu mai aveti timp ca anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care �si vor petrece viata �n acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc, vor c�stiga Tara Rom�neasca.

Eu am �nceput sa pl�ng, iar Preasf�nta Fecioara �mi zice:

– Nu te teme, caci Eu voi fi cu voi si va voi scapa de toate.

Eu ma pregateam sa merg �n gradina Sfintei M�nastiri sa-mi fac obisnuita rugaciune si sa citesc carti religioase si �n loc sa merg acolo, m-am pomenit pe cel mai �nalt deal din fata Sfintei M�nastiri.

Eu, vaz�ndu-ma �n acea padure pe locul acela, ma g�ndeam ca cine m-a dus pe mine acolo fiindca eu nu stiam nimic.

Uit�ndu-ma �n toate partile, nu vedeam pe nimeni dec�t Sf�nta M�nastire �n vale. Atunci, am �ngenunchiat si am �nceput a face rugaciuni din cartea ce o aveam la mine. Tot timpul c�t am facut rugaciunea, m-a cuprins un miros de smirna si uit�ndu-ma de unde vine acest miros de smirna, n-am vazut dec�t pasarile ce c�ntau �n jurul meu.

�n rugaciunile mele, am citit si acatistul Maicii Domnului. C�nd am �nceput a citi sf�ntul acatist, doua m�ini au �nceput a ma pipai de la cap tot corpul, p�na au ajuns la v�rful picioarelor.

Eu m-am uitat sa vad cine ma pipaie si n-am vazut pe nimeni. In timpul acesta auzeam mai multe glasuri de femei si, c�nd ma uit, am vazut fetele care venisera cu mine la m�nastire, �mpreuna cu parintele staret. Ma cautau pe la poalele dealului �n strigate de chemare. Eu �i vedeam pe toti, dar nu puteam sa le raspund pentru ca mi se punea un nod �n g�t, desi erau foarte aproape de mine. Ei, vaz�nd ca nu ma gasesc, s-au retras cu totii la m�nastire. Am �nceput din nou sa ma rog, dar �nspre asfintit, vaz�nd ca se face seara, am zis �n g�ndul meu: „cine m-a adus oare pe acest deal si cine ma va scoate de aici?" Totusi, mi-am pus nadejdea �n Dumnezeu si am zis: „Fa, Tu Doamne, ce vrei cu mine!" Deodata, aud toaca de vecernie la Sf�nta M�nastire. Atunci ridic m�inile �n sus si zic din ad�ncul sufletului: „fie voia Ta!"

�n clipa aceea, o putere nevazuta m-a scos din padure si m-a lasat la poarta Sfintei M�nastiri. C�nd au vazut toti aceia ca vin �nspre ei, au alergat �naintea mea cu lacrimi �n ochi si ma �ntrebau unde am fost, fiindca ei m-au cautat si nu m-au gasit.

Atunci le-am povestit asa cum a fost, �ngrozindu-se toti de cele auzite. Dupa sf�nta slujba a vecerniei m-am dus, eu si �nchinatorii cei ce se gaseau la acea Sf�nta M�nastire �mpreuna cu calugarii, la locul acela.

C�nd am ajuns ne-a cuprins iarasi mirosul de smirna si pun�ndu-ne cu totii �n genunchi ne-am rugat, slavind pe Dumnezeu pentru purtarea si mila Lui cea mare ce o are pentru noi nevrednicii si pacatosii.

�n ziua de 11 septembrie 1939, am fost la biserica din comuna Cristian, de l�nga Brasov, pentru propovaduirea cuv�ntului lui Dumnezeu.

La vremea c�nd s-a facut binecuv�ntarea sfintelor daruri, am vazut o lumina mare argintie intr�nd �n Sf�ntul Potir, prin m�inile preotului.

M-am �nchinat atunci la locul unde ma aflam, iar dupa terminarea Sfintei Liturghii, i-am marturisit cele vazute parintelui slujitor.

�n ziua de 26 octombrie 1939, Sfantul Dumitru, dupa ce am luat masa cam pe la ora unu, am iesit din bordei afara si mergeam catre chilia parintelui duhovnic.

C�nd m-am �napoiat �n bordei, vazui �n fata mea un �nger alb ca zapada strig�ndu-ma pe nume. C�nd l-am vazut, cu sufletul plin de bucurie ma uitam la d�nsul negraind nimic, dar z�mbeam de frumusetea lui.

Sora Ileana Codrescu, vaz�ndu-ma ca r�d, a chemat pe o alta sora si ma urmareau am�ndoua, nestiind de ce r�d.

Deodata vad pe Sf�ntul �nger zbur�nd deasupra Sfintei Cruci spre Sf�ntul Altar. Eu ma uitam dupa d�nsul sa vad unde se duce. Deodata s-a oprit si vad pe M�ntuitorul Iisus Hristos, care mi se parea ca sta pe un scaun �mbracat �n haine arhieresti. Culoarea hainelor era albastra. C�nd L-am vazut am ridicat m�inile �n sus si cu lacrimi �n ochi am cazut �n genunchi, rug�nu-ma.

Deodata, vad ca nu mai pot rosti nimic din gura si aud glasul M�ntuitorului, zic�ndu-mi:

– Vasilico, norodul striga asupra ta ca Biserica se face pentru voi.

Apoi, ridic�nd m�na �n sus, zice:

– Iata Biserica voastra!

Atunci am vazut ca se desface cerul �n doua si s-a format o scara poleita cu aur. Apoi vad sus o Biserica mareata din care ieseau raze de lumina.

Eu am strigat cu glas tare:

– Doamne Iisuse, Dumnezeul meu, ia-ma si pe mine acolo!

Domnul nu mi-a raspuns nimic. Deodata am simtit doua m�ini care m-au apucat de subtiori. Am ramas atunci cu trupul �n nesimtire, �nca vedeam cum �ntr-o clipa am ajuns la acea Biserica pe care o vazusem sus. De-a dreapta Bisericii era Prea Sf�nta Fecioara, �mbracata �n vesminte galbene, ce straluceau ca soarele. Iar pe cap purta o cununa, despre care nu pot spune cum era, fiindca nici o icoana nu am vazut-o asa de �mpodobita. De alta parte a Bisericii, am vazut un calugar cu mantie pe el si �n m�na dreapta tinea o sabie.

La un semn al M�ntuitorului, usile Bisericii s-au deschis. M�ntuitorul a intrat �n Biserica. Eu simteam acele doua m�ini ce ma purtau de subtiori ca ma baga �n Biserica. Vaz�ndu-o (biserica) asa luminoasa, am strigat cu glas tare:

– Cine slujeste �n aceasta Biserica?

Domnul mi-a zis:

– Aici slujesc �ngerii p�na la venirea fecioarelor celor �ntelegatoare.

Vineri, �n ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua, am iesit afara din bordeiul unde locuiam si iata ce vazui: un parinte monah cu o haina zdrentuita, cu �ncaltaminte rupta de se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot si cu un bat �n m�na. C�nd l-am vazut, cu inima zdrobita de mila lui, m-am aplecat si fac�ndu-i metanie, mi-a zis:

– Dumnezeu sa te blagosloveasca, fiica mea!

Eu l-am �ntrebat:

– De unde vii, taica parinte?

El mi-a raspuns:

– De pe cale lunga, fiica mea, flam�nd si rufos, dupa cum ma vezi.

Vocea lui duioasa m-a facut sa pl�ng si am zis:

– Taica parinte, noi azi ajunam si nu avem ce va da de m�ncare, dar sa cer putina p�ine de la o sora careia i-a adus mama ei de m�ncare.

El �mi zice:

– Daca vrei!

Apoi, cobor�nd i-am raspuns:

– Multumim lui Dumnezeu!

Apoi �i spun:

– Taica parinte, acum e frig si sfintia ta esti gol. Nu ram�i la noi?

El ma �ntreaba:

– Dar am loc?

Eu i-am raspuns:

– Rog eu pe parintele nostru sa te primeasca �n chilie la d�nsul.

Imi raspunde:

– Bine.

Apoi, eu vaz�ndu-l asa rufos, mi s-a facut mila de el si am zis:

– Taica parinte, eu am doua rase, nu vrei sa-ti dau una sfintiei tale? Caci nu se cunoaste ca–i de sora.

El �mi zice:

– Daca vrei!

Atunci, plina de bucurie, cobor pe scari �n bordei, zic�ndu-i:

– Nu vii �n bordei la noi?

El nu mi-a raspuns nimic. Vaz�nd ca nu-mi raspunde nimic, l-am trimis �n chilie la parintele nostru. Am intrat �n bordei, am taiat p�inea ce o aveam si ies afara. Vaz�nd ca nu mai este parintele calugar unde l-am lasat, am mers �n chilie la parintele nostru crez�nd ca este acolo, dar nu l-am gasit.

At�t stiu ca am zis: O, Doamne, unde s-o fi dus parintele cel strain?

Alerg fuga �n alt bordei unde locuieste un frate batr�n si �l �ntreb:

– N-ai pe nimeni �nauntru, frate?

El �mi zice:

– N-am sora.

Ies afara, t�nguindu-ma ca unde s-o fi dus. Mi-a venit �n g�nd sa ma duc �n Biserica (paraclis) sa vad poate o fi acolo si merg sa-l caut.

�n fata Bisericii vad pe Domnul nostru Iisus Hristos sus �n aer, t�nar si frumos, �n haina alba cu parul lasat pe umei si cu m�inile ridicate de la cot �n sus, arat�ndu-mi razele si zic�nd cu o voce bl�nda:

– Iata Vasilico, pe Cel ce-L cauti! Nu-ti vreau p�inea, nici haina ta, ci �ti vreau dragostea.

 VEDENIA DIN ZIUA DE 31 MARTIE 1940

Ma aflam �n casa doamnei Lucia Costin din Bucuresti si dupa terminarea sfintei rugaciuni, st�nd la o masa, de la icoana Sf. Gheorghe din camera �n care ma aflam, a iesit o raza de lumina puternica catre mine.

Indata am �ngenunchiat si am �nceput a ma ruga catre Maica Domnului, zic�nd: „Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de dar, Marie, Domnul este cu tine. Binecuv�ntata esti tu �ntre femei si binecuv�ntat este rodul p�ntecelui tau, ca ai nascut pe Hristos, M�ntuitorul sufletelor noastre". Deodata, din acea lumina apare Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu, �mbracata �n doliu, zic�ndu-mi:

– Vasilico, nu te m�hni de ispitele si �ncercarile ce vin asupra ta, ci veseleste-te. Tara Rom�neasca si poporul ei este �ncercat �n necazuri si ispite grele, dar sa nu se m�hneasca, ca este o tara sf�nta si un popor ales de Dumnezeu. Va trece prin necazuri mari (tara), caci patru neamuri voiesc sa o �mparta, dar Eu va voi ocroti. Am iubit neamul rom�nesc si-l voi iubi p�na la sf�rsit, dar voi sa va rugati.

Auzind aceste cuvinte de durere pentru tara mea, am �nceput a pl�nge.

Atunci Sf�nta Fecioara, m�ng�indu-ma cu cuvinte dulci, �mi zice:

– Tu vrei sa primesti schima monahala? (calugaria)

Eu, care ardeam de asa lucru, dar socotindu-ma nevrednica, am zis:

– Prea Sf�nta Stap�na, �mi cunosti dorintele sufletului meu.

Atunci �mi zice:

– Iata, vei primi ceea ce ai dorit, atunci c�nd Eu am adormit pe pam�nt si am �nviat �n Cer (15 august). Asa cum m-am bucurat Eu de Fiul Meu �n Cer, sa te bucuri si tu pe pam�nt cu surorile tale. Iar numele tau de calugarie, sa fie acela pe care l–ai dorit (Veronica). Din toate fetele ce le ai �n m�nastire, doua vor avea o misiune mare �naintea lui Dumnezeu.

Dupa aceasta, s–a �nvaluit �ntr-o lumina si nu s-a mai vazut.

�ntr-o vineri, 10 iulie 1940, pe la ora 1 ziua, mergeam prin gradina de zarzavat a sfintei M�nastiri. Deodata aud �n urma mea pe cineva strig�ndu-ma pe nume. M-am g�ndit cine sa fie la ora aceasta fiindca stiam ca surorile se odihnesc putin. Ma uit �n urma mea si iata vad un sf�nt �nger ca la doi metri �naltime deasupra pam�ntului, de o frumusete rara, cu un par auriu, lasat pe umeri, cu voal bleu–deschis, �nfasurat peste tot corpul si cu aripi a caror frumusete nu o pot spune.

Cu o voce dulce, �mi zice:

– Ce faci, Vasilico?

Eu i-am raspuns:

– Ieri am pus surorile sa curete varza si ceapa de buruieni si acum am venit sa vad ce au facut ele.

– Bine faci, Vasilico, sa priveghezi �n toate. Iata eu sunt �nger trimis de Imparateasa Cerului si milostiva pam�ntului sa-ti vorbesc ca negresit �n ziua de 15 august sa primesti �ngerescul chip (calugaria).

Eu i-am raspuns:

– Da.

Apoi nu l-am mai vazut.

�n ziua de 8 octombrie 1940, ma aflam �n sf�ntul paraclis unde, �mpreuna cu alte surori, �mpodobeam icoana Maicii Domnului.

Plec�nd �nspre strana din dreapta sa vad cum arata icoana �mbracata mai de deaprte, mi s-a parut ca Maica Domnului misca si m-ar mustra pentru ceva. Eu, recunosc�nd ca sunt o nevrednica, am spus surorilor:

– Iesiti afara, ca sa ma rog putin singura.

Dupa iesirea lor afara, am �ngenunchiat �n fata sfintelor icoane, rug�ndu-ma. Deodata, se deschide usa altarului dinspre miazanoapte. Ma uit sa vad cine este fiindca stiam ca nu este nimeni �nauntru. C�nd ma uit, vad st�nd �n usa un t�nar �mbracat �n mantie, cu parul pe spate si foarte frumos. C�nd l-am vazut am

cazut cu fata la pam�nt si pl�ngeam. El, cu voce bl�nda, spune:

– Maica Veronica, ridica-ti fata de la pam�nt!

M-am ridicat �n genunchi si �ncep sa ma rog catre El:

– Sfinte al lui Dumnezeu, oare am gresit �naintea Prea Sfintei Fecioare ca am �mbracat �n chip �ngeresc pe surorile mele (�mbracasem cu scufie sase fecioare)?

El �mi zice:

– N-ai gresit, ca ai sa mai �mbraci, dar sa nu mai faci p�na nu vin Eu sa te vestesc si sa nu le mai dai voie sa iasa din M�nastire p�na nu te rogi si vei vedea un semn care-ti va fi descoperit tie mai t�rziu.

Eu i-am raspuns:

– Dar eu sa ies?

El �mi raspunde:

– Vei iesi p�na te va opri Stap�na de Dumnezeu Nascatoare.

Deodata �mi amintesc ca oriunde merg vad �naintea mea o lumina si �ntreb:

– Sfinte al lui Dumnezeu, oare ce vad eu, cu adevarat sa fie de la Dumnezeu?

El �mi raspunde:

– Da, da, de la Dumnezeu este. Este Sfantul si dumnezeiescul Mihail care pazeste Tara Rom�neasca si te apara si pe tine. Nu poate oricine sa-l vada, ca este at�t de �mpodobit de lumina dumnezeeasca �nc�t tu numai sabia i-o vezi.

C�nd am auzit vorbind de tara mea am �ntrebat:

– Oare �n tara noastra va fi razboi?

Atunci sf�ntul se retrage �n sf�ntul altar �nchiz�nd usa si nemaivorbind nimic. Ma scol si intru �n sf�ntul altar sa vad daca este acolo �nsa nu l-am mai vazut.

Venisem de la Brasov sa vestesc cuv�ntul lui Dumnezeu, miercuri 22 octombrie 1940. Pe la 9 dimineata, pe c�nd citeam pravila mea calugareasca, vad lumina mare �n camera �n care ma aflam, acoperind toate icoanele de la rasarit.

Eram �n camera cu doamna Elisabeta Teodorescu din Focsani, care m-a �nsotit �n Brasov.

�n acea lumina apare Prea Sf�nta Fecioara �n doliu. C�nd a aparut Sf�nta Fecioara �mi zic:

– Vai de mine, este Prea Sf�nta Fecioara!

Doamna Elisabeta Teodorescu c�nd m-a auzit vorbind s-a uitat si d�nsa sa vada ce este. N-a vazut dec�t lumina ce acoperea sf�nta icoana.

Prea Sf�nta Nascatoare �mi zice:

– Veronico, �ntoarce-te la m�nastire.

Eu i-am raspuns:

– Da, Prea Sf�nta Stap�na mea, ma �ntorc.

Apoi �mi zice:

– Niciodata sa nu mai iesi din m�nastire, p�na nu te vei ruga �n fata icoanei mele si c�nd vei vedea litera „M" sa stii ca e semn de plecare, altfel sa nu iesi. Si pentru celelalte surori ale tale acelasi semn.

�n ziua de 3 noiembrie 1940, dupa–amiaza la ora 3, am intrat �n altarul sfintei Biserici sa las niste pomelnice si vad �n partea de miazanoapte acelasi sf�nt pe care-l vazusem si mai �nainte, st�nd rezemat de sf�nta masa cu am�ndoua coatele.

El ma �ntreaba:

– Maica Veronica, asa sunt de �nspaim�ntator de nu voiesti a privi la mine?

– Nu sunt vrednica!

– Iata, eu sunt cel ce �nalta rugaciunile �naintea sfintei Treimi. Sunt trimis de Prea Sf�nta Fecioara de Dumnezeu sa �mbraci �n chip �ngeresc pe surorile tale ce doresc a se �mbraca si sunt vrednice a primi acest chip.

Eu i-am zis:

– Sa le calugaresc, sau numai sa le �mbrac?

– Numai sa le �mbraci, fara a primi sf�ntul botez al calugariei.

�ntreb�nd pe care surori sa le �mbrac, el mi-a spus pe nume trei surori.

�n ziua de 8 decembrie 1940, dupa masa de seara, ma aflam �mpreuna cu cinci surori ale mele �n chilia mea, unde citeam pravila, d�ndu-le sfaturi.

Dupa ce am terminat rugaciunea, am stat de vorba. Uit�ndu-ma la icoana Maicii Domnului din peretele cu multe icoane, deoadata, la picioarele M�ntuitorului se urca o lumina sus, ce cuprindea mai multe icoane si vedeam cum Maica Domnului misca. Ma �ntorc catre surori si le spun:

– Surorile mele, uitati-va, Maica Domnului este vie!

Ele s-au uitat catre Maica Domnului si au vazut si ele ce am vazut si eu, dupa care, �nspaim�nt�ndu-se, au �nceput sa strige si sa fuga pe usa. Eu le-am oprit si le-am zis:

– Rugati-va, nu fugiti!

Si cum ne rugam �mpreuna cu toatele, s-a ridicat �n sus flacara de lumina de sapte ori. Apoi vad ca se aseaza �n icoana Maicii Domnului la loc. Pe noi nu ne-a mai prins somnul �n acea noapte, cutremur�ndu-ne de puterea Maicii Domnului.

�n ziua de 12 decembrie 1940, la ora 2 dupa amiaza, scriam niste note muzicale bisericesti, dupa care urma sa ma pregatesc pentru vecernie. Deodata, vad o puternica lumina, acoperind toate sfintele icoane din chilia mea.

Am �ngenunchiat, rug�ndu-ma �n taina, deodata vad ca apare Prea Sf�nta Fecioara �mbracata �n doliu si �mi zice:

– Cum de ai �ndrazneala sa te rogi �naintea mea dezbracata, fara rasa si culion? Nici c�nd dormi sa nu dormi dezbracata si cu capul gol. Tot asa si pentru celelalte surori ale tale.

�n ziua de 25 decembrie 1940, dupa ce preotul a dat binecuv�ntarea de �ncepere a sfintei Liturghii, m-am uitat din strana unde ma aflam �n sf�ntul altar, pe deasupra usilor �mparatesti. In partea de nord a sfintei mese, vad, st�nd cu cotul rezemat de sf�nta masa, acelasi sf�nt pe care l-am vazut de mai multe ori �n sf�ntul altar. Tot timpul a stat �n acelasi loc. C�nd am voit sa citesc apostolul, mi s-a parut ca ma cheama �n fata sf�ntului altar. Dupa ce s-a citit sf�nta Evanghelie, mi-a facut semn sa vin �n sf�ntul altar. Sf�ntul �mi zice:

– C�nd se va citi Heruvicul, sa vii �n sf�ntul altar, sa vezi ce n-ai mai vazut de c�nd esti.

Eu i-am raspuns:

– Bine.

Si m-am retras la locul meu �n sf�nta Biserica.

C�nd a �nceput Heruvicul, am intrat �n sf�ntul altar, sa vad ce are sa fie. Deodata vad ca bolta sf�ntului altar este deschisa, ca un car, din care vad ca se coboara deasupra sfintei mese M�ntuitorul cu multime nenumarata de sfinti �ngeri. Acesti sfinti �ngeri i-am vazut asa: trei cu trupul complet �mbracat �n vesminte albe stralucitoare st�nd unul de-a dreapta si altul de-a st�nga M�ntuitoruloui si altul �n spatele M�ntuitorului. �n afara de acesti sfinti �ngeri, restul erau cu c�te doua aripi. Nu pot spune frumusetea lor.

C�nd a iesit preotul cu sfintele Daruri, M�ntuitorul, �mbracat �n vesminte arhieresti, cu m�inile am�ndoua ridicate de la coate �n semn de binecuv�ntare, �mpreuna cu cei trei sfinti �ngeri �ntrupati, au iesit pe deasupra catapetesmei, sez�nd c�te unul deasupra persoanelor aflate �n Biserica, iar restul, deasupra acestora — ca o p�nza.

�n timpul c�nd ma minunam de puterea dumnezeiasca, sf�ntul care se afla rezemat de marginea sfintei Mese �mi spune:

– Priveste �n sus!

�n aceste clipe vad cum coboara Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu, tot pe unde a cobor�t si M�ntuitorul, st�nd deasupra sfintei Mese, �mbracata ca o mare �mparateasa.

�n partea dreapta a ei se aflau numai preoti, iar pe partea st�nga numai sfinte femei. Vesmintele preotilor nu erau la fel si femeile toate erau �mbracate �n alb, parul pe spate purt�nd diferite cununi pe cap, care nu erau doua la fel. Preotii si sfintele femei ce o �nconjurau, erau asezati �n chip de solzi, ca tabla de pe turla unei sfinte Biserici. Sf�ntul care sta rezemat de sf�nta Masa, �nconjoara sf�nta Masa, vine la mine si-mi zice:

– Iata Stap�na Cerului, iata preotii si fecioarele, siliti-va.

Apoi M�ntuitorul, cu tot soborul de sfinti �ngeri, se �ntoarce �n sf�ntul altar, asez�ndu-se M�ntuitorul deasupra sfintei Mese, asezati �n triunghi, iar restul de �ngeri �nconjurau tot soborul. Am stat p�na s-a terminat sf�nta Liturghie. �n ziua de 26 si 27 decembrie 1940, s-a repetat acelasi lucru. dar fara Maica Domnului.

�n ziua de 14 ianuarie 1941, orele 9 dimineata, am intrat �n sf�ntul altar al sf�ntului Paraclis al sfintei M�nastiri si vad acelasi sf�nt pe care l-am vazut si mai �nainte, spun�ndu-mi:

– Haide, maica Veronica, ca de mult te astept! Iata, sunt trimis de sf�nta Fecioara sa-ti spun sa �mbraci �n chip monahicesc alte trei surori ale tale.

Si le-a numit. Eu i-am raspuns:

– Bine, am sa le �mbrac.

Apoi s-a facut nevazut.

�n ziua de 25 mai 1941, zi de duminica, ma aflam �n curtea M�nastirii cu o credincioasa de la T�rgoviste si cu tatal unei surori din M�nastirea noastra.

�n timp ce noi vorbeam, eu �mi arunc privirea spre rasarit, unde se afla poarta M�nastirii azi. Mi se parea ceva, dar nu cunosteam ce poate fi. Deauspra copacilor verzi era un sul de nori, pe care stateau c�teva figuri, dar nu stiam ce poate fi. Le spun atunci celorlalte persoane care erau cu mine: "Stati putin!" si o i-au spre poarta. Din ce ma apropiam, picioarele mi se �nmuiau de cele ce vedeam. Un grup de surori ma urmarea din urma. C�nd am vazut ca picioarele nu ma mai slujesc, am �ngenunchiat. O, Doamne, dar ce sa vad! Pe acest nor era Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu ca si c�nd statea �n genunchi. Era �mbracata �n haine aurii, cu coroana pe cap ce nu se poate descrie de frumoasa. In dreapta si �n st�nga ei erau numai femei, toate �mbracate �n alb, cu parul pe spate, pareau de-o v�rsta toate, purtau pe cap coroane, dar nu erau doua la fel.

O, c�t de frumoase erau! De jur �mprejur le �nconjurau niste frumosi �ngeri. Cum erau? Cap de copil, iar de la g�t se formau aripioare, trup nu aveau. Vedeam pe Prea Sf�nta Nascatoare, ridic�nd ochii si bratele, apoi se aplecau cu bratele cruce pe piept si cu fata spre pam�nt. In sus, totodata, la fel faceau si acele sfinte femei.

Acum, Maicuta Domnului �mi zice:

– Iata, Veronico, cum ne rugam noi pentru �ntreaga lume!

– Doamne, dar nu se �nchina cu semnul sfintei Cruci?

�ndata Maica Domnului �mi zice:

– Veronico, cei ce au trecut de pe pam�nt la cer nu mai au nevoie de semnul sfintei Cruci, dar voi cei ce vietuiti pe pam�nt, ne�ncetat sa aveti �ntiparit �n mintea si pe trupul vostru, caci fara de ea nu veti trece la viata vesnica.

Apoi �mi spune sa �mbrac �n chip monahicesc cinci surori, spun�ndumi-le pe nume. Tot acum �mi zice:

– �n locul unde ma vezi, sa asezi icoana pe care voi ati dat-o �n pridvor, spun�nd ca nu este buna fiindca este catolica. Adu-o aici, pune-o deasupra portii, iar vrajmasii Mei nu o vor birui. �n locul unde te-a lasat Fiul si Dumnezeul Meu, �n prima vedenie ce ti-a fost dat s-o vezi, vei aseza o cruce care vine acum din Braila. Cel cel vezi adesea rezemat pe sf�nta Masa este Ioan, iubitul Fiului Meu.

Acum vad ca se desprinde un �nger care �mi graieste:

– Scoala-te si vino!

El mergea �n zbor prin livada pe deasupra pomilor, iar eu mergeam prin curtea M�nastirii spre Biserica. C�nd am ajuns la Biserica, iar �mi graieste:

– Deschide usa Bisericii!

Eu am deschis-o. �l vad ca intra �n Biserica, face un ocol prin Biserica, apoi se lipeste de icoana Maicii Domnului despre care �mi spusese sa o pun la poarta. Bate din aripi si �mi zice:

– Aceasta este icoana pe care trebuie sa o asezi unde ti s-a spus de Stap�na Cerului si Milostiva pam�ntului.

Apoi iese afara, o ia �n zbor prin livada si nu-l mai vad. Acum nu mai era nici deasupra portii nimeni. A doua zi a sosit �n sf�nta M�nastire a noastra o Cruce cu rastignirea Domnului Iisus Hristos pe ea, despre care �mi spusese Prea Sf�nta Nascatoare. Era facuta de mai multi credinciosi din Braila.

�n dimineata zilei de 17 decembrie 1941, ma �ntorceam bucuroasa din Tecuci, ca am putut face rost de lemne de foc pentru M�nastire. C�nd am ajuns �n sat, m-am grabit sa caut vreo caruta sa merg la M�nastire (ca a M�nastirii nu era venita), sa nu merg pe jos. Si mi-am zis: „Voi merge pe jos!" Ies din comuna. La departare de comuna, se afla o st�na de oi pasc�nd, iar c�inii ce-i avea acolo, m�ncau o vita moarta. C�nd ma vad pe mine, �ncep sa latre.

Eu �mi zic: nu voi merge �nainte, acesti c�ini ciobanesti sunt rai si ce ma voi face eu singura, ca ciobanii sunt departe. Ma �ntorc spre sat. Ceva parca ma mustra si �mi zic: cum sa-mi pierd eu nadejdea �n Dumnezeu, oare n-are putere sa ma apere? Si dau sa merg �nainte, dar cei opt c�ini ciobanesti lasa carnea lor si vin la mine.

Eu �mi zic: daca Satana v-a scos �n calea mea, eu nu ma voi �ntoarce �napoi, peste c�mp am s-o i-au, voi iesi �n alt drum si tot voi merge �nainte.

Si asa am facut.

Dar cum mergeam pe c�mp, apropiindu-ma de drumul pe care trebuia sa ies, vad st�nd jos pe niste gunoaie adunate, trei barbati. Pareau de-o v�rsta. Imbracamintea lor era la fel ca oamenii, nici avuti nici saraci, ci de mijloc.

C�nd am ajuns la ei, le-am dat buna dimineata si mi-au multumit.

Eu nerecunosc�ndu-i pe d�nsii: acestia pe mine m-au asteptat sa ma prade, ce ma voi face, Maicuta Domnului?

Totusi ziceam: am sa vorbesc frumos cu ei si Tu care mi-ai dat voie sa ies din M�nastire, n-ai sa ma parasesti.

Unul din ei ma �ntreaba:

– De la ce M�nastire esti, maicuta?

Eu le-am raspuns:

– De la M�nastirea Maicii Domnului, fratilor, care se vede sus pe deal.

– Da? �mi zic ei, sa mergem si noi p�na acolo.

Si se scoala de jos, se da unul �n dreapta mea, unul �n st�nga mea, iar unul pe cararea pe care mergeam eu, �n urma mea.

Eu, c�nd i-am vazut ca s-au asezat asa, mi-am zis: iata-i cum s-au asezat! Acestia cu adevarat sunt oameni hoti si c�nd ne vom departa de sat, ma vor lovi din toate partile. Dar �ntr-una ma rugam la Stap�na noastra Nascatoare de Dumnezeu.

Cel din dreapta �mi zice:

– De unde vii, maicuta?

Eu le-am raspuns:

– Am fost la Tecuci, fratilor.

El �mi zice:

– Da, ce-ai facut?

Atunci am �nceput sa le spun:

– Fratilor, Sf�nta M�nastire a noastra este noua si slava lui Dumnezeu, avem ce ne trebuie, dar nu-i ca alte m�nastiri cu paduri si cu alte averi. Si acum am fost dupa nevoile ce se simt la noi.

El �mi zice:

– N-ai credinta �n Dumnezeu, maicuta?

Eu �i raspund:

– Ba da, fratilor, daca mi-as pierde credinta, degeaba as mai trai.

El �mi zice.

– Cunosti sf�nta Scriptura?

Eu �i raspund:

– Da, o cunosc.

El �mi zice:

– Citesti �n ea?

Eu �i raspund:

– Citesc, dar nu prea des, pentru ca citind, trebuie s-o si �nteleg.

– Da, �mi raspund ei, daca ai s-o citesti cu luare aminte ai s-o �ntelegi.

Si a �nceput sa-mi vorbeasca de Sf�nta Scriptura, din Vechiul Testament de la Moise, cum le-a dat mana �n pustie si celelalte. Acum mi-am schimbat parerea despre ei.

El �mi zice:

– C�te surori sunteti �n M�nastire, maicuta?

Eu le-am raspuns:

– Din mila Domnului suntem 73 si doi preoti.

Cel din dreapta �mi zice:

– Da, �i cunoastem noi!

Dar eu, cu at�ta bucurie le-am spus:

– Da, �i cunoasteti fratilor? ce bine-mi pare!

Cel din dreapta iar ma �ntreaba:

– Dar cum se �mpaca ei?

Eu le-am raspuns:

– Bine fratilor.

Dar el adauga:

– Stim noi toate.

Eu le-am raspuns:

– Dar de unde stiti si ce stiti?

El �mi zice:

– Lasa acum, dar cu surorile cum te �mpaci, le iubesti?

Eu le-am raspuns:

– Cred ca le iubesc. C�nd vad ca fac ceva care nu-i dupa Dumnezeu, le mai cert.

Tot cel din dreapta �mi zice:

– Asculta Maicuta Veronica, c�nd o sora de-a dumitale a gresit cu ceva, s-o chemi �ntre patru ochi si s-o mustri.

Acum eu �mi zic: da' ce-o fi oamenii acestia, de-mi vorbesc asemenea vorbe? Ei mireni, si-mi spun asemenea �nvataturi.

Ei �mi zic:

– C�nd vreti sa terminati, maicuta, Biserica pe care ati �nceput-o?

Eu le raspund:

– Bunul Dumnezeu stie, eu nu stiu nimic!

Acum �mi ridic privirea �nainte, parca ma plictiseam de vorba lor, ca prea multe �ntrebari puneau, ba chiar spuneau anumite greseli facute de noi, pe care unele le stiam si-i �ntrebam:

– De unde stiti toate acestea, fratilor, parca ati fi profeti!?

Ei raspund:

– Nu suntem nimic.

Acum vad sareta M�nastirii ca venea de la sat.

Eu, cu at�ta bucurie le spun:

– Fratilor, iata sareta M�nastirii, eu ma voi duce cu sareta, ma simt cam obosita (voiam sa scap de ei ca prea mult ma �ntrebau).

Cel din dreapta �mi zice:

– Nu te bucura ca nu te ia.

Eu �i raspund:

– E sora mea din M�nastire, de ce sa nu ma ia?

El lasa capul �n jos si �mi zice:

– Bine, vom vedea.

Acum vad pe sora care era cu sareta M�nastirii ca trece prin fata mea, se uita spre noi, da bici si merge mai departe. Acum �mi zic ei:

– Te-a luat?

Eu le raspund:

– Ce sa fie fratilor, doar s-a uitat la noi si de ce n-o fi oprit. Cel din dreapta �mi zice:

– Pentru ca nu te-a vazut.

– Cum, �i spun eu, nu-s nici cinci sute de metri p�na la drumul pe care merge d�nsa.

– Lasa acum, zic ei.

Tot cel din dreapta:

– Ce zici, maicuta, de lumea aceasta?

Eu le raspund:

– Care fratilor?

El �mi zice:

– De lumea asta, de azi.

Eu le spun:

– Fratilor, eu stiam din 1937, c�nd mi-a spus Domnul �n vie, ca de nu ne vom pocai, vor veni mari dureri peste noi.

Atunci toti �ntr-un glas �mi spun:

– Dureri mari �nca n-au venit peste lume.

Tot cel din dreapta �mi zice:

– Maicuta, sa primesti �n M�nastire cu dragoste, caci nu stii pe cine primesti!

– Da, fratilor, le spun eu.

Apoi �ncep sa le spun vedenia pe care am avut-o �n ziua de 5 ianuarie 1940 cu parintele rufos. O, si c�t se bucurau ei c�nd eu le spuneam si tot mereu ma �ntrebau:

– Si cum a fost?

Eu le spuneam asa, dupa cum am vazut. Ei se uitau la mine, apoi unul la altul si z�mbeau. C�nd sora cu sareta urca dealul sfintei M�nastiri, eu am zis �n sinea mea: r�zi tu de mine, sora Ileana, macar n-ai vrut sa-mi iei greutatea ce-o duc �n m�na. Si ma uitam si la acesti oameni si-mi ziceam �n g�ndul meu: ce cap mai au, nu vor sa-mi ia nimic din m�na, caci eram tot o apa de greutatea drumului. Tot cel din dreapta �mi zice:

– Nu ti-e greu, nu?

– Da, �i raspund eu.

El �mi zice:

– Dar ce zici de sora, cum nu se uita �n urma?

– Ce sa zic? �i raspund eu: chiar acum ma g�ndeam ca de voi ajunge la M�nastire, am sa-i dau un canon.

– Nu, �mi zic ei, sa nu-i dai, caci asa a fost sa fie.

Am ajuns la sf�nta M�nastire. C�nd am intrat pe cararea de la apus, eu am luat-o �naintea lor si zic:

– Cu ajutorul bunului Dumnezeu, am ajuns. Veniti dupa mine.

C�nd ma uit sa vad daca vin dupa mine, nu mai vad pe cei trei barbati, ci vad la �naltime deasupra pam�ntului mai bine de un metru, trei copilasi cam de 10 ani, �nvaluiti cu un voal ce-mi zic cu voce dulce:

– Maica Veronica, p�na aici te-am condus noi, de aici �ti iese �n cale sora ta Ioana.

Eu c�nd i-am vazut am ramas uimita. Am aruncat ce aveam �n m�na, ma uit �n sus si zic cu glas tare: O, Doamne, cine a fost cu mine! Ah, cum n-am sorbit cuv�nt cu cuv�nt? Iarta-ma Doamne ca ma plictiseam de desele �ntrebari ale acelor fete dumnezeesti. Si au disparut. Dupa ce �mi str�ng cele adunate, vad pe sora de care �mi spusesera fetele dumnezeesti ca vine �naintea mea, lu�ndu-mi ceea ce aveam �n m�na. Apoi sora ma �ntreaba:

– De ce n-ai venit cu sareta, maicuta?

Dar eu z�mbind. �i raspund:

– Pe sora Ioana �ntreab-o, de ce nu m-a luat?

Atunci toate surorile o �ntrebara:

– Ce-ai facut de n-ai luat-o pe Maicuta �n sareta?

Sora Ioana cu lacrimi �n ochi, �ntreaba:

– Dar unde e Maicuta?

Acum vad pe sora Ioana. Eu, cu z�mbetul pe buze, �i spun:

– Asa, sora Ioana, treci pe l�nga mine si nu ma iei �n sareta!

Ea, pl�ng�nd, ma �ntreaba:

– Cum ai venit, Maicuta, pe jos?

Acum eu glumesc cu ea:

– Nu sora, pe sus am venit, ca de veneam pe jos, ma luai �n sareta! si �ncep sa-i spun pe care drum am venit si pe care trecuse ea, si cum de nu m-a vazut.

– Cum, �i spun eu, doar e senin si ziua �n toata puterea cuv�ntului.

Acum ea �mi zice:

– C�nd urcam dealul, am vazut o maicuta care venea �ntre doi barbati spre M�nastirea noastra, dar nu m-am g�ndit sa fie Maicuta noastra.

– Nu-i nimic, sora Ioana, iconomia lui Dumnezeu a fost asa.

Acum le spun eu cine au fost cei trei barbati, cum ca au fost fete bisericesti.

�n ziua de 24 februarie 1942, sfatuindu-ma cu c�teva surori sa �nvatam o c�ntare din antologie ce se c�nta la Sf�nta Liturghie mai �nainte, le spun:

– Lasati lucrul de m�na si veniti �n chilie la mine, ca eu ma duc �n Biserica, sa aduc cartea.

Intr�nd �n Biserica, era ora 1 si ceva. Dupa datorie, fac trei metanii �n mijlocul Bisericii si caut cartea de care aveam nevoie. O iau, trec �n mijlocul Bisericii, fac trei metanii pentru ca sa ies. Intre timp c�t le faceam, vad ca se deschide usa sf�ntului altar spre miazanoapte (unde se plateste sf�nta Liturghie).

Ma uit sa vad cine iese.

Vad ca iese pe usa sf�ntului altar o femeie �nalta, subtire la corp, �mbracata �n negru, cu o naframa lasata pe cap ce-i �nvelea tot corpul.

Mi-am zis �n minte: Doamne Iisuse, e Maicuta Ta!

Am zis rugaciunea pe care o fac eu �ntotdeauna c�nd vad ceva, adica: „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de dar, Marie Domnul este cu tine, binecuv�ntata esti tu �ntre femei si binecuv�ntat este rodul p�ntecelui tau, ca ai nascut pe Hristos, M�ntuitorul sufletelor noastre".

Cum statea Stap�na Cerului si Milostiva pam�ntului �n fata sf�ntului altar �mi zice:

– Veronico, ce te tot �ntrebi cine sa fi fost cei trei barbati care te-au condus pe tine de la satul tau p�na la M�nastire?! Unul a fost Sf�ntul Simion St�lpnicul — povatuitorul tau, altul a fost Pantelimon — rugatorul tau de c�nd te-ai nascut si altul a fost Ioan, iubitul Fiului Meu. �n locul unde te-au parasit pe tine, sa faceti o cruce care sa poarte trei brate si pe fiecare din ele sa pui chipul acestor placuti ai Fiului Meu.

Acum raspund eu:

– Prea Sf�nta Stap�na, c�nd i-am vazut ridicati pe toti trei de la pam�nt, sus �n Cer, i-am vazut copii tineri ca niste �ngeri.

– Da, �mi raspunde Sf�nta Fecioara. Placutii Fiului Meu oricum se vor preface ca sa poata aduce pe urmasi la Tronul pacii. Acum vei calugari pe acea sora a ta care doreste a primi cinul monahicesc si este vrednica (spun�ndu-mi numele).

Mai �mi spune Prea Sf�nta �nca de doua surori ca sp le �mbrac �n chip monahicesc, dar fara a primi botezul (calugaria) si iarasi �mi zice:

– Chilia �n care ai stat �n satul tau s-o muti aici si s-o �ntrebuintezi dupa cum mintea te va conduce.

Acum intra Prea Sf�nta �n sf�ntul altar si �nchide usa.

�n luna mai 1942, c�nd noi eram �n Biserica mare si nu mai aveam nici un sprijin de nicaieri, �mi ziceam: „Vad, Doamne, ca ne-ai parasit! Tu mi-ai spus sa facem un schit saracacios, iar noi am �nceput M�nastire mare. Vad, Doamne ca ne pedepsesti si ce ne-ai dat p�na acum vad ca ne-ai luat de la noi".

�n ziua de 6 mai 1942, am mers �n Bisericuta mica ce se cheama Paraclis si ma rugam pl�ng�nd sa aiba Atotputernicul mila si de oamenii Lui alesi, sa ne trimita iarasi ajutor.

Pe c�nd ma rugam astfel, iese din sf�ntul altar, sf�ntul pe care-l vedeam, rezemat de sf�nta Masa si �mi zice:

– Ce te tot fram�nti, zic�nd ca Dumnezeu v-a parasit? Ce-ati facut, pentru greselile voastre n-ati facut nimic. Crezi tu ca se supara Dumnezeu, ca-i faci un locas maret? Fa-l c�t de �mpodobit ca nu se supara Atotputernicul, greselile voastre cu nimic nu le �ntreceti, doar mila lui Dumnezeu va poate ajuta si duce la viata pacii.

Apoi intra �n sf�ntul Altar.

�n ziua de 13 noiembrie 1942, eu si surorile mele ne aflam �n Bisericuta mica ce se cheama Paraclis, la slujba. Parintii nu venisera. Dupa ce noi am facut paraclisul Maicii Domnului si am �nceput ceasurile, eu am intrat �n sf�ntul altar.

Dar ce sa vezi? Sf�nta Masa era �ntr-o lumina mare, deasupra sfintei Mese sta �n aer pe un tron Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu, �mbracata ca o �mparateasa.

Avea �n dreapta Sa trei barbati, �mbracati �n haine de arhierei si �n st�nga Sa alti trei. Acesti sfinti parinti arhierei nu aveau �mbracaminte doi la fel. Frumusetea lor si a mitrei ce o purtau pe cap nu o pot spune.

Rezemat de sf�nta Masa, vad pe acel sf�nt pe care-l vazusem si alta data deasupra, care mi-a spus ca este Ioan Evanghelistul, iubitul M�ntuitorului Hristos.

Eu, c�nd am vazut toate acestea, am strigat cu glas tare: „Doamne, Iisuse Hristoase iarta-ma, caz�nd cu fata la pam�nt!" Aud glasul Sf�ntului Ioan, ce sta rezemat de sf�nta Masa:

– Iata, sfintii lui Dumnezeu �n marire stau si voi nu-i pretuiti, arat�nd spre arhiereii care stateau de-a dreapta si de-a st�nga Nascatoarei de Dumnezeu.

Eu, cum stateam �n genunchi, iar ma las cu fata spre pam�nt, pl�ng�nd, �n Biserica toate surorile cu hohote, �nteleg�nd ce se petrece �n sf�ntul altar.

Tot sf�ntul Ioan �mi zice:

– Sa �mbraci �n chip monahicesc cinci surori ale tale (apoi mi le-a spus pe nume).

Apoi n-am mai vazut nimic.

�n aceasta zi se praznuia Sf�ntul Ioan Gura de Aur.

�n aceasta zi de sf�nta duminica, 8 august 1943, pe la orele 4 dupaamiaza, merg�nd spre sf�nta Biserica mica (paraclis), am intrat �n sf�ntul Altar sa iau putina smirna sfintita sa dau unei credincioase din Bucuresti, ce adusese daruri sfintei M�nastiri. Pe c�nd puneam smirna �n m�na, am simtit un curent puternic. M-am uitat sa vad de unde poate fi. O, Doamne, vad l�nga sf�nta Masa, spre sf�nta Proscomidie, pe Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu �mbracata �n auriu si l�nga d�nsa pe Sf�ntul Ioan Evanghelistul.

Eu, c�nd am vazut acestea, am �ngenunchiat. Prea Sf�nta Nascatoare, cu o voce bl�nda, �mi zice:

– Veronico, sosesc clipele fericite. Voi impodobi casa Mea cum tu n-ai g�ndit vreodata. Pastreaza pacea c�t vei putea, caci spinii �i ard Eu. Lumea �ntreaga cere pace si �ntre ei pace nu gasesti. Vei �mbraca �n chip �ngeresc surorile tale (spun�ndumi-le pe nume).

Apoi eu, �nchin�ndu-ma si fac�nd metanii, c�nd m-am ridicat n-am mai vazut nimic.

Aceasta vedenie a fost �nainte de sfintirea Bisericii mari.

Zi de mare bucurie duhovniceasca pentru mine, �n amintirea lui 22 octombrie 1937. �n aceasta zi sf�nta vineri, Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu s-a milostivit iarasi sa ma bucure, cu bucurii Ceresti. N-as putea spune cam ce ora era c�nd am intrat �n Sf�nta Biserica sa fac acatistul Sfintei Paraschiva. Dupa ce l-am terminat, aud ca se deschide usa de la sf�ntul altar (unde se platesc sfintele Liturghii). Ma uit sa vad cine este. O, Doamne, iata o Doamna prea frumoasa, care asemanare nu are, �nvesm�ntata �n bleu deschis. Cine este?!

Am cunoscut-o: este Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu.

Trupul mi l-am simtit ca un abur. Doar at�t am zis: „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine, binecuv�ntata esti tu �ntre femei si binecuv�ntat este rodul p�ntecelui Tau, ca ai nascut noua pe Hristos, M�ntuitorul sufletelor noastre".

Aud ca-mi zice:

– Veronico. ce g�ndesti tu, ca v-am parasit? Nu! Eu sunt printre voi asa cum v-am mai spus. Limba va desparte de a Ma vedea oric�nd. Ce g�ndesti tu ca daca nu ai fi stareta, ai face lucruri mai vrednice dec�t acum? Gresesti! Ajunge tie darul Meu. Ia aminte la cuvintele mele, sa calugaresti surorile cele ce ti le-am dat, sa le pregatesti pentru ziua cea mare. Nu te �ndoi de cele date tie ca sa nu-ti pierzi plata. Nu cata la guri seci; vei calugari pe surorile (spun�ndumi-le pe nume cinci surori), numele ce tu iubesti le vei pune.

Ca un fulger mi-a trecut prin minte ce le voi face de �mbracaminte, caci razboiul a risipit totul — si imi zice:

– Te g�ndesti la �mbracaminte? G�ndeste-te la cele trei femei de asta noapte ce ti-am aratat (visasem trei femei care adunau valuri de p�nza neagra). Cele trebuincioase se mai gasesc printre voi. Sa �mbraci �n rasa si culion pe surorile tale (numindu-mi doua surori).

Ca un fulger mi-a trecut prin minte ce voi face cu actele ca Ionica e prea t�nara si n-are sa-i aprobe sf�nta Episcopie.

– Si te g�ndesti ca una e prea t�nara, stiu Eu ce sa-i dau si cui sa-i dau, tu asculta ce-ti spun eu. De ispite nu veti fi scutite, ca nimeni nu a fost scutit �n lumea vremelnica.

Apoi intra �n sf�ntul altar si �nchide usa. C�nd am iesit din Biserica era ora 11 si 5 minute.

Aceasta vedenie am avut-o eu, nevrednica, �n ziua de 11 decembrie, asa cum urmeaza mai jos.

�n aceasta luminata zi, eu ma aflam �n sf�nta Biserica, fac�ndu-mi rugaciunea. Rugam pe Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu de este bine sau rau de a face liceul. Si iata ca se deschide usa sf�ntului altar si vad iesind o femeie.

Este Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu, care �mi zice:

– Veronica, �ndemnul ce-l ai de a face lectii pentru liceu, de la Mine este. Sa stii ca tu nu vei ram�ne aici, vei merge la alte neamuri ca sa le martirisesti evanghelia dreptatii. Tu sa stii ca nu vei muri cu capul pe perna. Baga de seama sa nu pierzi acest odor. Iti voi da oameni care sa te ajute, dar sa nu asculti pe fiecare p�na ce nu te rogi. Si, de vei vedea o lumina deasupra lor, este trimisul Meu. Poate acela sa-ti devina un prieten sau un dusman al tau. Bucura-te si pe toate sa le primesti ca pe niste margaritare scumpe si mergi �nainte, ca Eu te voi ajuta.

Acestea sunt cuvintele Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.

�n aceasta zi de duminica 5 martie 1945, din nou a cobor�t Maicuta Domnului printre noi ca sa ne bucure. Intr�nd �n sf�ntul Altar, dupa sf�nta Liturghie ca sa ma rog, deoadata a aparut deasupra sfintei Mese Prea Sf�nta Nascatoare, st�nd pe un Tron de aur, ca o Imparateasa prea frumoasa si tronul de aur stralucea ca soarele si mi-a zis:

– Veronico, sa va bucurati ca Fiul Meu nicaieri n-a revarsat at�ta dar ca pe locul acesta, dar sa stiti ca si raspunderea voastra este mare. Sora Stefana numai a stropit pam�ntul cu s�ngele ei, dar voi �l veti plamadi. Pentru ca n-ati ajuns la masura dragostei desav�rsite de Dumnezeu ca sa-L marturisiti de buna voie, veti fi cerute jertfa peste vointa voastra. Depinde cum va veti afla atunci, caci puteti plamadi pam�ntul acesta cu s�nge si totusi sa gustati iadul de nu va vor gasi clipele acelea pregatite. Multi va vor iubi cu dragoste sf�nta, dar multi si cu dragoste diavoleasca. De veti sti sa fiti treze, pe multi dintre acestia �i veti c�stiga si �i veti face sfinti.

�n anul 1940, ai avut vedenia �n care ti-am spus ca tara voastra va avea o mare trecere �naintea lui Dumnezeu.

Se afla un ales, care �n clipa c�nd va veni, �n varsta de 30 de ani, �si va �ncepe propovaduirea si va marturisi pe Hristos timp de trei ani, �n care vreme multi �l vor urma. Appoi, dupa cei trei ani de propovaduire, va da neamul vostru at�ta multime de mucenici �nc�t va �ntrece pe ai tuturor neamurilor crestine de p�na acum.

Eu m-am g�ndit atunci ca oare vor fi si din mijlocul nostru nebune pentru Hristos, care sa-l marturiseasca cu acelasi foc ca si omul acela?

Si mi-a raspuns Stap�na Cerului:

– Da, vor fi!

Apoi �mi zice:

– Mai sunt cam opt ani p�na va �ncepe propovaduirea si �n timpul celor trei ani de propovaduire vor veni cei trei barbatiu care au fost �naltati cu trupul la Cer: sf�ntul Ilie, Enoh si Ioan Evanghelistul.

Eu m-am �ntrebat �n inima mea de unde vor veni si Prea Sf�nta Nascatoare mi-a raspuns:

– Nu trebuie sa stiti de unde vin, dar vor trece si pe la voi. Dupa venirea lor, veti plamadi acest pam�nt cu s�nge. De aceea sa iubiti locul acesta si sa-i sarutati tar�na, caci aceasta va va fi voua morm�nt. Unele dintre voi nu vor trai p�na atunci, vor veni mai devreme la Cer, prin boala sau altceva, dupa cum Dumnezeu va r�ndui. Rugati-va si va siliti de pe acum ca sa puteti birui. Cele care nu vor fi calugarite sau �mbracate, atunci c�nd va sosi ceasul acela sa nu se �ntristeze, caci mai de folos este sa nu fagaduiesti, dar sa �mplinesti. Calugarite sau necalugarite, �mbracate sau ne�mbracate �n chip �ngeresc, toate veti fi �mpreuna. Bucurati-va ca v-am primit pe locul acesta asa cum sunteti.

Apoi a zis:

– Sa spuneti surorilor voastre ce s-au ratacit de la Biserica vazuta a Fiului Meu, ca sunt pierdute si nu vor avea parte nici de Biserica nevazuta si biruitoare a Cerului. Nu lipsiti de la Biserica sau de la Liturghia Fiului Meu, fara o ascultare sau boala. Sf�nta Liturghie bucura Cerul mai mult ca orice. De ea se cutremura si �ngerii. Nu lucrati �n timpul acesta pentru voi, cele desarte ale vietii trecatoare, de vreti sa nu Ma �ntristati pe mine si pe Fiul Meu. Sorbiti cu sete sf�nta Scriptura, �nvat�ndu-o cum puteti, caci cu ce veti �nv�ta, cu aceea veti ram�ne. Va veni vremea c�nd veti dori sa o mai cititi si nu veti mai avea-o. Siliti-va �n toate ca sa c�stigati Cerul! Spune tot ce ai auzit surorilor tale si cui crezi.

Dupa aceste cuvinte, Prea Sf�nta Nascatoare de Dumnezeu a disparut, las�nd �n urma un prea frumos miros de smirna.

�n aceasta zi de duminica, fiind �n sf�nta Biserica, �n timpul sfintei Evanghelii, mi-a venit rau, �nc�t nu mai puteam sa stau si am voit sa plec la chilie, dar am stat p�na s-a �nceput cazania si am plecat.

�n chilie, c�nd am ajuns m-am uns cu sf�ntul mir mare de la sfintirea Bisericii si m-am simtit mai bine. �nainte de a ma aseza la odihna, mai g�ndit sa merg mai �nt�i la Maicuta Domnului sa-i multumesc pentru usurarea pe care mi-a dat-o. Intr�nd �n sf�nta Biserica, am tras la sf�nta icoana a Maicii Domnului si am �nceput6 a pl�nge cu laqcrimi de bucurie.

Deodata aud un glas bl�nd, ca de mama, ca-mi zice:

– De ce pl�ngi, Veronico, de ce pl�ngi Veronico? Veti mai trece printr–un val, dar am iubit neamul rom�nesc si-l voi iubi p�na la sf�rsit, numai voi sa va rugati. Toate ce vin asupra voastra sa le primiti ca pe niste margaritare de mult pret, caci multi ar dori sa fie unde esti tu (avusesem oarecare m�hnire). Asculta sfat nou ceti spun: sa treci �n cinul monahicesc pe surorile si fiicele tale duhovnicesti, numindu-mi cinci surori) si sa �mbraci �n chip �ngeresc pe (numindu-mi alte cinci surori), caci dragostea curata este scump platita si pacatele tot scump se platesc.

�n ziua de 12 iulie 1945, eram plecata la sf�nta M�nastire Br�ncoveanu la S�mbata de Sus, Fagaras, pentru un concediu la aer de munte. Ma luase un dor de M�nastirea noastra. �mi parea ca fetele strigau �n urma mea si ma g�ndeam ca trebuie sa se fi �nt�mplat ceva �n M�nastirea noastra, sau fetele ce sunt �n operatie ma striga. Coplesita de aceasta neliniste, am intrat singura �n bisericuta sfintei M�nastiri si caz�nd cu fata la pam�nt, ma rugam la Maicuta Domnului.

Atunci vad �nainte pe Sf�ntul Ioan Evanghelistul, iubitul M�ntuitorului Hristos care �mi zice:

– Linisteste-te ca nu-i nimic la M�nastire, numai Olimpia s-a dus dincolo, la cei vii. A iubit-o Maica Domnului si a luat-o ca daca o lasa, pleca din M�nastire si va facea mare rana. Asa ca, fii linistita si asteapta ziua de 14 iulie ca vei vedea ceva.

Eu, bucur�ndu-ma si multumind lui Dumnezeu, am iesit afara din Biserica. Am asteptat cu mult dor ziua de 14 iulie si �n sf�rsit a venit.

Era duminica si sf�nta Liturghie s-a slujit �n Sf�ntul Altar de afara. Ma aflam �n fata altarului st�nd �ntre doua maici de la sf�nta M�nastire Bistrita.

�n timpul slujbei, deodata vad ca sta l�nga preoti de-a dreapta sfintei Mese sf�ntul Ioan Evanghelistul ce-mi adusese vestea. Vaz�ndu-l, deoadata �mi slabira puterile si, muindumi-se picioarele de aproape sa cad jos, m-am sprijinit de cele doua maici si, rotindu-mi privirea de-a drepta preotilor, am vazuit, st�nd aevea, cinci surori de-ale noastre din M�nastire, iar deasupra lor scria cu litere de aur cuvintele: „pentru calugarie", ceea ce am �nteles ca Maica Domnului �mi da porunca sa ma calugaresc.

Cobor�nd privirea mai jos, vad alte trei surori, scriind si pentru ele tot cu litere de aur: „pentru scufie", �nteleg�nd ca si pe acestea trebuie sa le �mbrac. Am ramas uimita si asteptam sa se sav�rseasca slujba. Acele surori, au stat �n fata mea cam 15 minute, de-mi venea sa ma reped la ele sa le apuc si sa le �ntreb cum au venit acolo. Vaz�nd insa, ca nu sunt �n trup si numai duhul le venise, am dat slava lui Dumnezeu pentru iconomia cu care lucreaza aceste minunate lucrari �n lume.

Iisuse, dorul meu, Iisuse, bucuria mea, cum sa-ti multumesc pentru marea Ta iubire ce mi-o arati mie, mult pacatoasa!

�n aceasta prea luminata zi, c�nd sufletul meu salta de o bucurie launtrica, pe c�nd ma aflam �n sf�nta Biserica mare, citind din cartea „Urmarea lui Hristos", o, Doamne, aud si vad cum se deschide usa sf�ntului altar si iese Imparateasa Cerului �n fata unui putregai �mputit ce sunt si cele dint�i cuvinte acestea au fost:

– Veronico, de ce cauti odihna, c�nd esti facuta pentru osteneala?

Mi-a numit surorile ce trebuie sa le �mbrac (cinci surori), dupa aceasta mi-a zis:

– Veronico, sa introduci m�ncarea de carne la masa de obste, ca e de mai folos sa m�ncati carne si sa lasati gura, mintea si inima voastra deapururea sa pomeneasca numele cel sf�nt, al dulcelui Iisus, ce �l aveti lasat de la sfintii cei de demult: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa", iar tu, c�t poti, tine obstea �n unire, ca aceasta este cea mai mare virtute, de rest am Eu grija.

Intr�nd �n sf�ntul Altar, mi-a �nchis usa.

De multa vreme ma apasa g�ndul ce va fi cu monahismul de m�ine, de ne va biciui prea bunul Dumnezeu pe dreptate si ce va fi cu sfintele locasuri. Si ce ma durea mai mult, �mi puneam �ntrebarea: oare va �ngadui Maicuta Domnului vreodata sa fie p�ngarita aceasta gradina si florile Ei? Desi �mi spuneam ca florile se prea poate sa fie buruieni uscate neav�nd si nestr�ng�nd apa vietii la timp si multe care nu se pot spune acum.

Dar, preamilostivul Dumnezeu, care sta la orice inima si bate astept�nd, a venit cu mare graba, neastept�nd sa mai deschid eu usa, parca mi-ar fi zis:

„Eu sunt Cel ce te-am zidit usa, deschide-te!" Si smerita si nevrednica de asa mila, s-a deschis.

Cheama Dumnezeu la El pe oameni cu o suparare, cu o boala sau orice fel de suferinta, numai sa crezi ca EL este acel care te cheama, nu d�nd vina pe oameni, care sunt tot ca tine de slabi si necredinciosi.

Ei, asa ma chema si pe mine de vreo patru luni �ncoace si eu nu pricep, d�nd vina ca o fi cutare lucru sau stiu eu ce. Dar aceasta zi, de 1 septembrie 1948, c�nd trupul a fost dobor�t de durerile zilelor, am simtit �n suflet ca-mi zice cineva: „Eu sunt pacea, Eu sunt linistea, vino la Mine, ca de c�nd te astept!" Si, ca desteptata dintr-un somn, am alergat la crucea Domnului din Sf�ntul Altar al sfintei noastre M�nastiri, fiind �ncredintata ca nimeni nu poate sa-mi mai fie �ndrumator dec�t Cel ce s-a jertfit pe sine si, minunat esti Doamne! Am vazut �n sf�ntul Altar un copilas ca de 12 ani, �mbracat �ntr-o camasa alba, lunga de i se vedeau numai degetele de la picioare, blond si cu parul buclat. Nu mi-a fost deloc frica. Frumusetea Lui ma facea sa ma reped sa-L iau �n brate, dar seriozitatea Lui m-a �ngenunchiat, m-a facut sa ma �nchin, zic�nd: "Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te..." si celelalte. �n timp ce-am zis aceasta rugaciune, El se plimba �n jurul sfintei Mese si deodata c�nd am sf�rsit rugaciunea, El s-a urcat sus pe sf�nta Masa, zic�ndu-mi:

– Ei, Veronico, de mult vrei tu sa Ma vezi copil! Iata Eu sunt Cel ce tin Cerul si pam�ntul �n palma si c�nd i-oi da un calc�i o sa-l turtesc si vai de cei ce vor intra �n m�nia Mea. De ce te muncesti cu g�ndul ce va fi cu monahismul si cu bisericile Mele? Monahismul va suferi si multi se vor lepada, nu de cele trupesti, ci de Imparatia Mea. Unii din ei vor primi cununa muceniciei, dar putinii vor fi. Daca Maica Mea a pribegit de frica lui Irod, tu de ce te m�hnesti?

Se aude �n departare un cor c�nt�nd. Vocile nu le puteam �ntelege;

si iarasi graieste Domnul:

– Biserica Mea nimeni nu o va dar�ma, dar sa stii ca Eu nu vorbesc de Biserica de zid, ci de biserica vie. Si care este Biserica vie, tu stii?

Eu n-am putut raspunde nimic.

– Ei, sa stii, sunt inimile ce-Mi sunt predate Mie. Inima ce Ma cheama pe Mine si pe Maica Mea cu tot dorul, Eu vin cu tot Cerul si o fac Biserica, Altarul Meu.

�n timpul acesta eu am g�ndit: oare de ce am mai zidit noi aceasta M�nastire, daca este asa cum spune Domnutul? ca-mi dadeam seama ca este Hristos Domnul. Si mi-a raspuns la g�ndul Meu, fara sa-i spun nimic. Z�mbeste si zice:

– Fara de aceasta Biserica, voi nu puteti trai �n Mine si Eu �n voi. Cine se leapada de ea. de Mine se leapada. Dar pe aceasta o poate dar�ma ca-i materie, pe cea a inimii nu o poate dar�ma dec�t cel ce o are (omul). Eu n-am vrut de la voi ziduri, dar prin ele veniti la Mine, de veti pastra ce v-am dat p�na la urma.

Dragostea uneste pam�ntul cu Cerul. �n m�nia prosteasca a diavolului, cele sfinte sunt rapite de �ngeri. Iar diavolul si ucenicii lui merg �n focul nestins cu faptele ce le sav�rsesc cu m�ndrie.

�ntre timp, mi se parea ca corul se apropie. Mi s-a parut ca un zgomot ce nu-mi dadeam seama ce poate fi. Domnul �mi zice:

– Priveste! (arat�ndu-mi cu m�nuta).

Vad �n aer, deasupra sfintei Mese, spre rasarit, pe Prea Sf�nta Nascatoare, st�nd pe un Tron, prea �mpodobita. M-am �nchinat cu capul la pam�nt, zic�ndu-mi rugaciunea: Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te...si celelalte.

�mi graieste mie, nevrednica: – Veronico, c�rtelile obstei tale s-au ridicat p�na la Mine. Voi cu buzele Ma laudati si cu inima Ma �ntristati. Grea va fi Judecata, ca multe v-am mai spus. De nu-Mi vor da pace, te voi lua dintre ele si te voi da strainilor.

Eu n-am raspuns nimic, dar ma g�ndeam ce o fi.

Maicuta Domnului mi-a raspuns:

– Nu trebuie sa stii tu ce este! Sa nu pastrezi g�ndul de a te departa de placutul Meu Silviu (parintele Ioan) cu inima, ca Eu ti l-am dat pentru viata de necaz si nevoi. Iata, vezi pe Fiul Meu copil ca de 12 ani, lumea nu vrea sa-L aiba nici ca pe un prunc de o zi. Vai, vai, vai!

Sa treci �n s�nul monahicesc trei surori de-ale tale (numindu-mi trei surori) si sa �mbraci pe surorile (numindu-mi alte cinci surori). Cere si nu �mplineste. Darul se da dar se si ia, c�nd inima se face prada raului. Sa-ti pastrezi g�ndul ce-l ai, ca asa este la Dumnezeu, o singura religie, nu mai multe c�te au sfar�mitat-o oamenii. Sa crezi �n Biserica si sfaturile ei. Cine va fi supus siva primi cu dragoste curata cuvintele scrise �n sf�nta Scriptura, chiar pag�n de va fi, va primi Cerul ( ma chinuia g�ndul de catolici si ceilalti). Pastreaza ce-ai auzit �n inima ta si spune-le cui crezi. Si a disparut.

�n aceasta zi de luni, 19 septembrie 1949, dimineata, pe la orele 10, am intrat �n sf�ntul altar sa cer de la Maicuta Domnului blagoslovenia de plecare pentru parintele nostru diacon Silviu (Parintele Ioan). In timp ce ma rugam si asteptam semnul, vad pe sf�ntul Ioan Evanghelistul �n dreapta sfintei Mese si-mi zice:

– Maica Veronica, spune placutului Meu Silviu sa intre cu toata �ncrederea �n preotie prin monahism si sa-i ai de grija, ca va avea necazuri, dar Eu �l voi ajuta, caci mult ma iubeste. Cine asteapta bine aici, pe pam�nt, se �nseala. Vei sti ca pentru tine �ncep durerile de care si pentru care te vei bucura, daca te vei feri de sfatul oamenilor, chiar care crezi ca-ti vor binele.

Eu m-am g�ndit ce-o fi? Sf�ntul mi-a raspuns fara sa ma �ntrebe:

– Nu-i nevoie sa stie omul viitorul, totul sa fie pentru a capata Cerul. Si tu, cu cei ai tai, sa traiesti �n aceasta nadejde. Dar tu, de dorul inimii ce-l ai, care �ntotdeauna a fost ca un raspuns al Cerului la g�ndul tau, te poti folosi oric�nd si la orice. Cu ce vei rasplati Domnului pentru aceasta mila? Sa te calauzesti, cer�nd ne�ncetat lumina din lumina.

Apoi a disparut.

�n aceasta duminica, dupa vecernie, am hotar�t sa ne adunam la trapeza (sala de mese) toate maicile si surorile pentru un sfat duhovnicesc.

Am plecat spre trapeza. Trec�nd prin fata sfintei Biserici, mi-a venit �n g�nd sa intru sa iau blagoslovenie de la Maica Domnului. Asa am si facut. Int�i am intrat �n sf�ntul altar cu g�ndul sa ating fruntea de sf�nta Masa, ca sa primesc �ntelepciune. Si, Doamne, c�nd am deschis usa, am vazut pe sf�ntul Evanghelist Ioan. Eu am �ngenunchiat si mi-a zis:

– De ce ti-i sufletul �ndurerat, maica Veronica?

Eu n-am putut sa-i raspund, dec�t �mi curgeau lacrimile si simteam ca-mi amorteste trupul.

– Spune-le tuturor, c�nd simt miros de smirna cereasca ce nu are asemanare pe pam�nt, sa se �nchine si sa zica rugaciunea arhanghelului ce a zis-o Prea Sfintei Fecioare Maria, caci atunci se plimba Ea peste aceste locuri, �nconjurata de Heruvimi si Serafimi. Sa mai stii ca Maica Milei pl�nge �n trei locuri �n tara voastra pentru rascumpararea neamului vostru. Aici si �n doua locuri. Sa �mbraci �n rasa si culion pe surorile (spun�nd pe nume cinci surori) si c�nd te va �ntreba cineva de ce faci asa, spune-le ca �n Cer sunt mai multe trepte de �ngeri sau taci, fara sa le spui nimic. Si trei surori pentru a le calugari (spun�ndumi-le pe nume).

�n acest timp eu �mi zic �n g�nd: ce folos ca nu au sapte clase cum se cere.

Si mi-a raspuns sf�ntul lui Dumnezeu:

– Te-ai g�ndit ca nu au sapte clase. Dupa legea bisericeasca nu pot depune juram�ntul, dar la Dumnezeu sunt calugarite. Aceasta hotar�re este pornita de Sus, pentru ca juramintele calugaresti, depuse �n fata sf�ntului altar sunt calcate.

Nu spune la nimeni felul calugariei voastre, ferindu-i de pacat. Acum du-te la icoana Maicii Domnului si ia-ti blagoslovenie dupa dorinta ta.

Si am iesit din sf�ntul Altar, �nchin�ndu-ma Maicii Domnului.

Cu nevrednicie �mi plec capul si zic: fa-ti Doamne lucrul Tau si ajuta-ma sa-ti fiu unealta buna p�na la sf�rsitul vietii mele.

Astazi ne-a cercetat Imparateasa Cerului si milostiva pam�ntului. Era ora 10 ziua, c�nd am plecat spre sf�nta Biserica sa duc smirna ce o primisem si o canuta de aghiazma aurita ce a fost facuta de parintele nostru Gherasim, pentru sf�nta candela. De dimineata de c�nd m-am sculat, aveam o bucurie launtrica si nu puteam sa pricep ce putea fi. Ce altceva, dec�t o mila Cereasca.

Am intrat �n sf�nta Biserica si am tras drept la icoana Maicii Domnuluoi de pe bolta. Am ridicat m�inile �n sus si ma rugam cu voce tare, spun�ndu-i: „Maicuta Domnului, ajuta-ne si fa din inimile noastre locas de odihna tie si Stap�nului nostru Iisus." Si deodata aud:

– Veronico, ma chemi, iata-ma sunt aici!

C�nd m-am �ntors sa vad de unde vine vocea, am vazut �n fata sfintei Mese o Doamna �mpodobita, cu o naframa neagra pe ochi, de numai putin i se vedeau ochii. Am cunoscut-o! Era Stap�na lumii! Am cazut cu fata la pam�nt si am zis rugaciunea: Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te si celelate. Apoi �mi zice:

– Veronico, sa �mbraci pe toate surorile tale cu rasa si culion care au trei ani stati �n M�nastire si de acum �nainte asa sa faci cu toate si lege sa fie �n M�nastirea voastra acest cuv�nt al Meu. Iar pentru calugarie, c�nd vei vedea semnul sfintei Cruci deasupra lor, sunt gata. Ce ai spus ieri la trapeza, asa este. De va veti lupta sa pastrati inima voastra pentru odihna mea si a Fiului Meu, cu sf�nta Impartasanie, nimic rau nu veti pati, iar de nu, roabe la cei fara de Dumnezeu veti ajunge, ca aveti chemare.

Eu m-am g�ndit ca numai de noi o fi vorba? Si Maica Domnului �mi zice:

– Te g�ndesti numai la voi, nu va fi numai pentru voi, ci pentru toti cei ca voi.

Apoi m-am g�ndit ca de vom ajunge asa, nu ne vom mai m�ntui, iar Maica Domnului mi-a zis:

– Si totusi va veti m�ntui cu numele lui Iisus.

Am �nceput a pl�nge si nu stiu unde s-o fi dus, ca n-am mai vazut-o.