PÃRINTELE IOAN IOVAN- APOSTOLUL IUBIRII, PÃRINTELE BISEICII VII

PREDICILE PARINTELUI IOAN IOVAN

DUHOVNICUL MÂNÃSTIRII VLADIMIRESTI,

ÎNAINTE DE A FI ARESTAT DE COMUNISTI, ANUL 1955

PREDICA PÃRINTELUI IOAN DE LA VLADIMIRESTI,

- 25 decembrie 1954 -

    Spune cântarea Psalmilor: "Ce bine si frumos este a locui fratii împreunã!"

    Care este locul unde sã locuiascã fratii împreunã, decât Sfânta Bisericã, unde locuiesc fratii, nu singuri, ci cu Cel ce i-a zidit, cu Dumnezeu. Aleasa locuire împreunã nu este numai pentru aceastã viatã trecãtoare, ci este o începere de sedere va mai fi adãugatã si bucuria cu Maica lui Dumnezeu care si acum stã la Sfânta Liturghie cu Fiul Ei.

Bunul Dumnezeu a arãtat o dragoste si ajutor mare când s-a dat prilej de a veni si în chip vãzut între noi prin Sfânta Împãrtãsanie. De aceea, fratilor, care om ar fi atât de nesocotit cã dupã ce a cunoscut pe Dumnezeu, sã nu pretuiascã si sã nu doreascã saderea laolaltã cu ceilalti frati si cu Dumnezeu.

Ati auzit cântarea care se repetã cu întrebãrile: "cine-i, cine-i?" si rãspunsul: "Iatã-L, Iatã-L!" De multe ori întrebam: "cine te-a fãcut sã fii blând si linistit când vii la Sfânta Bisericã? Cine te zoreste sã mergi la Sfânta Bisericã îndatã ce auzi clopotul? Cine te face sã lasi toate si sã alergi dupã cuvântul lui Dumnezeu? Cine te face sã te închini si sã te opresti din lucru când auzi clopotul sau când treci pe lângã o Bisericã? Cine te face sã tresalti de bucurie cnd auzi un cântec religios si chiar sã lãcrimezi de bucurie? Cine te face sã stai ceasuri întregi la Sfânta Liurghie, sau singur în chilie, sau în camera ta sã te rogi? Cine?" Rãspunsul e acesta: "Iatã-L, e Hristos!" Acest Hristos este Cel ce dã rãspuns la întrebãrile: Cine-i? Cine-l porneste pe om la slujbã? Hristos! Cine-l face sã se închine? Hristos! Cine-l face pe om sã tresalte când aude cântece de salvã, Sfinte Dumnezeule, sã tresalte? Hristos e Acela care face sã tresalte în noi coarda vesniciei si sã face sã scoatem lacrimi. Prin aceastã tresãltare Hristos te anuntã cã dincolo aceastã fericire va fi si mai mare si va fi vesnicã. O, ce scumpã e aceastã credintã si ce dulce e Hristos! Cine înseteazã dupã Hristos nu va mai înseta dupã lume si dupã spurcãciunile ei. De-ati sti ce vã asteaptã dincolo, cum ati alerga la dulceata lui Hristos! Cum veti rãmâne surzi la chemarea clopotelor Bisericii si preotilor prin care însusi Hristos vã cheamã? Când stii cã Hristos care S-a pogorât aici si Maica Domnului si ceilalti sfinti care au pogorât si au binecuvântat acest loc pe care te simti fericit, cum nu vei râvni sã rãmâi în aceste bucurii, când stii cã dincolo va fi continuatã în veci aceastã bucurie, va fi vesnic Paste si Crãciun, va fi vesnic sãrbãtoare si fericire cu Dumnezeu de fatã!

Iubiti credinciosi, de-am avea puterea îngerilor v-am vârî în suflete aceastã bucurie ca de-acum sã nu mai fiti depãrtati de Sfânta Bisericã si de tainele ei. Treziti-vã! Rãmâneti cu inima la Cer, la Dumnezeu, la Rai, la vesnicie! Nu fiti necredinciosi si nu amânati mântuirea si pocãinta! Fiti grãbiti, siliti-vã cã Impãrãtia Cerurilor se ia cu sila si o vor avea cei ce se silesc. Siliti-vã a vã smulge din cele lumesti si a vã apropia de Dumnezeu! Siliti-vã a vã înfrâna chiar de la cele care aveti dreptul, la mâncare; subtiati-vã trupul prin post, ca sã puteti fi usori, sprinteni, sã fugiti de Satana. Dar când iei si pe Hristos, El te trage mai repede spre Cer. Urmati aceste îndemnuri, siliti-vã cu trupul si cu inima ca sã nu fiti grei de pãcate si sã nu puteti strãbate în Cer. Fiti vulturi spre Dumnezeu! Nimic robindu-te de aceastã viatã trecãtoare si toate sã-ti fie mijloace de scãpare pentru viata de dincolo. El a deschis calea spre Cer pentru toti prin acest loc sfânt.

Iubiti credinciosi, faceti-vã oglindã si fereastrã prin care cei din jur sã vadã Cerul!

De nu veti fi lumina si fereastra prin care cei din jur sã vadã pe Dumnezeu, nu vã veti mântui. Viata dumneavoastrã sã fie ca o luminã pentru ceilalti - curvari, rãzbunãtori, fumãtori etc. Luati aminte la aceste îndemnuri si sã creascã în inima dumneavoastrã si odatã cu ele sã creascã si Iisus.Vesnic veti fi cu El prin Împãrtãsanie! El vã iubeste pe toti! Prin preoti a fãcut usa prin care sã vã vadã si prin care sã intrati toti la El. Ce mai vreti? Tainele credintei vi s-au dat. Nu pierdeti Cerul lipindu-vã de iad!... de trup... de pãcate!

Binecuvântarea lui Dumnezeu sã se reverse peste dumneavoastrã si în fratii dumneavoastrã! Pe lângã Iisus sã aveti râvna spre Maica Domnului. Iubiti-o, doriti-o, rugati-o! Ea sã vã fie umbrela, oglinda. Deaschideti-o sã vã acopere, chemati-o cã vine Maica Domnului! Nu e atât în Cer, cât e pe pãmânt! Ea renuntã la slava Ei ca sã vinã sã ne facã slavã nouã. E instanta la care dacã apelati, ti se achitã sentinta. Orice cere, Ea primeste - a zis Domnul: "Cere de la Mine Maica Mea, cã Eu te voi asculta!"

Prin Maica Domnului aveti sprijin de scãpare de la Iisus care iartã si nu tine minte rãul. Vesnic sã fiti cu gândul la Dumnezeu si vesnic sã ajungem în slava unde sã vedem pe Maica Domnului si luminile Sfintei Treimi, în numele cãruia dorim sã ne mântuim cu totii! Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

5 martie 1954,

În numele Tatãlui si a Fiului si al Sfântului Duh. Amin.

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi! Aproape douã luni n-am mai vorbit în fata acestui Sfânt Altar si sfintitor.

    Dar astãzi în ziua de 5 martie, care este o zi mare, sãrbãtoarea sãrbãtorilor pentru noi, ca astãzi, acum câtiva ani, astãzi, iubiti credinciosi pentru Mânãstirea noastrã, a coborât Stãpâna Cerului si Milostiva pãmântului.

Astãzi, iubiti credinciosi, pentru noi de-aici, trãitorii, astãzi este sãrbãtoare mare cã ne-a cercetat Maica Domnului, a coborât aici si ne-a lãsat un testament, un legãmânt al Ei pentru noi si pentru tara întreagã.

Eu, cu slabele mele puteri voi cãuta sã desfac pecetile acestui testament lãsat de Maica Domnului aici. Acest testament are patru peceti cu patru puncte din patru colturi ale Sfintei Evanghelii, patru evanghelisti ce formeazã Evanghelia întregului neam.

Punctul întâi este: pocãinta, propovãduirea, al doilea este iertarea pãcatelor, al treilea împãrtãsania, al patrulea jertfa. Cã spune asa Maica Domnului: cele care vor trãi aici, vor plãmãdi pãmântul acesta cu sânge. Si Mântuitorul din bratul Lui puternic a slobozit o flacãrã de foc din mânã si a zis: "Aici sã fie Altarul Meu, aici sã faceti o Mânãstire numai de fecioare. Aici se vor vindeca sufletele bolnave!"

Evanghelia neamului nostru românesc, cele patru puncte care sunt: propovãduirea, iertarea pãcatelor, împãrtãsania cu Hristos si jertfa.

Sã stiti iubiti credinciosi, cã aceste suflete trãitoare aici sunt sortite pentru jertfã.

Incolonati-vã cu totiii si urmati pe Mãicuta si pe sufletele trãitoare aici!

Iubiti credinciosi, poate veti spune, de ce cinstim noi pe Mãicuta si o respectãm.

Cum nu o vom iubi-o si o vom cinsti si respecta pe aceea care a vorbit cu Dumnezeu si L-a si vãzut si pe Maica Domnului si Sfintii Sãi din Cer? Ea a fost aleasã din veci cu darul de a mântui neamul nostru întreg. Ea este Masa neamului românesc care s-a nãscut din nou prin minunile de aici unde a coborât Sfânta Treime: Tatãl, Fiul si Sf. Duh, Maica Domnului si atâtia sfinti. Vedeti de ce dar mare s-a învrednicit locul acesta si întreaga tarã?! Cine nu va iubi si nu va simti si nu va respecta pe aceea care a vãzut pe Dumnezeu si a vorbit cu El si cu Maica Domnului? Noi o cinstim si o respectãm si o iubim, ca prin darul Sfintiei Sale ne vom mântui, ne vom duce la Ceruri si ne vom duce tot neamul românesc.

Si ne mai spune în acest testament al Maicii Domnului care ni l-a lãsat în ziua de 5 martie, cã cei care ati citit stiti din minunile de aici, desi putine sunt fatã de descoperirile si minunile care s-au fãcut aici, spune în acest testament cã vor veni si cu cei trei sfinti din Cer: sfântul Ioan Evanghelistul, Ilie si Enoh; de unde vor veni nu putem sti, dar vor trece si pe la noi, pe acest loc sfânt. Noi dorim sã vinã si sã fie în mijlocul nostru, sã ne învete si sã ne încurajeze în lupta spre Cer, spre jertfã. Vedeti, iubiti credinciosi ce dar mare este pe acest pãmânt si nu numai aici, ci si peste întreaga tarã, cã aici este Grãdina Maicii Domnului si întreaga Tarã Româneascã este Grãdina Ei.

Noi am vrea, iubiti credinciosi, ca de la un capãt la altul, de la o margine la alta a tãrii noastre sã se propovãduiascã minunile lui Dumnezeu de aici. Noi, iubiti credinciosi, vom urma cu totii pe Mãicuta si vom tine cu credintã, testamentul din Cer al Maicii Domnului. Nu vor putea nimeni si nimic din ceea ce ne-a lãsat Dumnezeu si Maica Domnului: nici un om, nici îngerii din Cer nu vor opri din cele patru puncte care ni le-a lãsat Maica Domnului din fata acestui Altar Dumnezeesc care ni l-a dat Mântuitorul ca zestre, ca dar Mãicutii noastre scumpe si a pus ca Biserica de tainã când se va atinge de tine si de credinta ta sã te jertfesti atunci.

Iubiti credinciosi, calendarul Bisericii noastre este plin de Sfinti, Mucenici care si-au jertfit viata pentru dreapta credintã si pentru dragostea Mântuitorului Hristos; cerul Bisericii este plin de sfinti, mucenici care si-au jertfit viata pentru dreapta credintã si pentru dragostea Mântuitorului Hristos; corul Bisericii este plin de acesti jertfitori. Aceasta a fãcut-o sfântul Stefan prin aceastã jertfã.

Mucenicia, iubiti credinciosi este aceea care merge direct la picioarele Sfintei Treimi, pentru cã ti-ai dat viata lui Hristos si pentru Hristos.

Iubiti credinciosi, Biserica crestinã stã pe sângele mucenicilor, pe temelia aceasta a mucenicilor se ridicã mii de Altare, pentru cã pe credinta lor este mai sigurã.

Maicã Stefanida, fericitã zi întru care te-ai nãscut si Mãicuta care ti-a dat acest nume la Sf. Stefan, cã mare-i puterea lui! Bucurã-te cã ai acest nume si gândeste-te la Sf. Arhidiacon Stefan pe care nu l-a omorât cu pietre, ci l-a aruncat în Ceruri, nu l-au omorât pe pãmânt. Noi judecãm trupeste, dupã cum îl judecãm pe Sf. Stefan cã prea de tânãr si-a dat viata pentru Hristos. Dar, dupã cum am spus, noi judecãm omeneste. Dar altfel sunt judecãtile lui Dumnezeu, iubiti credinciosi. Asa si sfintia ta, Maicã Stefanida, jertfeste-te de se poate! Roagã-te maicã Stefanida pentru acesti oaspeti nuntasi si pentru Mãicuta Veronica care te-a scos din lume si te-a dat Mirelui Ceresc, în aceastã zi de 5 martie a fost cãlugãria acestei maici Stefanida. Roagã-te pentru cei ce te-au însotit cu "Doamne miluieste", pentru coristii nostri dragi care s-au obosit de au luat parte la o cãlugãrie Cereascã, la nunta sfintiei tale cu Hristos.

Scumpii nostri frati, bucurati-vã cã v-a învrednicit Maica Domnului sã luati parte la o cãlugãrie Cereascã, încã la o nuntã cu Hristos!

Mânãstirile, iubiti credinciosi totdeauna se roagã pentru noi, pentru dumneavoastrã.

Ele sunt gurile care se roagã pentru fratii nostri din lume. În numele fratilor nostri, te rog, maicã Stefanida, roagã-te pentru altii, ca asa fãcând sã nu pãcãtuiesti.

Cãlugãrul nu trebuie sã se roage numai pentru el, ci si pentru alti cãlugãri. Înseamnã un rugãtor, un mijlocitor la Dumnezeu pentru cei pãcãtosi. Cãlugãria, maicã Stefanido, înseamnã dragoste desãvârsitã pentru Hristos si pentru aproapele, dacã nu poti sã pomenesti pe fiecare pe nume, nici nu e nevoie, dar sã te rogi pentru toti, cã Dumnezeu stie de ce are nevoie fiecare si stie numele la fiecare.

Era o tânãrã mireancã si ea când se ruga, se ruga pentru toti, dar mai ales pentru cel ce are nevoie mai multã de rugãciune. Aceasta-i taina crestinãtãtii, iubiti credinciosi: IUBIREA, aceasta-i place Mântuitorului Hristos, nu iubirea pentru scop si te rogi pentru aceia care-i stii pe nume, nu trebuie asa sã fie rugãciunea noastrã de dragoste fãcutã pentru aproapele.

Fratii nostri dragi, astãzi ati luat parte la un botez care sterge toate pãcatele si întinãciunile acestei vieti trecãtoare.

Multumim fratilor nostri coristi care au cercetat cu atâta dragoste pe Maica Domnului în al ei locas, în Grãdina Ei aleasã si rugãm pe Maica Domnului ca sã fiti râvnitori de cele sfinte! Duceti si de la noi celor ce ne cunosc si celor din familia dumneavoastrã si celor care ne-au cercetat pe acest loc sfânt, mângâierea Duhului si sãnãtate la toti si asa noi ne vom ruga pentru dumneavoastrã.

Rugati-vã pentru Mãicuta noastrã Veronica, pentru cã acest vas ales sã fie pãstrat bine si sã-l acopere mila Maicii Domnului, cã a noastrã este si a întregii Românii! Dar noi trebuie sã ne rugãm Maicii Domnului ca Ea sã tinã întru multi ani si fericiti si sã ne conducã la viata vesnicã. Rugati-vã în casele dumneavoastrã si Maicii Domnului, sã vã acopere cu mantia Sa si sã vã fereascã de orice rãu care vine de la vrãjmasul diavol! Rugati-vã Maicii Domnului zi si noapte, în orice împrejurare, pentru ati fi ocrotitoare, cã Ea vã va scãpa de toate necazurile, cãci numai pentru Maica Domnului ne tine Dumnezeu, cãci dacã n-ar fi fost Maica Domnului, demult ne-ar fi pierdut. Rugati-vã cu acatiste si paraclise, care stiti carte! Iar care nu stiti, rugati-vã cu duhul, din inimã si în gând si pe cugetele dumneavoastrã sã nu fie nimic decât Numele Maicii Domnului care ne este Mama bunã si Impãrãteasa! Amin.

Dumnezeu si Maica Domnului sã vã binecuvinteze pe toti si sã vã dea mântuire la toti fiii acestui neam si la acei care au cercetat si cerceteazã acest locas sfânt!

Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN,

din ziua de 26 iunie 1954,

( când a împlinit 32 de ani )

    (A multumit cu Potirul în mânã, pãrintelui Florea Muresanu)

       ..............................................................................................

    Cuvântul pãrintelui Florea care mi-a fost dascãl si pãrinte, m-a strãpuns pânã în strãfundul sufletului meu. Îi multumesc pãrintelui si totodatã lui Hristos care m-a adus aici!

    Si eu cred cã tot ce a spus pãrintelui Muresanu în predicã, au fost izvorâte de la Hristos, pentru cã cãldura preotului dupã împãrtãsanie este voia lui Dumnezeu. De aceea, am o mare bucurie si mângâiere. Bucuria pe care mi-a fãcut-o pãrintele Florea iarãsi a întãrit credinta mea.

Multumesc Mãicutii Veronica de care nici nu se poate si nici nu se va putea zice ca sã ne despãrtim vreodatã, pentru cã moartea nu va avea putere asupra noastrã, pentru cã Aceleai cãrei îi slujim noi, ne este Mamã bunã.

Astãzi din mila Maicii Domnului împlinesc 32 de ani de viatã, dar eu nu pot sã aduc altã multumire în viatã decât acest Potir ce-l am în mânã. Îmi aduc aminte, când mergeam la Cluj, iar pãrintele Florea când mã vedea mã chema în Sfântul Altar si chiar lângã Sf. Masã mã împãrtãsea. Si eu i-am spus cã vreau sã lucrez despre Sfânta Împãrtãsanie. Si mi-a ajutat Maica Domnului, cã mi-am împlinit dorinta mea si am lucrat, cã teza mea de licentã a fost despre Sf. Împãrtãsanie.

Eu vã pot spune cã Pãrintele Muresanu mi-a fost pildã vie viata lui si n-am vãzut la pãrintele Muresan decât trei drumuri: primul drum al lui era la Bisericã si-i servea pe toti, de ziceai cã-i paraclisier si nu pãrinte, al doilea drum al pãrintelui Florea era la facultate unde ne învãta si pe noi, iar al treilea drum era la bibliotecã, mergând sã rãspândeascã Evanghelia Domnului în ocupatie maghiarã, sã rãspândeascã credinta vie fãcând mãrturisiri, cât mai multe suflete întorcând la picioarele lui Hristos.

Eu vã rog pãrinte, rugati-vã pentru mine ca sã mã pãzeascã Maica Domnului de vrajmasi si de ispite, mai ales sã mã pãzeascã sã nu mã rãcesc de lucrarea Maicii Domnului si sã fiu frate bun acestui bun sobor! Rugati-vã sã fiu apoi mai departe frate si pãrinte acestui popor si cu lingurita în mânã pe cât mai multi sã-i hrãnesc cu Hristos si chiar de-as fi ocãrât pentru aceastã dragoste a mea de a împãrtãsi mai multe suflete cu Hristos, voi merge mai departe. Pentru aceasta am bucurie! Dar adevãrul este acesta, cã nimeni nu are cu noi nimic, ci cu Hristos care este în noi, pentru cã trupul acesta este ca o hainã care acoperã pe Hristos si ei pe Hristos îl urmãresc.

Asa si Mânãstirea aceasta, este haina lui Hristos dar a mai cerut Maicii Domnului sã-si verse mila Ei peste tot si sã fie acoperiti de darul Mãicutei Veronica! De vã veti gândi la "Arãtãrile Dumnezeesti " si la Mãicuta Veronica, Doamne, am ajunge cã preotii Tãi nu ne vor mai scoate afarã.

Fericit este acest neam cã a odrãslit acest crin, pe Mãicuta Veronica!

Dumnezeu sã ne-o tinã sãnãtoasã întru multi si fericiti ani! Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU SCUMP IOAN

din ziua de 2 februarie 1955

- ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI -

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, amin!

    Preacuvioasã Staretã, preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi!

    Dragostea dumneavoastrã pentru locasul Maicii Domnului de aici, pentru lucrarea Dumnezeeascã ce se sãvârseste aici spre slava lui Dumnezeu, spre slava Bisericii, spre mântuirea poporului dreptcredincios, ne face pe noi care trãim aici sã ne minunãm de venirea dumneavoastrã, de curentul evlaviei dumneavoastrã, care v-a adus în aceastã Grãdinã a Maicii Domnului, fiind din toate stãrile, din toate pãrtile si de toate vârstele, cu adevãrat ne minunam, ca si de venirea Mântuitorului pe acest petec de pãmânt.

El a venit si arãtându-se Mãicutei Veronica, El întreg cu toatã dumnezeirea Sa, El împãrtindu-se în pãrticele de dumnezeire pe care apoi le-a împãrtit credinciosilor care alcãtuiesc Trupul mistic al lui Hristos. Iatã de ce, cã tot Hristos a venit la noi, de aceea noi astãzi, nu-i de-ajuns sã spunem cã ne bucurãm, cã este o minune care nu încape în întelegerea noastrã. Da, este o minune! Venirea dumneavoastrã, venirea Mântuitorului, venirea Maicii Domnului, a sfintilor a fost în planul purtãrii de grijã a lui Dumnezeu; tot un rost este venirea dumneavoastrã la noi, nu întâmplãtor, ci cu rânduiala dumnezeeascã ati venit la noi, la praznicul Întâmpinãrii Domnului nostru Iisus Hristos, dus în templu de cãtre Iosif si Maica Domnului. Când a intrat în Bisericã a fost întâmpinat de Dreptul Simion care avea fãgãduinta de la Dumnezeu sã nu vadã sfârsitul, sã nu vadã moartea, pânã nu v-a lua în brate pe Dumnezeu - Iisus Hristos.

Spune chiar cã a fost dus în templu de Duhul Sfânt, nu din întâmplare, nu din coincidentã cum spune lumea. Când a intrat în Bisericã Dreptul Simion a luat pe pruncul Iisus în brate si a zis: "Acum slobozeste pe robul Tãu Stãpâne..."

Iubiti credinciosi, mai departe eu spun cã Dreptul Simion a binecuvântat pe Iisus si a zis cãtre Maica Sa: "Prin inima ta va trece sabie!"

Domnul nostru Iisus Hristos, prin rostul venirii Sale pe pãmânt a închipuit aceste toate proorocii ale Dreptului Simion, pentru cã asa cum a spus el: "Acela întru care s-a ridicat si neamurilor luminã a fost spre descoperirea a toatã lumea, care prin Hristos s-a mântuit". Deci a mântuit pe multi. Totusi, cei ce nu credeau într-însul, mult au vorbit împotrivã-I, dându-L spre moarte prin rãstignire (mort pe cruce). El a mântuit lumea si ei L-au rãstignit, dar nu acei pe care i-a ridicat ci acei care s-au smintit prin El, aceia au cãzut.

Da, iubiti credinciosi, Maica Domnului ne-a dat pe Dumnezeu omul: L-a nãscut, L-a crescut, L-a dat lumii, ca pe urmã sã vadã cum lumea îl rãstigneste. Bucuria ei de pânã atunci a fost însãgetatã de aceastã durere.

Iubiti credinciosi, de când Domnul nostru Iisus Hristos a fost ridicat de Dreptul Simion, El atunci a înãltat prin Bisericã pe multi la slava Sfintei Treimi. Pentru fiecare din noi, El este pricinã de înãltare sau de cãdere prin pãcat. Acelasi Hristos, uneori este sprijin si ajutor de înãltare si uneori este pricinã de cãdere prin pãcat.

Pentru cã Întâmpinarea Domnului v-a fost datã sã o petreceti în acest sfânt locas, iatã-L pe Hristos pe Sfânta Masã. Indrãznesc sã asemãn lucrarea lui Dumnezeu de aici, ca si Inãltarea lui Simion. Asa cum Domnul a fost ridicat pe brate de dreptul Simion, tot asa se poate asemãna acest locas, care a fost ridicat pe brate dintr-un lan de porumb prin porunca Mântuitorului, care a zis: "Aici sã ridicati un schit cât de sãrac, dar sã fie numai de fecioare în cinstea Maicii Mele".

Iatã, Mãicuta Veronica s-a învrednicit sã vadã fata lui Dumnezeu, i s-a încredintat sã creascã acest Prunc. Si precum Maicii Domnului i-a spus cã: "Prin inima ta va trece sabie", astfel împlinindu-se vedenia din 5 martie 1945, care spune: "Vietuitoarele de pe acest loc, vor fi cerute jertfã peste vointa lor!" Pe care mamã nu o sãgeteazã inima când vede pruncul sãu rãstignit si stiind cã El a iubit pe toti? Iatã cã astãzi aceastã stare este pentru Mânãstirea noastrã - Mãicuta Veronica, care a vorbit cu Dumnezeu si care a îndrãznit sã ridice acest prunc în sînul Bisericii - astãzi, a început vârful sabiei sã intre în marginea inimii sale.

La 27 ianuarie 1955, slujitorii Bisericii noastre care si-au vândut misiunea, m-au caterisit, m-au exclus si m-au scos din Bisericã si odatã cu mine, toatã aceastã Mânãstire.

Nu înfrunt Sfântul Sinod, ci înfrunt pe Sinodali.

Fratii nostri dragi, nu luati în nume de revoltã cã ele îmi ies din inimã si spunem rãspicat: RÃMÂNEM ÎN BISERICÃ, ÎNSÃ ÎN BISERICA CEA VIE. Nu vrem sã slujim la doi domni, nu vrem sã ne închinãm la Mamona.

Vladimirestiul este o chilioarã a Bisericii celei vii. Când îti spune cineva sã nu vii la Vladimiresti, spune-i cã-i Antichrist.

La Vladimiresti se boteazã în numele lui Hristos, se cununã în numele lui Hristos, se împãrtãseste în numele lui Hristos si cu Hristos. Noi am cãutat sã umplem Bisericile de credinciosi si diavolul cautã sã ne scoatã pe noi din Bisericã. Nu vrem sã facem sectã, dar nu vrem ca Hristos sã fie cãlcat în picioare. E timpul ca de acum sã mãrturisim credinta pe fatã. Vã chemãm la mântuire si la mãrturisire pentru cã Mânãstirea Maicii Domnului, prin vedenia din 5 martie, este sortitã sã pregãteascã poporul tãrii ca împreunã sã dea atâta multime de mucenici încât sã întreacã pe a tuturor neamurilor.

Ne rugãm ca Dumnezeu sã reverse harul Sãu ca si neamul nostru sã dea multime de mucenici.

Dumnezeu si Maica Domnului sã vã rãsplãteascã dragostea cu care ati venit la acest locas. Maica Domnului, Preacurata sã vã binecuvinteze pe toti si facã Bunul Dumnezeu sã vã împlineascã toate dorintele. Iar noi, rãmânem ai d-strã fii, care sã-si punã sufletul pentru dumneavoastrã si dumneavoastrã sã vã puneti sufletul pentru Hristos. Amin.

PREDICA MÃICUTEI NOASTRE VERONICA,

din ziua de 15 august 1952 (la hram)

    I. P.C. Pãrinte ierarh, Prea cuviosi Pãrinti, iubitele mele Maici si surori si iubiti frati si surori în Iisus Hristos.

    Am ascultat predica preacuviosului nostru Ierarh si n-am iesit ca sã completez ceva, cã nu am ce completa, pentru cã P.C. Sa v-a spus foarte amãnuntit viata si Adormirea Maicii Domnului. Dar pentru cã Maica Domnului m-a scos din lume si m-a adus aici, cã nu este meritul meu dacã sunt unde sunt si ce sunt.

Fratilor, de sunt astãzi cãlugãritã nu este meritul meu, pentru cã n-am alergat eu cu râvnã pentru a cãuta pe Maica Domnului cum alergati dumneavoastrã, nesiliti de nimeni; din depãrtare cãlcând kilometri întregi pe jos, ci Maica Domnului m-a luat de mânã si m-a pus aici. Iar dumneavoastrã, din dragoste cãtre Maica Domnului mi-ati dãruit acest mãnunchi de flori, care sunt fetele dumneavoastrã, fiicele neamului nostru românesc; cu mare durere le-ati rupt de la sân mamelor, dar bucurati-vã cã aceste flori le-ati dãruit Maicii Domnului si parfumeazã întreg neamul nostru românesc. Ele se roagã pentru dumneavoastrã si prin rugãciunile lor vã mântuiti de pãcate. Nu le-ati avut lângã dumneavoastrã ca sã ajute în caz de nevoie dar pentru cã le-ati dãruit Maicii Domnului, Maica Domnului vã va ajuta si vã va completa toate nevoile dumneavoastrã. Si mai bucurati-vã cã le aveti ca niste avocati înaintea Preasfintei Treimi. Mi le-ati dat în dar în jurul meu ca sã le duc flori curate Maicii Domnului.

Fratilor, precum sfintii Apostoli au fost adusi pe nouri la Adormirea Maicii Preacurate, asa si dumneavoastrã ati fost adusi mânati de Duhul Sfânt, sã veniti aici ca împreunã cu noi sã petrecem pe Maica Domnului, Maica Milei la cele Ceresti, cântându-I prohodul. Maica Domnului v-a numãrat pasii pe care i-ati fãcut cu dragoste ostenindu-vã din depãrtãri si pentru aceasta vã va plãti si vã va mângâia cu mângâieri Ceresti.

E vã rãmân smeritã rugãtoare pentru toti si pentru care ati venit si pentru care doresc sã vinã si din binecuvântate pricini n-au putut sã vinã. Cã pentru aceasta m-a ales Maica Domnului, ca sã mã rog pentru întreg neamul românesc.

Fratilor, sã vã iubiti Biserica si pe Maica Domnului care ne este mama bunã, cã numai pentru rugãciunile Ei ne mai tine bunul Dumnezeu.

De veti auzi pe cineva cã huleste pe Maica Domnului, nu-i pãcat sã-i dai o palmã, cã se sfinteste mâna. Sã fim nebuni dupã dorul dupã Maica Domnului!

Cel ce nu iubeste pe Maica Domnului si nu merge la Bisericã si nu se împãrtãseste cu Sfintele Taine, de-ar avea viatã de sfânt, nu se mântuieste. Mântuirea ne vine numai prin Bisericã si Tainele ei. Fratilor, sã iubiti taina sfintei Împãrtãsanii pentru cã prin ea primim pe Hristos viu în inimã si atunci inima noastrã se face un mic Cer.

Vã voi spune un mic exemplu, cum un copilas întreabã pe mama lui: "Mãmica, unde locuieste Hristos?" Iar mama lui i-a zis: "Domnul Hristos locuieste în Cer si-n inimile noastre!"; "Dar cum putem sã-L aducem în inimile noastre?" - "Prin taina Sfintei Împãrtãsanii!" ; "Atunci, dacã noi L-aducem în inimile noastre, inima mea e un mic cer, mãmicã?" - "Da, asa este copilul meu!"

O, iubitii mei frati, dacã am aduce pe Hristos în inimile noastre si-L vom lãsa sã troneze El în noi, atunci cu adevãrat va fi un Cer mic în inimã si, Împãrãtia lui Dumnezeu va începe de aici de pe pãmânt. De aceea, sã iubiti Biserica si sã o cercetati des, în duminici si sãrbãtori, nu lãsati sã creascã buruieni pe cãrarea Bisericii. Sã fiti copii cuminti ai Maicii Domnului si sã ascultati preotii dumneavoastrã, iubiti-i, cinstiti-le darul, cã numai printrânsii ne vine mântuirea. Nu vã uitati la om cã omul este om si daul este dar. Nu judecati preotii si nu amestecati darul cu omul, lãsati la Judecata lui Dumnezeu.

Maica Domnului, Impãrãteasa Cerului si Milostiva pãmântului care este Ocrotitoarea vãduvelor si a sãrmanilor sã vã ajute si sã vã acopere cu mantia milei Sale si sã vã apere de toate relele! În orice necaz si împrejurãri ati fi strigati la Maica Domnului si Ea vã va scãpa de la toate! Facã Maica Domnului ca împreunã cu totii - cãlugãri si mireni, sã ne bucurãm în Impãrãtia Cereascã de venirea Ei!

PREDICA MÃICUTEI NOASTRE SCUMPE VERONICA,

din ziua de 12 iulie 1953

(tinutã în fata sfântului Altar de afarã)

    Preacucernici si preacuviosi Pãrinti, iubitele mele maici si surori si iubiti frati în Hristos!

    Când vã vãd adunati într-un numãr atât de mare, nu pot tãcea si a nu multumi Maicii Domnului si Sfintei Mare Mucenite Veronica cã v-a adunat din toate unghiurile tãrii ca sã prãznuim cu totii pe Sfânta Mare Mucenitã Veronica a cãrui nume îl port eu cu nevrednicie!

Eu, dupã slabele mele puteri, voi spune pe scurt: credinta si dragostea Sfintei Mare Mucenite Veronica care le-a avut cãtre Mirele Hristos.

Iubitii mei frati, când mergea Mântuitorul cu Crucea în spate spre Golgota si era bãtut si pãlmuit pentru pãcatele noastre, soarele ardea asa de tare si Mântuitorul era silit sã-si ducã Crucea, dar cãzând sub povara ei cea grea, cu fruntea însângeratã de cumplitii spini, sudoarea amestecatã cu sânge si praf se scurgea pe fata Lui cea dumnezeeascã. În clipele acestea grele pe care le petrecea Mântuitorul, iatã o fecioarã pãgânã care sta si lucra în casã auzind gloata cea mare, s-a uitat pe fereastrã sã vadã ce este si, când L-a vãzut pe Mântuitorul cã era bãtut si cãzut sub Cruce, tot însângerat, i s-a fãcut milã de El si, repede luând o pânzã curatã pe care abia atunci o scosese din rãzboi, a alergat la Mântuitorul pentru a-i sterge fata însângeratã.

Iubiti frati, mi se topeste inima când mã gândesc cã era pãgânã si a alergat cu pasii ei cei feciorelnici la Mântuitorul Hristos, zicându-i cu multã milã: "Primeste Iisuse sã Te sterg cu aceastã pânzã pentru cã este nouã, abia scoasã din nãlbitor!" Iar Mântuitorul, cu glasul Lui cel dulce îi rãspunde: "Iti multumesc buna mea Serafia si pentru dragostea ta cea mare, din clipa aceasta pãrãseste numele de Serafia si numeste-te Veronica!" Si i-a mai spus sã se uite pe pânza aceea, dar, o minune! pe nãframã era chipul lui Iisus! Iar ea, iubiti credinciosi, un moment a rãmas uimitã de ceea ce a vãzut si a alergat repede sã arate pãrintilor, iar pãrintii ei, pentru necredinta lor a aruncat acea nãframã în foc, dar o, minune si mai mare fratilor! cã aceastã nãframã n-a ars si a fost scoasã de sfintii Apostoli si ne-a rãmas nouã aceastã icoanã. Sfânta Nãframã este prima icoanã pe care o avem noi în Biserica noastrã ortodoxã, nepictatã de mânã omeneascã ci prin minune dumnezeeascã.

Iubitii mei frati, aceastã dragoste m-a fãcut sã urmez lui Hristos si Sfintei Mare Mucenite Veronica si sã mi se punã numele ei cel scump.

Nu-i meritul meu, ci al Maicii Domnului care M-a luat sub ocrotirea Sa din frageda mea copilãrie.

Sã iubiti sfânta Liturghie si sã mergeti cât mai des la ea, cã o sfântã Liturghie ascultatã cât trãiti face mai mult decât 1000 plãtite dupã moarte. Numai la Sfânta Liturghie gãsiti mângâierea în suferintã, numai acolo îti poti spune pãsul inimii tale, cã mergând Duminica la Sfânta Liturghie vi se iartã pãcatele fãcute în cursul sãptãmânii. Numai acolo poti sã te rogi mai cu foc pentru toti cei dragi ai tãi, vii si morti.

Mare este taina Sfintei Liturghii! De ea se cutremurã îngerii si se bucurã Cerul mai mult ca orice. Acolo, la Sfânta Liturghie te întâlnesti cu Hristos, te bucuri de prezenta Lui si-L gusti pe Hristos si te hrãnesti cu El.

Necazurile care le aveti pe acest pãmânt sã nu vã întristeze, cã toate vin din voia, cu voia lui Dumnezeu, dar rugati-vã la Maica Domnului ca Ea sã vã scape din toate.

Si eu voi rãmâne smerita rugãtoare mai departe pentru dumneavoastrã numai cã din clipa aceasta sã puneti început bun si ascultati de Maica Domnului. Sã iubiti pe Maica Domnului si sã vã rugati ei în orice împrejurare ati fi, ca Ea ca o mamã bunã ce ne este nouã, tuturor ne va alina toate durerile noastre trupesti si sufletesti.

Eu vã rog sã vã rugati si pentru mine nevrednica Maicii Domnului, ca vasul Ei sã fie de bunã treabã pânã la sfârsit si sã nu se spargã. Cã eu nu sunt nimic, decât o unealtã de lucru a Maicii Domnului prin care Ea îsi face lucrarea ei.

Iar pe Sfânta Mare Mucenitã Veronica, al cãrui nume îl port si al cãrei praznic îl prãznuim, sã o rugãm sã se roage pe Maica Domnului ca sã ne ajute si sã reverse în inimile noastre dragostea ei care-a avut-o în clipa când Mântuitorul era cãzut sub povara Crucii si L-a sters cu nãframa ei.

Cum chipul Mântuitorului Hristos s-a întipãrit pe nãframã, asa sã se întipãreascã în inimile noastre chipul blând al Mântuitorului.

Eu vã multumesc din tot sufletul cã ati venit si v-ati ostenit din mari depãrtãri si ati lãsat munca de ati venit aici sã mã înconjurati de ziua marei mucenice Veronica, iar Dumnezeu si Maica Domnului si sfânta mare mucenitã Veronica sã plãteascã osteneala si sfintii îngeri sã vã numere pasii si sã vã presare flori curate pe calea ce duce la mântuire. Si sã dea Maica Domnului ca sã-i împletiti o coroanã frumoasã din sufletele dumneavoastrã si sã o prezint ca drept multumire bunei noastre Mame, sã se bucure de coronita neamului nostru românesc.

Facã Maica Domnului, Stãpâna Cerului si Milostiva pãmântului ca acolo sus în Cer sã ne vedem cu totii: cãlugãri si mireni deopotrivã si sã ne bucurãm de sederea împrejurul Sfintei Treimi si a Maicii Domnului, unde vom cina la masa Impãratului Ceresc cu totii! Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN,

din ziua de 1 ianuarie 1953

- SFÂNTUL VASILE CEL MARE -

    In numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin!

    Preacuvioasã Maicã Staretã! Preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre Maici si surori, iubiti credinciosi!

    Suntem adunati din nou astãzi la un praznic mare al lui Hristos, la praznicul smereniei Sale, la Lege, la praznicul "Tãierii împrejur" de care El nu avea nevoie, dar a primit si aceasta pentru a ne fi nouã pildã pentru mântuirea noastrã.

Mai prãznuim si pe Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cezareei si Capadochiei si mai începem un an nou lumesc, cã anul socotit de Biserica noastrã Ortodoxã se prãznuieste la 1 septembrie.

Sunt trei minunate prilejuri în care sufletele trebuie sã se cerceteze în legãturã cu fiecare praznic. În legãturã cu primul praznic al "Tãierii împrejur" trebuie sã ne aducem aminte de dragostea Mântuitorului fatã de noi.

El, Cel nepãtat, cãci nu era nãscut dupã fire omeneascã, ci era nãscut dupã fire dumnezeeascã, din Duhul Sfânt care S-a pogorât din Slavã, nu avea nevoie de aceastã tãiere împrejur, dar ca sã fie pildã pentru noi, a fãcut-o sã-si arate smerenia si dragostea Lui cea fãrã margini, ca sã ne arate nouã, iubiti credinciosi, cã nu-i nãlucire, ci om cu trup ca si noi. Iarãsi trup omenesc luând, ne-a arãtat calea mântuirii. Mai mare dragoste nu poate fi, ca Dumnezeu din Sfânta Treime sã ne dea nouã pe Fiul Sãu ca sã primeascã a fi om, ca sã primeascã si tãiere împrejur.

Sã ne gândim cum a rãbdat Domnul toate pentru noi. El, fiind Dumnezeu S-a smerit, a luat chip de om, S-a tãiat împrejur, i-a curs sânge si a suferit foarte mult pentru noi oamenii. Oare cum vom multumi Domnului pentru aceastã jertfã? Vom multumi asa: ca si noi sã ne tãiem împrejur de cele rele, sã ne supunem Bisericii lui Hristos, sã crestem ca Hristos, sã crestem cu El si lângã Biserica Sa. El a trecut prin toate fazele: tãiere împrejur, botez, rãstignire. Si noi asemenea cu Hristos, urmând Lui, mergând pe lângã El. Cu El în noi putem urma aceastã cale pe care a lãsat-o ca si noi sã mergem pe ea, sã devenim Hristos si noi prin Har si asa suntem chipul si asemãnarea Lui, dar când îl luãm si îl urmãm si mai mult ne asemãnãm cu El. Noi ne minunãm cum se deosebesc slujbele celor ce se împãrtãsesc cu ale celor ce nu se împãrtãsesc. La acela ce se sfinteste cu Hristos, cãci însusi lumina lui Hristos lumineazã si întunericul acestui trup si-i lumineazã fata.

Eram odatã în garã si mã uitam la închinãtori: se vedeau cei ce au fost împãrtãsiti, fatã de ceilalti: chipuri luminoase, senine la cei cu Hristos, chipuri întunecate, speriate, pline de grija vietii celei trecãtoare la cei fãrã Hristos. Doamne, dacã în acest trup stricãcios îti arãti slava Ta, dar în cel duhovnicesc cum vei strãluci? De aceea, rãmâneti cu Hristos, ca sã aveti pecetea lui Hristos: credintã, nãdejde si dragoste pe chipul cel dinlãuntru si din afarã.

Cu aceste gânduri sã începeti acest an. Veti bucura pe Hristos, pe Maica Domnului, vã veti bucura pe dumneavoastrã însivã, veti bucura familia si tot neamul, cãci luminã veti fi si aici si dincolo pentru neamul nostru.

Acestea sunt adevãruri, nu numai îndemnuri. Viata de dincolo o primim, fie în osândã, fie în fericire, dupã mersul fiecãruia.

A doua prãznuire este Sfântul Vasile Cel Mare si când spunem "cel mare" se întelege cã mare a fost. Ierarh între ierarh, ales între alesi, a fost din sânul familiei sale unul din cei patru sfinti. Din rãdãcinã de sfinti s-a odrãslit. Între ceilalti el a fost mai ales, c'a avut râvnã mai mare.

În Împãrãtia lui Dumnezeu sunt mai multe locasuri, dupã râvna si dorinta fiecãruia. Toti din noi ajunsi la fericire, dar totusi sunt stãri de binecuvântare, de rãsplatã diferitã ca si stelele care strãlucesc, unele mai tare, altele mai slab si altele în iad, în îngrozitorul si spurcatul iad, de care sã ne fereascã Dumnezeu, pentru rugãciunile Maicii Sale si ale tuturor sfintilor!Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN,

din ziua de 7 ianuarie 1954 - Sfântul Ioan Botezãtorul

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi!

    Astãzi Biserica prãznuieste pe Sfântul Ioan Botezãtorul, cel care s-a învrednicit sã boteze pe Cel ce a fãcut apele si a sfintit tot ce existã.

Sfânta Evanghelie de azi aminteste smerenia cea mare si recunoasterea ce a fãcut-o Sf. Ioan, care s-a temut când s-a apropiat Iisus si a zis: "Doamne, eu am nevoie sã fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?"

Mântuitorul, ca un Dumnezeu al smereniei i-a zis: "Lasã acum, cãci asa se cade, sã împlinim orice neprihãnire!" Atunci, si-a întins mâna si la botezat. În timp ce se boteza s-au deschis Cerurile. Tatãl a grãit: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit!" Duhul Sfânt s-a arãtat ca pormbel si a plutit deasupra Fiului ce era în apã. Sfântul Ioan Botezãtorul când a vãzut cã vine Domnul spre El, a spus un cuvânt care e pentru noi piatrã de temelie si prilej de încredere în mila lui Dumnezeu: "Iatã mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii!"

Sfântul Ioan Botezãtorul care era aspru prin viata lui de post, îmbrãcãmintea asprã, totusi când a vãzut pe Hristos, a strigat: "Iatã Mielul!" arãtând astfel cum este Domnul: Miel Blând. Smerit si plin de milã este Christos, care ca un miel S-a adus jertfã din dragoste pentru noi, ca si noi sã ne folosim de ea, sã ne mântuim. De aceea cuvintele Sfântului Ioan Botezãtorul trebuie sã fie îndemn pentru noi. Fiecare sã zicã: "El ridicã pãcatele lumii, deci si ale mele!" El se jertfeste în fiecare Liturghie si-L i-au oricâti vor si El pe fiecare îl mântuieste. De aceea, ziua Sf. Ioan Botezãtorul sã fie vesnicã hotãrâre de-a trãi cu Hristos. Într-o zi poti dobândi vesnicia si într-o zi cu un pãcat o poti pierde. Noi trebuie sã fim vesnic cu privirea la acest Miel, sã mergem sã-L luãm, sã ne mântuim printrânsul. Cât de minunatã e cântarea bisericeascã de dupã Sfânta Împãrtãsanie:

"Vãzut-am Lumina cea adevãratã, luat-am Duhul cel Ceresc!"

Iubiti credinciosi, "vãzut-am lumina" e în Potir, credinta cea adevãratã e în Sfântul Potir, e Hristos!

Noi, din aceastã Mâmãstire unde S-a pogorât El, am vrea ca aceastã luminã sã v-o dãm s-o vedeti, sã puteti striga si altora: "Vãzut-am lumina cea adevãratã!" Dar sã luati si Duhul Cel Ceresc. Dovada cã ati luat, e viata dumneavoastrã. Alergati la El si-L luati cât mai des! Dacã rãsãriti Duhul cel Ceresc, veti lua Duhul cel drãcesc si diavolul vã aruncã în iad. Noi vrem ca toti sã stea la masã cu noi sã ia duhul cel Ceresc din sf. Potir.

Aprindeti-vã dragostea de Mielul lui Dumnezeu, luati-L ca si El sã vã ia sã vã mântuiascã. Chiar dacã fugiti de El, El totusi vã cautã prin necazuri: El fuge dupã noi, bagã mâinile în spinii pãcatelor noastre si ne atinge în încercãri, ca sã ne întoarcem. Deci sã ne rugãm ca atunci când ne depãrtãm de El, sã ne dea încercãri ca sã ne întoarcem.

Facã Maica Domnului ca fiii acestui neam românesc sã se întoarcã cãtre Hristos care e "Aur" si nu se spurcã de gunoiul pãcatelor noastre. De-ati sti cât dar primiti din Sfânta Împãrtãsanie, n-ati fi zãbavnici în unirea cu El! Ne bucurãm cã copiii vin la Hristos! Ei vin cã Hristos âi cheamã, âi atrage. Au venit când a fost cald si vin si acum, cãci El le tine cald pe drum. Pruncii vor slãvi pe Dumnezeu, ei vor semãna si în acest neam evlavia curatã. Când vor fi mari vor împrãstia o coroanã mare care va umbri pe cei din jur cu credintã si cu evlavie. Noi semãnãm. Maica Preacuratã sã vã binecuvinteze pe toti care ati venit azi la acest locas.

Mânãstirea noastrã face apel cãtre credinciosi sã alerge la Hristos, sã trãieascã cu El, nu numai sã vorbeascã de El. Vorbirea de Dumnezeu e un cântec frumos, "trãirea cu El" e o hainã ce te tine si-ti dã viatã. Luati cât mai des aceste merinde, cã drumul e lung.

Maica Domnului sã vã umple sufletele de dragostea Sa, sã-si reverse peste dumneavoastrã mila Ei nemãrginitã! Din milã e acest locas al Ei si pentru milã. Atunci e scãparea din bratele Satanei si aleargã în bratele Maicii Domnului. Tot ce are acest locas poartã pecetea Maicii Domnului, unde Ea e milã si scãpare. Meregeti la acest locas si întorsi acasã sã puteti spune ca Natanail: "Vino si vezi!" Vino si vezi locasul unde a pogorât Mântuitorul si Maica Domnului si te vei folosi. Dragostea aprinsã nu e pentru locasul de zid, ci ca sã aducem multumire lui Dumnezeu pentru marele DAR pe care l-a dat!

Maica Preacuratã sã vã binecuvinteze! Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

din ziua de 10 ianuarie 1954

    În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin.

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, Preacuviosi Pãrinti, Preacuvioase Maici si surori si iubiti credinciosi!

    Sfânta Evanghelie de azi ne aratã pe Mântuitorul, dupã botezul de la Ioan, cum porneste la propovãduire si ajunge la latura Zavulonului si Neftalinului si propovãduieste Evanghelia Sa. Spune Evanghelia cã "Lumina a rãsãrit în întuneric, celor ce erau în umbra mortii, cã a venit Hristos si a propovãduit pocãinta!" Înainte de Hristos venise Sfântul Ioan Botezãtorul cu strigarea: "Pocãitiâvã!" Iatã cã ânsusi Hristos zice: "Pocãiti-vã!" Cât de minunat aratã Evanghelia: "Luminã a rãsãrit celor din întuneric!" Cu adevãrat, celor ce locuiau în Neftalia, le-a rãsãrit LUMINA LUMII. El a împrãstiat lumina Evangheliei Sale, lumina nãdejdii mântuirii care tãmãduieste si sfinteste sufletul. Ferice de Zavulon si Neftali, pentru cã s-au învrednicit sã calce picioarelel lui Iisus pe-acolo. Si într-adevãr, fericiti, cãci multi de-acolo s-au mântuit prin Iisus.

Oare pentru noi, cuvintele Evanghelice sunt numai o istorie? Nu! Sfânta Evanghelie prin sine e viatã, e vie oriunde pentru toti si pentru fiecare în parte. De aceea si noi desprindem cum Hristos a binevoit sã ne dea si nouã luminã, încât prin crestinism, când ne-a scos din pãgânism si apoi chiar prin venirea aici ca sã strãluceascã Lumina Lui nouã, celor ce stãm în latura, în umbra mortii.

Dumnezeu cel milostiv si bun, a vãzut cã ne bãlãcim în fãrãdelegi si mergem orbeste spre iad si atunci a coborât, S-a arãtat si a predicat la fel ca în Zavulon: "Pocãiti-vã, cã de nu, focul si nenorocirea vã asteaptã!" (vedenia Maicii Veronica). El n-a asteptat pânã la Judecatã sã ne vâre în iad, ci a venit cu un ceas mai devreme ca sã nu ne pierdem. A venit pentru dragostea Sa si pentru strigãtul Maicii Sale. Cu nedreptate este aceastã venire si slobozenie, dar Maica Domnului pentru dragostea si Mila Ei, face aceastã nedreptate, ca mila si dragostea sã covârseascã rãutatea noastrã. Cum era cu dreptate sã vinã la noi, când suntem atât de înrãiti? Totusi a venit într-o toamnã în lanul de porumb, la cules si a întrebat-o pe Mãicuta: "Mã cunosti?" - "Nu te cunosc, cã de când sunt, om asa n-am vãzut!" - "Nici n-a fost si nici nu este! Eu sunt LUMINA LUMII, Eu sunt MÂNTUITORUL VOSTRU!"

Iatã, Evanghelia în viatã e vie si pentru zilele noastre.

"Roagã-te pentru cei ce sunt în întuneric, pentru pãcãtosi!" îi spune Mântuitorul Mãicutei.

Asa a fãcut Mãicuta Veronica: s-a rugat Maicii Domnului sã intre în dogma cãlugãreascã, sã vadã Lumina. Si-a vãzut Luminã sfintia ei si alte surori si a crescut aceastã Luminã pentru tot neamul care zace în întuneric si în umbra mortii. Aceastã Luminã a ajuns mare, se propovãduieste deschis la toatã tara si se strigã: "Pocãiti-vã!"

Vedeti, tainele lui Dumnezeu sunt vii în toate veacurile. Evanghelia de azi e vie aici. Toate acestea nu sunt numai pentru auzit, bucurat, cinstit de la depãrtare. Aceastã Luminã nu e numai s-o privesti, ci Hristos e viu, prezent, stã între noi si vrea sã-L slujim, sã venim la El din întunericul pãcatelor noastre. Cine va fi asa de nesocotit ca sã nu asculte chemarea? Sã intre în Rai, nu în iad! Care va fi atât de îndoit si îndãrãtnic, ca dupã ce a gustat aceastã Luminã, s-o rãreascã si sã se întoarcã la pãcate?

Vã rugãm din tot sufletul, nu vã întoarceti la iad, la pãcate, la întunericul care începe când n-ai pe Hristos în tine! Unul care din luminã se va întoarce în întuneric, nimeni nu-l va scoate. Din pridvorul acestui locas de Luminã, de pe lespezile acestui Altar vã strigãm sã nu vã întoarceti la întuneric, la pãcate, ci vã curãtiti mereu sufletul cu Hristos!

Ce vor rãspunde la Judecatã acei care nu vin la Hristos? Ce veti rãspunde la Judecatã, când noi aici, aproape vã silim la pocãintã, silim pe Satana sã iasã, dezlegãm sufletele de pãcate, ca sã poatã zbura curate la Dumnezeu care le-a zidit. Dar dacã nu vii, cine te poate dezlega din lanturi?

Iubiti frati, întorcându-vã acasã, fiti: gura, pasii si mersul vostru care ar vrea sã meargã la toti si strigati: "Pocãiti-vã! Întoarceti-vã!" Nu estre jertfã mai plãcutã în fata lui Dumnezeu, decât când chemi pe altii la pocãintã.

Fiti frati ai lui Hristos întru dorinta de-a ajuta pe altii. Aceasta e jertfa cea mai mare: sã câstigi si pe altii la Hristos. Maica Domnului care a înteles inima lui Hristos si-a ales numai chemarea pãcãtosilor. În rugãciunea: "Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea este Fiul..." Fiul e scãparea pãcãtosilor! Asa sã-L vedeti, nu îngrozitor, ci milos.

Faceti, cei ce ati scãpat, sã scape si altii, cu ajutorul Maicii Domnului. Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

din ziua de 17 ianuarie 1954

    În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin!

    Preacuvioasã Maicã Staretã, preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi!

    Ziua de azi a adus cu sine în rând Sfânta Evanghelie despre vindecarea celor zece leprosi. În aceastã Evanghelie se oglindesc mai multe lucruri, dintre care se poate desprinde:

    - întîi mila lui Dumnezeu pentru bolnavi,

    - recunostinta unuia singur dintre cei bolnavi,

    - nerecunostinta celor nouã vindecati si apoi se desprinde misiunea minunatã a preotilor, care se desprinde chiar din gura lui Iisus când îi trimite pe leprosi, zicându-le:

"Mergeti si vã arãtati preotilor!"

Sã le luãm pe rând si cu ajutorul Harului Duhului Sfânt si cu ajutorul lui Hristos care este viu, prezent acum pe Sfânta Masã, sã întoarcem sã ne dea pe înteles pentru a ne folosi de ele, cãci Evanghelia e vie, e pildã pentru fiecare.

Spune evanghelistul cã în cãlãtoriile Sale Iisus a întâlnit zece oameni bolnavi de leprã grozavã, boalã grozavã de care bolnavul nu mai scapã toatã viata si fiind boalã molipsitoare, bolnavii erau izolati. Mântuitorul S-a apropiat sã-i vindece si pentru milã fatã de nenorocirea lor dar si pentru cã stia cã toate veacurile se vor folosi de aceastã Evanghelie, în care Iisus a zis: "Duceti-vã si vã arãtati preotilor!"

Ei au plecat dupã sfatul Mântuitorului si pe cale s-au vindecat, apoi unul s-a întors.

L-a întâlnit pe Hristos, a cãzut la picioarele Lui si cu lacrimi i-a multumit pentru vindecare. Atunci Domnul a zis cãtre el si prin el cãtre noi toti: "Numai tu te-ai vindecat? Dar ceilalti nouã unde sunt?" Apoi l-a binecuvântat, zicându-i: "Mergi în pace, credinta ta te-a mântuit!"

Iubiti credinciosi, e atât de minunatã aceastã pildã pe care Domnul a lãsat-o pentru mântuirea noastrã din lepra pãcatului, cãci la aceastã leprã s-a gândit Iisus. De aceea, i-a trimis pe ei si ne trimite si pe noi acum la preoti. Lepra, oricât de grea, e pentru trup. Dacã bolnavul nu e cuprins de lepra pãcatului, se poate mântui si poate vedea fata lui Mântuitorului, cãci este curat si sãnãtos cu sufletul, fãrã de care sãnãtate nu poate vedea fata lui Dumnezeu. În fata lui Dumnezeu nu se socoate chipul si rangul, ci felul vietuirii sufletesti. Când esti curat cu sufletul, curãtenia aceasta radiazã si în trup. Chipul dinlãuntru se aratã si afarã pe fata omului. Bunãtatea dinlãuntru se vede si pe dinafarã si rãutatea la fel.

De aceea, care iubesc Impãrãtia lui Dumnezeu si doriti sã vedeti slava lui Hristos, care iubiti pe Maica Domnului, care nu vreti sã gustati lacrimi si durere dincolo, vã rog iubiti-L pe Hristos, alergati la El, spuneti-i Lui toatã durerea, toatã rana pãcatelor si prin preotii Sãi, Acelasi Hristos care a vindecat pe cei 10 leprosi, vã curãtã, vã vindecã, vã mântuie. Preotii de azi, ai Legii noi, suntem mâinile cu care Hristos lucreazã pe pãmânt, sunt clestele cu care Dumnezeu scoate rãutatea din noi.

Pentru aceea, nu zãboviti, nu nesocotiti preotii si Biserica, ca sã nu rãmâneti în lepra pãcatelor. Ce groaznic va fi la Judecatã sã vezi înaintea lui Dumnezeu, oameni pe care-i vedeai frumosi si sãnãtosi trupeste si atunci îi vei vedea aruncati în iad, pentru cã pe dinlãuntru erau locasurile tâlharilor, curvarilor, hotilor, avorturilor, fumãtorilor, betivilor si altele. Si iarãsi, câti bolnavi: tuberculosi, leprosi, cancerosi, epileptici, cât de fericiti vor fi când le va zice Hristos: "Vino Fiul Meu în Impãrãtia Mea, pentru cã ti-ai dus Crucea fãrã sã cârtesti, primeste mostenirea Impãrãtiei Mele... cã aici e fericirea, acolo a fost durerea..." Ce groaznic va fo când va zice celorlalti: "Intrati în iad, cã v-ati socotit vrednicia pe pãmânt!" Cât de dureros va fi acolo, cãci nu mai e milã, dezlegare, iertare. Degeaba vor mai striga: "Mântuieste-mã, Fiul lui David", cãci înceteazã Domnul de a fi "mântuitor", ci

"judecãtor" aspru si nemilostiv. Mântuirea se face în trup în care ai si pãcãtuit. Du-te la timp si-L primeste pe Hristos, ca sã iei dezlegare si iertare. Pânã nu-L primesti pe El sã te dezlege, nu poti avea nãdejde de mântuire. De aceea, toti, tineri si bãtrâni, cãci nimeni nu stie capãtul acestei vieti, gânditi-vã mereu la rostul acestei vieti, la Ziua Înfricosatei Judecãti, aveti mereu în minte "ultima clipã a vietii".

Cine îti va deschide usa spre vesnicie? Îngerul sau diavolul? De ai iubit pe Hristos, de te-ai hrãnit cu El, de L-ai cercetat pe Hristos prin bolnavii si flãmânzii de aici, de-ai cercetat Biserica Lui - îti deschide îngerul, te ia în brate si te duce în rai. Iar de ai nesocotit toate acestea si ai amânat mereu pocãinta, îti deschide usa mortii diavolul si te duce în gheenã cu el, cãci el te-a cãlãuzit pe pãmânt. Dacã îl asculti pe el pânã la sfârsit, rãmâi al lui. Cine este vinovat pentru aceasta? Dumnezeu ti-a dat taine, Biserica, clopote si preoti. Ti-a dat pildã, dintre oameni si S-a dat chiar pe El pildã, ca sã-i urmezi. De ce nu i-ai urmat?

Iubiti frati crestini, vã rugãm sã nu faceti ca cei 9 leprosi, dupã ce v-ati curãtit aici, sã fiti neascultãtori, ci vã întoarceti sã aduceti multumire, adicã rãmâneti în Bisericã, împãrtãsiti-vã des si atunci veti auzi dincolo cuvintele dulci ale lui Hristos: "Credinta ta te-a mântuit!" Domnul nu spune povesti, nu ademeneste, nu minte, ci ceea cefãgãduieste si împlineste. Credeti în El si El, Cel ce a fãcut Cerul si pãmântul, care a vindecat pe cei 10 leprosi, S-a arãtat aici si a fãcut acelasi lucru, ca si în Evanghelia de azi si a zis: "Ascultati pe preoti, pocãiti-vã, întoarceti-vã la Mine!"

Iubiti frati în Hristos, dacã nu vã este îndeajuns Evanghelia, sã vã fie de mântuire venirea Lui aici cu Prea Sfânta Sa Maicã, cu îngerii, cu sfintii. Iatã ce dragoste mare are, nici nu se poate spune! El a venit cã vedea cã ne umple lepra pãcatului. A lãsat acest locas sã curete lumea. Dea Domnul sã se curete cât mai multi si sã fie recunoscãtori, rãmânând cu El pânã la sfârsit. Împãrtãsiti-vã cât mai des. Vã rugãm sã trãiti cu Dumnezeu, sã-L luati si veti scãpa de lupra pãcatului, de bolile sufletului si ale trupului. Si alãturi de El, râvniti si scãpati la Maica Lui care are o mânã întinsã cãtre toti pãcãtosii. Apropiati-vã de ea si lepra pãcatului va fugi, cãci întunericul nu poate suferi lumina. Lumina a luat-o Ea, Maica Domnului de la Lumina Lumii. Stati alãturi de Ea, rugati-vã pururi la Ea.

Ai o rugãciune fierbinte - sã te rogi la Maica Domnului. Ea te ajutã, te scapã de orice întristare, te mângâie, te acoperã.

Noi o rugãm fierbinte sã vã ajute, sã ajute pe cât mai multi sã scape de lepra pãcatului, ca toti împreunã sã ne bucurãm de Lumina Sfintei Treimi, care dorim sã vã mântuiascã pe toti în veci de veci, Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

din ziua de 1 septembrie 1954

- Sfântul Simion Stâlpnicul -

    În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin!

    Preacuvioasã Maicã Staretã, preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi!

    Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului, iubiti credinciosi, am ajuns si la preaznicul Sf. Simion Stâlpnicul, care a fost si povãtuitorul Mãicutei Veronica si care este "stâlpul" acestei Mânãstiri. Astãzi, zic, ne-a învrednicit Dumnezeu sã prãznuim cu totii pe acest mare povãtuitor al Mãicutei si al nostru, al tuturor.

Sfântul Simion, dupã cum spune în vedenii, când i s-a arãtat Mãicutei noastre Veronica întâi, era îmbrãcat ca un mocan. Si el a fost acela care a adus veste întâi din Cer pentru pocãintã. El a fost acela care a venit cu pocunca lui Dumnezeu prin vis Mãicutei si i-a spus sã facã o Cruce cu chipul Maicii lui Hristos pe ea. Deci, credeti iubiti credinciosi cã Dumnezeu i l-a dãruit Mãicutei pe acest mare sfânt ca sã o povãtuiascã. El este stâlpul între sfinti. El toatã viata, iubiti credinciosi s-a nevoit pe un stâlp pentru marea dragoste ce a avut-o de a se jertfi pentru Cel care S-a jertfit.

Acest mare sfânt - zic - a fost si este povãtuitorul Mãicutei noastre Veronica de când s-a nãscut. El a fost acela care în hainã mireneascã s-a îmbrãcat si a condus-o pe Mãicuta noastrã Veronica de la satul ei pânã aici la Mânãstire. Si credem cu totii cã dacã a fost povãtuitorul Mâicutei noastre Veronica, ne este si povãtuitorul nostru, al tuturor care credem în minunile de aici.

Dar sã stiti, iubiti credinciosi, cã 1 septembrie este plin de bucurie, de roade, cã acum începe un an nou bisericesc si sã stiti, iubiti credinciosi cã anul nou nu este atunci, acela este pãgânesc. Acum la 1 septembrie începem anul nou bisericesc si dupã cum zic cã este un an plin de roadã, de bucurii duhovnicesti, dar Domnul ne cere sufletul nostru. Noi cu totii trebuie sã punem început bun, mai ales noi care trãim pe acest loc sfânt si toti - zic, care cercetati aceastã sfântã Mânãstire, trebuie ca de acum sã începem un an nou, o viatã nouã. Sã ne rugãm sfântului Simion Stâlpnicul sã ne ajute sã putem pune început bun si sã aducem roade bune Domnului Hristos.

Sã stiti, iubiti credinciosi cã anul 1954 ne cere jertfã sufletele noastre. El este plin de amintiri frumoase. Sã stiti cã de-acum înainte trebuie sã ne bucurãm de Crucea suferintei, cã nimeni care a venit la acest sfânt dumnezeesc Altar si care a bãut din acest Potir nu va fi scãpat de cupa suferintei. Am mâncat Trupul si am bãut Sângele lui Hristos?

Trebuie sã si pãtimim împreunã cu El, trebuie sã ne si încoronãm împreunã cu El. Noi de azi înainte trebuie sã ne rugãm asa: "Doamne, dacã tu care n-ai avut pãcat si Te-au bãtut, Te-au scuipat, Te-au rãstignit, Te-au omorât cei necredinciosi, dar noi care suntem pãcãtosi, cum sã nu rãbdãm bãtaie, cruce, moarte pentru Tine, care Ti-ai pus viata pentru noi, nemultumitorii?"

Sã ne rugãm, iubiti credinciosi lui Dumnezeu si Maicii Domnului si Sfântului Simion Stâlpnicul ca sã ne ajute a ne duce cu bucurie Crucea suferintelor si a necazurilor si sã ne ajute a ne da viata pentru Hristos, pentru Bisericã, pentru Maica Domnului, pentru Mãicuta noastrã, când vom fi ceruti jertfã. Si nu numai noi care trãim aici, ci toti care au cercetat aceastã sfântã Mânãstire. Cã nimeni nu a fost scutit de ispite pe pãmânt. Prin jertfã vom câstiga Impãrãtia Cerurilor.

Iatã, iubiti credinciosi cã a trecut un an de la prãznuirea Sfântului Simion si atâtia ani de-a rândul de când acest mare sfânt s-a arãtat Mãicutei noastre în vedenie, povãtuindu-o. Sã ne ducem cu gândul acum câtiva ani în urmã, când aici nu era nimic, decât un lan de porumb si când Sfântul Simion s-a arãtat Mãicutii, spunându-i gândul Domnului pentru zidirea acestei sfinte Mânãstiri. Si sã nu uitãm, iubiti frati, pe cei care prin munca lor, prin ajutorul lor, fie bãnesc, fie prin îndemn sau sfat, au ajutat de-au clãdit aceastã sfântã Mânãstire.

Sã nu uitãm, iubiti credinciosi, pe toti aceia care au pus o cãrãmidã la aceastã sfântã Mânãstire, unde atunci era un bordei, un cort si astãzi suntem sub acoperisul unui Sion asa de mãret, la care si Patriarhii, si Mitropolitii, Episcopii, preotii si cãlugãrii îsi îndreaptã ochii lor spre aceastã sfântã Mânãstire mãreatã si sã nu uitãm, zic, în rugãciunile noastre pe toti aceia care au donat si, acelea care s-ai jertfit în aceastã sfântã mânãstire, pe acest loc sfânt. Sã ne rugãm cu totii pentru aceia care s-au ostenit de au ridicat aceastã Sfântã Mânãstire, care au pus brat de lut si sã ne mai gândim cã toate acelea care azi zac în cimitirul nostru sunt - zic - ostenitoarele care prin jertfa lor ne-au ridicat acoperisul unde stãm azi cu totii.

Sã ne rugãm ca Domnul Dumnezeu sã le facã parte de Biserica cea biruitoare, sã le ducã Mirele lor Cel scump în Biserica cea mãreatã, cea prea frumoasã care a vãzut-o Mãicuta noastrã când a fost rãpitã, în care i-a spus cã aici slujesc îngerii pânã la venirea fecioarelor celor întelegãtoare. Si cred cã si aici avem fecioare întelegãtoare, care s-au învrednicit a intra si a se bucura cu Mirele lor cel scump în Sfânta Bisericã din Ceruri, care a vãzut-o Mãicuta.

Soborul nostru acolo, în frunte cu preacuviosul nostru pãrinte Visarion, care a fost un stâlp al Mãicutei si al soborului întreg, care v-a tinut si v-a crescut drept în cuvântul Domnului. Cred zic, cã face slujbã acolo, în Sfânta Bisericã Biruitoare a Cerului si se bucurã cu îngerii, se roagã pentru noi si ne asteaptã si pe noi, iar noi nu trebuie sã-i uitãm niciodatã în rugãciunile noastre care le facem si sã ne rugãm la ei sã se roage pentru noi.

Astãzi, întocmai ca la Adormirea Maicii Domnului, cum au venit Apostolii pe nori, asa si acum au venit stâlpii Mânãstirii noastre, care ca niste ostasi buni ai lui Hristos si care ca niste ostasi bãtrâni au pãzit aceastã Mânãstire de la un capãt la altul, zic, au venit ca împreunã cu noi sã se bucure.

Pe pãrintele Isidor îl avem în mijlocul nostru împreunã cu pãrintele Varnava, care sunt aici prezenti. Acum ne-am fãcut mari si am fãcut aripi, dar chiar dacã zburãm, noi cuibul nu-l uitãm si nu-l vom uita niciodatã. Iar Maica Domnului ne mai adunã câteodatã pentru a ne bucura cu totii pe acest loc sfânt în Bisericã, în Sfânta Liturghie unde este Mântuitorul prezent pe Sfânta Masã.

Zic, iubiti credinciosi, cã astãzi, suntem cu totii si vii si morti în preajma lui Dumnezeu. Ei sunt aici de fatã la aceste mari bucurii prin pomelnicile care sunt la sfântul Jertfelnic pe sfânta Masã lângã sfântul Agnet. Si zic cã sunt de fatã cu noi, cã la sfânta Liturghie vin si ei de-acolo din Cer unde Hristos liturghiseste împreunã cu îngerii si vin pe pãmânt la Liturghie a noastrã, unde ne bucurãm cu totii. Dar, ei au scãpat de aceastã lume, de acest trup, de moarte. Ei sunt în Sfânta Bisericã triumfãtoare, biruitoare a Cerului. Iar noi fierbinte trebuie sã ne rugãm bunului Dumnezeu si Maicii Domnului în Biserica aceasta luptãtoare ca sã putem înfrânge acest trup pãmântesc. Noi suntem în luptã continuã cu pãcatul, de aceea crestinii nostri trebuie sã cerceteze cât mai des Biserica, Sfânta Liturghie, unde se întâlnesc cu Hristos, îl gustã pe Hristos si se întãreste pentru a putea lupta contra pãcatului. Noi, iubiti frati, trebuie sã biruim acest pãmânt cu toate poftele lui, pentru a câstiga Cerul, cã spune Mântuitorul într-o vedenie Mãicutii: "Prin aceastã Bisericã veniti la Mine", prin aceastã Bisericã Luptãtoare ajungeti în cea triumfãtoare.

Mare este Taina Sfintei Liturghii mai presus de întelegerea noastrã omeneascã! Cum aici în jurul lui Hristos si a Maicii Domnului, ne întâlnim cu toti sfintii, care se roagã pentru noi, nevrednicii.

Sã ne ajute bunul Dumnezeu si Maica Domnului sã biruim acest trup pãmântesc si sã dobândim Cerul. Nu ne rãmâne, iubiti credinciosi, decât sã rugãm pe Sf. Simion Stâlpnicul sã ne povãtuiascã si pe noi asa cum a povãtuit-o pe Mãicuta noastrã scumpã. Si dorim sã arate Crucea, cum atunci de la început a scos-o din casã, zicându-i: "Mergi dupã mine sã-ti arãt unde sã asezi sfânta Cruce!" Tot asa îl rugãm si noi ca si acum sã-i arate Mãicutii noastre unde sã punã Crucea jertfei, Crucea suferintei, ca sã stiti, iubiti credinciosi si iubitul nostru sobor cã dacã ne-am bucurat, trebuie sã si pãtimim pentru El. Fiecare maicã sau sorã, fiecare credincios trebuie sã aibe pe fruntea lui câte un spin de-al Domnului Hristos, fie prin necazuri, prin boli, jertfa în mai multe feluri se întelege si se explicã iubiti credinciosi. Si sã-l mai rugãm pe Sfântul Simion Stâlpnicul sã ne lege de mâna Maicii Domnului care ne este nouã Mamã tuturor si, sã ne lege de stâlpul nãdejdii, de stâlpul bucuriei, al dragostei.

Asta-i rugãciunea noastrã, iubiti credinciosi, cãtre Sfântul Simion Stâlpnicul, ca sã ne ajute a ne da viata de vom fi ceruti jertfã pentru Hristos si pentru acest sfânt loc.

Te rugãm Sfinte Simioane, tu care ai fost si esti povãtuitorul Mãicutei, sã ne povãtuiesti si pe noi la Impãrãtia Cereascã ca sã ne predai Maicii Domnului si sã ne urci în stâlpul faptelor bune, ale dragostei, ale milosteniei, ale rugãciunilor si sã ne ajuti nouã pentru a ne da viata jertfã pentru Hristos. Sã ne ajuti nouã nevrednicilor a putea cãpãta Impãrãtia Cereascã, cãlugãri si mireni, toti care au fost de fatã si care au cercetat si cerceteazã acest sfânt locas dumnezeiesc. Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

din ziua de 22 octombrie 1953

    În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.

    Preacuvioasã Maicã Staretã, Preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori, iubiti credinciosi!

    Astãzi se împlinesc 16 ani de când Mântuitorul nostru s-a pogorât din Slava Sa si i-a dat Mãicutii noastre Veronica poruncã sã facã o Mânãstire. Locul unde astãzi este sfânta Masã S-a pogorât El si a trimis pe Mãicuta Veronica la propovãduire.

Doamne, cum vom multumi noi, cã mintea noastrã slabã nu poate cuprinde minunile de la Vladimiresti!?

Mântuitorul, iubiti credinciosi, S-a pogorât cu tot Harul pe acest sfânt loc si a hotãrât sã facã o Mânãstire. Aproape nu suntem în stare sã multumim lui Dumnezeu, cã din neamul nostru o fiicã a vãzut pe Dumnezeu si s-a învrednicit sã vadã ochii lui Dumnezeu si Fata Sa! Mai ales cã o avem între noi si când o privim pe Mãicuta Veronica, ne gândim: Doamne, aceastã fiintã a vãzut pe Dumnezeu, pe Acela pe care-L dorim sã-L vedem cu totii. Pe Acela L-a vãzut proorocii în vedenii si S-a arãtat Dumnezeu poporului ales. Asa si acum S-a arãtat Dumnezeu Mãicutii noastre Veronica în neamul nostru românesc. A pogorât Maica Domnului pe acest pãmânt. Ne gândim cum a coborât Dumnezeu în lanul de porumb. Noi nu suntem în stare sã ne gândim. Asa cã El, cum oare, când S-a nãscut din Sfânta Fecioarã Maria, a pãtimit si S-a înãltat la Cer. S-a arãtat El, ca sã ne arate nouã calea, S-a arãtat ca sã-L cunoastem, a vorbit în limba noastrã româneascã cãtre o fiicã a neamului nostru românesc. La Dumnezeu toate sunt cu putintã. La Dumnezeu nu este nimic cu neputintã. Si dacã credeti, cã vedeti locasul Maicii Domnului terminat, sã credeti iubiti credinciosi cã aceastã sfântã Mânãstire este ridicatã în cinstea Maicii Domnului. De când S-a arãtat Dumnezeu aici, a sfintit acest loc. De aici toti fratii nostri au plecat usurati, oricât de împovãrati erau, le-a alinat orice suferintã. Roadele acestrui loc se vãd prin roadele oamenilor. Unde este spãlare prin pocãintã, prin Sfintele Taine din Sfântul Potir, unde este ierarhia bisericeascã, Sfânta Liturghie, cãlugãrii, taine - acolo este Dumnezeu.

De aceea, iubitii nostri frati, nu aducem dovezile acestea cã nu am crede, ci pentru cã recunoastem puterea lui Dumnezeu.

Astãzi, când se împlinesc 16 ani de când S-a pogorât Dumnezeu, aducem doxologie. Noi nu putem sã cunoastem noianul de daruri ale Domnului. Doamne, noi recunoastem cã din sãmânta sfântã, smeritã a rãsãrit un crin al mântuirii. Putin aluat dospeste toatã frãmântãtura; cã din acea fiicã smeritã, care oarecând era bãtutã, flãmândã, goalã si acum, prin mijlocirea Maicii Domnului s-a ridicat aceastã Sfântã Mânãstire de maici, numai fecioare. Cã din mâna Domnului S-a slobozit o flacãrã de luminã de foc si a zis: "Aici sã fie Altarul Meu, aici sã se facã o Mânãstire în cinstea Maicii Mele, sã fie un schit cât de sãrac de maici, dar numai fecioare!"

De aceea, iubiti credinciosi, noi trebuie sã propovãduim lumina de aici, lumina lui Hristos nu trebuie pusã sub obroc, ci trebuie s-o arãtãm întregului neam românesc.

Pentru aceea, când ne gândim cã acum 16 ani era un lan de porumb si astãzi este o Mânãstire, unde în fata acestui sfânt Altar Dumnezeesc au îngenunchiat Patriarhi, Episcopi, de aceea, noi vom merge înainte, cu credinta vie în Domnul, care a dat dezlegarea acestei sfinte Mânãstiri. El ne va duce pânã la urmã. Zadarnic va încerca diavolul sã astupe lumina sau sã întunece lumina care a coborât din Mâna Domnului, zadarnic se preface Satana în fel si chip, prin multe guri ale oamenilor, zicând cã: Cine te plãteste?!

Astãzi, în aceastã zi mãreatã, cum vom multumi noi Domnului cã S-a arãtat la o fiicã a neamului nostru! Doamne, ai vorbit în limba noastrã cãtre o fiicã a neamului nostru! Aceastã Mânãstire nu este numai a maicilor de la Vladimiresti ci este a întreg neamului românesc, întregii Biserici Ortodoxe Române si a întregii lumi. Cum vom multumi noi Domnului cã atât ne-a iubit, cã ne-a scãpat de la pãcat. Puteam sã mergem în iad cu avorturile, cu pãcatele noastre. Îti aducem recunostintã Maicã Preacuratã pentru toti care si-au spãlat pãcatele la dezlegare! Îti aducem recunostintã cã ne-ai scos din lume si ne-ai pus în gurã cântarea Domnului Hristos si-n loc sã ne gândim la lucrurile cele desarte, ne gândim la cele vesnice si ca coroanã de recunostintã, cã ne-ai dat pe Mãicuta Veronica cãreia i-ai dat Dar si ne-a scos din lume. Dupã cum cinstim noi Sfântul Potir, asa sã o cinstim noi pe Mãicuta Veronica, nu cãdem nicidecum într-o erezie, cã nu ne legãm de persoanã, ci pentru darul care-l are Mãicuta Veronica de la Mântuitorul Hristos. Cã de nu era Mãicuta Veronica, noi nu eram astãzi aici. Noi astãzi îi aducem multumirea inimii noastre Maicii lui Dumnezeu care ne-a scos din lume si o rugãm sã ne acopere cu mantia Ei Cereascã. Ne rugãm ca s-o povãtuiascã pe Mãicuta noastrã, cum oarecând a povãtuit-o, fiind nestiutoare de carte, asa si de-acum înainte sã-i ajute Maica Domnului sã ne povãtuiascã si împreunã, cãlugãri si mireni sã ne învrednicim cu totii, fiii acestui sfânt locas sã vedem fata Sfintei Treimi si a Maicii Domnului în Ceruri, cum s-a învrednicit Mãicuta Veronica de pe pãmânt sã vadã fata Mântuitorului si a Maicii Lui, asa sã ne învredniceascã si pe noi a o vedea sus în Ceruri.

Ne rugãm Maicii Domnului, care cu mantia Ei de Mamã ne-a acoperit tot neamul nostru românesc, sã ne-o acopere pe Mãicuta Veronica ca sã ne povãtuiascã pânã la urmã si sã ne ducã pe toti în Ceruri.

Maica Domnului sã ne ajute la toti si sã ne acopere pe toti cu Omoforul Ei cel Sfânt! Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

din ziua de 8 mai 1954

    În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin!

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuviosi si preacucernici Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi!

    Ziua de azi în calendarul Bisericii noastre spre pomenirea Sf. Apostol si Evanghelist Ioan are în fatã o sfântã Cruce, însemnând prin aceasta cã e sãrbãtoarea sf. Apostol Ioan, feciorelnicul. El este unul din cei 12 apostoli, cel care s-a învrednicit sã fie cel mai iubit de Domnul si a primit favoarea sã fie fiu Maicii Preacurate, cã atunci când era lângã Cruce i-a fost încredintat, zicându-i: "Iatã fiule Mama ta, iatã Mamã fiul tãu!" I-a dat în grijã pe Maica Domnului. Acesta este un sentiment prin care Maica Domnului îi aratã iubirea pãrinteascã. În chinurile cele mai grozave, a vrut sã lase pe Mama Sa în grija Sfântului Ioan. N-a vrut s-o lase singurã, cu toate cã Duhul Sfânt n-a lãsat-o singurã, mai ales cã Maica Domnului a nãscut pe Hristos. Dar ca sã ne arate o recunostintã fireascã cãtre Maica Sa, cã Domnul a pãtimit ca om, afarã de pãcat. Atât de mult a iubit Domnul pe Sfântul Ioan, încât i-a dat prilejul sã se numeascã Fiul Maicii Preacurate si sã-si reazime capul pe pieptul Sãu Dumnezeesc. El a întruchipat în sine adevãrata dragoste dumnezeeascã, cel mai mare dar. Cã de ti-ai da trupul sã ardã iar dragoste nu ai, la nimic nu-ti foloseste, iar dacã ai dragoste, este cu neputintã sã nu izvorascã si milã.

Sfântul Apostol si Evanghelist Ioan, iubiti credinciosi, este cel mai scump dintre Apostoli care s-a rezematr pe pieptul Domnului. L-a luat Mântuitorul si la "Schimbarea la fatã" în Tabor si la toate tainele intime, pentru cã a dat dovadã de dragoste sincerã, cã el niciodatã nu s-a lepãdat. Cine credeti cã era la Cruce, lângã Maica Domnului? El era, pentru cã numai iubirea adevãratã merge la jertfã.

Iubiti credinciosi, cel ce nu are dragoste adevãratã, nu poate sã-si punã sufletul pentru prietenul sãu. Iatã pentru ce, iubiti credinciosi, la noi astãzi e sãrbãtoare, pentru cã acest sfânt e patronul Mânãstirii noastre.

El este vulturul Ceresc care a sporit cupola Bisericii aici la Vladimiresti. El este acela care înaltã rugãciunile fecioarelor înaintea sfintei Treimi, el este acela care ne-a adus bucurii ceresti.

Mã veti întreba de ce Mânãstirea noastrã prãznuieste ziua acestui sfânt?

Pentru cã el este alãturi de Maica Domnului, alãturi de Mântuitorul Hristos.

Ati vãzut în Sfânta Evanghelie cum spune cã El si cu Maica Domnului erau lângã Cruce, pentru cã iubirea stã de-a dreapta Maicii Domnului, care este mila întruchipatã. Pentru cã mila trebuie sã fie întotdeauna însotitã de dragoste. Pe el l-a lãsat aici Maica Domnului sã pãzeascã Grãdina fecioriei Ei. De aceea, în "Grãdina" Maicii Domnului trebuie sã-i cinstim acest "crin", înger pãzitor al fecioriei.

Dar, nu numai atât, iubiti credinciosi, pentru cã el a fost acela care a adus vesti ceresti. El a fost acela care a fost curier al Maicii Domnului.

Oh, iubiti credinciosi, bucurati-vã cã acest dar n-a fost numai pentru maici, ci pentru întreg neamul românesc!

Iatã bucuria Duhului Sfânt, cunoasteti-i dupã roadã. Pentru cã Domnul a lãsat aici Luminã din mâna Lui cea dreaptã, a lãsat-o sã vã bucurati cu totii de aceastã luminã, cã atunci când Mântuitorul a slobozit o flacãrã de luminã si a poruncit: "Aici sã fie Altarul Meu, aici sã fie un schit cât de sãrac de maici, dar numai fecioare. Aceastã Mânãstire sã se facã în cinstea Maicii Mele iar patronul sã fie la "Adormirea Maicii Domnului", cã de n-ar fi fost Maica Mea sã se roage pentru voi, demult v-as fi perdut!" La Dumnezeu toate sunt cu putintã. A zis si s-a fãcut. Sunt multi, foarte multi care vorbesc si rãstãlmãcesc. Lucrarea lui Dumnezeu va merge înainte, pentru cã trebuie sã se mântuiascã toti pe cât se poate. Ati vãzut în rugãciunea Sfântului Ioan pe care Duhul Sfânt l-a insuflat de a fãcut-o: "Sfinte Ioane, ajutã-ne ca vrând si nevrând toti sã ne mântuim!"

Dar ce se întâmplã, cã de multe ori noi singuri nu vrem sã ne mântuim, cã nu vrem sã ne lãsãm de zavistie, de urã, de pârã, de betii, de curvii si altele, ba de multe ori când suntem într-o boalã, cârtim. Dar prin boalã Dumnezeu ne fereste de multe pãcate. Tocmai de aceea trebuie sã nu cârtim, ci sã ne lãsãm în voia Maicii Domnului.

Sfântul Ioan, iubiti credinciosi, este acela care ne revarsã pocãintã.

"Noi te rugãm Sfinte Ioane, revarsã-ti dragostea cea adevãratã, cã dragostea cea adevãratã la Dumnezeu nu are hotar"

Îl mai rugãm sã mai reverse peste aceastã Mânãstire si peste aceastã tarã dragostea de pocãintã. El care stã în umbra acestui asezãmânt, îl rugãm sã se roage pentru noi si-l mai rugãm sã nu ne mai pãrãseascã si sã vinã cât mai des sã ne povãtuiascã cãtre Impãrãtia Cereascã.

Astãzi, de ziua lui, noi îi împletim o coroanã din sufletele noastre curate si îl rugãm sã binecuvinteze pe toti aceia care s-au ostenit si au venit la acest sfânt locas. Si-l mai rugãm sã se ducã la fiecare casã si sã-i cheme pe toti la pocãintã.

Noi îi multumim Sfântului Ioan care este în inima noastrã si-l rugãm ca sã ne toarne dragostea cea adevãratã în inima noastrã, cãlugãri si mireni, sã ne dea dragostea lui casã nu-l pãrãsim niciodatã, nici în bucurii, nici în ispite, ci întotdeauna sã fim cu Domnul si-l mai rugãm sã-i mai aducã Mãicutii Veronica vesti din Cer.

Ce mai vrei, scumpã tarã, scump popor românesc ales de Domnul, scump monahism românesc ortodox?! Dar cine va pierde decât noi cei ce am auzit si n-am fãcut?!

Nu rãmâne decât sã ne rugãm Sfântului Ioan, pentru cã el este primit direct în fata Sfintei Treimi.

Sã ne rugãm Maicii Preacurate, Stãpânei noastre de Dumnezeu Nãscãtoare si Mamei noastre care este si Mama Sfântului Ioan. Pe Ea sã o rugãm si pe buzele noastre neâncetat sã fie Numele Ei cel prea sfânt. Ea, care a nãscut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre, Ea care este Mama lui Hristos si Mama noastrã a tuturor, pe Ea s-o rugãm sã ne arate calea si sã ne ducã pânã la Cer! Amin.

PREDICA PÃRINTELUI IOAN

din ziua de 20 iulie 1954

- sfântul Prooroc Ilie

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin.

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, Preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi.

Noi astãzi prãznuim un mare prooroc al lui Dumnezeu, Sfântul Prooroc Ilie, care a fost ridicat cu trupul la Cer în carul de foc, sã-i cinstim si sã-i sãrbãtorim ziua, pentru cã Sfântul Ilie este sfânt si ales al lui Dumnezeu, pentru aceea credinta noastrã trebuie îndeplinitã pe bunã dreptate cu credintã Sfântului Prooroc Ilie. El a avut atâta credintã, încât a coborât foc din Cer. El era plin de Har si de Duhul Sfânt, iar pentru marea lui credintã si evlavie care le-a avut cãtre Dumnezeu, spune în viata lui: "cã a legat Cerul, trei ani si sase luni". El a fost acela despre care a zis sfânta Evanghelie, cã nici un prooroc nu este cinstit si nu este primit în patria sa, cã nici pe Hristos Dumnezeu adevãrat nu L-au primit, ci dimpotrivã, neamul sãu nu L-a primit, ci L-au primit si L-au îmbrãtisat alte neamuri, asa si sfântul Ilie care a proorocit la neamul sãu, nu l-au primit, iar el s-a dus în Sareta Sidonului la o femeie vãduvã pentru cã în pãrtile acelea era mare secetã, iar vãduva aceea nu mai avea în casa ei decât numai putinã fãinã si putin untdelemn în vatra ei. Atunci Sfântul Prooroc Ilie a cerut vãduvei de mâncare, iar ea avea un fiu si cu iubirea ei de mamã. ca orisicare mamã îsi dã tot pentru fiul ei ca sã nu moarã. Atunci sfântul Ilie a spus: "Dacã îmi vei da de mâncare, fãina si untdelemmnul din vatra ta nu va scãdea niciodatã". Pe urmã, a murit copilul vãduvei, iar sfântul Ilie, cu rugãciunea l-a înviat si a preamãrit pe Dumnezeu.

Proorocul Ilie a fãcut o tocmealã cu împãratul Ahab, care se închina la idoli si i-a spus sã adune pe toti popii idolesti si sã se roage la Baal si dacã le va asculta rugãciunea lor si va da ploaie, atunci toti ne vom închina la Baal, iar dacã nu sã-i dea voie sã se roage el la Dumnezeul adevãrat si dacã va primi Dumnezeu rugãciunea lui atunci sã-i dea voie sã omoare pe toti popii idolesti. Împãratul Arab a primit aceastã tocmealã si a chemat pe toti popii idolesti. Iar ei au strigat la Dumnezeul lor pânã seara: "Baale, Baale!" dar n-au fost ascultati. Atunci Proorocul Ilie peste piatrã a pus lemne, a pus foc, iar peste foc a turnat apã si s-a rugat lui Dumnezeu, care a turnat foc din Cer si a mistuit toatã jertfa. Iar la cererea proorocului Ilie, a venit ploaie din Cer.

Iubitii nostri frati, credinta proorocului Ilie aceasta este. Poporul nostru are credintã si evlavie cã Sfântul Prooroc Ilie are îndrãznealã la Dumnezeu si el aduce norii de ploaie. De mici copii, noi stiam cã atunci când fulgerã, tunã si trãsneste, umblã Sfântul prooroc Ilie cu cãruta lui de foc.

Bine este sã credeti asa, mãcar asa sã se întoarcã pãcãtosii la Dumnezeu, îngrozindu-se de fulgere cã grea le va fi osânda, dar sã nu vã întristati, inimile dumneavostrã sã nu se întristeze cã Duhul Sfântului Ilie este râvnitor. Dar afarã de duhul Sfântului Ilie avem Duhul lui Dumnezeu care este prezent pe Sfânta Masã. El este duh de pace,duh de binecuvântare,duh de mângâiere.

Fiti fericiti, iubitii nostri frati, cã azi prãznuim pe Sfântul Mare Prooroc Ilie, cu totiii aici pe un loc sfânt. Fiti mângâiati, iubiti credinciosi, cã el a plecat genunchii la pocãintã în cinstea lui Hristos pentru dumneavoastrã. Si iarãsi, fratii nostri dragi, inima dumneavoastrã sã se gândeascã la sfânta Evanghelie de astãzi cã nici un prooroc nu este primit în patria sa.

Ca sã stiti, cã tot cel care a vorbit cu Dumnezeu pentru a binevesti pocãinta este prooroc, asa cã si Mãicuta noastrã Veronica este proorocul nostru românesc.

Dacã nu era chematã Mãicuta, nici noi nu eram azi aici.

A coborât Dumnezeu într-un lan cu porumb si a chemat-o pe Mãicuta Veronica, asa ne spune Sfânta Evanghelie de astãzi: "Nici un prooroc nu este primit în patria sa". Dar este primitã de sufletele calde ale dumneavoastrã, care ati venit aici.

Fiti fericiti, iubiti credinciosi, cã credeti în minunile lui Dumnezeu de aici.

Dumnezeu sã vã binecuvinteze pe toti si veti vedea fericirea, cã v-am dat Sfântul Trup si Scumpul Sânge al lui Hristos. Mai mare dragoste ca aceasta sã nu asteptati, cã v-a primit la El asa cum sunteti si nu v-a scos de pelocul sfânt.

Fratii nostri dragi, prezenta dumneavoastrã în jurul lui Hristos si a Maicii Domnului, stareta acestui sfânt locas si-n jurul sfântului Prooroc Ilie, zic, prezenta dumneavoastrã cã se bucurã astãzi Cerul mai mult ca orice. Cum sã nu se bucure Cerul când fulgerã si tunã din toate colturile tãrii si vin din depãrtare aici, unde a coborât Dumnezeu. Vin din depãrtãri, din Bucovina, Oltenia, din Ardeal, Muntenia, Dobrogea, pe unde a cãlcat si sfântul apostol Andrei, vin din Maramuresul Voievodal, din Moldova cea scumpã, în care Stefan cel Mare a zidit sfinte Biserici si Mânãstiri dupã fiecare rãzboi. Iasul, care are pânã la 300 de biserici sfinte, care poartã în sine darul cel scump - pe sfânta preacuvioasa Paraschiva si acest loc sfânt, plin de prooroci. Sã vã bucurati, noi chiar ne rugãm la Dumnezeu sã nu mergeti tristi, ci veseli.

Fiti fericiti iubiti credinciosi, cã ati cãlcat pe acest loc sfânt, unde a coborât Dumnezeu. Dacã vã duceti acasã fericiti, cã v-ati scris numele dumneavostrã în Cer, de unde vor veni Sfintii: Ilie, Ioan Evanghelistul si Enoh. De vor veni si nu vor zãbovi, de vor veni ca sã meargã pe urma lui Hristos si ei vor face aici trei colibi. Vor veni sã steargã cu buretele pãcatele la toti acei care au crezut în acest sfânt loc. Ferice de dumneavoastrã si de noi toti care am trãit în aceste vremuri. Noi credem cu totii cã am apucat sã trãim în viatã cu acea aleasã a Maicii Domnului, cu aceastã onoratã a neamului românesc - cu toate cã este rãstãlmãcitã, osânditã, batjocoritã, înjuratã, blestematã si vorbitã de rãu de unii din fratii nostri.

Mãicuta, când încã nu era maicã, nici sorã de Mânãstire mãcar, a mers unde avusese vedenie, iar pe drum i-a iesit dintr-o cârciumã în cale diavolul în chip de cãlugãr si i-a zis: "Ce te tot duci în toate pãrtile si cine te plãteste, mergând în toate pãrtile?" Iar Mãicuta i-a zis: "Nu am nevoie de platã pe pãmânt!" Atunci el scoate un carnet din buzunar si a cerut sã se înscrie Mãicuta în carnetul lui. "Nu mã înscriu, cãsunt înscrisã de Tatãl din Cer!" Atunci el s-a înfuriat si a zis: "Ai de gând sã te duci în toate pãrtile si sã-mi iei toatã suflarea?" Si a vrut s-o loveascã pe Mãicuta. Dar l-a lovit Dumnezeu cu un bolovan de foc în cap si s-a fãcut praf si pulbere Satana.

Ce-i aceasta, iubiti frati, când vedde cã Mãicuta Veronica îi ia toatã suflarea?

Într-adevãr cã Mãicuta Veronica azi si mâinwe îi va lua toatã suflarea. Pe urmã acest diavol nu numai cãlugãr s-a fãcut ci si mirean s-a prefãcut si acelasi diavol a început sã vorbeascã cã nu-s de la Dumnezeu vedeniile, cã nu se fac vindecãri.

Eu vã spun acestea toate cã vã vãd adunati aici mai multi si vi le spun ca sã duceti putere de credintã acasã.

Si atunci, Mãicuta s-a îndoit si s-a rugat asa: "Doamne, decât sã se sminteascã cei din jur, nu Te mai arãta Doamne, ca sã nu fiu smintealã celor din jur!"

De la 9 septembrie 1938, i S-a arãtat Mântuitorul Mãicutei si i-a spus: "Sã nu te mai îndoiesti de lucrarea Mea cu tine. În alte locuri se vindecã trupurile, aici se vor vindeca sufletele!"

Mântuitorul, iubiti frati, a ales cei mai de pret: sufletul. Cã de multe ori când ne vindecãm trupul, ne slãbeste sufletul. De multe ori când suntem sãnãtosi cu trupul, uitãm de suflet. Asa cã mai de folos e vindecarea sufletului, pe care ne-a lãsat-o Dumnezeu aici.

Fratii nostri dragi, care ati cãlcat pe acest loc sfânt si sfintitor, iubiti pe Hristos si cercetati mai des sfânta Bisericã a lui Dumnezeu, iubiti pe Maica Domnului si rugati-vã Ei prin sfinte acatiste si paraclise fiindcã sunteti mai multi adunati, vã rog în fata sfântului Altar, iubiti sfânta Bisericã cã fãrã de ea nu vã puteti mântui. Cel care s-a rãtãcit, s-a rupt de sfânta Bisericã, care nu crede în preoti, în Taine, în posturi, toti aceia sunt rupti de sfânta Bisericã. Cine nu are Sfânta Bisericã de Mamã, nu poate sã aibã pe Dumnezeu de Tatã. Mai primit si mai binecuvântat este de Dumnezeu un suflet pãcãtos care rãmâne în sfânta Bisericã, în corabie si care-si recunoaste pãcatele si merge la preot si le mãrturiseste, decât un sectar, un adventist. Feriti-vã de cei care sunt rupti de sfânta Bisericã, care sunt pânã la 800 de secte, semãnate de Satana pe pãmânt. Acestia nu se mântuie în veac. Mai bine sunt primiti aceia care au fãcut crime, avorturi, pãcate grele, dar care rãmân în sfânta Bisericã. Dar acei care li se pare cã duc o viatã sfântã si se rup de sfânta Bisericã nu se mântuie în veac. Ies din corabie afarã si se duc în valuri de se îneacã. De aceea vã spun, feriti-vã de ei.

Vã spun aceasta, cã aici e Mântuitorul prezent, cã i-a spus Mãicutii Veronica: "Spune la lume, cã cine se leapãdã de Sfânta Bisericã si de slujitorii Mei, care sunt preotii, de Mine se leapãdã si nu se vor mântui".

Iubitii nostri frati, duceti-vã acasã cu aceatã credintã în Dumnezeu si-n Maica Preacuratã, mergeti pe la casele dumneavoastrã si cu aceastã credintã, ca ucenicii care au fost pe Tabor cu Mântuitorul, s-au schimbat la fatã si erau fericiti, asa si dumneavostrã, fiti fericiti cã v-ati schimbat la fatã cu sufletul - din pãcãsi în ucenicii lui Hristos.

Fiti apostolo mireni si rãspânditi mai departe cuvântul Domnului. Cã dacã veti fi apostolii acestui neam, întorcând pe cât mai multi la credintã, Domnul vã va da plata apostolilor, Maica Preacuratã care v-a adus pe toti în aceastã Grãdinã a Ei sã vã binecuvinteze pe toti, iar noi ne rugãm ca atâtea mii de suflete care duc pe Hristos în înimile lor, Maica Preacuratã sã le ajute si o rugãm sã vie la capãtul bãtrânilor, la capãtul bolnavilor, al tuturor necãjitilor si sã-i mângâie, sã-i ajute pe toti.

Iar noi vã dãm un sfat: - de aveti Paraclisul Maicii Domnului, roagã-te la Ea, iar de nu stii carte roagã-te la icona Ei, strânge icoana Ei în brate si sã ai credintã la Ea si în Dumnezeu. Sã tineti icoana Maicii Domnului în perete, cã Maica Preacuratã vã ajutã. Ea este casnica, gospodina care vã ajutã.

O femeie plecând de-acasã, a luat copilul si l-a pus la icoana Maicii Domnului, dându-l în grija Ei, iar în urmã i-a ars casa, iar mama copilului alerga disperatã si striga: "Oare cum, Mãicuta Domnului, eu ti-am dat copilul în grija Ta si acum îl voi gãsi ars?..." Dar minunile Tale Doamne! - copilul se juca viu, întreg si nevãtãmat la icoana Maicii Domnului. Când s-a dus mama lui si l-a gãsit viu, s-a umplut de mare bucurie.

Iubiti credinciosi, v-am mai spus aceastã minune ca sãvã încredintati mai mult în purtarea Ei de grijã, a Maicii Domnului. De aceea, lãsati=vã cu totul în grija Maicii Preacurate, cã noi o rugãm ca tara aceasta sã fie a Maicii Domnului si sã o rugãm sã ne acopere Maica Preacuratã cu sfântul Ei Omofor Ceresc.

Vreau ca întreaga Românie s-o închinãm Maicii Domnului. Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN

27 iulie 1954

- Sfântul Pantelimon -

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacucernici pãrinti si scumpul nostru iubit sobor si dragi oaspeti!

    Astãzi noi sãrbãtorim o sãrbãtoare deosebitã, care este scrisã în calendarul nostru, pe Sfântul Mucenic Pantelimon, unul care a cãlcat si el pe acest loc sfânt, în Grãdina Maicii Domnului, care este si rugãtor Mãicutii noastre Veronica la Tronul lui Dumnezeu si la Preasfânta Treime.

Si, pe lângã aceastã zi de prãznuire si cinstire a sfântului mucenic Pantelimon, noi avem si pe arhiereul nostru prea bun, prea sfintitul Nicolae.

O, ce mare bucurie e în sufletele noastre!

Prea Sfânta Treime, în tainã, noi vã mãrturisim sincer cã Arhiereul cel mare, care este pe Sfânta Masã, ne vede si ne aude întru totul. Cãci eu sunt încredintat cã atunci când am primit hirotonia si duhovnicia din mâna Preasfintiei voastre, am crezut si cred orbeste cã tot ce fac, fac numai pentru folosul crestinilor si mântuirea sufletelor, care este cea mai scumpã virtute. Prea sfintia voastrã, ati fost ca un pãrinte bun si sfãtuitor în cele de mântuire, ati fost ca unul ce ati crezut si nicidecum iscodind lucrarea lui Dumnezeu de aici si ne ducem cu concluzia la bãtrânul Gamaliel, când credinta lui în Hristos era rãspânditã, dar el ca un învãtãtor ce era si prin luminarea Duhului Sfânt a grãit aceste cuvinte - a grãit aceste cuvinte: "Dacã este de la Dumnezeu lucrarea, va merge înainte, iar de va fi de la oameni, se va risipi.

Preasfintite, noi credem si vã rugãm, cã si astãzi multi se ridicã împotriva noastrã, zicând, cã nu-i de la Dumnezeu; cum, când a fãcut lumea din nimic si s-a fãcut, cãci la Dumnezeu vointa cu putinta e tot una, cãci unele din descoperirile Mãicutei ne spune: când mergea sfintia sa sã aprindã candelele si sã le potriveascã la Sfânta Crucc, de la halta din Vladimiresti, vede cã din cârciuma lui Ghitã Iancu iese un cãlugãr si-i spune Mãicutii: "De unde vii?" si Mãicuta îi rãspunde cã: "Am fost la sfânta Cruce de am potrivit candelele" iar diavolul, în chip de cãlugãr prefãcut îi spune: "Dar cine te plãteste pe tine?" Iar Mãicuta îi rãspunde: "Dumnezeu sã-mi plãteascã, cãci eu nu am nevoie de platã aici pe pãmânt!" Satana, vãzând si simtind pierderea sufletelor care le câstigase el prin rãutatea lui zavisticã, a ridicat pumnul sã dea în Mãicuta, dar Doamne, lucrarea lui Dumnezeu cea mare, care a revãrsat acea luminã dumnezeeascã aici, a coborât un bolovan de foc, l-a mistuit pe acel diavol prefãcut în cãlugãr, cãci stia Satana cã în aceastã tarã e un loc care îl arde. Da, este loc sfintit, este Grãdina Maicii Domnului, e Casa Ei, cãci Dumnezeu s-a plecat la ruga Maicii Sale de si-a fãcut o Mânãstire de fecioare, cã nu facem deosebire de alte mânãstiri firesti, dar dacã Dumnezeu si Maica Domnului au poruncit sã se facã loc de salvare, loc de mântuire, dupã cum spune una din vedeniile Mãicutii noastre Veronica, cã: "În alte locuri, se vor vindeca trupurile, iar aici sufletele!"

Preasfintite si dragi oaspeti, adevãrate sunt si cred orbeste în ceea ce lucreazã Dumnezeu aici, cãci vedem în icoanã pe Sfântul Apostol precum tine douã chei în mânã , una pare mai albã, alta pare mai neagrã, dar Maica Domnului, Ea care tine la brâul Ei acea cheie care o dã la îndemâna tuturor si cum eu, preasfintite Stãpâne, eu sã fiu zgârcit?, când ne spune Evanghelia: "Care vine la mine, nu-l voi scoate afarã!" care, la staulul când pãstorul primeste pe fiecare oitã si-i dã drumul în staul, dar decum noi, care am primit darul hirotoniei si am luat putere de la Duhul Sfânt de a lega si dezlega pe toti cei ce vin!?

Da, preasfintite stãpâne, adevãrat este cã leg pe draci si dezleg pe oameni, adicã leg pãcatele: betia, înjuratul, avorturile, ferirea de copii si, adevãrat pe acelea le leg a nu le mai face si dezleg cu usurintã, pentru ca oile sã vinã la pãstor si sã intre în staulul, care e Biserica, unindu-i cu Trupul si Sângele Domnului din Sfintele Taine si-n locul acelor pãcate strigãtoare la Cer, le dãm sfânta Anaforã, Aghiazmã si Sfinte Pãrticele.

Preasfintite Stãpâne, vã mãrturisim sincer cã am fost presati si întrebati de Preasfintitul Antim, cã o sã am pe constiintã pachetele de tigãri lãsate aici, de pãcatele în scris si vorbele date. I-au asupra-mi si le pun în cosul si-n hambarul care le-a lãsat Dumnezeu aici si cu putinta mea, ce-mi este datã, voi arde cu darea drumului a robinetului cel încredintat adicã Sfântul Potir, dându-le cu vreme si fãrã vreme la toti cei ce vin în Grãdina Maicii Domnului. Vreau ca toti sã intre în Rai, în Eden, în fericire, cã eu mã voi duce în iad, dupã cum mã acuzã cei ce nu-si dau seama de ceea ce se lucreazã aici.

Da, preasfintia ta, vã mãrturisesc sincer cã Hristos se aflã aici pe Sfânta Masã cu toatã dumnezeirea si tot ceea ce fac, fac cu puterea Duhului Sfânt, cãci dupã cum spune cã dezleg în bloc si mãrturisesc în bloc - da, adevãrat este si nu voi tãgãdui, ccãci dacã Satana prea i-a învãtat în bloc, vrând sã câstige crestinãtatea, dar decum noi, duhovnici fiind si putere având prin punerea mâinii Arhiereului - si e pãcat? Nu, nu. Din contrã, cât mai multi laolaltã, cãci laolaltã fiind aici vom fi siguri de mântuire si, nicidecum noi n-am iesit din fãgãduintele Bisericii de rãsãrit, care-i drept învãtãmântul adevãrului, care este una si apostoleascã Biserica. Noi, recunoastem cã, dupã cum am intrat în Ierusalim si ne-am bucurat, tot asa ne vom bucura oricând vom fi siliti sã mergem spre Golgota. Si rugãm pe bunul Dumnezeu sã ne ajute sã mergem spre Golgota. Si rugãm pe bunul Dumnezeu sã ne ajute sã mergem împreunã cu El, cu mic cu mare, în Grãdina Raiului, unde este bucuria nesfârsitã si veselia neapusã, în veci, Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN

- 8 NOIEMBRIE 1954 -

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, amin.

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuvioase pãrinte arhimandrite mitropolit Teofil, preacuviosi pãrinti, cuvooasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi.

Astãzi Biserica noastrã Ortodoxã prãznuieste doi mari Arhangheli.

Aici nu gãsim decât mãrãcini, în aceastã lume dasartã si trecãtoare. Dar numai în Bisericã, în Sfânta Liturghie ne întâlnim cu Hristos în Sfânta Tainã si atunci zic, tremurã acest trup de puterea lui Dumnezeu.

Repet, astãzi, Biserica noastrã prãznuieste pe sfintii mai marii Voievozi Arhangheli Mihail si Gavril si sfânta Înviere a Domnului, care se repetã în fiecare duminicã. Dar ne este frig, iubiti credinciosi! De ce aceastã înfrigurare, când noi stãm în fata Soarelui Hristos? Ce este aceastã rãmânere în înghet, când noi stãm în prezenta Mântuitorului Hristos si lângã focul Harului Duhului Sfânt? Aici de fatã este Hristos, prezent viu cu toatã dumnezeirea Sa pe sfânta Masã, în Sfântul Potir, care acum îl i-au pãrintii si la urmã vi-l dãm si dumneavostrã ca sã-L mâncati si sã vedeti cã bun este Domnul, sã vã hrãniti cu El.

Da, iubiti credinciosi, ce este frigul care îl suferim când stãm cu Domnul si, care, pentru dragostea de a fi cu Domnul în vesnicie, aceste clipe pe care le trãim azi cu totii, aici în preajma lui Hristos, vor rãmâne chiar de vom pieri noi. Aceste clipe fac mai mult ca orice. Aici este mai bine ca în comunã, unde este cald, cã Mântuitorul e cãldura care ne încãlzeste, este Soarele care ne încãlzeste, care ne lumineazã, care ne tine pe noi toti.

Iubitii nostri frati, astãzi prãznuim pe marii Voievozi Mihail si Gavril.

Cum oare nu vom prãznui pe Arhanghelul Mihail, acest mare luminãtor care vegheazã si ne pãzeste tara noastrã Româneascã. Cum nu vom prãznui noi pe Arhanghelul Gavriil, care a vestit pe Sfânta Fecioarã Maria cã va naste pe Hristos pentru mântuirea noastrã? Cum nu vom prãznui noi pe Arhanghelul Mihail, care duce vestea Sfintei Treimi si face voia Sfintei Treimi. El este cu sabia si taie, îi rupe în douã fãrã zãbavã pe toti acei care hulesc pe Dumnezeu si pe Maica Domnului. Aceastã sabie a Sfântului Arhanghel Mihail a vãzut-o si Mãicuta în vedenie.

Iubiti credinciosi, cu aceastã sabie ne pãzeste Tara Româneascã - unul pãzeste pe Maica Domnului, altul vesteste pe Maica Domnului. Ei stau pe usa Sfântului Altar, pãzind pe Maica Domnului. Cum o vom numi noi pe Aceea care în cea mai mare smerenie slujeste pe Dumnezeu de la sfântul Botez.

Avem, iubiti credinciosi, fiecare suflet dat de Dumnezeu, avem fiecare câte un înger

pãzitor care ne pãzeste pe fiecare în parte si care ne învatã a ne feri de pãcate si a face fapte bune. Cã în Cer sunt mai multe trepte de îngeri, dar aici pe pãmânt avem ierarhie, iubiti credinciosi. Trei sunt treptele de ierarhie: Episcopia, Preotia si Diaconia. Episcopul sfinteste pe preot si-i dã dar prin punerea mâinilor; preotul sfinteste pe diacon; diaconul sfinteste pe mireni, iar episcopul este sfintit direct de Domnul si de îngeri.

Asa a rânduit Domnul ca prin ierarhie sã vinã darul lui Dumnezeu. Nu-L vedem pe Dumnezeu, dar dacã astãzi este Domnul aici?

Iubitii nostri frati, astãzi au fost 4 Evanghelii, care mai de care mai frumoase, de nu stii pe care s-o alegi: una cu minunea cu femeia care s-a vindecat de scurgerea sângelui; una cu Apostolii Domnului, care se bucurã cã duhurile se pleacã lor, dar Domnul le-a spus: "Nu vã bucurati cã duhurile se pleacã vouã, ci vã bucurati cã numele voastre s-au scris în Ceruri!"; o Evanghelie se potriveste cu cãlugãria de azi, cu toate cã a mai fost o Evanghelie a cãlugãriei. Evanghelia cu fecioarele întelepte, care venind Domnul, le-a gãsit cu candelele aprinse, pline si erau gata în orice clipã; fiind gata, asteptând pe Domnul, au intrat cu El pe usã si s-a închis usa. Bucurã-te Maicã Mina, cã azi te-ai învrednicit de mare dar si ai cãlcat pe vrãjmasul diavol. Roagã-te pentru Mãicuta Veronica, mama bunã a sfintiei tale. Azi ar trebui ca toatã ziua sã ti-o dãm sfintiei tale, fiindcã esti în nuntã cu Hristos. Asa de mult te-a iubit Mãicuta si ti-a pus un nume asa de frumos si asa de scump, numele sfântului mare Mucenic Mina, care este lângã Domnul în Cer! Sã-ti ajute si sfintiei tale a ajunge sus în Cer. Sfântul mare Mucenic Mina, care este aflãtorul lucrurilor pierdute, sã-ti afle si locul sfintiei tale de odihnã sus în Ceruri, lângã Domnul si lângã Maica Domnului. Nu avem ce sfaturi sã-ti dãm cã Mântuitorul Hristos ti-a dat sfaturi. Dar atât îti spun: sã te rogi si pentru pãrintii care te-au nãscut si te-au crescut.

Astãzi ne-am bucurat foarte mult când am vãzut la cãlugãria sfintiei tale în trei rânduri pe pãrintii care te-au nãscut, care te-au crescut si te-au dãruit Mirelui Hristos.

Adu-ti aminte în rugãciunile sfintiei tale de pãrintii, de fratii nostri, care au venit din Ardealul nostru scump si de Mãicuta noastrã scumpã Veronica. Adu-ti aminte de surorile tale, iubeste-le pe toate, iubeste acest trup care este capul Mãicutii Veronica, vãzut si nevãzut Mântuitorul si Maica Domnului iubeste acest trup, care te sfinteste. Iubeste-ti Mânãstirea în care te-a cheamt Maica Domnului cã Ea te-a cheamt în Grãdina fecioriei Ei de la Vladimiresti. Iubind Mânãstirea, iubeste pe Maica Domnului, iubesti pe toate maicile si surorile, cu scufie si fãrã scufie.

Iatã, iubiti credinciosi, Ierarhia, Biserica si Monahismul nostru care au rânduit Sfintii Arhangheli, care-i prãznuim noi astãzi. Bunul Dumnezeu sã facã acest praznic sã ne fie de folos.

Maica Domnului, care este Stãpâna îngerilor, a prilejuit aceastã bucurie a cãlugãriei.

Sã iubim pe Maica Domnului, pe sfintii Arhangheli care ne-au vorbit în limba noastrã româneascã. Cum nu vom iubi pe Maica Domnului, care a venit aici? Sã iubim pe Hristos, care nu s-a multumit numai prin taine, ci s-a pogorât aici ca sã ne mântuiascã.

Iubiti pe Maica Domnului, cã Ea este treapta cea mai înaltã care stã lângã Mântuitorul. Ea este mijlocitoare direct care mijloceste iertarea noastrã în fata Fiului Ei. Ea se aratã întocmai ca o Mamã bunã si a trimis pe Mãicuta noastrã la propovãduire si ne-a vestit tuturor pocãinta. Maica Domnului este Mama noastrã cea bunã, care ne-a învãtat sã lãsãm pãcatele: fumatul, înjuratul, betia, curvia, avorturile si alte nelegiuiri. Rugati-vã Maicii Domnului cu credintã, cu acatiste, cu paraclise pe limba dumneavoastrã, în inimile dumneavostrã, numai rugãciuni cãtre Maica Domnului cã numai pentru Ea ne mai tine Dumnezeu.

Sã dea Bunul Dumnezeu ca împreunã sã ne învrednicim cu totii, cãlugãri si mireni de fericirea cea vesnicã si sã nu auzim: "Duceti-vã de la Mine, blestematilor!", ci sã auzim cu totii glasul Pãrintelui Ceresc, pe blândul Iisus Hristos: "Veniti, binecuvântatii Pãrintelui Meu la Mine, de mosteniti Impãrãtia Cerurilor!" Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN

- 25 DECEMBRIE 1953 -

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuviosi pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi.

    Desigur, dupã binecuvântãri arhieresti, dupã ce vine preasfintitul Chesarie, care ni l-a împãrtãsit nouã la praznicul acesta mare, nu ne este nouã a completa, dar astãzi,odatã cu Nasterea Mântuitorului Hristos, toti fiind prunci, este o bucurie, cu toate cã ea te face sã tresalti de bucurie cã este focul lui Hristos, cã astãzi S-a nãscut. El nu poate sufletele omenesti sã le treacã cu vederea pentru cã îngerii si ei cântã: "Slavã întru cei de sus si pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire".

Astãzi s-au nãscut zorile mântuirii noastre, Hristos care S-a nãscut în iesle.

Asa cã nu este o completare a preasfintitului stãpân, ci o bucurie, o nastere la o viatã nouã, cã azi S-a nãscut Hristos prunc mititel. El S-a nãscut în iesle si S-a nãscut si-n inimile noastre si iarãsi vrem ca sã ne bucurãm si azi cã s-a nãscut un suflet din lumea pãcatelor. Astãzi am avut cãlugãria Maicii Pavelida. Astãzi s-a nãscut un suflet din ieslea Cerului.

Azi se face cãlugãria, iubiti credinciosi, cum sã ne bucurãm cu totii de bucuria acestui suflet. Bucurã-te maicã Pavelida, cã azi sfântul Apostol Pavel ti-a dat numele sfintiei tale, dar de azi înainte sã te înnoiesti din nou.

Maica Domnului, ce te-a însemnat cu puterea Duhului Sfânt. Bucurã-te, maicã Pavelida si multumeste Sfântului Apostol Pavel cã ti-a dat acest nume, avându-te pe sfintia ta între noi mângâierea Sfântului Apostol Pavel. Bucurã-te maicã Pavelida, cã amândoi sfinti apostoli Petru si Pavel te-au luat sub aripa lor. Apostolii neamurilor veacului acestuia, acestia doi care te-au primit, maicã Pavelidã, au însemnãtatea lor cã trebuie sã nu te depãrtezi de numele lor si sã le urmezi credinta lor, sã ai credinta lui Petru si râvna lui Pavel. Ai citit viata lor? De ai citit ia aminte si le urmeazã pilda vietii lor. Ai vãzut cã acesti doi apostoli au luptat pânã la sânge pentru propovãduirea cuvântului lui Dumnezeu si si-au dat chiar viata în fata împãratilor si a tuturor neamurilor pãgâne. Asa sã faci si sfintia ta, sã propovãduiesti numele lui Iisus Hristos în fata tuturor necredinciosilor. Urmeazã pe sfântul apostol Pavel, care din momentul când a cunoscut pe Domnul din vedenie, el s-a întors si a iubit pe Domnul si L-a mãrturisit cu mult foc în fata evreilor si a tuturor neamurilor. Având o mare râvnã pentru Domnul, sã mãrturiseascã pe Domnul cu timp si fãrã timp, sã întorci pe multi la pocãintã, la credintã prin viata sfintiei tale, prin rugãciunile sfintiei tale, iar Maica Domnului sã curgã în sufletul sfintiei tale lacrimi de bucurie.

Bucurati-vã, iubiti credinciosi, cã azi ati fost pãrtasi la o cãlugãrie a noastrã.

Noi vrem ca sã ne mântuim împreunã. Cum oare, când S-a coborât Domnul în iesle, asa S-a coborât Domnul în ieslea câmpului acestuia. Cum oarecând a rãsãrit mântuirea în Betleem, asa si aici la Vladimiresti s-a nãscut Mântuitorul în câmp si a înãltat acest lãcas, care este mântuirea neamului românesc.

Maicã Pavelida, mã întorc la sfintia ta, ia urmeazã pe acest Prunc Dumnezeesc.

El S-a nãscut în iesle, a propovãduit, a flãmânzit pe Tabor, unde S-a schimbat la fatã, arãtându-si Dumnezeirea Sa, puterea Sa ucenicilor Sãi, S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu lacrimi de sânge. Cã te va duce în Grãdina Ghetsimani, mergi cu El pânã la moarte, pe Cruce sã-ti dai viata pentru El, cã El a dat-o pentru sfintia ta si pentru noi toti si pentru toatã lumea.

Asa si dumneavoastrã, iubiti credinciosi, urmati pe pruncul cel dumnezeesc, urmati pe pruncul Iisus, cã numai prin necazuri, prin suferintã vã puteti duce la El.

Si iarãsi, pentru cã azi este Nasterea Domnului, noi vã multumim cã ati venit la praznicul Nasterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El sã vã binecuvinteze si sã vã dea Bunul Dumnezeu sãnãtate si mântuire si pe Maica Sa povãtuitoarea sufletelor dumneavoastrã si duceti de aici de la noi care iubesc locul acesta, dãruindu-le mântuire si viatã vesnicã. Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN

- 22 octombrie 1954 -

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuvioase pãrinte arhimandrit Mitrofor Teofil, preacuviosi pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi.

    Pentru cã la un praznic nu poti sã fii altfel decât vesel, tot asa si sufletele noastre tresaltã de bucurie, ce nu se poate arãta afarã, dar totusi am început sã vã faceti sã simtiti aceastã bucurie, cãci vrem sã vã îmbãtãm de aceastã bucurie ca sã nu le închidem în sufletele noastre.

Asa am fãcut si cu mãrturisirea si cu împãrtãsirea. Asa ne simtim bine, sã dãm si altora din bucuriile noastre.

Astãzi, Mânãstirea Maicii Domnului, Moldova Maicii Domnului, România Maicii Domnului prãznuieste ziua nasterii lucrãrii de la Vladimiresti. Într-o zi, ca prin acest timp, Mãicuta Veronica, smeritã, o copilã, Vasilica, orfanã, culegea porumb chiar aici, când din Cer s-a coborât o luminã mare prin care s-a descoperit persoana Mântuitorului, care a vorbit cu Mãicuta în scumpa noastrã limbã româneascã. Prin aceastã pogorâre a Domnului, a binecuvântat vãzduhurile si lanurile tãrii - "În alte locuri se vindecã trupurile, dar aici se vor vindeca sufletele!" Ce ales dar! Cu acest dar ati mers înainte. De atunci, sute demii de suflete s-au vindecat de pãcate, de întristãri, de lacrimi. Cãci nici un suflet nu s-a întors cum a venit, ci a simtit usurare. A crescut Mãicuta, acest prunc si a ajuns la 17 ani. Azi, aceeasi mânã spurcatã si ispititoare cautã sã omoare pruncul care a ajuns mare.

Lucrarea de la Vladimiresti merge azi pe picioarele ei, cãci are pe Hristos, piatra unghiului pe care stã si cine va cãdea pe aceastã piatrã se va sfãrâma, iar peste cine va cãdea îl va spulbera. Toate acestea nu le însirãm pentru a vã arãta ispitele prin care ati trecut, ci pentru a lua mai multã încredere cã însusi Hristos a pãtruns în inimile oamenilor neamului de mucenici, care s-au clãdit pe sânge si trãiesc pe jertfã.

Maica Domnului a urmat pe Iisus, a suferit cu Fiul Ei pânã la Cruce, dar aceastã rãstignire a adus mântuirea oamenilor, pentru care Maica Domnului s-a bucurat. Duhul Sfânt a însemnat siaici aceastã bucurie si sfintia voastrã ati îngrijit acest copil pe care acum îl vedeti mare, frumos si cu nume bun.

Patru puncte sunt atât de puternice ca Evanghelia lui Hristos:

    1. Împãrtãsirea cu Hristos - ati readus viata primilor crestini în neamul românesc.

    2. Pocãinta pe care ati deschis-o: Testamentul lui Hristos, înainte de Înãltarea Sa la Cer: "În numele Meu sã se propovãduiascã pocãinta si iertarea pãcatelor".

    3. A treia: ati pus icoana Maicii Domnului în inimile poporului românesc. Maica Domnului prin rostul lucrãrii, prin gura închinãtorilor de la noi în inimile fiecãruia, s-a zidit credinta cã Maica Domnului poate sã-i scoatã de la orice necaz: la Ea sã alergati ca la o Mamã iubitoare. Dragostea de popor, cãci ati întins mâna la dragostea acestui popor, iubitor de Hristos.

    Ultime acuzatii care se aduc împotriva lucrãrii de aici:

    1. Împãrtãsirea lumii,

    2. Mãrturisirea,

    3. Cununiile,

    4. Afluenta lumii.

Fiti fericitã, Mãicutã cã fãrã sã vrea Satana a adus luminã lucrãrii sãnãtoase. De-a Domnul sã muriti în aceastã gresealã. Hristos în aceastã gresealã a murit - cã a iubit lumea. Nu poate fi ucenicul mai mare ca Domnul sãu. Nu lãsati acest prunc, acoperiti-L cum stiti, cã veti avea parte si de sabie, când veti vedea cum lucrarea de la Vladimiresti este rãstignitã. Dar pe pretul acestei rãstigniri si jertfe, se mântuieste neamul întreg.

Astãzi, Mãicutã, nu vã putem aduce nici un dar, cãci darurile izvorãsc din darurile sfintiei voastre. Dar vã rugãm sã vã mângâiati, în necazuri sã vã bucurati, sã vã aduceti aminte cum stã lumea cu fruntea în praf ca sã-si spele pãcatele, sã vã bucurati de oamenii care se inspirã la împãrtãsit. Cei care au auzit clopotele chemãrii, s-au mãrturisit, au plâns, s-au împãrtãsit. Pãcãtosi mari si cei care au trãit în desfrânare s-au cununat. Bucurati-vã cã ati primit cazuri multe de bolnavi, de epileptici, care dincolo vor fi mai sãnãtosi de aici.

Aceste toate dimpreunã cu soborul sã vã bucurati, la celelalte nu plecati capul.

Vedem, Mãicutã, cum ati deschis portitã Grãdinei Ghetsimani, care duce pânã la Golgota. Rãmânem lângã sfintia voastrã numai acei care vã iubesc cu adevãrat. Multi au zis -Osana- când ati fost lãudatã, dar când lucrarea vrea sã fie rãstignitã, toti se leapãdã si fug. Lângã Mântuitorul, pe drumul Crucii, au rãmas Maica Domnului si Sfântul Ioan Evanghelistul.

Astãzi s-au adunat si aici Sfântul Ioan Evanghelistul si Maica Domnului prin dragostea acestor bãrbati si avlavia acestor femei. Primiti-i ca pe niste frati adevãrati, rugati-vã sã aibe parte de fericirea jertfei. Nici un botez nu-i asa de scump ca cel al jertfei, frati iubiti! Faceti, iubiti credinciosi vesmânt înrosit în sânge pentru lucrarea lui Dumnezeu de-aici. Noi ne rugãm sã vinã acest botez ca sã ne spãlãm de pãcate, bucuria aceasta e logodna cu Cerul. Nu te doare si treci fãrã vamã. Fiecare are pãcate si pe ale noastre si pe ale pãrintilor. Jertfa pentru Hristos te duce fãrã vamã înaintea sfintei Treimi. Sã vã aduceti aminte de aceste cuvinte si sã nu vã lepãdati.

Iubiti credinciosi si scumpe maici si surori si scumpã maicã Severianã, numele de Severianã este numele unuia dintre cei mai aprinsi mucenici. El a zis: "Nu-i de-ajuns uneltele acestea pentru muncire, mergi, strânge mai multe, cãci cu atâta bucuria va fi mai mare. Maicã Severianã, roagã-te la sfântul Severin sã-ti dea dragoste si curaj ca a lui sã fii, severã cu viatã, fatã de lume, de pãcat si de trup, dar plinã de dragoste si blândã cãtre fratii credinciosi. Iatã adevãratã iubire - sã fie înger si copil.

Astãzi ne dãm seama cum se însealã cei ce nu cred cã rânduiala lui Dumnezeu e cu fiecare în parte si cã omul este legat de locul unde se trage si de numele sãu.

Iatã, Maica Severiana este din Bucovina si astãzi la cãlugãria sfintiei sale, au venit cei mai multi bucovineni. Ce minunat asezãmânt cu flori din toate pãrtile tãrii ca sã bucure pe Maica Domnului, care si-a primit fiica. Aici sunt din toate pãrtile, fiecare cu ce are mai frumos si mai scump. Dulce Bucovinã cu mânãstiri si brazi! Si-a zidit o Mânãstire si azi, lângã care iatã ca niste brazi stã credinta dreaptã a bucovinenilor.

Fratii nostri dragi, ce-ar fi sã mai vorbim astãzi de ziua acestei lucrãri!...

Trebuie sã fim fericiti, bucurosi si voiosi. Nu vã temeti de jertfã, cã e cea mai scumpã coroanã de la Dumnezeu. Nu vã temeti a vã ruga, a mãrturisi, a vã jertfi, cu vreme si fãrã vreme; nu ambitiei, nici mândriei. Vladimirestiul e mândru în Hristos si smerit tot în Hristos. Lucrarea de aici si acest scump sobor stã drept în picioare si pãstreazã asezãmântul pânã la sânge. Circulã prin lume zvonul cã aici suntem rãtãciti, dar nu stiti cã acest zvon este de la Satana, care nu poate suferi cã Mãicuta Veronica, prin darul sfintiei sale îi ia toatã suflarea. Nu ascultati acest zvon.

Dumnezeu si Maica Domnului sã vã binecuvinteze pe toti si sã vã împlineascã dorintele sufletelor. Vã mai rugãm sã nu aveti umbrã de mâhnire cã nu sunteti cãlugãri. Cununia e binecuvântatã si dã lui Dumnezeu suflete mântuite. Sunt felurite cãi care duc la Impãrãtia lui Dumnezeu. Acolo sã ne întâlnim cu totii, cãlugãri si mireni. Impãrãtia lui Dumnezeu nu-i monopolizatã de cãlugãri, ci Preacuviosã Mãicutã Staretã, preacuviosi Pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi si scumpul meu tatã!

Poate n-am putut niciodatã în viata mea sã vãd ca astãzi, cã voile lui Dumnezeu nu se potrivesc cu voile oamenilor, cum grija lui Dumnezeu pentru mântuirea noastrã nu este la fel, nici cu grija noastrã însine si cum biruinta Maicii Domnului este triumfãtoare fatã de uneltirile Satanei.

Asa azi, adresându-ne dumneavoastrã ca unor copii duhovnicesti, ca unor fii ai Maicii Domnului, am putut sã cunosc aceastã deosebire între voia lui Dumnezeu si voia oamenilor. Cãci iatã, când eu astãzi trebuia sã fiu la o Judecatã fãcutã de oameni, am fost aici si am slujit sfânta Liturghie, am dezlegat cu harul lui Dumnezeu sufletele de pãcate.

Ce deosebire între judecata oamenilor si judecata lui Dumnezeu! Oamenii judecã si osândesc, Hristos iartã si dezleagã; oamenii blestemã si afurisesc, Hristos mângâie si-si desface bratele ca sã-i primeascã pe toti cei ce vin la El.

Multumesc pãrintilor împreunã slujitori cu mine, care astãzi au fãcut rugãciuni de multumire pentru mine. Au fãcut bine cã n-au cerut nimic, ci au multumit pentru toate câte ni s-au dat astãzi în aceastã zi de praznic si eu, Hristoase Doamne îti aduc slavã cã eu vãd cã Tu înveti pe robii Tãi sã facã voia ce-ti este plãcutã tie!

În momentul primei ectenii am avut o mare durere în suflet, gândindu-mã cã poate în aceastã clipã se semneazã izgonirea mea din Bisericã, izgonirea mea de la slujirea acestui sfânt locas - Altar prin eu care am fost hirotonit. În momentul acesta am avut aici izvoare de lacrimi, stând alãturi de scumpul meu tatã îndurerat, stiind gândul cu care m-a crescut, m-a învãtat si m-a dat Bisericii, gândindu-mã cã eu nu mai am loc între aceia pe care i-am iubit si-i voi iubi pânã la sfârsit.

Am avut momente de groazã stiind cã eu fiind propovãduitor al Bisericii noastre Ortodoxe si ecumenice de Rãsãrit. Iatã, poate acum în aceastã clipã m-a sters de pe lista care se mântuiesc printr-însa. Cu adevãrat, grele sunt mpmentele acestea pentru constiintã, care trec toate prin suflet. Dar vã mãrturisesc sincer cã în aceeasi clipã, în care se luptã cxu mine o tristete, stând în fata usilor împãrãtesti, unde Dumnezeu a slobozit lumina si de unde nu se poate propovãdui decât lumina; în aceeasi clipã puterea Harului lui Dumnezeu a lãsat sã rãsune în urechile mele cuvintele pe care le cânta atunci: "Fericiti veti fi când vã vor ocãrî pe voi si vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, mintind pentru Mine. Bucurati-vî si vã veseliti, cã plata voastrã multã este în Ceruri!" Aceste cuvinte au fost venite parcã din Cer si au fãcut sã-mi aminteascã cã tot ce se face acum nu-i decât minciunã împotriva mea si împotriva Mânãstirii Maicii Domnului.

În numele lui Hristos se hotãrãsc mincinosii. Evanghelia care a urmat m-a încredintat cã nu se poate sã fii pãstor adevãrat pânã nu-ti pui sufletul pentru oitele din staulul Maicii Domnului.

Veti zice poate, de ce în aceastã predicã am vorbit numai de mine?

Am vorbit cãci astãzi este ziua mea de judecatã. Dar nu se cautã doborârea mea, ci se cautã "pruncul lucrãrii dumnezeesti de la Vladimiresti". "Pruncul" se cãuta când voiau sã mã cateriseascã pe mine si sã o zboare pe Maica Veronica. De aceea, ca în locul ei sã vinã urâciunea pustiirii. Dar când Maica Veronica v-a zbura, nu v-a zbura singurã, ci împreunã cu alte multe suflete.

De aceea noi, soborul Maicii Domnului îi multumim cã a îngãduit aceastã zi de judecatã cãci am avut ocazia sã vedem cum atunci când oamenii vor sã ne lege, noi dezlegãm pe oameni de pãcate, sã crape Satana care a cãutat moartea sufletelor. A fost omorât Satana de suflete prin cuvintele: "Te iert si te dezleg!" Oamenii au fãcut judecatã sã piardã sufletele, dar Dumnezeu a câstigat pe multi; prin aceasta se dovedeste biruinta Satanei si a ucenilor lui, care au cãutat sã reducã la tãcere Maglavitul, a voit sã reducã si Vladimirestiul. Dar cine va putea opri izvorul Maicii Domnulu? Când nu va mai curge har, va curge sânge, care se preface în har cu care se va spãla pãcatul; cã prin acest botez de sânge se spalã pãcatele noastre, ale mosilor si strãmosilor nostri. Si sã facem cãrarea luminoasã spre Cer fiilor si fiicelor, proslãviti de Tatãl si de îngeri. Dar noi ne folosim de El.

Ei, dar noi prãznuim astãzi si pe întâiul mucenic si arhidiacon Stefan si cei 14.000 de prunci mucenic, pe care i-a omorât Irod împãratul, cãutând "sufletul Pruncului". Dar n-a fost dupã cum s-a gândit el, ca sã omoare "Pruncul Iisus" ci mai vârtos, spre rusinea diavolului.

Sfintii mucenici au împodobit Biserica, mãcelul celor 14.000 de prunci din lume. Fericiti prunci si de trei ori fericiti cã au zburat ca niste îngeri în Ceruri. Ei au fost aceia care au ascuns "Pruncul Iisus". Fericiti prunci, fericite mame, cum spune Evanghelistul: "Glas în Roma s-a auzit, tipete si tânguire mare", dar ei erau în Cer. Dar acesta este meritul lui, cãci acesti prunci, fãrã de voia lor, s-au mucenicit.

Astãzi vom prãznui, iubiti credinciosi si pe unul din marii mucenici, pe arhidiaconul Stefan. El a fost ales de sfintii Apostoli, prin insuflarea Duhului Sfânt, diacon. Cãci a fost alesi bãrbati plini de Duh Sfânt la aceastã slujire a diaconiei. Atuncii când credinciosii se înmulteau si ei au fost alesi ca diaconi pentru ajutorul sfintilor apostoli, ei ajutau la mesele de dragoste care se numeau agape si tot ei slujeau sfânta Împãrtãsanie la cei bolnavi.

Dar atunci când Sfântul Mucenic Stefan a voit a-si da viata pentru Hristos, el s-a luat la discutie cu evreii, care nu credeau în Învierea Domnului Hristos. Ei au început sã-l ispiteascã pe sfântul arhidiacon Stefan, care, miscat fiind de Duhul Sfânt, i-a înfruntat. Dar ei, fiind tari la cerbicie, nu credeau în Sfânta Scripturã, sau mai bine zis cã nu întelegeau cuvintele spuse de Mântuitorul Hristos, iar arhidiaconul Stefan a luptat pânã la sânge cu moartea lui, cã n-a iubit numai pe Dumnezeu, ci si pe Moise. Si aceastã osândã i-a dat ca lui Dumnezeu care spune: "De Mã vor prigoni pe Mine, si pe voi vã vor prigoni; de vor pãzi cuvântul Meu si pe al vostru îl vor pãzi!" Si iatã, când l-au împroscat cu pietre, fata i s-a luminat de darul Duhului Sfânt. Si asa cum a pãtimit si a fost scuipat Domnul, neavând pãcat, tot asa a pãtimit si acel mucenic al Domnului. Dar în timpul când îl împroscau cu pietre, atunci spune: "Iatã vãd Cerul deschis si pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatãlui!" Si se ruga pentru cei ce-l împroscau cu pietre, zicând: "Doamne, nu le socoti lor pãcatrul acesta, cã nu stiu ce fac!" El nu tinea minte rãul, ci se ruga pentru vrãjmasi.

O, iubitii nostri frati, de-am ajunge si noi la mãsura dragostei sf. Arhidiacon Stefan, care se ruga pentru cei ce-l omorau! Oh, adânc de dragoste, oh, adânc de iubire, cum spune Mântuitorul în Evanghelia Sa: "Iubiti pe vrãjmasii vostri!"

Iubitii nostri frati întru Hristos, el a fost întâiul arhidiacon si mucenic. El s-a dus la Ceruri si Cerurile erau deschise si-l asteptau de-a dreapta Tatãlui. Acesta este mucenicul.

Iubiti credinciosi, ati da viata pentru Hristos, când se atinge de Bisericã, de taine, de tine si de credinta ta, atunci sã nu te jertfesti?!

Iubiti credinciosi, calendarul Bisericii este plin de sfinti mucenici, care si-au jerfit viata pentru dreapta credintã si pentru dragostea Mântuitorului Hristos. Cerul Bisericii este înstelat de mucenici si mucenite, de martiri si de fecioare, de prunci si de copilasi, care si-au dat viata pentru Stãpânul Hristos.

Aceasta a fãcut sfântul arhidiacon Stefan, prin aceastã jertfã - mucenicia!

Iubiti credinciosi, mucenicia este aceea care deschide Cerul fãrã de nici o întrebare. Mucenicia este aceea prin care mergi direct în bratele Sfintei Treimi, pentru cã ti-ai dat viata lui Hristos si pentru Hristos!

Iubiti credinciosi, Biserica noastrã Ortodozã stã pe sângele mucenicilor. Pe temelia aceasta, a mucenilor, se ridicã mii de altare pentru cã credinta lor este mai strigãtoare.

Maicã Stefanida, fericitã ziua în care te-ai nãscut si Mãicuta care ti-a dat acest nume, al sfântului Stefan, numele lui, zic, sã-ti dea puterea lui. Ferice de sfintia ta si de toatã obstea cã avem pe Sfântul Stefan, pe care l-a omorât cu pietre si l-au dus în Ceruri, nu l-au omorât pe pãmânt. Noi judecãm trupeste, dar cum l-au judecat si pe sfântul Stefan, cã prea de tânãr îsi dã viata pentru Hristos, dar dupã cum am spus noi judecãm omeneste, dar altele sunt judecãtile lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi, asa si cu sfântul arhidiacon Stefan; Maicã Stefanida, jertfeste de se poate la nevoie chiar si viata pentru Hristos. Roagã-te Maicã Stefanidã pentru acesti oaspeti, care au luat parte la nunta sfintiei tale, apoi roagã-te pentru Mãicuta Veronica, care te-a scos din lume si te-a dat Mirelui Hristos. Roagã-te pentru cei care te-au însotit cu "Doamne miluieste", pentru crestinii nostri dragi, care s-au obosit de au luat parte la nunta sfintiei tale cu Hristos.

Scumpii nostri, bucurati-vã cã v-a învrednicit Maica Domnului sã luati parte la o cãlugãrie Cereascã, încã la o nuntã cu Hristos. Bucurati-vã iubiti credinciosi, cã totdeauna se roagã ele pentru dumneavostrã. Ele sunt gurile care se roagã pentru fratii nostri din lume, în numele fratilor nuntasi. Te roagã Mãicuta Veronica sã te rogi pentru toti, cã asa fãcând n-ai timp sã mai pãcãtuiesti.

Cãlugãrul nu trebuie sã se roage numai pentru el, ci pentru toti. Cãlugãr înseamnã un rugãtor, un mijlocitor la Dumnezeu pentru cei pãcãtiosi. Cãlugãria, maicã Stefanida înseamnã dragostea desãvârsitã pentru Hristos si pentru aproapele. Dacã nu poti pomeni pe fiecare pe nume, nici nu-i nevoie sã-i pomenesti pe toti, cã Dumnezeu stie de ce are trebuintã fiecare si le stie numele tuturor. Era o tânãrã mireasã si ea când se rugam se ruga pentru toti, dar mai mult pentru cel ce avea nevoie mai multã de rugãciune.

Asta-i taina crestinãtãtii! iubiti credinciosi, iubire, sã-i placi Mântuitorului Hristos, nu iubire pentru scop, sã te rogi pentru cei care-i stii pe nume. Asa trebuie fãcutã rugãciunea noastrã, din dragoste pentru aproapele si nu numai sã vã rugati, ci sã vã jertfiti pentru aproapele, de se poate.

Fratii nostri dragi, astãzi ati luat încã odatã parte la un botez care sterge toate nelegiuirile si stricã ciulinii acestei vieti trecãtoare.

Multumesc fratilor nostri, coristii care au cercetat toti cu dragoste cãtre Maica Domnului în al Ei lãcas, Grãdina Ei aleasã si rugãm pe Maica Domnului sã vã tinã în acea dragoste a învãtãtorilor si-n aprinderea lui Hristos. Iar fratii nostri mireni, care s-au ostenit de au venit pânã aici, ne rugãm la Maica Domnului ca sã fiti râvnitori de cele sfinte. Duceti si de la noi, la cei care ne cunoaste si la cei din familiile dumneavostrã si cei care ati cercetat acest loc sfânt, mângâierea Duhului Sfânt si sãnãtate la toti.

Rugati-vã pentru Mãicuta noastrã Veronica, ca acest vas ales sã fie pãstrat bine si sã-l acopere mila Maicii Domnului, cã a noastrã este, si a întregii Românii. Dar noi trebuie sã ne rugãm Maicii Domnului ca sã ne-o tinã întru multi ani fericiti si sã ne conducã la viata cea vesnicã. Rugati-vã zic, în casele dumneavoastrã.

Maica Domnului sã vã acopere cu mantia milei Ei si sã vã fereascã de orice rãu, care vine de la vrãjmasul diavol.

Rugati-vã Maicii Domnului zi si noapte, în orice împrejurare ati fi ca Ea sã vã scape de toate necazurile, cãci numai pentru mila Domnului ne mai tine Dumnezeu. Cãci dacã n-ar fi fost mila Domnului, de mult am fi pierit.

Rugati-vã Ei cu acatiste si paraclise, care stiti carte, iar care nu stiti carte, rugati-vã cu duhul în inimã, în gând si-n minte si pe buzele dumneavoastrã sã nu fie alt nume decât Maica Domnului, care ne este mamã bunã si Împãrãteasa Domnului.

Maica Domnului sã vã binecuvinteze si sã vã dea mântuire la toti fiii acestui neam si la aceea care au cercetat si cerceateazã acest sfânt locas, Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN

din ziua de 1 ianuarie 1954

- Sfântul Vasile cel Mare -

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin!

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuvioase pãrinte arhimandrit Mitrofor Teofil, preacuviosi pãrinti, cuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi.

    Suntem adunati la un praznic mare al Domnului Hristos, la praznicul smereniei Lui, la praznicul "tãierii împrejur", de care nu avea nevoie Domnul, dar ca sã arate cã a fost om adevãrat.

Si mai prãznuim astãzi pe sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cezareei Capadochiei si mai prãznuim si anul nou lumesc, cã anul socotit de Biserica noastrã Ortodoxã se prãznuieste la 1 septembrie.

Iubiti credinciosi, acest sfânta mare Vasile, la care noi trebuie sã ne gândim mai întâi la tãierea împrejur a Domnului. El S-a pogorât din slavã, El care nu avea nevoie, ci ca sã-si arate dragostea si smerenia Lui fãrã margini, ca sã ne arate nouã, iubiti credinciosi, cã nu-i nãlucire, ci om cu trup ca si noi, a venit ca sã ne mântuiascã. Mai mare dreptate nu este ca Dumnezeu din Sfânta Treime, sã ne dea nouã pe Fiul Sãu ca sã primeascã a fi om, ca sã primeascã si tãiere împrejur. Sã ne gândim cum a rãbdat Domnul toate pentru noi.

El fiind Dumnezeu, S-a smerit, a luat chip de om, S-a tãiat împrejur, i-a curs sânge si a suferit foarte mult pentru noi oamenii. Oare cum vom multumi Domnului? Sã ne tãiem împrejur pentru lume. Sã crestem cu Hristos si prin Hristos. Vedeti cum Hristos a trecut prin toate: botez, tãiere împrejur si moarte. Dar si noi, iubiti credinciosi, sã urmãm Domnului; sã iubiti Biserica, Tainele si cât mai des sã ne împãrtãsim cu sfintele Taine.

Iatã, mãrturisesc, iubiti credinciosi, cã eram în garã si asteptam sã ne urcãm în tren si vã mãrturisesc cã se deosebeau cei care erau împãrtãsiti de cei care nu erau împãrtãsiti; cei care aveau pe Hristos erau mai luminati, mai frumosi la chip. Si mi-am zis: "Doamne, dacã Tu luminezi aceste trupuri care sunt pãmânt, dar sufletele care sunt vii si vesnice si care, iubiti credinciosi aveau pecetea Lui?

Si asa sã începeti anul acesta si luminã veti fi pentru prietenii dumneavoastrã, pentru neamul dumneavoastrã si dincolo de vom fi luminã, ne vom învrednici de luminã, de Hristos.

Al II-lea prilej la care noi trebuie sã ne bucurãm este cã prãznuim astãzi pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, care se întelege cã mare a fost mare, mare ierarh între ierarhi, a fost ales între alesi, a fost din sânul familiei sale unul din cei 4 sfinti din rãdãcinã de sfinti. Sfânt a fost odrãslit de mama lui, Vasilica, bunica lui Macrina, sora lui Macrina, dar din toti sfintii din toatã familia, el a fost mai mare, cã si râvna lui a fost mai mare. În Impãrãtia lui Dumnezeu sunt mai multe locasuri dupã râvna si dorinta fiecãruia, dupã cum spun: "În casa Tatãlui Meu, multe locasuri sunt!" Toti se simt fericiti în rai, dar sunt mai multe stãri de fericire, de binecuvântare, ca si stelele, unele strãlucesc mai tare, altele mai slab. Dupã cum sunt mai multe stãri de fericire, tot asa e si-n iad, dar la care sã rugãm pe Maica Domnului, cu ajutorul Ei sã scãpãm de iad.

Sfântul Vasile cel Mare, se întelege cã acolo în rai este la un loc mai deosebit. Sfântul Vasile cel Mare a fost si el un învãtat, cel care a învãtat în scoala de la Atena cu sfântul ierarh Grigore Teologul, fiind prieteni buni, se spune în viata lor.

Iubiti credinciosi, se spune cã nu cunosteau alt drum decât scoala - Biserica.

Si asa cã dupã scoalã, unul s-a dus în Nazians, iar altul în Capadochia. Acest mare sfânt a avut grijã sã scrie toate rânduielile cãlugãresti. El este acel care a scris despre feciorie, iubind fecioria. El este acela care a adus în lume iubirea aproapelui. El a ajutat pe aproapele, ridicând case de odihnã, spitale pentru cei bolnavi, azile pentru cei bãtrâni, case pentru cei strãini, scoli pentru copii. Acele zile se numeau Vasiliene. El este acela care prin inspiratiile Duhului Sfânt a scris Sfânta Liturghie, care am sãvârsit-o si azi. El este care a scris si rugãciuni, a blestemat pe diavol si se numesc: Moliftele sfântului Vasile cel Mare.

Sfântul Vasile cel Mare este acela care a luptat pânã la sânge contra ereticilor, a luptat prin cuvânt, prin scris, fiind în vorbã cu ereticii. El le-a spus: "Usile sfintei Biserici sã fie închise, iar noi sã ne rugãm si la cine se vor deschide usile, aceia vor fi buni!" Atunci s-au rugat ereticii, s-au rugat mult, dfar nimic - si au tot strigat, dar în zadar.

Iubiti credinciosi, spune cã au tot strigat, dar nu li s-au deschis usile Bisericii;

atunci poporul a rugat pe sfântul Vasile sã se roage, dar el începând cu poporul - întreita cântare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pre noi, Amin - îndatî usile Bisericii s-au deschis.

Atunci cu totii, în cântãri de biruintã si de bucurie au intrat în Bisericã, rãmânând rusinati ereticii. Sfântul Vasile cel Mare este mare si de aceea, pentru cã el învatã poporul si slujba Sfintei Liturghii.

Spune în viata lui cã conducãtorii din vremea aceea nu încãpeau de el.

Atunci s-a trimis un reprezentant de-al lor, zicând: "De ce te împotrivesti poruncilor stãpânilor si înveti poporul a-ti urma tie?"

Atunci sfântul Vasile cel Mare a zis: "Noi nu ne împotrivim stãpânilorm dar faptul cã poporul vine la Bisericã este cã Duhul Sfânt îi atrage!"

Atunci i-a zis guvernatorul: "De ce rãspunzi asa de îndrãznet? Nu ti-e fricã cã te-or duce de aici?" "Nu mi-e fricã, cã unde mã vor duce tot pãmântul lui Dumnezeu este!" "Oare nu ti-e fricã cã te vor bate?"

Iar sfântul Vasile a zis: "Dar asa a fost si Domnul, bãtut si pãlmuit pentru noi!"

"Dar dacã îti vor lua viata?"

"O, Doamne, ce bucurie mare voi avea, despãrtindu-mã de acest trup si unindu-mã cu Hristos, pe care îl doresc atât de mult!"

"Dar dacã îti vor lua averea?"

"N-aveti ce-mi lua cã nu am decât aceste haine rupte si câteva cãrti! n-am nici armã, sunt simplu!"

Iatã, iubiti credinciosi, cã acest sfânt Vasile cel Mare al Ortodoxiei este nasul Mãicutei noastre Veronica, cel care i-a dat acest nume al sãu de botez: Vasilica, iar la cãlugãrie a luat numele Veronica, aceea care este mama noastrã, cã printr-însa am venit la Hristos.

Noi nu putem aduce nici o multumire, iubiti credinciosi, bucuria noastrã este cã ne-a fãcut aceastã bucurie a Bisericii cã ne-a nãscut si ne-a crescut pe Mãicuta Veronica.

Sã fim fericiti cã din neamul nostru românesc a iubit Dumnezeu o asa aleasã; si sã fie fericiti toti acei care poartã numele Sfântului Vasile cel Mare; toti acei care au ascultat sfânta Liturghie; iubiti credinciosi, iubiti si urmati pe Hristos de la nastere pânã la mormânt. Mergeti pe urmele lui Hristos în tot: unde S-a schimbat la fatã în Grãdina Ghetsimani, unde S-a rugat cu lacrimi de sânge pentru noi. Uniti-vã în Hristos, duceti cu dumneavoastrã grija de mântuire, presãratã sã fie cãrarea dumneavoastrã de Hristos si de Maica Domnului, care este lumina becului care lumineazã.

Maica Domnului este stâlpul nostru. O, Maica lui Dumnezeu, coboarã azi aici si binecuvinteazã aceste fiice, care le-ai smuls din lume si binecuvinteazã pe toti aceia care cerceteazã aceastã grãdinã a Ta!

Rugati-vã, iubiti credinciosi pentru sufletele, pentru aceste flori care vã ajutã la mântuire, cã si noi ne rugãm pentru dumneavoastrã.

Iubiti credinciosi români, uniti-vã cu rugãciunile de aici si sã ne dea bunul Dumnezeu anul nou plin de dragoste si de jertfã, Amin.

PREDICA PÃRINTELUI NOSTRU IOAN

- 30 ianuarie 1955 -

- Sfintii Trei Ierarhi Vasile, Grigore si Ioan -

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, amin.

    Preacuvioasã Mãicutã Staretã, preacuviosi pãrinti, preacuvioasele noastre maici si surori si iubiti credinciosi.

    Biserica noastrã prãznuieste astãzi pe cei Trei mari Ierarhi: Sfântul Vasile, Grigore si Ioan. Fiecare din ei au fost dãuiti de Dumnezeu cu dar deosebit, din grãdinã au avut alesi si miresme diferite si totusi au împodobit Grãdina Bisericii, fiecare în felul sãu.

Într-o grãdinã sunt flori felurite la culoare si la miros si toate sunt podoabele grãdinii. Dar si fiecare floare aparte se bucurã prin frumusetea lor. Când închizi usa grãdinii, esti multumit, unul de maci, altul de crini. Iatã asa sunt si cei trei ierarhi, unul mai aprins ca altul, dar focul Duhului Sfânt este acelasi. De aici, tragem învãtãturã cã Domnul este unitate în diversitate, adicã este Domnul preamãrit în diverse chipuri, o scânteie de Dumnezeu este în fiecare cei Trei Ierahi.

Erau Trei în persoanã, dar de fapt una în Har si o minune de la Dumnezeu. Vasile cel Mare s-a zis "Mare" pentru mãretia credintei sale încât când i s-a pus la încercare credinta de cãtre cei rãtãciti a înconjurat Biserica de trei ori, cântând "Sfinte Dumnezeule", apoi a ridicat mâinile la Cer si s-au deschis usile pecetluite arãtând astfel care este credinta cea dreaptã. Multe s-ar putea spune despre el, dar n-avem timp cãci mai sunt si ceilalti de preamãrit. Sfântul Vasile cel Mare mai este important pentru cã a pus legi în Bisericã si mai ales pentru mãrturisirea credintei lui.

Al doilea ierarh, Grigore, este mare prin faptul cã a vorbit si a mãrturisit pe Dumnezeu în cuvinte de întelepciune dumnezeeascã pentru dragostea mare fatã de Maica Domnului care i s-a arãtat în vedenie împreunã cu Sf. Ioan Evanghelistul, cãruia i-a zis:

"Ioane, iubitul Fiului Meu, lumineazã pe robul meu Grigore si-l învatã cântarea despre Dumnezeu, ca sã învete popoarele adevãrata credintã!"

Astfel, sfântul Grigore a primit Har si întelepciune de la sfântul Ioan Evanghelistul.

Al treilea Ierarh este Sfântul Ioan Gurã de Aur, în a cãrei Liturghie ne-am desfãtat cu îngerii, cu Maica Domnului si cu sfintii. A fost numit asa de o femeie sãrmanã, cãci sfântul Ioan vorbea înalt si oamenii simpli nu puteau întelege îndeajuns. Femeia a zis: "Ioane, Gurã de Aur, fântâna darului tãu e adâncã, dar funia noastrã e scurtã!" Sfântul Ioan a primit sfatul femeii si a început predici pentru popor.

Ioan Gurã de Aur a rãmas asa numit pentru predicile sale si pentru dragostea sa mare fatã de pãcãtosi. De la el nu au rãmas canoane, ci a lãsat numai Sfânta Liturghie. El n-a canonisit, dar a fost canonisit. El n-a izgonit, dar a fost izgonit de fratii sãi.

Ioan Gurã de Aur este mare prin aceea cã a iubit si a miluit pe toti, i-a împãrtãsit pe toti ca sã se mântuiascã toti.

Împrejurarea în care au fost adunati toti Trei Ierarhi, au fost adunati credinciosi într-o sãrbãtoare prin care a fost asa: dupã moartea lor s-au fãcut întreceri si certuri între credinciosi pentru întîietatea celor Trei Ierarhi. Unii ziceau: iubim pe Sfântul Vasile cã a pus orânduieli în Bisericã; altii: iubim pe Ioan Gurã de Aur cãci suntem pãcãtosi si ne-a iertat pe toti. Si eu sunt de aceastã pãrere pentru cã a iubit si pentru cã ne-a dat numele si dragostea de Liturghie a sa iar unii ziceau: iubim pe Grigore cã a avut întelepciune prin care a biruit pe toti ereticii. În aceste certuri, sfintii cei Trei Ierarhi unui preot, zicând: "Noi am avut acelasi Har pentru a aduce la mântuire fiecare potrivit, la timpul nostru si noi îi pretuim pe toti si pe fiecare în parte în Biserica lui Hristos, cinstim pe toti deopotrivã.

Iatã, vã spun anumite lucruri din fata Sfântului Altar si a lui Hristos de la sfânta Masã si spun aceasta cu limba îmbuibatã de dumnezeirea Sa.

Astãzi Mânãstirea Maicii Domnului unde a coborât Domnul si Maica Domnului si sfintii din Cer si acesti Trei Ierarhi, astãzi declar cã a ajuns sã aibã ca ierarhi numai pe acesti Trei Ierarhi, cãci ierarhii de pe pãmânt ne-au lepãdat de ziua aducerii moastelor Sfântului Ioan Gurã de Aur. Am fost si eu scos afarã din Bisericã, am fost exclus, am fost caterisit mai rãu ca un pãgân. De ce? Pentru cã am vrut sã slujesc ca acesti Trei Ierarhi Maicii Domnului si sã chem la Hristos pe pãcãtosi. Odatã cu mine a fost izgonitã si turma mea, soborul si fratii mei pe care i-am dezlegat. Ierarhii lui Dumnezeu sã ne primeascã. În loc de Sinodul vândut, cerem pe Maica Domnului iar în loc de "capul vândut" cerem pe Hristos sã ne fie cap. Nu noi i-am fortat, ci am gfost izgoniti, dar Dumnezeu ne-a miluit. Dragostea dumneavostrã ne-a învãluit aceastã lucrare a Harului adevãrat, dincolo e lucrarea banilor si interesului.

Sã-mi spuneti de cine sã ascult? De cuvintele Maicii Domnului din vedenie, sau de cuvintele ierarhilor care si-au pierdut credinta?

Rãspunsul oamenilor: "De Maica Domnului si de Dumnezeu!"

Si eu am crezut si socotesc tot asa sã ascult de Dumnezeu. Privelistera aceasta va fi si la Judecatã. Grea va fi judecata! Cum sã ascult eu de un ierarh vândut care spune: "Dacã veti primi ordin sã prãsiti în ziua de Paste, sã prãsiti; si nu crede, de-ar veni Maica Domnului si mi-ar spune sã cred, n-as crede" - Valerian Zaharia.

De cine sã ascult, de Dumnezeu sau de acesti oameni?

Omenirea: "De Dumnezeu!"

Luati aminte cã aceastã luptã începe cu noi - cetatea - si se sfârseste cu dumneavoastrã.

A lovit si-n mine si-n Mânãstire ca sã risipeascã turma. Treziti-vã fratilor, prin nevrednicia mea, gata suntem sã ne punem sufletul pentru dumneavostrã, oile turmei Bisericii noastre, de ni se va cere viata. "Dati-o, cã o dati pentru Hristos!" Asa a spus Maica Domnului în vedenia de la 5 martie Mãicutei: "Nicãieri n-am vãrsat atâta Har ca pe locul acesta!" Nicãieri nu s-a dat atâta Împãrtãsanie si iertat atâtea suflete. Nicãieri nu au fost atâtea amãnunte de vedenii. Nu o spun aceasta din mândrie cãci aceasta nu s-a fãcut pentru noi, ci cu puterea lui Dumnezeu trebuie sã se împlineascã si vedenia de jertfã pentru mântuirea neamului. Aceastã jertfã va aduce biruinta lui Hristos împotriva lui Antihrist. Toti care sunt împotriva Împãrtãsaniei, împotriva Vladimirestiului, sunt Antihcristi. Vi-i arãt: toti sunt Antihristi, ucenicii lui Satana. Toti care cred în Maica Domnului, în Mânãstirea noastrã sunt pecetluiti prin aceastã credintã. Vã rog la aceastã rãscruce sã ne urmati.

Omenirea: "Da!"

De vreti iadul lepãdati-vã si dumneavoastrã!

Omenirea: "Nu, Pãrinte, nu!"

Pentru aceasta, primiti la nevoie sã vã jertfiti cu totii, cãci un mucenic nu are judecatã. Iatã vã spun deschis: "Nimeni si nimic sã nu vã opreascã!" Veniti gloate, sute, mii, pânã când e deschisã usa. Când se va închide usa, nu veti mai putea veni. Si-n acest an, preamãrirea lui Dumnezeu va fi mai presus de mintea noastrã. Stati alãturi de Mânãstirea noastrã care reprezintã Biserica Vie, cealaltã e Biserica oficialã. Nu zic sã vã depãrtati de Bisericã sau de preoti; iubiti Biserica, iubiti preotii care fac slujbele, sã nu vã depãrtati de Bisericã. Fãrã Bisericã si preoti nu este mântuire. Dar sã nu-i ascultati dacã zice: "Sã nu vii la Vladimiresti", cãci si preotii au ordin de la Antihrist sã spunã sã nu vii la Vladimiresti.

La terminarea aceste predici, vã mai zic cum a spus Hristos apostolilor:

"Sã nu vã depãrtati de Ierusalim" promitându-le cã le va trimite Duhul Sfânt. Asa vã zic si eu de Vladimiresti, de duhul de-aici sã nu vã depãrtati pânã vor veni cei trei sfinti care vor da biruintã totalã asupra lui Antihrist. Amin.

    Aducem la cunostintã întregului Sinod al Bisericii noastre, Institutului si seminarului teologic, tuturor preotilor si întregii tãri, acum eliberatã, urmãtoarele stãri, analize, întrebãri si propuneri:

În ultimii 45 de ani, conducerea Bisericii Ortodoxe Române s-a înstrãinat de a fi în spiritul lui Iisus Hristos.

    1. Preotul de mir Ion Marina a ajuns într-un rãstimp scurt, de trei ani: vicar la Iasi, în 1945, mitropolit al Moldovei în 1947 si Patriarh al tãrii în 1948. Persistã întrebarea nelãmuritã: cum de a murit Irineu Mihãlcescu, mitropolitul Moldovei si apoi Patriarhul Nicodim chiar la timp pentru a face loc Patriarhului Justinian, care era sustinut de regimul comunist? Cerem sã se deschidã aceste dosare si sã se facã luminã.

    2. Mitropolitul Antonie Plãmãdealã împreunã cu Patriarhul Justinian pe motivul orientãrii depline, precise si sigure a Preotimii noastre si a Bisericii sub toate aspectele... care a stabilit raporturile dintre Bisericã si Stat (Telegraful român, 1 ianuarie 1986 p.6.). În realitate, Patriarhul Justinian a subordonat Biserica Românã statului ateu.

    3. Din tot Sinodul un singur episcop a avut atitudine demnã, încercând sã apere libertatea si prestigiul Bisericii Ortodoxe Române, episcopul Nicolae Popovici al Oradiei. Încercarea lui n-a fost sprijinitã de nimeni din Sinod, el fiind scos din scaun si pedepsit cu domiciliul fortat la Mânãstirea Cheia. Cerem publicare punctelor propuse de episcopul Nicolae Popovici.

    4. Cu ajutorul Patriarhului Justinian, s-a fãcut imediat - în anul 1948 - trecerea fortatã a Bisericii greco-catolice la Biserica Ortodoxã. Mitropolitul Antonie Plãmãdealã o enumerã printre primele realizãri ale Patriarhului Justinian. Pentru aceastã realizare fortatã însã, multi au suferit, multi au intrat în închisoare si chiar au murit. Cine poartã rãspunderea acestei "realizãri"?

    5. Atitudinea subordonatã si servilã a conducãtorilor Bisericii Ortodoxe Române fatã de statul ateu a început astfel prin Patriarhul Justinian. Amintim doar doliul cerut si înfãptuit de Conducerea Bisericii Ortodoxe Române la moartea lui I. V. Stalin. Timp de patru zile clopotele Bisericilor din tot cuprinsul patriei noastre au bãtut, Patriarhul Justinian, însotit de episcopul Teoctist Botosãneanul au depus coroanã de flori la statuia lui Stalin din capitalã. Patriarhul Justinian a rostit o cuvântare amplã la Institutul teologic si a închinat revista Biserica Ortodoxã Românã nr. 2-3 1953 memoriei lui Stalin, afirmând cã v-a trãi pururea în inima poporului român.

    6. Subjugarea Bisericii, deschisã de Patriarhul Justinian s-a adâncit si lãrgit tot mai mult. Mutarea arhiereilor s-a fãcut de atunci arbitrar si determinat de motive politice, fãrã sã se tinã seamã de canoanele si legile bisericesti. Astfel, episcopul Teoctist, vicar patriarhal la Bucuresti, apoi episcop la Arad, apoi mitropolit la Craiova, apoi mitropolit al Moldovei si în sfârsit Patriarh al tãrii. Mitropolitul Antonie, întâi vicar patriarhal la Bucuresti, apoi episcop la Buzãu si acum mitropolit la Sibiu. Profesorul Justin Moisescu, scos din profesorat de la Institutul teologic este ales dintr-odatã episcop apoi Mitropolit al Moldovei si imediat patriarh al tãrii. Dar cine a ales si numit pe arhiereul Calinic si arhiereul Nifon?

    7. Timp de 45 de ani nu s-a fãcut catehizarea copiilor, a tineretului, a vârstnicilor, întreg poporul fiind lãsat numai pe seama educatorilor atei, în timp ce în acelasi regim Biserica catolicã si sectele îsi continuau educatia crestinã.

    8. Statul ateu a hotãrât desfiintarea mânãstirilor, dar conducãtorii Bisericilor au executat aceastã hotãrâre alungând cu sila cãlugãrii din mânãstiri.

    9. Patriarhul, împreunã cu unii preoti parohi au consimtit si semnat demolarea bisericilor. Desi actiunile dictatorului erau vãdit pentru distrugerea Bisericii si a neamului nostru, nici un membru al Sinodului nu a schitat nici un gest de împotrivire, ci dimpotrivã l-au elogiat si s-au închinat în fata dictatorului ca în fata unui zeu.

    10. Patriarhul si Sinodul au acceptat ca alegerea si numirea în posturi de ierarhi, de profesori de teologie, de protopopi, de doctoranzi, de transfer al preotilor, de trimitere al preotilor în strãinãtate, sã fie numai cu avizul statului ateu: uneori chiar cu angajarea în securitatea regimului. Ca urmare, credinciosii privesc adeseori cu neîncredere pe ierarhi, pe profesori, pe preoti, bãnuindu-i cã sunt securisti sau în slujba securitãtii.

    11. Ati dat pastorale, telegrame si declaratii elogiind pe dictatorul satanic, subliniind neîncetat libertatea Bisericii pe care el în realitate o sugruma. Nu ati tinut seama de cuvântul si duhul lui Iisus Hristos (Mt. V. 37).

Ati luat parte la conferintele F. D.U.S.-ului unde singura participare a fost aceea de a asigura pe slujitorii satanei "de deosebitã cinste si aleasã bucurie pentru cã v-a dat cuvântul", de "viile si profundele multumiri de recunostintã pentru cã respectã credinta, libertatea, sprijinã restaurarea locasurilor de cult" si alte neadevãruri.

    În ultimii 45 de ani de dictaturã comunistã, foarte multi mireni au dat adeziuni mincinoase sau fortate pentru o bucatã de pâine. Pe constiinta fiecãruia aceste adeziuni nu se poate sã nu apese totusi, mai mult sau mai putin, mai ales dacã au fost în detrimentul poporului. Dar ei au vorbit în numele lor sau al unui grup restrâns, fiind slujitori ai statului. Fapta lor nu poate fi comparatã cu adeziunile si osanalele celor ce conduc Biserica Ortodoxã Românã. Patriarhul si membrii Sinodului purtau si aduceau osanele statului ateu ca slujitori ai lui Hristos Dumnezeu. Ei erau pãstori duhovnicesti ai poporului, în numele si în duhul lui Hristos. De aceea ei nu aveau voie sã adere, sã mintã, sã slujeascã si sã ridice în slavã pe cei mai mari dusmani ai lui Hristos, ai neamului si ai omenirii, vorbind chiar în numele clerului si al credinciosilor. Prin atitudinea lor, Patriarhul si Sinodul în loc sã-L slujeascã pe Hristos si întru Hristos poporul român, s-au supus si au slujit partidul comunist si pe odiosul satanic, trãdând pe Hristos, preotimea si poporul credincios.

    12. De ce a rãmas neocupat scaunul Mitropoliei Moldovei, când dupã canoanele si legiuirile în vigoare vacanta de mitropolit nu poate sã depãseascã 6 luni? Patriarhul Teoctist a dat vina pe dictator, dar nu l-a determinat acesta în mod subiectiv si arbitrar cu încã un salariu de mitropolit si cu toate beneficiile mânãstirilor din Moldova pe care si le-a însusit timp de trei ani? Ar trebui sã le restituie pe toate.

    13. De ce nu ati fãcut cunoscutã minunea de la Mânãstirea Neamt cu ridicarea pietrelor de pe caldarâm ce se aflau deasupra unor oseminte? De ce ati acceptat sã se interzicã popularizarea ei si nu ati mentionat-o nici mãcar la vreo tipãriturã bisericeascã? Când voi ati tãcut sã mai aduceti slavã lui Dumnezeu, pietrele au început sã vorbeascã.

    14. - Sfânta Euharistie - Taina Tainelor - Taina care reprezintã centrul si esenta Sfintei Liturghii a vietii crestine si umane prin coborârea Duhului Sfânt, ati transformat-o în obiect de teatru si obiect de televiziune. A coborât oare Duhul Sfânt printre aparatele de televiziune, într-un altar transformat în scenã de teatru, la chemarea ierarhilor, transformati în actori? Este o blasfemie si meritã caterisire.

    15. Cu ocazia Liturghiei televizate, am vãzut cã Patriarhul Teoctist nu cunoaste ce înseamnã slujba în sobor, fiecare cetind individual rugãciunea cu Liturghierul în mânã.

În general la Liturghiile arhieresti, Iisus Hristos este trecut pe planul doi. Centrul slujbei este arhiereul,cãruia i se închinã toti si a cãrui mâini sunt necontenit sãrutate. Parada, fastul religios nu-si mai au locul în renasterea spiritualã bisericeascã. Crestinii îl cautã pe Hristos, vor sã-L primeascã, sã trãiascã în Hristos. Ati tinut poporul în cea mai cumplitã secetã religioasã, fãrã dreptul de asi spune cuvânul si pãrerea cu conditia doar de a se închina în fata ierocratiei. "Nici voi n-ati intrat nici pe altii n-ati lãsat sã intre în Impãrãtia lui Dumnezeu". În aceste conditii crestinii ortodocsi au început sã-si pãrãseascã adevãrata credintã strãmoseascã ortodoxã si sã caute mântuirea sufletului pe la toate sectele. Sunteti rãspunzãtori de sufletele lor.

    16. Dar "Cuvântul pastoral" al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române este cel care acuzã mai mult Sinodul decât toate pastoralele sau telegramele date pânã în prezent, de 45 de ani. Dacã cele anterioare ar mai avea justificarea cã au fost impuse, cel putin acum este fãcut de bunã voie si el aratã cât sunteti de strãini de Dumnezeu si dusmani ai lui Hristos, asemenea fariseilor. Cereti iertare, reconciliere si împãcare pentru declaratiile si pastoralele PUBLICE prin care 45 de ani ati intervertit ADEVÃRUL. Dar acum în libertate fiind, fãrã sã vã forteze nimeni, continuati aceeasi intervertire, dovedind fãtãrnicie si minciunã strigãtoare la cer:

    a. Justificati declaratiile publice si pastoralele fãcute pentru "a sluji binele Bisericii", pentru "a pãstra credinta strãmoseascã", "pentru a boteza copiii" etc. Dar oare nu cumva ati acceptat aceastã cale a minciunii pentru cã ati dorit sau v-ati complãcut în scaunul episcopal, pentru cã mai întâi ati dorit sã vã pãstrati comoditatea, luxul, abundenta în care trãiti? Oare acestea n-au fost chiar primele motive care v-au determinat sã faceti declaratii pozitive "la superlativ" ?

    b. Minciuna pe care ati cultivat-o 45 de ani spuneti cã a fost "pretul sau tributul pe care trebuia sã-l plãtim pentru ca Biserica sã poatã rãspunde celor mai elementare nevoi ale sale". Sinodul prezintã deci minciuna în care s-a complãcut 45 de ani ca fiind un sacrificiu. V-ati sacrificat ca sã salvati Biserica lui Hristos. Oare pune Iisus Hristos minciuna la baza Bisericii Sale? Poate fi minciuna un mijloc de consolidare, de mentinere si adâncire a Bisericii lui Hristos? Mincinos si Tatãl minciunii este diavolul (Io.VIII. 44), a spus Iisus. Voi deci pe cine ati slujit si slujiti si acum în continuare, intervertind Adevãrul? Acum cine vã obligã sã nu recunoasteti Adevãrul? Dorinta de a salva Biserica lui Hristos sau dorinta de a rãmâne cu orice pret în scaun?

    c. Sfântul Sinod spune: "N-am avut de ales între bine si rãu ci între un rãu mai mic si între un rãu mai mare".

"Ce este da, da, si ce este nu, nu. Ce-i mai mult este de la diavolul" (Mt. V, 37), a spus Iisus. Oare putea sã fie ceva mai clar si mai expplicit? Rãul mic si rãul mare este tot rãu, este minciunã si este de la diavolul. Iisus nu avea nevoie de ajutorul diavolului ca sã-si zideascã si sã-si rãspândeascã Biserica Sa.

    d. Vreti sã vã atribuiti meritul de a fi pãstrat (cu tributul minciunii) sufletul crestin al tineretului, care în timpul revolutiei a strigat "Dumnezeu este cu noi!" Nu vã apartine vouã acest merit. De 45 de ani n-ati dat acestui tineret nimic decât rituri si surogate. Justificãrile pe care le aduceti vã aratã adevãrata fatã si vã acuzã mai mult ca orice, arãtându-vã slujitori ai satanei.

    e. Prin "Cuvântul pastoral" faceti "un îndemn pãrintesc si pastoral de reînnoire spiritualã si reconciliere, adicã împãcare". A face reconciliere, respectiv împãcare cu membrii Sinodului înseamnã a face împãcare cu satana. Sinodul a slujit nu numai pe Ceausescu, ci prin Ceausescu a slujit pe satana. Atitudinea prezentã de justificare, de eschivare de a mãrturisi Adevãrul, dovedeste cã îl slujiti în continuare tot pe satana.

Din cauza aceasta nu vã mai putem recunoaste pãstori duhovnicesti. Greseala noastrã este cã nu v-am spus-o explicit si în grai viu mai de mult. Dacã v-am recunoaste, ar însemna sã ne împãcãm cu satana si sã rãmânem prizonierii lui. Nu vrem sã ne rãzbunãm si nici sã vã dusmãnim. Ne rugãm chiar ca Dumnezeu sã vã ierte în mãsura pocãintei si ispãsirii voastre. Dar pentru o reînnoire spiritualã adevãratã trebuie sã vã spunem adevãrul: dacã ateii L-au negat pe Dumnezeu, voi v-ati bãtut joc de Dumnezeu si de Biserica lui Hristos. Rugati-vã lui Dumnezeu, care El sã facã "reconciliere" cu voi si sã se împace cu voi si sã vã ierte.

    f. Încercati sã justificati declaratiile si pastoralele PUBLICE pe care le cunoastem cu totii. Dar, ar fi bine sã rãspundeti si în legãturã cu alte actiuni pe care le-ati fãcut mai putin public.

    Ca de exemplu:

    Câti dintre voi, sinodali sau preoti sunt ofiteri de securitate sau în slujba securitãtii?

    Câti preoti ati aruncat în închisoare?

    Câti au murit din cauza voastrã?

    Câti preoti au folosit Sf. Tainã a duhovniciei pentru a o divulga apoi la securitate?

    Câte numiri de ierarhi sau preoti au fost cumpãrate cu bani sau obtinute prin influentã politicã?

    Care sunt ierarhii sau preotii care au semnat dãrâmarea bisericilor?

    Câti si care dintre voi au avut legãturi directe cu membrii familiei Ceausescu si multe altele care se vor descoperi? Alegerea arhiereului Nifon s-a fãcut înaintea altora, mult mai meritorii decât el. Oricine intra în biroul arhiereului Nifon sau în sufrageria apartamentului lui era surprins de o fotografie în care arhiereul se gãsea la o masã intimã cu Nicolae Ceausescu, cu Elena si cu printisorul Nicu. Înspãimânta cu aceastã fotografie pe toti care intrau, vrând sã arate cine sunt cei pe care se sprijinã. Arhiereul Calinic era unul dintre cei despre care se spune cã organiza chefurile lui Nicu Ceausescu, uneori chiar la Mânãstirea Sinaia. Cum explicã el prezenta unor vase decult (potir de aur), fostã proprietate a Mânãstirii Sinaia, în palatul primãverii al dictatorilor? Sprijinit pe puterea lor, a comis ilegalitatea hotãrârii arbitrare, netinând seama de nici un adevãr. Un exemplu este ancheta fãcutã la Mânãstirea Cãluiu în anul 1987, unde fãrã nici o dovadã a învinovãtit, batjocorit si alungat pe Monahia Antonia Florea, care timp de 7 ani a lucrat si a restaurat prin munca ei monumentul istoric de la Cãluiu al fratilor Buzesti - biserica si celelalte anexe. Când toatã lucrarea a fost gata pentru a se putea înjgheba acolo o viatã monahalã, a fost alungatã. Înainte de a fi arhiereu, chiar eu personal l-am auzit spunând: "vai de Sinodul acela din care eu (Calinic) as putea face parte" Si într-adevãr, vai!

Prin toate cele de mai sus, Patriarhul Teoctist si membrii Sinodului au gresit nu numai personal ca oameni, ci au gresit si au trãdat Biserica lui Hristos, pe Hristos Însusi, au gresit fatã de poporul credincios crestin. Au cãlcat în picioare Adevãrul, Dreptatea si Iubirea crestinã, transformându-se într-o a doua "curea de transmisie" a materialismului ateu.

Singura posibilitate de a spãla rusinea Bisericii Ortodoxe Române, batjocorirea credintei crestine si de a se face renasterea spiritualã a Bisericii noastre este demisia si demiterea Patriarhului Teoctist, a membrilor Sinodului si a clerului si a profesorilor de teologie care au înjosit Biserica Ortodoxã Românã, care au fost în serviciul dictatorului diabolic sau au colaborat cu securitatea. Toti acestia sã fie demisi din FUNCTIA lor si supusi unei judecãti bisericesti si chiar laice, verificânduli-se totodatã si averea lor.

Numai astfel va iesi ADEVÃRUL la suprafatã si se va face loc altora care sã trãiascã si sã slujeascã pe Iisus Hristos si întru Hristos neamul românesc.

ÎNALT PREA SFINTITE PÃRINTE PATRIARH,

ÎMALT PREA SFINTITI PÃRINTI MITROPOLITI,

PREA SFINTITI PÃRINTI EPISCOPI,

MEMBRI AI SFÂNTULUI SINOD,

    Primind citatia de Judecatã pentru ziua de 27.I.1953, drept rãspuns, cu tot respectul cuvenit Harului Arhieresc, îndrãznesc a vã face urmãtoarea întâmpinare, care este în consensul întregii noastre Mânãstiri.

Socotesc aceastã judecatã ca neavenitã si fãrã temei bisericesc sau juridic, dupã cum fãrã temei a fost emisã decizia de transferare a mea la catedrala Patriarhiei.

Dreptul de devolutie a fost folosit în cazul acesta în mod abuziv si ce-i mai dureros este cã s-a fãcut uz de el pentru satisfacerea unor ratiuni strãine de Bisericã.

Cronologic vorbind, noi stim cã înputernicitii si inspectorii de la Ministerul Cultelor s-au somat prin preasfintitul Episcop de la Galati si chiar personal sã aleg sau sã mã transfer la o altã mânãstire, ori dacã nu accept asta, mã transferã dânsii prin Patriarhie.

Este concludent faptul, cã, îndatã dupã sosirea lor în Bucuresti, intervenindu-se la Sfânta Patriarhie, Înalt Preasfintia Voastrã ati enis acea decizie retransmisã, dându-i putere de lege Bisericeascã, prezentând-o ca emanatã de la Duhul Sfânt.

Preasfintitul nostru Antim a publicat-o în Bisericã, uzând pe temeiul scripsturistic cã asa ni s-a pãrut nouã. În momentul primirii deciziei, eu eram bolnav la pat. Apoi, fiind în convalescentã, o serie întreagã de telegrame si chemãri la Bucuresti, care, evident, fiind rechizate din umbrã de Minister, au fost secundate de prezenta a câte un împuternicit. Amestecul lor se desprinde limpede din stãruinta cu care mã îndemnau sã fac "ascultare bisericeascã" si sã plec din Mânãstire. Mai târziu, prin mai 1954, v-au determinat sã mã opriti de la slujirea celor sfinte, lucru pe care în consens, nu l-am respectat, fiind tot o prelungire a unor ratiuni strãine si potrivnice. Despre aceasta, am dat o declaratie inspectorului bisericesc, precum si de acuzatie.

În varã, Preasfintitul nostru Antim, la îndemnul Înalt Preasfintiei Voastre, din initiativã proprie, a cãutat personal prin subalterni si prin preoti agenti sã mã determine sã plec din mânãstire, fie la Bucuresti, fie în concediul medical, motivând cã nu este bine sã înfrunt pe Patriarh, cã zicea: "Are si dânsul motive care îl silesc!" Asi fi vrut sã ascult, dar nu mã lãsa inima, nu mã lãsa soborul si mai ales constiinta de preot, hirotonit pe seama altarului de aici, stiind cã decizia de plecare nu e emisã de Sfântul Duh.

Mai pe urmã, a venit dupã mine, cu asentimentul I.P.S.Voastre si a P.S. nostru Antim, P.S. Episcop Valerian de la Oradia, care, într-un moment de sinceritate a dezlegat problema si a aruncat masca de pe originea deciziei, recunoscând public sã decizia de plecare nu era de la Duhul Sfânt, ci din ratiuni.

Aceastã mãrturisire fãcutã de un membru al Sfântului Sinod, m-a linistit atât pe mine, cât si soborul si ne-am încredintat cã nesatisfãcând o decizie datã, nu de Duhul Sfânt, ci de interese superioare bisericesti si strãine de toate acestea, nu cãlcãm votul sfintei ascultãri si nu înfruntãm nici pe Patriarh.

Este de prisos sã mai relatez aici amãnuntele mai putin onorabile pentru atitudinea Preasfintitului, care împreunã cu delegatia I.P.S. Voastre, maica staretã Constantinescu de la Agapia, s-au erijat în oameni cu putere de stat, îngrozindu-ne cu consecinte alarmante.

Prea Sfintia ta, vãzând stãruinta mea si a soborului de a nu ceda patimii si intereselor meschine, potrivnice Bisericii, au început sã schimbe binecuvântãrile arhieresti în blestemuri si legãri de la slujbe. Dar toate acestea nu-si gãseau realitatea.

A doua zi, a venit din nou si a încerrcat sã constrângã soborul sã mã dea afarã, dar a plecat tot în desert; se duce ca mai înainte în sfântul Altar, la metania fãcutã pentru blagoslovenie mi-a întors spatele, fãcându-mã pãgân si vames.

A treia zi a trimis un preot-agent de la Galati ca sã mã ia, dar tot în zadar. Este nestabilitã aceastã metodã de hingher si a lãsat impresie revoltãtoare în sobor si-n poporul care era de fatã.

Cred cã e de prisos sã mai descriu toate amãnuntele umbroase si meschine în legãturã cu numita "decizie" ci, în concluzie vom spune numai cã acele interese superioare bisericesti au fost tocmai interese inferioare si strãine de Bisericã.

Încredintându-ne de acest adevãr, am hotãrât cu soborul sã nu mã conformez deciziei, nici sã mã prezint la acest simulacru de judecatã, a cãrei temeiuri de izbesc de nulitatea, prin însãsi originea deciziei. Ceea ce face judecata mea fãrã rost si-i dã caracterul de teatru este urmãtorul fapt, foarte dureros si alarmant, în jurul cãruia se învârte tot rostul acestei întâmplãri - discreditarea pe tarã a Mânãstirii noastre, prin hotãrârea Sinodului permanent, în urma cãruia s-au dat circulare în tarã, în toatã Biserica sã se ia mãsuri de extremã urgentã pentru ca lumea sã fie opritã de a mai veni în Mânãstirea Maicii Domnului de la Vladimiresti.

Concomitent, s-a mai emis un ordin de la Sfânta Parohie cu nr. 8033. 1954, prin care sã se facã investigatia si sã se noteze în tablourile nominale, mai ales în mânãstiri, oamenii admiratori ai Mânãstirii Vladimiresti.

Dacã la data eliberãrii acestor ordine, ati avut constiinta cã ati dat o hotãrâre legalã, izbind public smeritul mãdular al Bisericii noastre - Mânãstirea Maicii Domnului - de trupul mistic al Bisericii, cãci oficial asa a apãrut, prin sigiliul Sfântului Sinod, atunci de ce a mai fost chematã în octombrie 1954 maica staretã Veronica la Buzãu pentru judecatã si pe mine mã mai urmãriti prin citatii, de vreme ce noi nu mai suntem vietuitorii Mânãstirii Maicii Domnului de la Vladimiresti, pe care ati declarat-o oarecum ciudatã, rãtãcitã si periculoasã pentru restul Bisericii?

Iatã cã, si din acest punct de vedere citatia este neavenitã.

Faptul acesta foarte dureros de a decide emiterea acestor ordine sinodale, ne-a zdruncinat inima, cãci ne-am vãzut Mânãstirea situatã în umbra canonicitãtii. Drept aceea, vã întrebãm în numele cãrei legi din Bisericã si-n baza cãrei hotãrâri sinodale ne-ati înlãturat de la trupul mistic al Bisericii si ne-ati fãcut indirect "leprosii Ortodoxiei noastre"?

În care plenarã a vreunui Sfânt Sonod s-a discutat si s-a hotãrât pe bazã de documente si anchete cã Mânãstirea noastrã a iesit din Ortodoxie? Vrem date precise si numãr, fiindcã noi stim cã niciodatã nu am fost anchetati, judecati si condamnati pentru vre-o abatere de la Ortodoxie sau de la rânduiala Bisericii.

Poate veti rãspunde cã nu ne-ati lepãdat din sânul Bisericii în mod canonic si legal, ci numai lumea ati oprit-o sã nu mai vinã la noi. Oare aceasta nu este acelasi lucru?

Noi stim si posedãm lucrãrile I.P.S. Voastre si P.S. Voastre, prin care, în ordinul Sinodului permanent din 3 IX. a.c., v-ati trecut aproape toti ierarhi în a defãima Mânãstirea Maicii Domnului de la Vladimiresti. Onoare exceptiilor! Acest lucru a fãcut mare smintealã sinodalilor, au reusit sã deruteze evlavia cãtre lucrarea Dumnezeeascã de la Vladimiresti si a multor clerici nedocumentati si a foarte multor credinciosi, care, în urma circularelor, au fost catehizati direct împotriva Mânãstirii Maicii Domnului de aici.

Stim cã I.P.S. Voastrã, încã mai de mult, în revistele oficiale pe care le patronati, ati încuviintat si ati îndemnat chiar sã se scrie articole împotriva Mânãstirii Maicii Domnului, pregãtind astfel opinia publicã si discreditarea groasã, canonicã pe care ati fãcut-o prin hotãrârea Sinodului permanent din 3.IX.1954. Acelasi lucru, de compromitere a Dumnezeestii Lucrãri de aici, ati întreprins si-n cercurile monahale, vorbind personal împotrivã, apoi trimitând si-n Mânãstiri diferiti pãrinti si frati, ca pãrintele Cleopa Ilie, Daniil Tudor, Antonie Plãmãdealã, Arsenie Papacioc, Ioasaf Popa, Vartolomeu Anania, Iustinian Florea, Petroniu Tãnase, fratele Andrei Scrima etc., care prin predici, spovedanie si prin scrisori deschise au calomniat si au defãimat Mânãstirea noastrã.

I.P.S. Voastrã ati vorbit public împotriva Mânãstirii în repetate rânduri si chiar cu ocazia venirii I.P.S. Patriarh Chiril al Bulgariei, în loc sã-l aduceti sã se închine si sã slujeascã pe locul sfintelor descoperiri dumnezeesti, ati cãutat sã ne puneti în umbrã, prihãnind locasul Maicii Sfinte, pe motivul cã maicile se împãrtãsesc zilnic si preotii iartã toate pãcatele, socotindu-se sfinti.

Desigur, întru aceastã actiune de discreditare ati fost secondat si de alti ierarhi.

Astfel, P.S. Sebastian a pedepsit pe unii din cãlugãri si preoti pentru venirea la Vladimiresti si pentru rãspândirea vedeniilor, iar credinciosilor le vâra ca o otravã în suflet predici furioase împotriva acestor "stricati la cap" de la Vladimiresti. Aceasta chiar în prezenta maicilor noastre.

Nu s-a sfiit I.P.S. Sa sã prihãneascã maicile noastre pentru prea deasa închinare la sfintele Moaste ale Cuvioasei Paraschiva. La masa jubiliarã de 70 de ani, I.P.S. Sale stim cã s-a consumat în sobor o serie întreagã de calomnii la adresa Mânãstirii noastre. Unele din ele, rusine este a le grãi. P.S. Teofil, de asemenea a pedepsit la Mânãstirea Bogdana o serie de adepti ai Vladimirestiului, care au refuzat sã semneze împotriva Mânãstirii Vladimiresti, care i-a nãscut duhovniceste. Dacã P.S. Sa, care a fost la Mânãstirea noastrã de trei ori, s-a rugat mai mult timp pe locul sfintelor vedenii, a slujit Liturghie Arhiereascã si a scris urmãtoarele în Cartea de Aur: "La Vladimiresti, degetul Providentei se vãdeste mai izbitor ca aiurea!" (27.III.1950), a putut în circularã sã depãseascã pe ceilalti ierarhi în defãimarea acestui "deget al Providentei", asa-i mãrturisim aici cã ne temem cã si trecerea P.S. Sale la Ortodoxie este numai pretinsã. Ne va zice poate - "de interes m-am indicat protector".

P.S. Nica Antim credem cã i-a scãpat foarte putine prilejuri de a discredita public lucrarea Dumnezeeascã de la Vladimiresti, mãrginindu-se a lãuda gospodãria si administratia.

P.S. Iosif a prihãnit public Vedeniile si fecioria maicilor noastre prin calomnii, care rusine este a le grãi. Aceasta a fãcut-o într-un cerc de profesori si elevi la scoala de cântãreti din Curtea de Arges. Printre altele, preasfintia sa sfãtuia pe profesori ca sã se strãduiascã prin articole documentare si conferinte sã distrugã cât mai curând curentul de prefãcãtorii de la Vladimiresti, lãudându-se cã preasfintia sa întotdeauna s-a ostenit si a dus muncã de lãmurire împotriva Vedeniilor.

Zicem si noi cu Domnul: "Vrednic este lucrãtorul de plata sa!"

P.S. Firmilian nu stiu cum a alcãtuit circulara contra Vladimirestiului, dar ne-am mirat cã a putut semna ordinul Sinodului permanent, de vreme ce, cu prilejul vizitei fãcute la noi (8.IX.1950), a scris în Cartea de Aur: "Binecuvântãm truda Maicii Veronica la Mânãstirea Vladimiresti - Tecuci si vedem în experienta de aici una din metodele de înviorare a monahismului din Biserica Ortodoxã Românã". Ne doare mult inconsecventa. Ieri - Vladimirestii - metodã de înviorare, azi - Vladimirestii - metodã de desfiintare...

Lumea, în urma circularelor, nu mai stie pentru care sã opteze.

P.S. Andrei a afirmat cã pelerinajele de la Vladimiresti constituie o calamitate pentru Bisericã, în vremile actuale. Dar îl întrebãm: care pelerinaje întreprinse de P.S. Sa, ca Episcop la Ardeal sau Vicar la Oradea, în alte vremi nu era o calamitate pentru Bisericã? Existã vremi si vremi în evlavia strãbunã cãtre sfintele locasuri. Dacã existã, atunci P.S. Sa a prihãnit vremile actuale sau vom zice: "la asa vremi, asa arhierei!..."

Iatã câte iesiri si compromisuri de constiintã au stârnit compania Sinodalilor împotriva Vladimirestiului. Stim precis cã toate hotãrârile luate asupra asezãmântului Maicii Domnului de aici le-ati fãcut din ordinul altor apostatii sau renegatii din Minister sau Partid, care prin Ministerul Cultelor si acestia prin împuterniciti, au împânzit ca o retea în tarã; în realitate nu sunt decât niste intrusi veniti în Bisericã, agenti suspectori meniti sã distrugã credinta în popor.

Printr-un asemenea împuternicit (Bizu Badiu), am aflat noi cã Guvernul si Partidul nu vede cu ochi buni influenta prea mare de lume la Vladimiresti din toatã tara si cã s-a aflat pânã la Moscova cã la o Mânãstire din Moldova - ROMÂNIA - s-au adunat la hram peste 30.000 de oameni. Cu acest prilej, tot dânsul ne-a mãrturisit intentia Partidului de a interveni prin Minister la Patriarhie ca sã se interzicã pelerinaje la Vladimiresti.

Ca niste arhierei ai lui Dumnezeu si pãstori ai turmelor Sale, trebuia sã vã bucure afluenta lumii (oilor cuvântãtoare) la Mânãstirea Maicii Domnului si nicidecum sã vã însusiti judecata unor împuterniciti, care vã întreabã: de ce atâta lume la Vladimiresti? De de numai la Vladimiresti?! Slujba de acolo e mai bunã si mai sfântã ca în altã parte?

P.S. Chesarie de la Galati a dat rãspunsul prin care si-a anulat propria circularã.

Iatã ce scrie P.S. Sa din stirile sosite la centrul eparhial: "Se constatã cã cucernicii preoti mentin legãturã permanentã cu credinciosii si nu-i îndrumã sã frecventeze în zilele de duminici si sãrbãtori Bisericile din parohiile respective, ci pornesc în pelerinaje la Mânãstirea Tudor Vladimirescu, ca si cum Dumnezeu nu ar fi unul si acelasi, ca si cînd slujbele la Mânãstirea Tudor Vladimirescu ar fi altele decât cele ce se sãvârsesc la toate Bisericile Ortodoxe. Nu numai atât - sunt credinciosi care, din lipsã de îndrumare din partea preotilor, pãrãsesc parohia în zilele de lucru mergând la Mânãstirea Tudor Vladimirescu. Mai dureros este faptul cã preotimea noastrã, ce are o temeinicã pregãtire teologicã, nu cautã sã lãmureascã pe credinciosi pe bazã dogmaticã si canonicã, cã puterea Harului pe care ei îl administreazã prin Sfintele Taine este acelasi în toate Bisericile Ortodoze, ca si la Mânãstirea Tudor Vladimirescu" (extras din ordinul 6328 din 1954).

Asa am socotit si credem si noi cu sfintenie pânã la moarte cã Mânãstirea Tudor Vladimirescu nu este decât un smerit mãdular al Bisericii Ortodoxe, cu acelasi Har comun tuturor Bisericilor, chiar dacã el prisoseste în harisme rânduite de voia nepãtrunsã a lui Dumnezeu.

Dacã P.S. Chesarie - glasul Sfântului Sinod - mãrturiseste acelasi lucru în cele de mai sus, atunci ce sã mai lãmureascã preotii poporul sã nu vie la Vladimiresti, când si aici toate sunt la fel?

Poporul întelept a fãcut remarca: "Cei ce ne opresc de la Mânãstirea Vladimiresti, mâine ne vor opri si de la Bisericile noastre din sat!"

Adevãrul este cã la Vladimiresti nu se adunã lumea cu arcanul, ci ei vin din îndemn propriu pentru folosul duhovnicesc. Afluenta lumii e motivatã de afluenta Arhiereului lui Dumnezeu. Îi aduce Dumnezeu pentru cã El a fãgãduit în Vedenia de la 9. IX. 1938: "Aici se vor vindeca sufletele!"

De 18 ani lumea s-a folosit real de darul acestui sfânt Locas, mii de suflete s-au întãrit în credintã, au scãpat de patimi grele, s-au izbãvit de pagube, de scârbe si de necazuri. Multe familii necãjite sau învrãjbite au dobândit linistea sufleteascã. Nenumãrati bolnavi de diferite boli s-au vindecat cu desãvârsire si, ce-i mai scump ca toate, la Vladimiresti mii si mii de suflete au înviat din moartea pãcatelor prin taina sfintei mãrturisiri si s-au unit cu Hristos prin Sfânta Împãrtãsanie.

Toti cei care pizmuiesc afluenta lumii si pelerinajele de la Mânãstirea noastrã, precum face P.S. Andrei Maieru si indirect, toti semnãtorii circularelor, ar trebui sã vadã si sã înteleagã cã aici nu omul, ci Domnul este cel ce lucreazã cu atâta putere si eficacitate.

Ar fi trebuit sã cunoasteti toti membrii Sfântului Sinod cã-n momentul când ati dat circularele, ati voit sã opriti o lucrare a lui Dumnezeu deschisã spre Mântuirea credinciosilor. Nu v-ati remarcat în aceastã privintã cuvântul Judecãtii Domnului, care, eventual, s-ar potrivi si care ne-ar putea ajunge la un moment dat si care sunã asa: "Vai vouã cã închideti Impãrãtia Cerurilor înaintea oamenilor, cã voi nu intrati si nici pe cei ce vor sã intre nu-i lãsati!" (Matei, 23-24)

Rodnica dezvoltare a asezãmântului de aici trebuie sã vã dea încredintarea cã nu e o lucrare omeneascã, ci operã Dumnezeeascã la Maica Veronica, cã Vladimirestii au fost întotdeauna criticati. Unii au fãcut aceasta din nestiintã si neîndrumare, altii din rãutate si pizmã, altii din urã si dusmãnie deschisã, altii din lasitate si meschine interese materiale si iarãsi altii din dorinta de a se face apãrãtorii si salvatorii Ortodoxiei pe care o socoteau primejduitã, erijându-se în revizori ai fenomenului supranatural. Nu v-ati gândit cã dacã asezãmântul de aici ar fi fost întemeiat pe nimicuri, pe amãgiri de sine, pe înselãciune, pe legendã sau pe ispita diavolului cum s-au ispitit unii sã afirme în reviste si circulãri, atunci desigur el nu ar fi îndurat 18 ani si nu s-ar fi putut dezvolta mai departe, cum vedem cã s-a dezvoltat de fapt. În aceastã ordine de idei, este bine si necasar sã vã aduceti aminte si sã meditati asupra cuvintelor celebre ale vestitului Gamaliel, rostite la judecarea Apostolilor Domnului, Sinedriul din Ierusalim si care-si gãsesc o minunatã aplicare în cazul Mânãstirii noastre si cum zic vouã: "Feriti-vã de oamenii acestia si-i lãsati pe ei, cãci de va fi de la oameni sfatul acesta sau lucrul acesta se va risipi, iar de este de la Dumnezeu nu veti putea sã-l risipiti ca nu cumva si luptãtori de Dumnezeu sã vã faceti".

Oare nu cumva v-ati fãcut si I.P.S. Voastrã si P.S. Voastre luptãtori de Dumnezeu prin circularele date împotriva Asezãmântului Dumnezeesc de la Vladimiresti, ridicat din poruncã divinã, în cinstea Prea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, prin toate ordinele, circularele si defãimãrile verbale si înscrise în dreptate împotriva acestui sfânt si sfintitor locas al Maicii Domnului?!

Noi vã înfruntãm, vã prihãnim si ne lepãdãm de faptele acestea sfâsiitoare ale I.P.S. si P.S. Voastre, pretuindu-vã cu sfintenie harul pe care-l purtati. Sã nu vã mire aceastã îndreptãtire revoltatã, dar o facem de dragul Maicii Domnului, pe care prin aceste fapte ati nesocotit-o si ati blestemat-o si ati hulit-o, ati închis multor suflete usa de intrare la minunata lucrare de aici. Dacã I.P.S. si P.S. Voastre nu credeti în ea sau vã e fricã sã mãrturisiti deschis cã credeti, de ce opriti pe altii de a crede si a veni la ea? De ce ati cãutat sã opriti izvorul Maicii Domnului, care a fost hotãrât însusi de Mântuitorul pentru pocãintã, pentru vindecarea sufletelor si mântuirea sufleteascã a neamului nostru românesc? Sau ati voit sã stergeti si Vladimirestiul ca si Maglavitul, numai sã puteti fi pe placul vrãjmasilor lui Dumnezeu si ucenicilor lui Antihrist? Oare dacã însivã vã complaceti în consensul fricii de a mãrturisi pe Hristos si minunile lui în orice împrejurare si dacã în bunã parte ati reusit sã imprimati aceastã notã de fricã, Sfântul Consens Bisericesc, ati dorit ca si Vladimirestiul sã capituleze si sã devinã numitor comun.

Cred cã aceasta va fost intentia cã P.S. Teofil nu s-a sfiit sã ne scrie cã I.P.S. Patriarh, fiind un artist al Bisericii si având în fatã tabloul culorilor componente, a gãsit Vladimirestiul în culori prea vii si s-a hotãrât sã-l extompeze a nu iesi din comun, dar zadarnic încercati aceasta cãci cetatea Vladimiresti a fost ridicatã pe muntele Ortodoxiei noastre, nu de oameni, ci de Dumnezeu, iar culoarea aprinsã a vietii duhovnicesti de aici i-a dat-o Maica Domnului, Ocrotitoarea acestei Cetãti si-i pãstreazã focul Dumnezeirii lui Hristos, luat zilnic de toti si de toate din Sfântul Potir. Aceasta nu se poate extompa.

Oare nu v-ati gândit cp floarea Mânãstirii Vladimiresti este una din florile rãsãdite de Dumnezeu în Grãdina marii Ortodoxii si aceastã floare, chiar dacã e mai aprinsã, nu iese din ansamblu Grãdinii, ci dimpotrivã, prin rostul ei divers în manifestare, dar unic în har, se preamãreste Dumnezeu pe care l-am învãtat a fi "Unitate în Diversitate".

Cunosc încã de la cursurile de îndrumare misionarã, aceastã dorintã de extompare si de aducere la numitor comun, cãci P.S. Teoctist, pe atunci lector (1952), m-a oprit si sã-mi fac pravila cãlugãreascã între preotii de mir, de dragul de a nu iesi din "sobornicitate si Ortodoxie". Bine cã unul din preoti m-a prevenit încã din primele zile sã am grijã cã sunt dus la cursuri pentru dezduhovnicire si intrare în "numitor comun". La sfârsitul cursurilor, m-am convins cã acestea aduc preotii la numitor comun. îi actualizeazã, vrând-nevrând pe toti si îi scaldã în consensul slujirii la doi domni si încã mai mult Cezarului decât lui Dumnezeu. Mie mi-a prins bine cã înainte eram naiv si credeam cã aceste cursuri uniformizeazã cursul, dar nu cã au darul de a "estompa" viata duhovniceascã, acolo unde ea se aprinde pentru Hristos si pentru Maica Lui.

Veti zice poate cã suntem mândri. Una e mândria drãceascã si alta e mãrturisirea constientã deschisã în fata oricui. Noi vã înfruntãm si vã prihãnim, nu atât cã nu vedeti si cã nu propovãduiti, minunile lui Dumnezeu de aici, ci pentru sminteala si prihãnirea lor în fata credinciosilor, care le cred cu sfintenie.

Aveti insigne si dar de pãstor al Bisericii si propovãduitori ai minunilor lui Hristos, iatã cã în fata lumii, în mod oficial, le defãimati. Nu vã supãrati, dar vã întrebãm care sinodali au fost dupã Dumnezeu si au hotãrât dupã Duhul Sfânt, cei din 1938, care s-au supus poruncii Dumnezeesti primite de Maica Veronica, de a zidi aici Mânãstirea Maicii Domnului, conform vedeniei din 21 august 1939 - sau Sinodalii actuali care au hotãrât oarecum desfiintarea Mânãstirii? Am zis Sinodali, cãci pot gresi si se vede limpede cã actualii gresesc în hotãrâri, dar Sfântul Sinod nu poate gresi, cãci iatã, a prelungit revãrsarea si lucrarea Harului Duhului Sfânt si peste actualele hotãrâri si decizii. Duhul Sfânt opereazã si acum aici prin mântuirea sufletelor nestingherit, iar poporul care are antene mai curate pentru primirea tainelor lucrãrilor lui Dumnezeu, vine mai sporit în urma circularelor date. Crestinul evlavios, cu cât este oprit de la Dumnezeu, cu atât îl cautã mai mult.

Acest adevãr îl verificãm noi în urma opririlor proiectate de I.P.S. si P.S. Voastre cãci desfiintati Vladimirestiul, deci loviti în Dumnezeu.

Noi vã prihãnim în numele lui Dumnezeu si al poporului drept credincios, pentru cã prin faptele si dispozitiile I.P.S. Voastre v-ati fãcut unelte vrãjmasilor lui Dumnezeu. Ei se folosesc de I.P.S. Voastre pentru distrugerea credintei si dãrâmarea Bisericii din inima poporului nostru si pentru cã suntem mãdulare ale Bisericii, nu putem sã tãcem, ci mãrturisim deschis si înfruntãm pe toti, chiar si pe I.P.S. si P.S. Voastre, când vedem cã pãrãsiti constiinta de pãstor, care ar trebui sã privegheati neadormit pentru turmã si sã o apãrati în fata oricui si la nevoie sã vã puneti sufletul pentru oi, cã asa învatã Marele Pãstor - Hristos.

Oare cum sã nu vã prihãnim când prin hotãrârile luate asupra Mânãstirii noastre dovediti cu prisosintã cã v-ati fãcut, nu unealta lui Dumnezeu, care a poruncit si sustine acest asezãmânt ci unealta vrãjmasilor lui de la Minister sau de pretutindeni.

Stim cã ei v-au cerut sã dati acele ordine potrivnice lui Dumnezeu, dar nu trebuia sã-i ascultati. Veti zice poate cã a trebuit sã-i dati Cezarului ce-i al Cezarului. Nimic de zis, dar I.P.S. si P.S. Voastre ati depãsit acel citat, cãci ati dat si cele ale lui Dumnezeu tot Cezarului.

Singuri ati mãrturisit aceasta în mai multe rânduri, afirmând cu dare din umeri - ce sã fac dacã ãstia îmi cer?! Aceastã aservire reiese din afirmatia lui P.S. Valerian, care spunea cã decizia Patriarhului s-a emis din ratiune de stat. Mai limpede a mãrturisit acest fapt P.S. nostru Antim în fata delegatiei de cãlugãri de la Sihastru, cã veniserã în urma iertãrii totale sã rezolve cu un inspector de la Minister, care le cerea pãrãsirea Mânãstirii.

Preasfintia Sa deci, probabil, a garantat rãmânerea în Sihastru, nedumeriti, au întrebat: "P.S. Stãpâne, dacã P.S. Voastrã nu aveti putere în fata unui inspector de la Minister, atunci spuneti sã stim - cine conduce Biserica?" Iar P.S. Sa a rãspuns încet: "Statul, dar tãceti!..."

Iatã durerea mare si alarmarea noastrã pentru care strângem prin aceastã întâmpinare nu numai în numele Bisericii si a întregului popor drept credincios din care ne tragem si-n care avem împrãstiati pãrintii si strãmosii nostri.

Deci suntem numai mãdulare, alcãtuim un corp cu Biserica - Trupul Mistic al lui Hristos si nu putem sta nepãsãtori pentru cã membrele superioare capului vãzut, adicã membrii Sfântului Sinod nu slujesc numai capului Hristos - Domnul, ci slujesc la doi domni. De ce aceastã dublicitate? De ce aceastã aservire prin care ati târât întreaga Bisericã într-o atitudine de compromis, dându-i caracterul de "cãldicei" înaintea Domnului?

Veti încerca poate sã ziceti cã ati cãutat sã vâsliti cu vetreala "prudentei", uzând de zicala "pânã treci puntea, mai dai mâna si cu necuratul". Aceasta nu merge în ale credintei, ci mai bine sã dãm mâna cu moartea, pentru Hristos, cãci în aceastã privintã spune Domnul cã n-a venit sã aducã pace, ci sabie pe pãmânt adicã pentru mãrturisirea Lui se despart pãrintii de copii, cum e cazul nostru cu P.S. Voastre.

În aceste situatii, dublicitatea este egalã cu frica si frica este pãcatul si ea vãimeste pe pãstori si îi face sã fugã cu constiinta dintre oi. Factora cu lupii aduce risipirea oilor. Sau poate cum ne-ati afirmat în repetate rânduri nu vreti sã cedati scaunul ca sã nu-l ia unul ca Valerian Zaharia sau altul, cãci atunci Biserica s-ar duce de râpã!

Nu vã temeti de aceasta, cã Biserica este a lui Hristos si nici portile iadului nu o vor birui. Ar avea grijã Dumnezeu si decât aceastã stare de "cãldicel" e preferabilã cea rece, cã abia se simte mai tare tãiusul sabiei celor fiebinti pentru Hristos. Atunci nu cuvântul, ci sângele jertfei va preface toatã Biserica fierbinte. Doar stiti cã Biserica a triumfat înaintea Domnului si a fost fierbinte când s-a luptat cu recele.

Astfel, si acum Biserica decât sã dea sinodali si preoti credinciosi, aserviti împuternicitilor, inspectorilor, demnitarilor atei si altor vrãjmasi ai lui Dumnezeu din Stat, mai bine lãsati sã dea mucenici.

Biserica si Liturghia se înaltã pe oase de mucenici, nu pe constiinte de crestini compromisi. Mai bine cereti separarea Bisericii de Stat decât acest compromis. Aruncati-le argintii ca nu cumva iubirea lor sã vã aducã pierzarea sufletului I.P.S. Voastre si a turmei încredintatã, cãutati mai întâi Împãrãtia lui Dumnezeu si celelalte se vor adãuga si Înalt Preasfintiei Voastrã si Prea Sfintiilor Voastre de la Dumnezeu, prin poporul care îsi iubeste si îngrijeste pãstorul, când vede cã are grijã numai de mântuirea sufletului nu si de înrobirea lui.

Astfel, cum o duceti voi acum, încetul cu încetul, vã lepãdati de Împãrãtia lui Dumnezeu si rãmâneti slujitori ai Lui numai cu formele cele din afarã, precum povesteste Mântuitorul în vedenia Maicii Veronica de la 1 septembrie 1948, zicând: "Biserica si Monahismul va suferi, multi se vor lepãda, nu de cele trupesti, ci de Impãrãtia Mea!"

Poate nu le credeti, dar noi vi le scriem cu inimã curatã, iar stiutorul inimilor va vãdi la arãtare intentiile tuturor. Noi vã îndemnãm la mãrturisire. Iesiti si scoateti Biserica din "cãldicel". Au dreptul si copiii sã sfãtuiascã pe pãrinti întru ce e bine si plãcut lui Dumnezeu. Treziti-vã si nu mai dormiti cã lupii intrã în turmã!

De ce ati dat frânele din mânã si ati încredintat duhul cârjei duhului Întunericului acestui Veac desfrânat si fãrã Dumnezeu?

De ce vã lipsiti de atitudinea demnã de a mãrturisi pe Hristos în fata oricui?

De ce în loc sã vã puneti sufletul pentru I.P.S. si P.S. Voastre, faceti dimpotrivã, pe cei care cautã cât de cât sã-L mãrturiseascã pe Hristos si vor sã trãiascã numai dupã Dumnezeu îi caterisiti si îi excludeti?!

Cum putem noi sã tãcem când e vorba de Bisericã, Mama noastrã pe care, dupã ce singuri v-ati vândut constiinta, încercati sã o scoateti si pe ea la mezat? Si iatã cum: mânãstirea Sihastru, unde vietuitorii doreau sã ducã o viatã mai aproape de Dumnezeu si sã se împãrtãseascã mai des cu Hristos, cãruia s-au predat cu exclusivitate, a fost transferat de I.P.S. si P.S. Voastre prin Sinod, mentionându-se în referat de cãtre P.S. nostru Antim cã vietuitorii de la Vladimiresti au un drum de viatã misticã si relatând ca o bravurã cã au capturat câteva sticlute cu Hristos si-l închide în dosare în loc sã-L recomande împãrtãsirii zilnice prin Potir pentru a nu fi silit sã se refugieze de frica arhiereilor în sticlutele si tubusoarele celor care nu se pot lipsi de El.

Oare nu suntem de prihãnire pentru asemenea fapte?

Pentru Hristos si Biserica Sa vã înfruntãm si vã prihãnim. Pe I.P.S. Voastre care le patronati pe toate acestea, vã întrebãm cum ati patronat pe P.S. Antim, care, în urma unei judecãti nedrepte, a dat pe cãlugãrii de la Mânãstirea Sihastru pe mâna Procuraturii si a Militiei, închizându-i pe o vreme preventiv, dar acum condamnându-i pe toti la un an si jumãtate de puscãrie?

Cãlugãrii închisi din ordinul Episcopului, pentru cã n-au înteles sã renunte la împãrtãsirea cu Hristos si sã pãrãseascã Mânãstirea lor de metanie, unde si-au închinat viata Domnului. Cât de straniu sunã aceasta în constiinta tuturor! Ce va rãspunde P.S. Antim în fata Marelui Judecãtor pentru aceastã "dragoste de fii duhovnicesti" si mai ales ce rãspuns va da P.S. Sa lui Hristos, pentru cã în judecata deschisã de P.S. Sa s-au defãimat Sfintele Taine, batjocorindu-se de cãtre anchetatori?!

În fata lumii, care nu cunoaste adevãrul, ati discreditat si acest Asezãmânt si l-ati estompat, dar viata într-însul e mai aprinsã si Stiutorul inimilor va vãdi la arãtare.

Vã prihãnim apoi pentru cã ati patronat caterisirea si excluderea pãrintelui Iustin si a celor patru monahi de la Sâmbãta - Fãgãras, care la fel, s-au fãcut vinovati pentru "aprinderea de mãrturisire si împãrtãsire cu Hristos" a lor si a poporului închinãtor.

Ce rãspuns va da I.P.S. Nicolae Bãlan pentru cã, tulburat de mãrturisirea si împãrtãsirea prea deasã si colectivã, a pus la dispozitia securitãtii rusinea I.P.S. Sale, ca sã ridice cât mai repede din Mânãstire si sã închidã pe acesti rãi duhovnicesti cu I.P.S. Sale?

Dacã motivul este mai mult duhovnicesc bisericesc de ce a abuzat de dreptul de demnitar al Stelei R.P.R.?

Oare nu tot I.P.S. Sa a fost vesnicul propovãduitor al rãzboiului sfânt si aprigul slujitor al Crucii în companiile din Transnistria?! De ce se laudã cu steaua si o foloseste ca putere asupra fiilor? Oare este puterea arhieriei sale în Bisericã? Crucea lui Hristos ori Steaua Republicii?

Este bine sã precizeze I.P.S. Sa pentru care i-a conferit steaua cu drepturi în Stat si nicidecum în Bisericã sau în monahism!

Faptul acesta pe laturã Bisericeascã denotã iarãsi cã I.P.S. Nicolae Bãlan slujeste la doi domni si atunci sã nu se mire cã, cãlugãrii în cauzã nu au ascultat de I.P.S. Sa, ci direct de Hristos!

Vã înfruntãm apoi, în numele Bisericii pentru defãimarea si discreditarea publicã a maicilor noastre, pe care atât dumneavoastrã cât si alti ierarhi sinodali le-ati calomniat în fel si chip, uitând cã credinta noastrã si a miilor de credinciosi este cã Maica Veronica este un vas ales de Dumnezeu, care s-a învrednicit sã vadã fata lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a altor Sfinti, primind un mandat divin, o sfintire specialã de la Dumnezeu, prin care a chemat si a adus la sfintire, în sânul Bisericii noastre atâtea suflete.

De nu credeti nepãtrunsul elementelor mistice din lucrarea Maicii Veronica, ar fi trebuit sã credeti faptele lor. Cãci, simplu vorbind, de nu era de la Dumnezeu adevãrata chemare a Maicii Veronica, nici I.P.S. Voastre nu ati fi avut la ce veni de cinci ori la Vladimiresti si sã scrieti în Cartea de Aur: "În aceastã Mânãstire condusã cu atâta destoinicie de Maica staretã Veronica, nu sunt o podoabã numai zidurile, chiliile, Biserica ci toatã viata duhovniceascã a obstei celei vii este o podoabã a Monahismului Românesc. Înfloreste peste tot locul o gospodãrie deosebitã, dar înfloreste plinã de viatã duhovniceascã o obste monahiceascã închinatã Domnului Hristos, pe care noi o binecuvântãm, rugând pe Mântuitorul sã reverse aici toate darurile sale cele bogate, cu al Sãu Har si cu a Sa iubire de oameni!" (scris de Patriarh în Cartea de Aur a Mânãstirii Vladimiresti)

Oare când ati semnat ordinul de izolare a Mânãstirii Vladimiresti, nu v-a soptit la urechea dreaptã Duhul Sfânt: "Ai grijã cã te contrazici, cã altfel scrii în Cartea de Aur a Mânãstirii!"

Poate cã momentul politic v-a înfundat-o pe cea dreaptã si ati auzit mai stângaci cu cea stângã.

Iertati-mi sinceritatea, dar P.S. Voastrã ne-ati vorbit în gura mare la toatã lumea, noi vã soptim în scris numai I.P.S. Voastre.

Pentru noi Maica Veronica este o sfântã fiindcã prin rostul chemãrii sfintiei sale ne-am apropiat de Dumnezeu, ne-am aprins evlavia cãtre Maica Domnului, unii ne-am rupt de lume, altii s-au lãsat de patimi, o multime de cãminuri si-au cãpãtat prin rostul Mânãstirii întemeiate de Maica Veronica si nu numai unul sau doi, ci zeci, sute si mii în felul si rostul lor si-au înnoit sufletul.