†FIAT LUX!

"VERONIQUE, MISIONAR A TOUT GLOBUL" - declaratia sf�ntului P�rinte Papa Paul al II-lea

M�icuta Veronika, �mp�r�teasa de la R�s�rit - �ntr-o revelatie a lui Mihai Eminescu

LUI EMINESCU

Eminescu, geniu-origine din care creatu- s-a poezia,
Ne-a �nv�tat cum s� model�m �n noi vesnicia,
Si din a inimii t�cere, �ntr-un ascuns mister,
S� pl�m�dim �n noi aluaturi vii de cer...
Eminescu, geneza prin care, din veacuri s-au prelins
Sclipiri transpuse-n g�nduri, dintr-un ad�nc aprins
Si azi ne scrie versuri, ce din ad�ncuri-nalte
N�scute sunt din haruri, spre Viat� s� ne poarte,
El s-a creat odat� cu- al cerului str�fund
Din care a ales un �nteles profund,
Si d�inuit-a geniul iubirii sale-ad�nci
�mpodobit cu spinii durerilor de-atunci,
C�ci �ns� Viata firii, �n vers de poezie
S-a scris �n nemurire ca o lumina vie,
Si p�n� azi rostit� �n inimi se r�sfir�,
Cu un parfum divin ce-n d�inuiri se-nsir�,
C�ci, ce-ar fi poezia, lipsit� de-al s�u sens
Si goal� de suflarea prin care s-a ales?!
G�ndirea, alta stare nu poate s�-nteleag�,
C�ci e izvorul pe care Lumina i-o �ncheag�,
Iar spiritul de geniu, e ca si atunci prezent
Lucr�nd s� z�misleasc� esente permanent,
Si numai cel ce arde e-n stare a pricepe
Cum creator al jertfei, mereu se re�ncepe,
Si, fiecare vers, alt �nteles transpune
Menit ca din neanturi numele s�-i adune,
Iar Viata-i lic�reste �ntr-o eterna poezie
Prin care se releva �n timp, ca o solie!


Veronika, DORU, Narcisa

Opere, Mihai Eminescu - Vol. XV /pag. 805

VEDENIE CE AU VAZUT UN SCHIMNIC VARLAAM DE LA MANASTIREA SECULUI (*vremurilor) DIN MOLDOVA LA ANII DE LA ZIDIREA LUMEI 7329(*"Eu sunt Alfa, deci Inceputul si Omega",   Sfarsitul, adica Scaunul de Judecata), IAR DE LA INTRUPAREA MANTUITORULUI NOSTRU IS. CHR. 1821(locul de Judecata - Vladimiresti)
Apocalipsa si scaunul de judecat� v�zut de Eminescu.


" Cele 7 semne" - 12,1:
"Si s-a ar�tat din cer un semn mare, o femeie �nvesm�ntat� cu soarele si luna
era sub picioarele ei, si pe cap purta cununa din 12 stele."(Femeia este Veronika, stareta �ntregii planete sau Judec�tor; al c�rui scaun de judecat� se afl� la M�n�stirea Vladimiresti)
12.5:
"Si a n�scut (Femeia), un copil de parte b�rb�teasc� care avea s� p�storeasc� toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul fu r�pit (Domnul i se spunea, a stat mult timp la m�n�stirea Cocosu si la 1 septembrie 1996 a fost r�pit la Dumnezeu. Locul lui pentru eternitate se afl� acum la Vladimiresti) la Dumnezeu si la Tronul Lui".
12,6:2
"Iar femeia a fugit �n pustie (m�n�stirea Vladimiresti, locul mostenit de la p�rintii ei), unde are loc g�tit de Dumnezeu ca s� hr�neasc� pe ea o mie dou� sute saizeci de zile" (probabil o mie saizeci de zile de la r�pirea copilului de parte b�rb�teasc�).
Apocalipsa 1,5:
"Si de la Iisus Hristos Martorul cel credincios, cel dint�i n�scut din morti (Hristos este n�scut din morti nu �nviat din morti, �n acest contest Fiul Femeii n�scut din Apocalips 12,5 are sens.), si Domnul �mp�ratilor p�m�ntului care ne iubeste si ne-a dezlegat pe noi din p�catele noastre, prin s�ngele S�u."
VEDENIE CE AU V�ZUT UN SCHIMNIC VARLAAM (EMINESCU) DE LA M�N�STIREA SECULUI (M�N�STIREA VREMURILOR) DIN MOLDOVA LA ANII DE LA ZIDIREA LUMEI 7329, IAR DE LA �NTRUPAREA M�NTUITORULUI NOSTRU (TIMPUL SI TOT CE ESTE SUB SOARE ESTE JUDECAT DE FEMEIA DIN APOCALIPS �NVESM�NTAT� CU SOARELE SI LUNA-12,1) IS.CHR. 1821(1821 ESTE SCAUNUL SI LOCUL DE JUDECAT� AL FEMEII DIN APOCALIPS-12,1; ADIC� VLADIMIRESTI SAU REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU. ISTORIA ROM�NIEI MODERNE �NCEPE CU ANUL 1821.)
Varlaam, zmerit c�lug�r si p�catos muritori,
Cu metania la Secul de demult petrec�tori,
Scriu vedenia pre care Domnul mi-au descoperit,
C�nd, cuprins de �ntristare, sufletul meu cel uimit,
5 L�s�nd l�casul cel putred, st�rvul meu cel puturos,
Gol de patimi mincinoase si curat si luminos,
C�tr� p�rintele vecinic, c�tr� al mieu ziditori,
S-au �nnalsat s� asculte al s�u glas nemuritori,
S-au �nn�ltat ca s� vaz� adev�rul cel curat,
10 Pentru care pustiirea t�rii noastre s-au t�mplat.
C�nd o hoard� tic�loas� a grecilor (aici este simbolic, toti tr�d�torii, hotii, turn�torii, de neam si tar� sunt blestemati ) bl�st�mati
R�t�cind prin munti si pesteri, (acesti tr�d�tori r�t�cesc pe la cancelariile lumii acesteia, care nu sunt altceva dec�t niste haznale ale p�m�ntului) goli, flam�nzi (foamea de putere pam�nteasc�) si �ns�tati,
T�r�ia nenorocirea ce pe d�nsii �i v�na,
�n tot locul, unde capul tic�losii �si pleca,
15 C�nd acestia, cu totul v�z�ndu-se-ncungiurati
Si de urgia cereasc� si de turci �mpresurati Au n�v�lit ca s� afle, pr�d�torii, ad�post
�n mon�stirile sfinte si sub zidiul lor cel prost;
20 Si au tras asupra-si oastea turcilor r�spl�titori; (cei care L-au condamnat pe Hristos la r�stignire acum 2000 ani si-L condamn� �n orice moment pe Fiul Luminii �n continuare)
C�nd turcii ca s� st�rpeasc� r�ul cel �nveninat,
Din mirenesti si din sfinte nimica nu au crutat;
C�nd au hot�r�t stricarea l�casului celui sf�nt
Sub a c�ruia zdrobire hotii au aflat morm�nt;
25 C�nd am v�zut cum c� turcii monastirea au �ncins
Si cu foc si cu v�paie cele sfinte au cuprins; (aici este descris felul �n care episcopi, patriarhi, c�lug�ri si mireni vor s� desfiinteze si s� ponegreze m�n�stirea Vladimiresti si mai ales locul �n care se afl� Scaunul de Judecat� al Soarelui Dreptatii, care este Hristos)
C�nd para si cu strigarea a furilor celor fripti (�i frige pe furii de cele sfinte,Lumina care se arata oamenilor din zona Vladimirestilor )
Se suia cu repegiune p�n' la nourii cerniti,
O jale, o sl�biciune, o g�ndire m-au cuprins
30 Si a mele simtiri toate �ntru mine s-au �nchis.(si dumneavoastra, dragii nostri cititori, trebuie s� vi se descopere g�ndirii domniilor voastre, aceast� vedenie care nu este altceva dec�t judecata neamului omenesc, f�cut� de Soarele Drept�tii-Hristos.) Un tr�snet de tun, prea groaznic, (acest moment este foarte aproape, fiti preg�titi si deschideti-v� ochii mintii, a venit si r�ndul lui Hristos s� fie furul de la miezul noptii, dac� sunteti preg�titi �l veti vedea si-L veti invita la masa si �n casa voastr�) �n uimire m-au adus
Si simtirea omeneasc� si vederea mi-au apus
Si �ntr-aceast� uimire privii cele ce-oi s� scriu
Pe care *** trup sau afar� de m-am v�zut nu o stiu.
35 Un nour des deodat�, foarte gros si-ntunecat
Pogor�ndu-se din ceruri, pe mine m-au ridicat
Si-nalt�ndu-m� �n slav�, am auzit pre p�m�nt
Un clocot, ca c�nd muntii deodat� s-au ponorit.
Strig�ri, pl�ngeri si suspinuri preste tot locul auzeam
40 Si �n toata tara noastr� (planeta P�m�nt) numai bejanii vedeam;
Grecii,(hotii de orice fel, fariseii si c�rturarii) turcii si t�lharii pretutindene pr�da
Si norodul, l�comiei (patroni, bancheri, atei, comunisti, francmasoni si alte societ�ti secrete si oculte) jalnic� jertfa se da,
F�r� p�stori, f�r� c�rm�; de groaz�, spaim�, cuprins,
De r�pstire �n tot locul, de fier si de foc �nvins,
45 L�s�nd tristele l�casuri �ntru cei care �i pr�da
B�rbatul pe-a sa sotie, (divorturi) maica pre fiu lep�da; (pruncucidere)
Si cum putea, goli s�racii, de toate a lor lipsiti,
�i vedeam prin munti, prin pesteri si prin codrii r�t�citi, (cancelarii europeni)
Si cu c�t se m�ntuise, de eteristi (Cei care taie capul oamenilor, �n francmasonerie se numeste decuparea capului de trup, prin sp�nzurare. Iuda s-a sp�nzurat) neluat,
50 Ce r�zboiul pentru lege numai crestini au pr�dat,
Acelea, prin carantine, le vindea, le cheltuia,
Si altor crestini cinovnici de sil� le d�ruia.
Cu c�t �ns� de la lume c�tr� ceri m� �nn�ltam,
Privelistea cea duioas� din vedere o sc�pam;
55 Si-n sf�rsit, cu dep�rtarea, nimica nu mai vedeam
Dec�t numai clocot mare si ne-nteles auzeam.
Dar si acest huiet strasnic �n tropot s-au pref�cut
Si-napoia mea deodat� v�zui o sfer� de lut
Care avea ochi si gur� si urechi de auzit
60 Dar �n care niciodat� priceperea n-au lucit.
Dup� d�nsa o multime de noroade alerga
Si r�spl�tirea din ceriuri �mpotriva ei striga.(Ap. 15,6: " Si au iesit din templu cei sapte �ngeri cu sapte peceti, �mbr�cati cu vesminte de in curat luminos, si �ncinsi pe la piept cu cing�tori de aur." 15,8:" Iar templul se umplu cu fum din slava lui Dumnezeu si din puterea Lui, si nimeni nu putea s� intre �n templu p�n� se vor sf�rsi
cele sapte urgii ale celor sapte �ngeri")
Un lucru de foc cu fulger pe acest ghem �l gonea,
Si spaima si turb�ciunea �n ochii lui se vedea. [Ap. 16,8:" Si al patrulea �nger a v�rsat cupa lui �n soare si i s-a dat s� dogoreasc� pe oameni cu focul lui".Ap. 16,9:" Si oamenii au fost dogor�ti cu mare arsit� - adev�rul �i arde pe oameni afl�nd c� scaunul de judecat� e hot�r�t de la �nceputul lumii la Vladimiresti, iar furii de cele sfinte ponegresc si hulesc numele alesei - si au hulit numele lui Dumnezeu care are putere peste urgiile acestea si nu s-au poc�it ca s�-I dea slav�. �n acest ultim ceas hulitorii continu� s� m�rs�luiasc� �mpotriva lui Dumnezeu; ei nu stiu c� �i asteapt� urm�torul capitol 16,10: "Si al cincilea �nger a v�rsat cupa lui pe scaunul fiarei (scaune episcopale, patriarhale, prezidentiale, ministeriale si imperial lumesti), si �n �mp�r�tia ei s-a f�cut �ntuneric si oamenii �si muscau limbile de durere". Ap.16,11: "Si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si a bubelor lor (trufia, l�comia, prostia, ignoranta, m�ndria si orgoliul, acestea sunt bubele) dar de faptele lor nu s-au poc�it".]
65 Nu mergea pe cale dreapt�, ci pururea suv�it
�n tot locul de noroade si de fulgere gonit.
�n sf�rsit aceast� gloat� ajung�nd m�-npresur�
Si acolo cu multimea si pe mine m� t�r�.
Ah! ce groaznic� strigare, ah ce huiet �ncumplit!
70 Ce n�val� fioroas�, ce tip�t si ce scr�snit.[Ap.16,2: "Si al saselea �nger a v�rsat cupa lui �n r�ul cel mare Eufrat (�nv�t�turile si legile p�m�ntesti) si apele lui au secat ca s� fie g�tit� calea �mp�ratilor de la R�s�ritul Soarelui (filozofia Divin�, adic� filozofia lui Hristos care a spus: "EU SUNT CALEA ADEV�RUL SI VIATA", El este filozofia luminii)]
Tineri, b�tr�ni si maice, prunci, v�duvi, s�raci, bogati,
Toti alearg� �ntru una, toti cu hula �ntrarmati.
Toti, toti striga r�zbunare, toti cereau ne�ncetat
R�spl�tire si os�nd� peste botul bl�st�mat.(botul bl�st�mat, sunt patriarhii, episcopii, c�lug�rii, mirenii sau alte societ�ti oculte care denigreaz� Vladimirestiul)
75 Dar din zgomotul cel mare o t�cere se f�cu
Si aerul �n v�paie deodat� se pref�cu,
Si, prin tr�snete, prin fulger, cerurile s-au deschis (Este momentul, �n care Dumnezeu �si va ar�ta toata slava si puterea lui �n locul ce se numeste Vladimiresti, ales de la �ntemeierea acestei lumi. Credem c� asemenea locuri alese de Dumnezeu, se mai afl� pe suprafata planetei)
Care iar cu huiet groasnic, primindu-ne, sau �nchis.
Un r�u de foc dintre nouri se rev�rsa clocotind
80 Si valuri tocmai ca muntii se-nchipuia sc�nteind,
Acolo se zice iadul, loc gresitilor g�tit,
Si acelor ce, �n prad�, turma lor au p�r�sit.
Acolo este comoara tr�snetului arz�tori
Si de acolo se porneste fulgerul detun�tori (toti cei care m�rturisesc despre minunile si vedeniile Vladimirestiului)
85 A valurilor lovire �n vuietul de auzeam
Si sc�nteile lor, focul, cari prin nouri priveam-
R�ul este elementul focului �nc�lzitori
S-a v�nz�torilor t�rii l�casul os�nditori.
�ntre valuri o multime de p�c�tosi �nnota
90 Si cu stradanie vecinic r�suflare c�uta
Dar aceasta de la d�nsii zbura pururea usor
Insufl�du-li simtire, n�dejde numai si dor.
O namil�-nfricosat� dintr-acel r�u se ivi
Si botul de lut deodat� cu str�snicie sorbi
95 Si cu un glas ca de vifor c�tr� norod au strigat
"Veniti s� vedeti os�nda acesti bot de p�cat!"
Dup� aceasta cutremur foarte mare s-au f�cut
Si acele locuri strasnici �ntr-alt chip s-au pref�cut,
C�t nici r�u de foc, nici fiar�, nici nour a mai r�mas,
100 Nici fulger pe cer, nici tr�snet, nici acel de vifor glas
Nu s-au auzit cu totul, ci liniste s-au f�cut
Si o alt� lume nou� deodat� am v�zut."

Cap [itolul] al doilea
Apocalips XVI, 17: "Si al saptelea �nger a v�rsat cupa lui �n v�zduh si glas mare a
iesit din templul cerului, de la tron, strig�nd: S-a f�cut! "
Cap. XVII, 1: "Si a venit unul dintre cei sapte �ngeri care avea cele sapte cupe si a gr�it c�tre mine, zicind: "Vino s�-ti ar�t judecata desfr�natei celei mari care sade pe ape multe ( desfr�nata cea mare este ideologia nedrept�tii, a furtului si minciunii, ura,
sarpele, poporul necredincios, mincinos si f�tarnic, fariseii si c�rturarii, �ntinarea,
lasitatea, falsitatea, rapacitatea, c�derea, �ntunericul cel mai dinafar�, curva curvelor,
desfr�nata cea mare, lupul sau <p�storii> �n piei de oaie rosie sau alte culori care umbl� �n �ntuneric si caut� s� sf�sie oile lui Hristos, adev�ratul P�stor).

Ne-am aflat pe un ses verde, cu copaci �mpodobit
Si de r�uri linistite �n multe laturi stropit.
105 Cu crini, mersin�, aloe, cu trandafiri sem�nat
Cu garofe de ostroave c�mpul era pres�rat.
Mireasma cea mai pl�cut� acolo se mirosea
Si v�zduhul cel mai dulce acolo ne-nsufletea,
Se p�rea cum c� simtirea din noi s-au �nviosat
110 Dup-at�ta groz�vie ce-nnainte au cercat;
Si viindu-ne �n sine, unde ne-afl�m �ntrebam
Necunosc�nd noi p�m�ntul priste carele �mblam.
Acolo e curte mare si lucrat� minunat
�nainte-ne deodat� ni s-au si �nf�tosat
115 Frumus�tile din afar� ale acestui palat,
Vrednice de a se scrie, precum si de l�udat,
Le las neprescrise toate, nu doar pentru vrun n�caz,
Ci pentru c� �n vedenii ele nu au loc, nici haz;
Dar, ce-am v�zut �nl�untru, am porunc� s� le scriu
120 Tocmai cum s-au f�cut toate, cum au fost si cum le stiu. [Aici e descrierea locului de Judecat�; "Apocalips 20, 4: "Si am v�zut tronuri si celor ce sedea pe ele li s-a dat s� fac� Judecat�. Si am v�zut sufletele celor t�iati pentru m�rturia lui Iisus si pentru cuv�ntul lui Dumnezeu care nu s-au �nchinat fiarei ( sunt preotii sfinti care au slujit �n duh si adev�r, toti cei care au fost �nchisi, b�tuti, persecutati, prigoniti pentru dreptate si adev�r) nici chipul ei si nu au primit semnul ei pe fruntea si pe m�na lor, si ei au �nviat si au �mp�r�tit cu Hristos mii de ani" - Judecata particular�.
Cap. 2O, 6: "Fericit si sf�nt este cel ce are parte de �nvierea cea dint�i (fie femeie fie b�rbat), PESTE ACESTIA MOARTEA CEA DE-A DOUA NU ARE PUTERE, CI VOR FI PREOTI AI LUI DUMNEZEU SI AI LUI HRISTOS SI VOR �MP�R�TI CU EL MII DE ANI".
Cap. 21,9: "Si a venit unul din cei sapte �ngeri care avea cele sapte cupe pline cu cele din urm� sapte pedepse si a gr�it c�tre mine zic�nd: VINO S�-TI ARAT PE MIREASA, FEMEIA MIELULUI".
Cap. 21,11: "Av�nd slava lui Dumnezeu, lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare pret, ca piatra de iapsis, limpede cum e cristalul" (Eminescu �n aceast� descriere, practic este r�pit si el ca Ioan Evanghelistul si are viziunea locului de Judecat� si a implinirii Judec�tii; Eminescu a descris frumusetea locului de Judecat� care se afl� pe locul sf�nt la Vladimiresti; mireasma, v�zduhul, simtirea este starea sublim�, atmosfera dumnezeiasc� ce o simt cei care calc� pe acest loc si p�trund tainele dumnezeiesti ale Vladimirestiului prin prezenta CELEI ALESE DE CER, �MP�R�TEASA DE LA R�S�RIT, aceasta fiind M�ICUTA VERONIKA, iar cei vrednici si curati �i simt sfintenia dincolo de ceea ce se vede ca exterior).

Necredinciosii vor zice, c� sunt poate iscodire
Dar pe d�nsii �i asteapt� schingiuiri f�r� contenire;
Tic�losii, tic�losii! n-au v�zut r�ul de foc,
Nu stiu munca ce-i asteapt� si a lor durelnic loc!
125 N-au v�zut pentru b�rfele ce schingi groasnic e g�tit
C�ci ar �nghiti atuncia veninul cel otr�vit,
Si n-ar mai b�rfi s�racii, precum sunt obicinuiti
�mpotriva celor sfinte si a celor ce-s sfintiti ( aici Eminescu descrie prigoana si pe cei ce o b�rfesc, o denigreaz� si o subestimeaz� pe �mp�r�teasa de la R�s�rit, M�icuta Veronika si pedeapsa ce va s� vie peste ei)
Dar nici trebuie s-asculte hula lor un �ntelept,
130 Ci s� cread� cumc� toate c�te-s scrise sunt si drept.(este vorba de acei �ntelepti care nu apleac� urechea b�rfelor nici nu se las� influentati de cei ce prigonesc acest loc sf�nt de la Vladimiresti)
Acolo era o sal� larg� si f�r� sf�rsit
Si �n mijloc, un jilt mare, foarte, foarte-mpodobit,
El era -n chip de luceaf�r foarte iscusit lucrat
Si cu mii de milioane de raze �nf�surat
Apocalips, cap. XII, 1: "Si s-a ar�tat din Cer un semn mare, o femeie �nvesm�ntat� cu soarele si cu luna, era sub picioarele ei luna si pe cap purta cunun� din 12 stele". Prin darul si harul cu care a venit de la Tat�l Ceresc, M�icuta Veronika e clar c� ne ofer� �n �ntregimea sa pe Cel ce spune: EU SUNT ALFA SI OMEGA - CEL DINT�I SI CEL DE PE URM�- STEAUA LUMINOAS� A DIMINETII si ne aduce �n ipostazul s� tr�im �mpreun� cu ea �nceputul celui de-al doilea ciclu al interventiei divine pe P�m�nt, care este ilustrat de strig�te de biruint�: "S� ne bucur�m si s� ne veselim si s�-i d�m slav� c� a sosit nunta MIELULUI! Si Femeia Lui s-a g�sit" (Apocalips XIX,7) iar �ngerul ne spune �n continuare: "Ferice de cei chemati la CINA DE NUNT� A MIELULUI". Invitati la aceast� NUNTA sunt cei ce constituie turma unicului P�STOR ce a biruit - HRISTOS- trec�nd cu bine.
135 Un soare sedea deasupra, ca (si) un cui pironit"
Luna si alte planete �mprejur sta umilit;
De-a dreapta sedea un �nger, cump�n� mare tiind,
Si den astr�nga un altul cu o sabie lucind; (Datorit� SOARELUI DREPT�TII care este Hristos, care este unul si acelasi cu �MP�R�TEASA DE LA R�S�RIT, Dumnezeu ne ofer� o alt� form� de cunoastere: FILOZOFIA DREPT�TII, ORDINII SI ADEV�RULUI, �ntr-un cuv�nt IUBIREA. Prin M�icuta Veronika, si datorit� ei, neamul rom�nesc, va ajunge poporul cel dreptcredincios, sincer, curat; va avea curajul s� �nfrunte lasitatea, s� descopere falsitatea prin d�ruire s� �nfrunte rapacitatea, prin urcus, s� �nfrunte c�derea din haos, prin lumin�; va distruge �ntunericul, d�ruind oamenilor si �ntregului neam omenesc adev�ratul Ierusalim si Sion care va judeca desfr�nata cea mare si Babilonul si va descoperi lumii �ntregi pe adev�ratul P�STOR care este Hristos, nu lupi care umbl� �mbr�cati �n piei de oaie rosie sau alte culori vremelnice si caut� s� sf�sie la orice colt oitele lui Hristos.
Ca s� nu avem alte interpret�ri, IERUSALIMUL este FECIOARA, POPORUL CARE A PRIMIT �NV�T�TURA DIVIN� SI APLIC�NDU-O, A REALIZAT MARILE VIRTUTI MORALE, este MIREASA adic� poporul care a primit podoabele si pietrele scumpe, aurul l�murit �n foc al unei culturi nationale, este MIREASA primit� �n C�MARA NUNTII CERESCULUI MIRE, este FEMEIA care tr�ieste �nv�t�tura lui Hristos si �n durere naste un prunc ce va creste si se va maturiza, jertfindu-se pentru filozofia lui Hristos. SIONUL este elita g�nditorilor care scormonesc zi si noapte, ratiunile divine, care fac ca totul s� miste, s� progreseze si s� se des�v�rseasc�. Este elita celor care mediteaz�, contempl� ratiunile ascunse ale universului material si spiritual si c�nt� �ntr-o celest� polifonie. Este elita celor lucizi, clarvizionari, care tin�nd seama de trecut, ancoreaz� puternic �n prezent spre a descifra �n extaz cele ce trebuie �mplinite a se realiza unitatea �n g�nd si fapt� a �ntregului P�m�nt.)
Pre scaun sedea o Doamn� prea m�reat� si cu chip,
140 Moldoveneste-mbr�cat�, cu straie de sal si sip,
Dar �ns� de moda veche cu benisul cu cobur,
Am�ndou� cu feti albe si bl�nite cu samur
Iar tanelele mai late de cum le purta la Iesi ( pentru c� locul sf�nt al Vladimirestiului unde se afl� Imp�r�teasa de la R�s�rit nu este �n nordul Moldovei, la Iasi, ci �n sudul Moldovei)
Si samurii de Iacutca negri, manunti si alesi.
145 Intr�nd am picat cu totii cu fetele la p�m�nt
Inteleg�nd c-a Drept�tii acolo-i scaunul sf�nt.
-"Sculati! Eu cunosc pricina pentru care ati venit
150 La scaunul slavei mele, cel de veacuri �nt�rit;
Moldoveni, munteni si altii, dreptatea voastr� o stiu
�n isvodul nemurirei am poruncit de o scriu,
Acolo va sta �n veacuri, mila pentru voi solind,
Si pr�d�torilor munca si hula pricinuind.
155 Adev�rul nu se poate ca s�-l ascund� �n veci,
El se desleag� si scap� din orice noduri si clenci,
Dar pentru acum deodat� iat� veti fi mult�miti
Ca s� aduc� de fat� vinovatii cei p�r�ti."


CAP [ITOLUL] AL TREILEA
O minune necuprins� de g�ndul cel omenesc!
160 Iat� c� venir� fiara, de care v� pomenesc,
Si cu bale multe foarte bor�r� botul de lut
Care se p�rea c� este acum surd si chiar si mut.
Atuncea Doamna strigar� chiar c�tr� mine curat:
"Varlaam s� scrie toate �n stihuri si-adev�rat,
165 C�te-ai v�zut p�n-aice si c�te vei mai vedea,
C-or s� se plineasc� toate la vremea ce s-a c�dea.
Vin cu b�tul si-l loveste pe mutul cel p�ng�rit,
Pentru ca s� se disfac� din ceea ce-i �mpietrit.
L-am lovit si, o, minune ! o, lucru �nfricosat!
170 V�zui un Domn deodat� din bot c� s-au dizb�rnat:
Om t�n�r p�rea �n vr�st�, la stat si la chip frumos,
Dar se cunostea din fat� c�-i viclean si mincinos.
Pe acest Domn niciodat� aievea nu l-am v�zut
Dec�t numai c�nd iesir� din botul acel de lut;
175 Dar credeti frati de scriptur�, c� de-as sti a zugr�vi
L�s�nd �nchipui �ntocmai, ca si cum este, f�r-a gresi.
L�s�nd chipul de o parte el a iesit �mbr�cat
Cu podoaba cea domneasc� si �n samur �ng�mfat,
Cabanita de de-asupra era toat� de samur
180 Dedesupt de aceeasi blan� gibea alb� de buhur;
�n cap avea gugiuman� tot de samur si alesi
Negri, potriviti de-o ap�, m�runtei la p�r si desi
Dintr-o sivaie de Hendii cu fir avea antereu,
Era �ncins c-un sal negru, foarte frumos, scump si greu.
185 Dar hainele-acestea scunpe si blanele de samur
S�nt dovezi de desfr�nare si dovezi de-apuc�turi;
Iesind din bot, el �ndat� la Doamna s-au �nchinat
Si-naimtea ei, cu fric�, Domnul acesta au stat.
Doamna i-a zis ca s� spuie ce pricin� l-au silit,
190 De au l�sat tara-n prad� si cu grecii s-au unit.
El au �nceput b�rfele de partid-a �nsira
Voind oarecum ce-acele pe sine a se-ndrepta;
Dar cu pilda unui printip din Sfiezia Bernardot
Norodul �nt�mpin�ndu-l, l-au si amutit de tot.
195 Atunci Doamna c-o m�nie care nu-i de povestit
Falang�, falang�-ndat� s� aduc-au poruncit,
"Asa, de voie, nu spune acest c�ine pref�cut,
Ci de-l voi bate la talpe, iar nu la roat� sau cnut,
El va si tr�i s-a spune c�te s-a spune c�te le stie curat
200 Ca Spilberg la voi nu este, ci bateti pe vinovat,
Si dobrosuri mincinoase nu v� truditi a lua,
Liman viclenilor lotri si chip v�dit de-a sc�pa,
Ci b�t�ndu-i la t�lpi bine a lor vin� ei o spun
Si, dup� fapt�, pedepsei, t�lharii toti se supun."
205 Vorba bine nu sf�rsise si falanga au sosit,
El �ngenuchie la Doamna, dar' �ndat� l-au smucit
Si t�r�ndu-l, �l �ntinse acolo pe un covor,
�l discultar� de mestii si de coltuni binisor,
Si asa, cu toti samurii, cum se afla �ng�mfat,
210 Vod� se v�zu deodat� �n falang� sp�nzurat,
Si a sale domnesti talpe, c�t de fragede si moi,
C�t de gingase si albe, evghenist� si de soi
Sta g�tite spre b�taie si doi slujbasi astepta
Cu toiegile �n m�n� gata a le m�sura,
215 Iar M�ria Sa pre spate si �n samur r�sturnat
Cu picioarele-n falang� se ruga ne�ncetat;
Dar �n z�dar au fost toate c� soarte nu l-au trecut,
Ci a-l bate cu toiege pre talpe au �nceput.
Ah! ce lucru strasnic foarte acolo s-au prilejit,
220 Pe un Domn la t�lpi s�-l bat�, lucru nu s-au auzit,
Dar cu toate-acestea iat� c� se poate, s-au putut,
Pre scurt aceast� t�mplare cu ochii miei am v�zut,
Cu toate c�-mi spunea unul, om, se p�rea �nv�tat,
C-a fi b�tut la falang� si pe Domnul Ipsilant,
225 Precum si pe altii �nc� dintre Domni si veziri tari
Acolo �i muncesc strasnic, fie m�car c�t de mari,
Si c�ci naintea drept�tii oamenii nu-s os�biti,
S�nt judecati dup� fapte, iar nu dup� neam si spiti
C� se d� la multi si schingiuri, fie m�car �mp�rat,
230 P�rtinire si dvoreanstf� acolo n-au �nv�tat.
�ntr-aceast� vreme �ns�, toiegitul tot urma,
Si Vod�, cu suflet mare, hot�r�se a r�bda,
C� nu-i era de b�taie, c�tu-i era de afront
Priivindu-se pe sine def�imat �n asa pont
235 �l �ntreba ca s� spuie pricina ce l-au silit
De s-au f�cut hain Portii si cu hotii s-au unit;
El �ns� scr�snea cu dintii si cu ochiul �ncruntat,
Cu s�lbatec� t�cere, cu r�bdare de mierat
Def�ima tooat� durerea ce pe talpe suferea
240 Si, �ntr-adev�r, pricina, a m�rturisi nu vrea.
Doamna �ns� cu m�nie striga s�-i deie la t�lpi,
C�-i spune, zicea lui Vod�, m�car s� plesnesti, s� cr�pi,
�ncep�nd dar si slujbasii a trage mai �ndesat,
T�lpile pe multe locuri i-au plesnit si au cr�pat.
245 Un gligan din muntii Dornei, de lance fiind r�nit,
Aspum�nd de turb�ciune si de cotei h�ituit
Nu se pare mai s�lbatec, desi gata a cicni
Dec�t Vod� c�nd v�zur� s�ngele s�u a t�sni;
C�nd v�zur� cumc� curge pintre degete �n jos,
250 Cumc�-i roseste samurul cel mai negru si frumos,
C�nd �ncepu s�-l stropeasc� si pe d�nsul pe obraz,
Atunci sufletul �n fine se cl�tir� cu n�caz
Si dorea mai bine moartea, dec�t s� fie silit
Ca s� spuie adev�rul de r�bdare p�r�sit.
255 Dar vai! moartea nu soseste c�ndu-i omul �n necaz
Dec�t numai c�nd de d�nsa, s-a g�ndi nu face haz.
Asadar cu toiegitul tot �n sporire merg�nd
Si Vod� de la o vreme a r�bda nemaiput�nd
�ncepur� a se zbate, a sc�pa v�it�turi,
260 A se zg�rci, a se-ntinde, a se v�rcoli-n samuri,
A ridica �n coate, a se zbuciuma cumplit,
A se s�lta spre falang� s-a se ruga umilit:
"Ah! m� rog st�p�n� Doamn�"- �l auzir�m strig�nd.
�necat de suspinare si chiar cu lacrimi pl�ng�nd-
265 "M� rog las�-m�, c-oi spune toate c�te le stiu drept,
C� s-au sf�rsit si r�bdarea si sufletul meu din piept,
Voi spune, voi spune toate, a t�g�dui nu pot,
Ah! amar talpile mele, las�-m� c-oi spune tot."
�ncet�nd dar de a-l bate tot �l tinea sp�nzurat
270 De picioare cu falanga, si Vod�, st�nd r�sturnat
Au �nceput ca s� spuie, oht�nd �ns� prea ades
Ca aceste urm�toare, ce, pre scurt, eu am ales
"C� socrul meu -zicea Vod�- Ioan Vod� Caragea,
Fiind dintr-aceast� bont� pe c�ti putea �i tr�gea
275 La ceata ce-i zice sf�nt�, dar �nchegat� din hoti
Din pr�d�torii de sfinte, din lotri si din netoti,
C� acela, �ntr-o vreme, a �ncepe lucrul vr�nd,
Iar pe Kallimach �n v�rs� a-l �ncurca neput�nd,
Cum si socrul Domniei viind acum sore sf�rsit
280 Au hot�r�t ca s� fug�, cum se stie c-au fugit;
De aceast� hot�r�re eu fiind �nstiintat,
C�tre prea �nalta Poart� fuga lui am ar�tat;
Una, s� scap de urgie si alta cu mestesug,
285 Ca s� pot s� c�stig lesne Domnia care-o doream
Si pe care pentru altul cu-a socrului bani soleam.
Am domnit mai dup� vreme, dar sume grele am dat,
Si pentru tactul Domniei cu bani m-am �mprumutat
Viind dar eu la Moldova si fiind vechi eterist
290 Am silit de am tras la mine pe Necolai Roset vist
Iar acela si pe altii �n urm� au �nh�itat,
Prilej socotind prielnic de r�pit si de pr�dat.
La Tarigrad iar l�sasem pentru trebile domnesti
Pe frate-meu cel mai mare de la care luam vesti,
295 Si pururea-i poruncisem s� cate a �nsela,
S� ieie de la oricine orice va putea lua,
Si s� stea gata s� fug� �n minuntul hot�r�t
C�nd a simti c� la Poart� lucrul s-au amirosit.
F�c�nd dar o socoteal� asa de-asupra curat
300 Trei milioane s� punem d�torii �n Tarigrad.
Sapte iar�si, ce din tar�, cum am putut, le-am r�pit
F�r� de poclonul t�rii ce la Poart� n-am pl�tit
Si f�r� banii ce-n tar�, �n Moldova, s�nt d�tori,
Pe zaherele, pe lemne, la blanari, la croitori;
305 Mai zi vro trei milioane, ce fratii au furat,
Unul aici �n Moldova si altul la Tarigrad,
�ndat� iese pricina, ce pre mine m-au silit
�n saica cea t�lh�reasc� cu grecii de m-am suit.
S�nt vinovat si la moarte; Sutului din Bucuresti
310 Care, nevoind s� intre �n c�ile t�lh�resti,
Am pl�tit s�-l otr�veasc�, precum l-am si otr�vit,
Av�nd �mpotriv�-i pism� �nc� de c�nd au domnit."
Prea �n�ltatul Domn �nc� de usturime p�truns
Spre-a nu l�sa povestire de lipsuri ceva prepus,
315 Ca prin b�t�i s� �nceap� da isnov a-l �ntreba,
Lucru care, cum se vede, �ncepuse-a-l dezgusta,
Au ar�tat si izvorul al acestii t�lh�rii,
Ce-o cinstise cu numirea prea sfintitei Eterii,
Cum si n�dejdile oarbe, cu care i-au �selat
320 Cei ce c�rmuia lucrarea, ce �nsusi au �nchegat.
Dar acelea fiind toate str�ine vinov�tii
Doamna mi-au zis :"Varlaame! acestea s� nu le scrii!"
Si pe Vod� s�-l sloboad� din falang-au poruncit
Si s�-l t�rasc� deoparte ca pre un les, �mputit."

Cap (itolul) al patrulea
325 Atunci �ngerul de-a st�nga, sabia putin cl�tind,
Cu un rost foarte s�lbatic striga la mine gr�ind:
"Fiul omului! g�rbeste, sfarm� botul cel de lut,
Pas' de rumpe leg�tura p�catului de demult".
Acest glas asa de strasnic cu totul m-au sp�im�ntat
330 Si s�ngele, si simtirea �n mine au �nghetat.
Dar �ngerul din a dreapta cu rost ceva mai d�mol:
"Mergi, c� ti-i dat - el �mi zice - s� ar�ti p�catul gol,
Mergi si calc� si zdrobeste botul acest bl�st�mat,
�ntru care sumetia si p�catul �i legat".
335 Merg�nd dar, dup� porunc�, botul f�r�me f�cui,
Si gadine o multime a se-nchipui v�zui
Un pantir, un tigru groaznic, un maimutoi, un bursuc,
O leoaic� �ncordat� si cu t�ncii lor buluc,
Se aleas� de o parte din multimea ce-au iesit,
340 Din zdrobirile f�cute, din botul ce-am pomenit.
Atunci dar �ngerul groaznic c�tr� pantir s-au �ntors,
Si �nv�rtind al s�u palos i-au zis cu glas m�nios:
"Gadin� ne�mbl�nzit�, pantir crud si rapstitori,
Fire �nd�r�pnicit� si de s�nge sug�tori,
345 Pas de-ti ia chipul pe care �ntre oameni l-ai purtat,
Schingiuindu-i �n m�nia cerului, ce i-au l�sat".
Si deodat� se f�cuse un om de-a firea �nnalt,
Posomor�t, moroc�ine si cu ochiul �ncruntat,
Se putea vedea din fat� c�-i s�lbatic si tiran,
350 Lingusitori, f�r� cinste, om z�darnic si viclean,
De socotinta de sine, ca un foale �ng�mfat,
Barb� lung�, minte scurt�, dobitoc �nviersunat.
Era �ncrosnat s-acesta tot cu blane de samur,
Ce f�cea putin� cinste p�rului c�runt si sur.
355 Pe-acesta cum �l v�zur�, toti strigar� cu un glas:
"Iat� v�nz�toriul t�rei, spurcatul si m�rsav vas,
Puiul n�p�rcei pe care noi l-am fost hr�nit �n s�n
Si care ne ad�par� cu otrav� si venin,
J�fuitorul cel aprig, pantirul crud si turbat,
360 Gadina cea s�ngeroas�, cel spurcat
Din care si omenia si cugetul au lipsit,
Si dintr-a c�ruia fapte tara ni s-au pustiit,
Ce dorind cinstea str�in�, ametiri copil�resti,
Nad� celor f�r� minte si �nsel�ciuni prostesti,
365 Semne f�r� �ntelegeri si zadarnice numiri,
Cinstiri goale si deserte, viclene ademeniri,
St�rnituri ca s� �nsale pe tinerii cei porniti,
Ce, voind s� le c�stige, r�m�n vecinic os�nditi,
S-au unit cu Eteria, s-au f�cut singur de r�s
370 Si �n toat� tara noastr� au at�tat foc nestins.
S�ngele lui a cel spurcat, cel cu venin otr�vit,
S'a tot neamul , ce dintr-�nsul p�ng�ritul au iesit
Nu-i vrednic s� r�spl�teasc� r�ul care ne-au adus,
Si numele lui �n veacuri spre bl�st�muri fie pus,
375 Ca si Gheezi cel spurcat, ca Daftan, ca Aviron,
Ca C�in, ca Gavrilit� si ca tiranul Aron.
Atunci Doamna c�tr� d�nsul c�utar� tulburat,
Iar el �n genunchi deodat� la p�m�nt s-au aruncat;
Cerea voie s� vorbeasc�, dar �ns� n-au fost primit,
380 Ci s�-l puie la falang� Doamna au si poruncit.
Descult�ndu-l dar slujbasii �n falang� l-au si pus
Si �ndat� ridicar� t�lpile goale �n sus,
Cu toiegele pe ele �ncepur� a croi
C�t trebui, p�ng�ritul, rugile a-si �ndoi;
385 Dar ce folos, c� ureche nu era a-l asculta,
Nici de-a lui t�lpi usturate inim� a se-ndura.
De-a loviturilor sil� fumul din talpe iesea,
Toiegele de d�rmogza tanduri-tanduri se f�cea;
Si cum se vede la talpe, c�nd bat, doare prea ur�t,
390 C� r�cnea foarte s�lbatec si gonasul p�ng�rit
Uitase chiar c�-i vistiernic din pendada cea de soi,
S� v�rcolea ca un sarpe �n samuri si prin gunoi,
M�inile-si musca cu dintii, barba cea lung�-si smulgea,
S� b�tea �n piept cu pumnul si ca bivolii mugea,
395 Ca un peste ce se frige, viu fiind �nc�, pe foc,
Se-ncordeaz� si s-arunc� ne-ncetat din loc �n loc.
Asa vistiernicul nostru sub falang� se zb�tea,
Se r�sfr�nge de durere, se �ncujba c�t putea,
S� zv�rlea c�tre falang�, pe t�lpi m�inile-si punea
400 Si r�bda si preste ele cu vergile de-l plesnea.
Din m�ni, din t�lpi, de sub unghii s�nge mohor�t curgea
Iar slujbasii f�r� mil� cu toiegele tr�gea.
" - Trageti pe talpe s� crape �n falang� sp�nzurat
V�nz�toriul t�rei sale, slavnicul acest turbat,
405 Trageti-i ca s� simteasc� c� iaste om p�timas,
Ca si s�racul, pe care �l muncea ca pe un vr�jmas,
Pe a c�rui sudoare tiranilor o vindea
Si f�r� mil� si cuget �l pr�da si-l os�ndea,
Pe care g�ndea c� cerul pentru d�nsul l-au f�cut,
410 Si de-a c�ruia suspinuri, crudul, mil� n-au avut;
Dati-i pe t�lpi - striga Doamna - dati-i �ndesat si rar
Ca s� guste cum se cade al usturimii p�har!"
De-at�ta b�taie �ns� gonasul acel cumplit,
S� v�zur� de virtute si de simtiri p�r�sit.
415 Si ca un st�rv f�r� suflet pe p�m�nt sedea �ntins
Fiind amortit cu totul si de lesin acu prins.
Atunci Doamna poruncir� ca s� steie de b�tut
Si spre a-l trezi slujbasii a-l uda au �nceput.
Mai viindu-si dar �n sine, atuncea l-au �ntrebat
420 Pricinele, pentru cari cu t�lharii s-au legat,
Si au spus c� cea mai mare, care �nt�i l-au silit,
Ar fi fost visternicia fiului s�u cel iubit,
Al doilea: nunta, care a s�v�rsi se silea
Cu �nsusi sora lui Vod�, care si lui �i pl�cea
425 Si prin care hot�r�se s�-si r�spl�teasc� curat
Pentru o m�rsav� fapt�, cu care l-au rusinat
C�ci feciorul s�u acesta, de turb�ciune cuprins,
P�n'la mastiha sa �nsusi dorinta sa au �ntins;
A treia credea c� rusii vor trece Prutul cur�nd
430 Prin cari n�dejdi si jafuri pl�smuia �ntr-al s�u g�nd;
A patra, ca s� se afle �n toate amestecat,
Fie bune, fie rele precum t�mplarea le-au dat
Tem�ndu-se s� nu-si piard� precov�rsirea ce-avea
Peste toti de-o potriv�, lucru, care nu-l voia;
435 A cincea, c� Eteria �i da zare de g�ndit
La Domnia t�rei noastre, ce de mult ar fi p�ndit,
Si dac� rusii �ndat� peste Prut n-ar fi trecut,
Si apucarea greceasc� iesiri bune-ar fi avut,
Stiind cumc� Vod� este om fricos, mis�l, des�rt,
440 A-l dobor� de pe scaun socotea lucru de un cifert
C� c�nd grecii si cu turcii �n r�zboi s-ar fi �nclestat,
S-ar fi avut trebuint� de-ajutor neap�rat,
Atunci, el putea s� fac� �n tar� vre un mic bust
Si s� ia lui Vod� viata si Domnia �ntr-un pust,
445 Si apoi el s� se-ntoarc� cu cine-ar fi socotit,
C� poate s�-l sprijineasc� pe scaunul cel r�pit.
Acestea au fost destule ca s� arate curat
Desert�ciunea cu care tic�losul s-au purtat,
Si s�-l lase din falang� atuncea au poruncit,
450 Iar slujbasii de o parte l�ng� Vod� l-au t�r�t.
Cap [itolul] al cincilea
Atunci Doamna s� aduc� si pe altul porunci
Si-un arhiereu �ndat� din tigru se-nchipui
Galb�n si uscat la fat�, om cuvios si zmerit,
Care de post si de rug� se p�rea cumc�-i topit,
455 Ochii lui negri si galis str�lucesc �mp�r�sati
Subt pleopele sl�bite ad�nciti si �ngropati,
Incet, leg�nat si g�rbov merge c�t�nd �n p�m�nt,
C�t eu socotii v�z�ndu-l cumc� este vreun sf�nt
Venit ca s� �nfrunteze pe boierii vinovati
460 Si s� tie p�rtinire moldovenilor pr�dati,
Si �ndat� la met�nii m� aruncai a croi
Si a lui blagoslovenii a r�vni si a voi,
Dar Doamna z�mbind a r�de, �mi zise: "Te-ai �nselat
Socotind sf�nt pe t�lhariul cest �n negri �mbracat!
465 Cati c� este slab la fat�? Dar aceasta nu-i de post,
Ci de pizm� si m�nie, c�rora supus au fost.
C�-i la cehreua lui galb�n, este numai de venin,
Fiind Kost�kesc de vit�, pop� si pop� amin,
C�-l vezi zmerit, cu ochi gales, nu g�ndi c�-i ipocrit,
470 C� nici n-are duh s� poarte acel obr�zari cumplit,
Ci-i un turbat diii demon, un veninos fanatic,
Ce crede p�g�n�tate tot ce n-a fi �n tipic.
Adev�rul �l r�neste, crucile �l �nc�lzesc,
G�ndirea dreapt� �l turb�, posturile-l �mbl�nzesc;
475 El �n p�rerea lui vede sfinte, sfinti, �ngeri zbur�nd
Si diavoli leghioane pe oameni besmeticind,
De aceea, �l vezi, cat� tot �n jos si la p�m�nt,
Tem�ndu-se s� nu calce �n vreo curs� omul sf�nt
El g�ndeste cum c� dracul de-afar� va n�v�li
480 Si pe cel de �nl�untru nu cat� a-l potoli,
El se fereste de dracul, si dracul sade ascuns
�n besica cu veninul c�reia el �i supus,
�nchin� cruci si metanii si se roag� ne�ncetat,
Ca s� scape de acela c�ruia singur s-au dat,
485 C� pizma si cu m�nia si fanatismul cel crunt
S�nt demonii ce or s�-l rump�, or s�-l m�n�nce curunt.
Nu-ti paie desant acestea; asteapt� si-i asculta
�nc� altele, pe cari sf�ntul t�u va ar�ta,
Pas' de-l puneti la falang� pe sf�ntul mitropolit.
490 Ca s� spuie adev�rul, pe care el n-au iubit.
- Ah! Arhiereu la falang�, arhiereu la t�lpi b�tut,
Aceasta, St�p�n� Doamn�, �n lume nu s-a putut!"
Am strigat atunci cu lacrimi de fric� fiind cuprins,
Iar Doamna c�t�nd la mine cu z�mbire de atins
495 Imi ziser�: "Cum se poate de n-ai v�zuti pochi b�tuti?"
" - Ba popi am v�zut, st�p�n�, rasi si sp�nzurati, prea multi,
Dar �i bat si-i rad vl�dicii, iar mirenii nicidecum.
Si �nc� arhiepiscop s� se bat� v�d acum.
- Nu-i nimic� - zise Doamna - un vl�dic� e mai mic
500 Dec�t popa c�nd slujeste - asa scrie la tipic!
Si dac� pe pop�-l trage din slujb�, de la oltari
Si-l bat la t�lpi arhiereii ca pe-un rob si pe-un t�lhari,
Aici la scaunul nostru batem pe arhierei
Precum bat si ei pe lume pe ai lor supusi ierei."

* * * * * * * * *

PARTEA II in curs de editare.