"Blagosloviti!"

    Maicilor si surorilor mele dragi, parca Maica Domnului a vrut ca sa se întâmple chiar vedenia aceasta deosebita din toate celelalte vedenii. Va gânditi, sfintiile voastre, ca însusi Tatal Ceresc din care s-a nascut Fiul si a purces Duhul Sfânt sa vie sa cerceteze si sa vorbeasca cu Maicuta! Apoi, ce mai vrem mai muult decât atâta?! Sa vina El si sa spuna ca: "De când nu v-a mai plouat? Dar nici nu va dau ploaie în curând ca nu mi s-au ascultat poruncile. De ce n-ati facut Crucea de marmora neagra?"

Cum nu vom iubi noi, maicilor, pe Maica Domnului, când însasi Tatal Ceresc vine si spune: "De ce nu s-a facut Crucea de marmora neagra, care este în cinstea ei?" Ati vazut în icoane cum o încoroneaza pe Maica Domnului Tatal si cu Fiul, iar Duhul Sfânt sta deasupra. Cum nu vom iubi noi pe Maica Domnului, care este Tronul Sfintei Treimi si Stareta acestui Sfânt Locas?!

Vedeti ca si Mântuitorul patimea ca om, asa si Maicuta, nu va mirati ca v-a spus neputinta Sfintiei Sale, zicând ca nu mai poate duce aceasta sarcina, ca e om si Sfintia Ei, ddar se va proslavi Dumnezeu ca este Aleasa Lui.

Si spune mai departe în vedenie: "O, poporul Meu, ales, nu stiti ce va asteapta!" Fetelor dragi, aleselor din poporul ales, ma cuceresc voua si ma prostern, sarutându-va mâinile si picioarele ca v-a învrednicit Dumnezeu sa fiti pomenite de Cer si sa treceti prin gura Maicii Domnului. Va rog sa nu ma judecati nici pe mine care, cu nevrednicie m-a facut Maica Domnului printre voi. Va rog, nu ma judecati daca fac ce fac, ci asteptati-mi capatul, fetelor, si atunci veti vedea daca ucenicii diavolului, fie si cu crucea pe piept si pe frunte, vor sa-si îndeplineasca voia lor, apoi si eu îmi tin misiunea mea, de aceea nu ma voi lasa, nici nu voi tacea!

Vrea sa dea lovitura la cap, ca stie ca daca loveste capul, sufera tot corpul. Cum spune Mântuitorul Sfintilor Apostoli: "Bate-voi Pastorul si se vor risipi oile. Doamne pazeste sa ma aseman eu cu Mântuitorul! Dar, nu vedeti ca asta vor ei, vor sa darâme Stâlpii, ca stiu ei ca daca darâma Stâlpii, Casa cade de la sine! Desteptati-va, fetelor, fiti treze, lasati tot, vindeti tot si cumparati-va SABIE, caci nu-l arde pe Satana nici fecioria de aici, cât îl arde UNIREA. Asta vrea el, sa rupa, sa sparga cheagul asta care este legat cu Hristos. Vrea sa darâme zidul dragostei de aici. Ce vreti? Sa ramâneti cu Satana, care domneste astazi pe Pamânt cu îngaduinta lui Dumnezeu? Sau sa mergem cu totii la Cer? Alegeti! Care nu vreti, eu nu am ce sa va fac, dar eu nu vreau sa ramâna nici una, fetelor, sa nu fie nici o spartura, prin care ar putea Satana sa se strecoare. Vreau sa fim cu totii, nu vreau sa ramâna vreo una. Si mai vreau, daca vreti si sfintiile voastre, sa stergem cuvântul acela dintre noi al Maicii Domnului de a gusta cineva dintre noi iadul. Lasati totul, fetelor, stati la Sfânta Liturghie pâna la urma. Când eram în chilie bolnav si erati toate la slujba, era o liniste! Dar deodata se auzea un tropot tare si întrebam ce-i. Ce se aude? Ca-mi dadeam seama ca slujba nu s-a terminat si-mi spune ca ies fetele de la biserica. Dar ce s-a terminat asa repede? Nu, se citeste cazania. Nu pot sa va spun cât de rau îmi venea.

- Va rog, stati pâna la binecuvântarea de la urma, maicilor si surorilor! Lasati chiliile, lasati-le ca nimic nu luam cu noi. Dar ce-i mai de pret, chiliile sau Biserica? Noi trebuie sa alegem ce-i mai scump si mai bun!

Marsul nostru catre Cer: "Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii si mai marita fara de asemanare decât Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe Tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, Te marim!(se cânta) AMIN!

"Blagosloviti!"

Raspunsul soborului: "Domnul!"

Ne-a citit vedenia din ziua de 2 iulie 1938 si ne-a explicat-o.

    Vedenia aceasta, pe cât este de scurta, pe atât e de adânca. În ea spune cum Mântuitorul a avut grija ca sa nu fie Maicuta atunci când i se va arata, i-a aratat aceasta lumina cu un scop Dumnezeu, iar Maicuta noastra ca este om mai întâi si copil mai ales, si pe vremea aceea era un fel de zvon ca se gasesc comori, ca cineva a gasit o comoara; asa s-a gândit si Maicuta, ca acolo este o comoara. Dar Maicuta a gasit o comoara, mai mult ca aceasta de aur sau pietre pretioase. Si când sa sape a auzit un glas zicându-i: "Nu sapa ca nu vei gasi nimic, aici sa-ti faci o chiliuta".

Maicilor si surorilor mele dragi, asa cum întotdeauna Mântuitorul a facut ca atunci când i se arata sa nu fie nimeni în Biserica, doar numai care o îngadui EL sa fie, asa si în vedenia aceasta Mântuitorul a vrut sa scoata pe Maicuta din galagia casei, din grijile familiei parintilor sai. I-a poruncit sa-si faca o chiliuta mica, în care sa locuiasca pâna când i-o porunci sa faca chilie mare, care este Mânastirea.

Surorile mele dragi si scumpe, eu cred ca daca Mântuitorul i-a pregatit Maicutei noastre o chilie aparte, tot asa si noi trebuie sa ne facem o chilie aparte fata de lume. Trebuie sa ne pregatim ca atunci când nici nu vom sti ca va veni Domnul. Daca esti pregatit, nu pierzi nimic, dar daca nu esti pregatit ce vei face? Lasa sa fiu eu mincinos, dar cred ca nu sunt. Astazi v-a vorbit un mare prooroc ales al întregii Românii. Eu de multe ori am dorit sa ramân când vorbeste Maicuta dar n-am îndraznit sa o supar. Dar sa ma ierte Maica Domnului, ca tot îndraznesc sa o întreb: "Ce ati vorbit, Maicuta, fetelor?" Si Maicuta mi-a spus asa, în linii mari, zicând ca: "Nu pot sa reproduc tot ce am vorbit". Ce credeti ca mi-a spus cu ceasul? Cum a cerut Maicii Domnului un ceas si Maica Domnului i-a dat si cum se fudulea cu el! Atunci mi-am dat seama pe cine avem în mijlocul nostru. Si mi-am zis: "Doamne, pe cine avem noi conducatoare! Pe Maicuta, care sa-si arate slabiciunile Ei în fata obstei, care o crede si este Sfânta, care straluceste ca un Soare si sa-si arate petele". Mi-am dat seama cine este Maicuta! Ca sunt multi oameni mari si alesi, care nu-si spun slabiciunile lor, din care cauza sa nu-si piarda evlavia ce o au catre cei din jur.

Maicilor, pretuiti Acest Vas, pe Maicuta, care-i curata ca lacrima si smerita ca fundul smereniei. Maicuta si-a spus slabiciunile obstei Ei, care o socoteste sfânta si draga. Eu nu am putut sa plâng si sa o socotesc ca este Sfânta si Aleasa între noi.

Mi-a mai spus Maicuta despre partea cealalta, cu înfrânarea. Vreau sa fiu sincer, sa merg cot la cot, gând la gând si inima la inima ca sa mântuim întreg neamul românesc. Maicuta, ca Mama, v-a spus: "Fetelor, nu va dau ca un canon sau porunca, ci va las sa va mai gânditi". Maicuta a facut asta pentru ca a gândit ca dorul obstei e ca si în Sfintia Ei. Dar eu ca frate, nu ca preot, nu ca duhovnic si ca povatuitor, ci ca frate va spun: Pâna când lasam si amânam si amânam de azi pe mâine? Stai cu sacul în mâna si te gândesti sa-l dai sau sa nu-l dai jos din corabie? Eu cred ca nu este nici una care sa vrea, dar zic, nu este ca o porunca, ci vorbim cum Mântuitorul a spus în gradina Ghetismani: "Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti în ispita", ca sufletul este osânditor, iar trupul neputincios. Si sa nu ne gaseasca Domnul ca pe cele 5 fecioare nepregatite, ci vrea ca toate sa fim pregatite ca acum traim clipele acelea când se prea poate sa vina Domnul, când nici noi nu gândim. Dar daca te mai gaseste si cu burta plina demâncare, dormi si ramâi de caruta, de tren; s-a închis si ramâi afara. Tare as dori eu sa nu ramâna nici una de caruta aceasta sfânta, va spun pe latura lumeasca.

Se aude razboi, si daca o fi ceva, la noi va fi lovitura întâi. Îmi aduc aminte când a venit împuternicitul, care m-a întrebat: "De ce vine lumea aici si ce cred eu despre Mânastire"? Ei i-am raspuns ca: "Aici e lucrarea lui Dumnezeu si se aseamana cu Lourd din Franta". Bine, parinte, mi-a zis el, eu cred si m-am impresionat de cele ce mi-ai spus, si bine faci mata de crezi, ca esti în haina asta, dar regimul democrat crede altfel, si eu fiind omul partidului, îti voi spune anumite taine ce se vorbesc acolo despre Mânastirea dumneavoastra: în primul razboi au bagat Maglavitul, ca razboiul va fi pentru cruce si va birui pâna la urma. Dar n-a fost asa, caci n-a biruit. Atunci au zis toti ca nu-i deloc Dumnezeu cu cu Maglavitul, ca nu s-a împlinit nimic si s-a terminat. Iar despre Mânastirea dumneavoastra, spun ca este un cuib care împrastie ideile burghezo-mosierimii si reactioneaza contra regimului nostru. E lucrare din afara.

Judecati singure si va gânditi cu toatele, daca se deschide ceva, aici va fi întâi unde toti îsi îndreapta privirea. Aici va fi întâi pentru ca sa se împlineasca jertfa, care e socotita în ani. Si pe latura politica, noi suntem în teava tunului numarul 1. Ce vrem sa fim, carne de tun? Sau fulgi de a ne duce tocmai în Cer? Numai daca noi nu avem încredere în Dumnezeu si ne temem de moarte. Sa iubim pe mucenicii, pe care îi auzim colea la masa. Care mai de care doreau Cerul. Sa nu va gânditi ca eu va spun toate acestea pentru ca mie nu-mi place carne, ca nu dezlegam eu asa usor, eu sunt trup din trupul vostru, sunt rupt din trupul obstii de aici, am fost eu ranit, toti ati fost raniti, a suferit întreg acest corp.

Ati vazut pe parintii Sfântului Policarp cum si-au dat viata pentru Dumnezeu? Ce credeti? Policarp singur s-a întarit si a avut atâta cinste în fata sfântului Ioan Evanghelistul? Nu. Pe micul Policarp îl întareau rugaciunile parintilor sai, care erau mucenici în Cer. Eu nu cred ca se gaseste vreuna din sfintiile voastre si fratiile voastre asa tirana la suflet, care sa nu vrea sa-si mântuiasca sufletul sau, neamul ei, si întreg neamul românesc, din care te tragi, si pentru care sunt dusi, adica morti în pacate, si pentru cei vii, sa nu va înfricosati ca o sa slabiti. Eu am credinta ca nici ca nici cele bolnave de plamâni n-o sa se slabeasca, ci din contra se vor întari, ca spune Maica Domnului: "Nici într-un loc n-am revarsat atâta dar ca pe locul acesta" Vom trai cu dorul Maicii Domnului, cu el ne vom hrani. Vreti maicilor si surorilor, sa dam si acest sac ca sa ne usureze corabia mai mult? (noi am zis toate: da, vrem!) Hai sa facem o bucurie Maicutei din seara aceasta. Mergeti careva de chemati pe Maicuta. Hai sa lasam pe latura lumeasca, sunt multi, care nici nu gusta carne si câti nu sunt oare nici nu au ce mânca…dar mai dulce-i când te înfrânezi pentru Dumnezeu si când pe lânga vin, mai aprinzi o candela. Fetelor, desteptati-va, nu mai dormiti. Eu nu vreau sa stiu ca în obstea noastra este vreuna care sa nu doreasca de jertfa, de a se face mucenica, sa se faca mucenica, sa-si mântuiasca neamul si sa vada pe Maicuta în slava ei. Eu nu va fortez si nu va dau nici o porunca, dar vreau sa împlinesc cuvântul care spune la Isaia: "Tu spune-le; daca te asculta, îti vei mântui si sufletul tau, si se vor mântui si ei; or, daca nu te vor asculta, tu îti vei mântui sufletul pentru ca le-ai spus; daca nu le vei spune, vor cere sângele lor din mâna ta".

Fetelor, eu va dau toata dragostea fata de voi si de aceea vreau ca aceasta dragoste sa fie si între sfiintiile voastre, sa nu mai fie ura si dusmanie între voi, fetelor. Tot ce ati avut pâna acum, eu va iert si va dezleg de tot ce ati avut pâna acum una pe alta; iertati-va, si va leg sa nu va mai certati. Treziti-va cu toatele, nu mai dormiti. Nu poti sa stiti când vine Domnul si daca te gaseste certata, atunci îti ia Dumnezeu darul de-a te jertfi pentru Dânsul.

Aduceti-va aminte de preotul acela si cu diaconul care n-a vrut sa-l ierte si s-a dus în iad. Care nu poate, epitrafirul meu sta gata s-o dezleg, veniti si-mi spuneti care nu puteti, ca asta nu e o porunca, ci e o pregatire. Dar eu as vrea ca nici bolnavele sam nu fie lipsite de jertfa. Nu vreau sa fie obstea cu pete, ci vreau sa facem aripi sa zburam mai usor, ca nu mergem cu astea (aratând hainele si trupul) cu carnea, cu trupul, asta la Cer, ci îl lasam pe pamânt. Fetelor, cu atât mai mult cele bolnave sa va bucurati ca aveti în plus o ascultare de la Maica Domnului, si-i o ascultare sfânta; pe lânga jertfa ce o aveti în trup, mai luati o alta jertfa si veti avea cununa mai stralucita. Esti orb, e o ascultare; esti surd, e o ascultare; esti schilod, e o ascultare. Asta e o ascultare sfânta. Stiti ca a spus Maica Domnului: "Grea va fi judecata, ca prea multe v-am spus". Dara daca Maica Domnului ne-a spus asa, noi, hai sa ne luam la întrecere cu Maica Domnului, sa zica Maica Domnului: "Mai, copiii astia sunt prea râvnitori". Lasa sa nu mai taie bietele vite, sa ne mai taie si pe noi (a venit Maicuta, si bucurându-se, ne-a întarit).

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…"Amin

"Blagosloviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit vedenia din ziua de 27 iulie 1938 si ne-a explicat-o.

    Vedeti, maicilor si surorilor, vedenia aceasta este scurta, dar adânca si plina de folos. Maicuta pe atunci nu stia viata sfântului Marin care s-a îmbracat barbateste, dar Duhul Sfânt, care lucreaza de veacuri si pe care le-a trimis Mântuitorul povatuitor în locul sau, acela a învatat-o si pe Maicuta. Maicile de prin mânastiri n-o primeau pe Maicuta, ziceau ca le strica obiceiurile ce vedeniile ei, de aceea, se hotarâse sa se tainuiasca, îmbracându-se barbateste. Dar Maica Domnului, având alt scop cu Maicuta, n-a lasat-o sa se îmbrace barbateste, ci i-a spus: "Vasilica, sa iei o pâine si sa te duci la preot ca sa ti-o sfinteasca, si sa iei si o sticla cu aghiazma sfintita tot de preot, si sa te duci la schitul Sihastru sa stai 3 saptamâni acolo si sa nu-ti fie altceva hrana ta decât sa manânci din pâinea aceea si sa bei din sticla cu aghiazma. Ca dupa întoarcerea de acolo, îti voi da un dar". Vedeti aici, Maica Domnului cum întareste taina preotiei? Toata hrana Maicutei sa fie sfintita numai la preot, prin care trece Duhul Sfânt, adica sa-i faca Sfânta Anafora din pâinea aceea si o sticla cu agheazma sfintita pentru hrana Maicutei. Vedeti prin ce a pregatit-o Domnul? Pentru a-i da darul, adica de a face Mânastirea în are acum vietuim. Prin înfrânare si rugaciune, ce asemanare frumoasa cu aceea ce am pornit noi acum, cu ajutorul Maicii Domnului! Vedeti? Si Maicuta nu avea atunci pe Hristos în fiecare zi, cum îl avem noi astazi, totusi a postit; desigur ca era puterea si voia lui Dumnezeu, prin porunca care i-a dat-o. Dar vreau sa va spun ca ceea ce am început noi este o pregatire prin post, înfrânare si rugaciune, pentru a zidi Mânastirea sufleteasca, care este mai de pret decât aceasta de pe pamânt. ESTE BISERICA VIE SI O ZIDIM CU HRISTOS din sfintele taine. Pe El îl avem de ajutor, pe El îl avem de povatuitor. PRIN EL SI CU EL SE VA FACE TOATA LUCRAREA DE LA ZIDIREA MÂNASTIRII SUFLETULUI NOSTRU.

Avem vrajmasi 3, care sunt împotriva sufletului nostru: trupul, lumea si diavolul care continuu dau razboi cu noi si se tin de noi pâna la moarte. Cu ce, dar vom sta noi împotriva lor? Daca nu cu înfrânarea, care le taie toata puterea? Acesti vrajmasi dau lupta continua împotriva sufletului nosrtu, care este o particica din Dumnezeire, din Împaratia Lui. De aceea spun: "Împaratia cerurilor este înlauntrul vostru"". S-o pretuim, aceasta particica si s-o înfrumusetam. Nu stiu cum sa va spun mai bine, ca ma încurca limba asta pamânteasca cu învatatura ei, ca-i mai bine când nu stii carte, caci atunci vorbeste numai Duhul. Îi spune Duhul în vedenie Maicutii: "Lumea afuma aceasta particica" Dar noi vrem s-o hranim cu Hristos. Sa se închipuiasca în inimile noastre si prin noi sa se închipuiasca în toate inimile întregului neam. Vreau sa dam slava lui Hristos cu slava si cu cinste floarea scumpa a inimii noastre, vreau sa i-o dam curata, parfumata si cu roua lui Hristos pe ea, flori curate, rupte din Gradina Maicii Domnului. Seara aceasta, vreau sa fie o seara de bucurii, fetelor, bucurie ca v-a ales Maica Domnului din toata tara si v-a adus aici, în Gradina Ei, dar sa stiti ca si Tara Româneasca este "Gradina Maicii Domnului". Asa ca nu numai noi îi zicem "Gradina Maicii Domnului. O sa va citesc dintr-un ceaslov din timpul regelui Carol i, care i l-a daruit presfintitului Melchisedec. Si spune asa acolo: "6 sihastri care vietuiau într-o padure, aproape de Sfânta Mânastire Bistrita s-au hotarât sa plece la Sfântul Munte, în Grecia. Si mergând ei pe drum li s-a aratat Maica Domnului si le-a vorbit: Unde mergeti, parintilor? "La gradina sfintiei tale, au raspuns ei! Dar Ea le-a zis: Întorceti-va înapoi, ca România este Gradina Mea".

Vedeti, maicilor, Maica Domnului mai de mult si-a numit Tara Româneasca Gradina Ei. Si cu adevarat ca este Gradina Ei, ca are 20 de icoane facatoare de minuni, care sunt pastrate în toata tara, prin mânastiri, biserici, orase, sate.

Dar o icoana scumpa o are si pe Maicuta, în care si-a revarsat în ea tot darul, vindecând sufletele si trupurile omenesti. Iata, nu ne miram ca-i zice Mânastirii noastre "Gradina Maicii Domnului", pentru ca este. Ea ti-a ales flori din toata gradina cea mare si le-a rasadit aici, unindu-le cu Hristos, zilnic, ca nu cumva sa se paleasca. Amin.

    Vreau sa nu fie nimeni decât numai maicile nostre, vrem de acum sa ne retragem în camarutele noastre. Spuneti somnului sa se duca, ziceti-i: "Du-te, raule batrân". Hai, tusiti acum care aveti de tusit (si au tusit toate, facându-se un zgomot mare de bucurie), iar Parintele IOAN a zis: Gata ajunge, vrem sa fim mai seriosi si chiar daca n-am vrea, ceea ce citim aici este cuvântul Domnului si trebuie sa fim mai seriosi.

"Blagosloviti"!

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit vedenia din ziua de 5 august 1938, si ne-a explicat-o.

    Maicilor si surorilor, o alta vedenie scumpa si aleasa, cu marele Apostol Pavel, apostolul neamurilor, care acum a ramas Arhiereul Sihastrului. Va spun aceasta ca sa va întariti. Si cele care lipsesc, pierd mult, si tare as dori sa fie toate. Sa lase la oparte totul, si boala de se poate. Aceasta ora este spre întarire, de orice ar veni asupra noastra. N-as vrea sa scape ceva din ceea ce va este de folos, asta-i dragostea mea. M-ar durea mult, când o sora cu care m-am legat în dragoste spre Cer, ar fi ispitita de diavol, zicând: "Parintele zice, dar n-o fi chiar asa". Nu vedeti, maicilor, ca duminica de duminica vin vesti si se strânge cercul? Noi trebuie sa ne întarim în misiunea noastra. De chinurile care vor veni nu va scapa niciuna, nu scapa nici aceea care nu vine la ora aceasta, si sta laturalnica. Pentru ca va fi jertfa peste vointa voastra, si totusi putem sa gustam iadul, daca nu jertfim din dragoste. Eu n-as vrea sa fie vreuna care sa guste iadul. As vrea sa fie toate cu viata sfânta, si gata de a-si pune viata pentru Hristos. As vrea sa ne desteptam odata pentru ca vad ca se apropie cea mai mare uneltire a Satanei, prin care putem sa câstigam raiul, si prin aceasta se va preaslavi Dumnezeu. Satan-i prost, crezând ca se vor sminti multi, dar cei smintiti se vor sminti, iar sângele varsat pentru Hristos ca arde pe draci si va mântui un neam întreg. Aici da de jertfa.

Voi vreti sa paziti hoiturile, trupurile pentru mâncarea viermilor, sau sa se le uscam pentru a zbura tocmai la cer?!

V-am spus toate acestea, fetelor, ca se apropie zi de zi. Nu trebuie sa postim noi pentru Sihastru, care toti l-au parasit?! Doar Sfântul Apostol Pavel a ramas Arhiereul Sihastrului. Dupa cum stiti ca Preasfintitul i-a dat pe mâna procuraturii, ca sa-i judece. Acolo au fost întrebati, iar ei au raspuns: "Pentru ce ne-ati chemat si ne judecati, ca noi n-am facut nimic contra statului; vedeti ca acolo nu suntem învinovatiti numai decât pentru împartasanie zilnica. Ce credeti, fetelor, ca au facut? Le-a dat drumul, negasindu-le nici o vina. Au facut tocmai ca Pilat, care si-a spalat mâinile, zicând ca este nevinovat de sângele Domnului. Si i-a trimis procuratura la Episcopie, zicându-le: "Faceti-le voi ce stiti ca noi n-am gasit nici o vina într-însii".

Pe Satana îl arde, maicilor numele de Sihastru si darul Sfântului Apostol Pavel, care-i revarsat acolo. Acum cei de la Episcopie, vazându-se biruiti de niste copii, tânjesc de necaz ca n-au ce le face nici procuratura. Si acum vor sa mearga iar pe la judecatori, sa înceapa iar cu procese; parca le-a încurcat mintile, n-au ce sa le mai faca, i-a întunecat Satana. Iata, fetelor, ce face unitatea lor. Acolo au fost numai 33, iar aici sunt 300! Acolo, Sfântul Apostol Pavel, aici Maica Domnului îsi au scaunul lor. Exemplul Sihastrului ni l-a dat Maica Domnului noua, fetelor. Aici a adunat Maica Domnului si s-a aratat în toata slava Sa. De aceea sa credem ca nu ne va lasa. Noi sa tindem spre bratul Maicii Domnului, spre Cer. Apoi parintii care îsi dau copii lor pe mâna procuraturii, aceia nu mai sunt parinti. Dar Dumnezeu nu i-a lasat asa, fara socoteala, i-a înteleptit si le-a dat Duhul Sfânt ca sa graiasca.

De exemplu, parintele Teoctist, fara scoala prea multa e staret, si e vrednic de aceasta. Am spus asa: "Tovarase, aici vad ca e vorba despre împartasanie, nu-i nimic pentru stat. Pentru ce sa ne închideti, fara un motiv serios? Nu va gânditi ca o sa fiti trasi la raspundere de parintii nostri trupesti si o sa va necajeasca, zicându-va: "Ba, ce motiv aveti de ne-ati închis baietii?" Daca au fost întrebati de Simion, ca el i-a învatat, ei toti au raspuns: "Nu-i Simion vinovat, ci toti suntem ca Simion, toti ca unul si unul ca toti. Faceti mai repede ce vreti sa faceti, dar veti da seama de noi în fata parintilor nostri trupesti!"

Ati vazut cum le-a ajutat Maica Domnului? Sa fi venit la noi sa ne fi întrebat, noi n-am fi stiut sa le dam un raspuns asa sigur, dupa cum i-a învatat Duhul Sfânt. Caci numai Duhul Sfânt si puterea Sfintelor Taine i-a învatat si i-a întarit. Caci, spune Domul în Sfânta Evanghelie: "FARA DE MINE NU PUTETI FACE NIMIC". Fiti sigure, fetelor, de puterea Maicii Domnului! Ea ne va ajuta. Noi trebuie sa luam aminte, ca ce s-a petrecut cu baietii nostri, fratii nostri, fii sufletesti ai Vladimirestiului se va petrece si cu noi. Mânastirea Sihastru este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Sihastru este tinda Vladimirestiului. Acolo a fost Maicuta si a postit 3 saptamâni, fiind trimisa de Maica Domnulu pentru a-i da darul de a face mânastirea noastra. N-as vrea sa fiti firi femeiesti, ci îngeresti! Cred ca în momentul de fata ziceti în gând: "Da, îngeresti! Dar ce fel sunt eu?…Numai înger de n-oi mai fi!" Dar eu vin sa rastorn lucrul acesta, ca atunci, cu gândul de jertfa, Domnul te întareste si te iarta de tot ce-ai facut. Daca la eghimanii care pâna atunci pe robii lui Dumnezeu i-au mucenicit, tot când credeau, îi ierta si îi ajuta, învrednicindu-i cu cununa muceniciei, dar pe noi?! Da, ne va ajuta, numai sa credem. Asa sa gândim si sa ne credem noi: "Doamne, n-am nimic bun dar am chemarea la jertfa si mi-e de ajuns". Sa credeti, fetelor, sa câstigam Împatatia cerurilor, numai sa vrem.

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…Amin

"Blagolsoviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit vedenia din ziua de 21 august 1938 si ne-a explicat-o.

    Iata, maicilor si surorilor, în aceasta sfânta si dumnezeiasca vedenie este piatra fundamentala pe care a pus-o Domnul, Candela pe care a aprins-o EL în temelia acestei Sfinte Mânastiri, lasând lumina din mâna Lui. El, care a început-o va avea grija s-o duca pâna la desavârsire. Bun! Daca s-a îngrijit mântuitorul de partea materiala, oare de partea a doua, care-i mai scumpa, nu ne va îngriji?! Nu se va îngriji El, ca sa ne zidim Mânastirea sufletului nostru?! Da, se va îngriji si nici nu ne îndoim ca nu se vor împlini toate. Domnul a ridicat aceasta Sfânta Mânastire în cinstea Maicii Lui. El i-a facut bucurie Maicii Domnului pentru rugaciunile Ei. Maica Domnului, prin mijlocirile Ei, i-a facut un câstig Domnului ca i-a cerut sa-i dea voie sa-si faca o mânastire, în care sa-si adune ea fete din toata tara. Mântuitorul, ascultând-o, a poruncit sa se faca Sfânta Mânastire. Iar Maica Milei, ca drept rasplatire a dragostei Lui pentru Ea, îi aduce un dar mare Domnului-Mântuirea întregului neam românesc prin Mânastirea Ei, la care vin cu miile, strângându-se în jurul Maicutii noastre, pe care a pus-o Domnul, lumina si povatuitoarea acestei gradini si a neamului românesc.

Maica Domnului, care-i Maica buna si care sufera si patimeste împreuna cu noi si ne ajuta, ca asa-i Mama. Domnul e Tata dar Maica Domnului e Mama. Si cum o strigi, Ea te ajuta!

Iata ce dar mare a revarsat Mântuitorul peste tara noastra, a revarsat Mila Maicii Domnului în ea. A venit El cu Maica Lui si cu Sfintii din cer si a binecuvântat acest loc. Iata pe ce sta înfipta temelia Vladimirestilor, sta pe vedenii, pe descoperiri, pe puterea lui Dumnezeu, pe voia Lui Dumnezeu, ca El s-a aratat cu Maica Lui, i-a vazut Maicuta si a vorbit cu Ei. Oare nu se vor împlini aceste vedenii?! Da, se vor împlini si nu cumva sa ziceti sau sa gânditi ca parintelui îi este drag sa vorbeasca. Da nu s-ar împlini chiar acum; mai este. Nu, fetelor, Mântuitorul, care ca un zidar si-a pus de la început în temelia acestei mânastiri sticla Lui de aur si a spus ca: "Aici nu va locui nici un suflet decât numai cel ce este pentru jertfa". Apoi, trebuie sa se împlineasca, maicilor, trebuie sa ne câstigam Neamul, trebuie sa ne faca parte Cerul cu mucenicii, cu martirii, care pe sângele lor sta crestinismul nostru. Nici un gând sa nu primim ca nu se vor împlini toate. Cea mai buna si mai mare stampila este Vedenia din 5 martie si 1 septembrie - sunt coroana tuturor vedeniilor de aici. Daca s-au împlinit toate, trebuie sa se împlineasca si acestea, trebuie sa se împlineasca si acestea, trebuie sa vina cei 3 sfinti, trebuie sa plamadim pamântul acesta cu sânge ca sa se plamadeasca un crestinism nou, un crestinism plin de viata. Stiu ca cei 3 vrajmasi - trupul, lumea si diavolul ne încânta si ne împiedica. Dar noi, daca vrem si cu ajutorul Maicii Domnului, îi iubim - trupul îl omorâ cu Duhul; Lumea si diavolul nu îi iei în seama, nu-i asculti, ca diavolul nu înceteaza de a cicani mereu cu ciocanul lui cel dracesc, prin gând zicând ca n-o fi chiar asa, mai avem de trait. Dar eu va spun clar ce se lucreaza acum - ca mi-a spus acela de la Ministerul Cultelor care a fost pe aici ca acum este un ordin nou, ca e sa se formeze constitutie fara Biserica.

Fetelor, va rog sa fiti mai treze,, sa nu mai fiti firi femeiesti, sa fiti firi îngeresti, firi îndumnezeite, întarite, ca iata ni se arata pe fata cartea deschisa pentru jertfa. Abia ne ducem mai repede si sa fim fericite; sa ne rugam sa ne faca Dumnezeu parte de aceasta cale directa, calea muceniciei, a jertfei! Atunci Domnul va zice: "Iata Lucrarea Mea s-a îmlinit, alergarea ati savârsit". Iar noi ne vom bucura ca vom vedea Vedeniile împlinite. De aceea, sa fim fericite si iar fericite ca suntem pe acest loc binecuvântat si blagoslovit.

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…"Amin.

"Blagosloviti!"

Soborul: "Domnul"

Ne-a citit vedenia din 2 septembrie 1938.

    Mai întâi, maicilor si surorilor, sa ne bucuram ca la ora noastra draga si scumpa o avem pe Maicuta noastra, în jurul careia se învârte toate aceste Dumnezeiesti Descoperiri. Stiti ca în aceste ore noi nu avem altceva decât sa ne aprindem si sa ne unim în jurul acestor descoperiri, cinstind darul dat de Domnul Maicutei, caci am dorit sa fie între noi, nu vorbim de persoana sfintiilor voastre, ci cinstim darul si harul pe care le-a varsat Maica Domnului peste sfintiile voastre. Trebuie sa fiti si sfintia voastra ca sa ne aprindem si sa fim un manunchi cu totii, cum spunea calea în viata Sfântului Nicon. Nu vreau sa fie între noi cineva care sa nu stie, ci vrem ca toate sa facem zid de dragoste, cimentuit de Domnul în jurul Vedeniilor si în jurul Maicii Domnului.

Vedeti, în aceasta Vedenie, Maicuta fiind sfatuita de mai multi ca sa ajuneze mai mult pentru a capata dar mai mare, pentru binele lor, de a se vindeca trupeste, ca atunci era si cu Maglavitul, unde se vindecau multi bolnavi si ei vreau ca sa fie si aci asa. Dar era firesc ca Maicuta sa-i asculte si sa ajuneze, cum a ascultat si pe parinti, când i-a spus ca sa se atinga de Domnul când va avea Vedenie. Dar Domnul, având planul lui cu mânastirea aceasta, i-a trimis un înger sa-i dea hrana cereasca si sa o întareasca, zicându-i: "Ia si manânca aceasta pâine". Si parca i-ar fi zis Domnul: "Nu te mai lua dupa gândurile oamenilor, ca nu se potrivesc cu planurile mele. Eu aici am alt scop, Vladimirestiul are alt dar, are un dar mai mare ca toate darurile, caci pocainta si fecioria sunt cele mai mari daruri. În alte locuri se vindeca trupurile, aici se vor vindeca sufletele. Îmi voi face Eu lucrarea Mea cu acest Copil si atunci veti întelege si rostul Vladimirestiului".

Nu-i de mirare ca Maicuta a avut momente când chiar s-a îndoit, ca si Domnul a avut clipe când credea ca-i parasit si striga: "Dumnezeul mue, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?" Asa si Maicuta, fiind îndoita si crezând ca este ispitita de diavol, plângea la crucea unde astazi este Altarul Sfintei Mânastiri. Dar Domnul vine si-i spune: "Nu te mai îndoi la Lucrarea Mea, ca în alte locuri se vor vindeca trupurile, iar aici se vor vindeca sufletele".

Iata, fetelor, rânduiala lui Dumnezeu si astazi se împlineste, tocmai în ochii nostri. Frumusetea si temelia acestei Lucrari este sinceritatea si smerenia Maicutei, caci ce-ar fi zis Maicuta daca nu era asa. Nu, asta n-o mai spun, ca sa nu mai vada si altii slabiciunea si îndoiala mea. Dar Maicuta noastra, nu, din contra, a scris tot si prin aceasta se vede naturaletea sfintiei Sale, ca un copil al Domnului, ascultând voia Cerului, voia Maicii Domnului pe pamânt.

Iata ca din anul 1950, vin mereu aici si se vindeca sufletele care sunt mai scumpe decât trupurile. Se vindeca sufletele, se vindeca în dar si se înnoiesc în har. Iata, împlinirea vedeniilor, în fapt, iata Lucrarea lui Dumnezeu care o face prin maicuta. Fetelor, trebuie sa fiti încredintate si sigure ca Domnul a încredintat Maicutei un dar mare si ascuns. Este aici o comoara care rodeste mântuirea neamurilor. Diavolul se îndârjeste din zi în zi si se lucreaza contra credintei în Dumnezeu. Sa nu ziceti, ca înainte era, cum se citeste în Vietile Sfintilor, era închinarea la idoli, dar acum nu-i. Si stiti, fetelor, ca-i mai grozava necredinta ca atunci. Acum e ateismul necredintei; tagaduiesc ca nu este Dumnezeu. E mai grozava caderea ca atunci. Trebuie, fetelor, ca noi cu credinta ca si cu o pavaza sa ne întarim, si zid tare sa ne facem în jurul lui Hristos, în jurul Maicutei, în jurul Vedeniilor si sa nu ne temem de nimic, ca spune Domnul si Maica Lui, Maicutei în Vedenie: "Nu va temeti, ca eu voi fi cu voi si va voi scapa de toate si ma voi proslavi cum nu gânditi". Toate se vor împlini ca se vede ce aduce ziua de mâine, si prin toate vom trece, pâna la copil, ca Sfântul Ioan nu ne va lasa, amin!

    "Blagolsoviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citi si ne-a explicat din vedenia din 26 octombrie 1938.

    Iata una din Vedeniile care s-a împlinit si se împlineste în ochii nostri. Vedeti, Maicuta face un program unde va merge sa prpovaduiasca cuvântul lui Dumnezeu. Dar planul nostru omenesc nu-i ca planul lui Dumnezeu; îngerul Gavriil, care este însarcinat cu vestirea pocaintei, vine cu vestea aceasta si-i spune Maicutii: "Mergi în lume si spune cuvântul lui Dumnezeu ca nu mai este mult si toate cartile sfinte se vor aduna si se vor arde". Nu se poate mai limpede aceasta Vedenie, în care Sf. Arhanghel ne vesteste prin Maicuta ca mult nu mai este. Acum ne dam noi seama mai bine ca s-au strâns cartile sfinte, nu ca s-au strâns, dar nu mai este liber ca sa-si procure cineva carti sfinte. Înaintea vremii, doar scria omul si ajungea acasa comanda de carti. Dar acum, chiar daca faci comanda tot astepti sa vina cartile ca nu mai ajung. Acum se duc vapoare întregi la retea, doar numai sa prefaca în hârtie de împachetat. Este interesant, maicilor si surorilor noastre dragi, ca tocmai pe acelasi Înger care l-a trimis Maica Domnului de a binevestit mântuirea ca se naste Hristos, acelasi Înger ne-a binevestit si noua Mântuirea. De aceea, sa intre în inimile Sfintiilor voastre acea asigurare ca Dumnezeu vrea mântuirea tuturor, dar si pe fiecare în parte. Noi trebuie sa ne bucuram foarte mult fetelor, asta nu înseamna ca ne mândrim dar trebuie sa tresaltam ca niste copii, ca ne-a trimis Dumnezeu pe Arhanghelul Gavriil în tara. Noi trebuie sa ne bucuram, nu ca prin faptele noastra, nu noi, ci Dumnezeu vrea sa lucreze cu darul Lui în tara noastra. Noi trebuie sa ne bucuram ca samânta Maicutii Veronica a rodit. Nu simtiti ca venirea lumii la noi este ceva?! Mie, cel putin, îmi da de gândit! Lumea asta vorbeste ceva. Vad ca vin oameni care nici nu stiu cum au venit si cum au plecat de acasa. Îmi spune un om: " - Parinte, sunt neschimbat, ca asa am plecat nepregatit, nu stiu ce duh m-a mânat, ca am venit asa cum m-am gasit".

Toate acestea, înghesuiala aceasta, nu ca am darul vederii înainte dar parca simt ca-i aproape, ami aproape decât gândim noi. Bucurati-va, fetelor, ca Maoca Domnului ne-a facut parte ca sa vedem desfasurarea Vedeniilor de aici în fata ochilor nostri. Nu stiu ca ar fi si din partea celor mai mari, care vor sa-i opreasca, dar de ce îi opreste, ei tot mai multi vin, parca Duhul îi trimite de acasa, ca mai sunt de pecetluit. Vai de prietenia noastra, nu vedeti ca este ceva neclar?! Dupa cum a spus Maica Domnului, ca mai sunt cam 8 ani, în acest "cam" mai sunt de mântuit cei care mai vor sa vina sa se mântuiasca. Iar noi sa-i primim cu dragoste pe toti, ca ne va plati Maica Domnului acolo în cer.

Tin sa va multumesc la toate, ca fiecare primiti asa cum puteti. Eu, va rog, aveti grija de ei. Ca ei vin, saracii, si-si spun tot necazul lor aici. Iar sfintiile si fratiile voastre, nu mai stati la gânduri, ascultati-i ce spun si cu un creion si o bucata de hârtie sa le luati numele în scris, ca sa-i pomenim si sa ne rugam pentru dânsii. Ca numai asa, cu ascultatul, nu facem nimic, nu putem la nimic sa le ajutam. Împartinti-le pe unde puteti fiecare sfinte particele, anafora, aghiazma, scrieti-le numele pe unde puteti. Ca ei sunt atât de rai în sinea lor, atât de pacatosi, cum sunt nestiutori. Ca nu-l iubea Maica Domnului asa de mult si nu-si facea Gradina în acest popor românesc; acest popor nu-i învatat,e tocmai ca un copil care a facut rau, dar el n-a stiut, si nu-i vinovat atât el cât tatal lui, pentru ca a lasat usa deschisa la camera unde a umblat copilul si a stricat acel lucru de pret. Asa este poporul nostru românesc, nu-i atât pacatos, ci mai mult nestiutor. Spunea Mântuitorul când îl urmau noroadele: "Mila îmi este de poporul acesta, ca ei nu stiu, pentru aceea pacat nu are".

De aceea zic, luati-le numele în scris ca sa ne rugam pentru ei în rugaciunile noastre. Si va rog, aveti grija de ei, fie-va mila de poporul acesta, dupa cum spune Mântuitorul. Aveti grija de ei, nu zic sa iesiti afara din chilie si sa-i primiti, dar asa cum puteti, primiti-i cu dragoste, ca mare este plata primirii de straini. Dati-le la toti, asa cum puteti, Sfintele Particele, anafora, mir, agheazma, caci cu aceea vor ramâne.

Acum, când am slujit cu Parintele Ierarh, am vazut când sa sfinteasca sfânta anafora, n-atingea de Domnul. Atunci eu i-am spus: "Parinte, atingeti sfânta anafora de Domnul, ca lumea o ia cu sfintenie, ca ei cu aceea vor ramâne, cu ce are de aici". N-ati vazut cum în Rusia au înmormântat icoanele în timpul primejdiei? Nu aveti grija, ca pe unii jertfa îi întareste, iar pe unii Satana îi împietreste. Dar cu Maica Domnului înainte!

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…"Amin!

"Blagolsoviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit vedenia din 12 decembrie 1938, si ne-a explicat-o.

    Aceasta vedenie, vedeti, este cum scrie în acatistul Sfântului Haralambie: "Bucura-te, logodirea tuturor mucenicilor". Asa, zic eu, ca acest semn, acest inel care-l întinde Maica Domnului Maicutei, este semnul jertfei. Acesta depaseste calugaria si fecioria. Cine a ajuns la jertfa mare dar a capatat înaintea lui Dumnezeu. Acesta este inelul acela care i l-a pus Tatal Ceresc Mântuitorului Hristos în mâna, de s-a jertfit pentru noi. Cel care vine, râvneste sa primeasca inel, trebuie sa iubeasca si sa doreasca jertfa. Noi trebuie sa ne silim a primi acest inel de jertfa.

Vedeti, fetelor, ca am ajuns, si ajungem la jertfa?! Acum eu va spun ce simt si ce vad eu, ca sunteti familia mea. Iata cane apropiem de patimi, nu ca patimile Domnului, ca nu suntem noi vrednici, ci ne apropiem de portile Ghetsimani. Nu e timp sa mai vorbim, ajunge zilei rautatea ei. Pentru ca, stiti, fetelor, ca n-au fost 2 jertfe la fel, 2 vieti de sfinti la fel. Cum o vrea Dumnezeu, asa va fi cu noi. Jertfa va fi dupa cum va sti El. Am vrut sa va spun din tot sufletul meu, cu telegrama care a venit ieri, ca dupa cum stiti, pâna la data de 5, a trebuit sa fiu la Patriarhie. Este interesanta cifra 5, ca de mic, eu cel mai mult faceam cifra 5. Îmi spunea tata ca eu când eram mic, numai cifra 5 o faceam si de ma întreba, eu spuneam ca îmi place. Va spun, Maicuta, ca în caietele mele de scoala, mai mult de cifra 5 dadeati. Si când ma jucam eu de mai scriam, tot cifra cinci o faceam. Va spun aceasta din bucuria mea, ca nu stiu, ca de când am primit telegrama aceasta, am asa o bucurie! Iar daca ma vedeti, fetelor, câteodata, mai trist, asta nu ca as vrea eu, dar cred ca greutatea lumii apasa pe umerii mei. Si duhul lui Justinian apasa. Dar, va spun ca, în momentul de fata zic: "Ce-o fi, cum o fi! Maicuta Domnului stie!" Dar, de, ma mai gândesc, asta-i firea care nu te lasa linistit. Dar creierul meu, inima mea, se învârte fara sa vreau sa ma gândesc la ele.

Vedeti, fetelor, cazul cu Sihastrul, poate v-a spus Maicuta, ca i-a chemat la judecata si le-a spus: "nu veniti toti, ci câte unul", dar ei mergeau cu totii de se închinau. Cinste lor! Sa stiti, fetelor, ca, chiar de se vor schimba timpurile, ei vor ramâne ca marturisitori, ca au fost chemati înaintea necredeinciosilor, si au marturisit dreapta credinta. Parca, fetelor, pentru ce au fost ei chemati la judecata? Pentru Sfintele Taine si Vladimiresti. Dupa cum vedem, episcopul Buzaului, foarte usor cateriseste, chiar si Patriarhul, la ei caterisirea e ceva usor. Acum nu le mai da voie sa-mi primeasca noi începatori în mânastire, pentru ca-i învinuiesc pe ei si pe noi ca suntem o adunatura de revoltatori care lucram contra Uniunii Sovietice. Asa si este, noi suntem niste revoltatori contra Satanei, si vom deschide razboi, daca nu ne vor da pace. Credeti sfintiile voastre, ca usor va fi cu Biserica? Astia din partea noastra, hai, ne vor da afara din Biserica, ne vor caterisi, ca ei sunt marcati de satana, dar mai pregatiti trebuie sa fim noi contra diavolului când va veni si va spune: "La ora cutare sa terminati slujba". Dar, spune ca trebuie sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, dar noi nu vom da ce este al Domnului, macar de-ar crapa ei. Asta nu-i stapânire. Niciodata, din crestinism, de când a venit Mântuitorul, n-a fost Biserica sub niste atei ca acum. Numai la începutul crestinismului, când încrestinau Sfintii Apostoli eghemoni, care nu stiau de Dumnezeu, era asa, dar acum sunt botezati si îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl tagaduiesc, zicând ca nu este. De aceea, noi trebuie sa ne întarim, vedem ce a facut unirea la Sihastru ca au vrut sa-i judece pe câte unul si le-a spus sa nu mearga prin fata, ci prin dos, si ni i-a judecat. Vedeti, maicilor, ce face unirea? De aceea, noi trebuie sa ne unim gând la gând, inima la inima, elan la elan, si, înainte cu Dumnezeu! Daca ei au fost mai putini, si n-au avut ce le face, dar noi ca suntem mai multi, o sa ne fie mai usor. Nu vedeti, când esti la un drum lung si sunt multi, ce usor este! Ca nici nu stii când ai ajuns. Nu vedeti, când ai o durere sau un necaz si ai cui sa spui, parca este mai usor! Parca îti mai ia si acela din cruce! Dar noi, ca suntem multe! Sa pofteasca sa vina si sa ne ia la judecata, ca suntem 300. Noi vom cânta marsul nostru catre cer:

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…" Amin!

"Blabosloviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit vedenia din 23 decembrie 1938 si ne-a explicat-o.

"De nimic sa nu duci grija; Eu voi avea grija ta".

Ma întreb eu, maicilor, daca Maica Domnului a avut atâta grija ca sa nu întinda mâna pe mâna si sa nu-i arate Maicutei un culion, apoi va avea grija cum sa purtam si culion de sânge. Daca Maica Domnului a avut grija pentru cele trupeste, cred ca nu ne va lasa nici în cele sufletesti. Când se duce lupta pentru Domnul Iisus, când s-a unit cerul cu Pamântul prin Hristos, sa vina ei si sa ni-l pe Hristos?! Moarte vrem, decât sa fim tavaliti de Satana si de antihrist. Vedeti, pe zi ce trece, cercul cercul se strânge în jurul mânastirii noastre! Se strânge cercul si îsi înfinge ghiarele pe zi ce trece. Când va veni, oare?! Ca noi asteptam sa vina; de-aia vom pleca repede dincolo, în cer. Un lucru va rog, maicilor, si surorilor, si ca preot si ca duhovnic, va rog sa ma ascultati, daca aveti cu cineva ceva, sa va iertati una cu alta, chiar daca nu vorbiti prea mult, dar sa va iertati, ca doar sunteti fecioare în Gradina Maicii Domnului, venite pentru mântuire. Sa nu ne gaseasca moartea nepregatiti ori având ceva pe cineva. Si daca, maicilor, nu ma ascultati, atunci sa nu fie prea târziu. Eu va spun, si va rog sa va iertati, ca n cumva sa fie o retezare, si atunci sa fie prea târziu; nu spun porunca, doar sunteti un trup cu mine, surorile mele. De aceea sa va iertati, ca sa nu fim gasiti vrednici înaintea Mântuitorului Hristos.

Sa stiti ca cauza e sfânta pentru care vrea sa ne munceasca. O sa zica toti: "Uite-i!", "Pe altii i-au mântuit, iar pe sine nu poate sa se mântuiasca". Dar, sa vedem, ca Mântuitorul a fost osândit si acuzat ca are drac, ca vindeca sâmbata, si pentru acestea toate a fost judecat si rastignit pe cruce. Si n-a avut nici un prieten lânga El, decât pe Maica Domnului si pe Sfântul Apostol Ioan. Acolo, în inima sfintiilor si fratiilor voastre, sa fie iertare pentru toti si sa nu va puneti nici o întrebare, cum va fi jertfa si în ce fel va fi. Ca Maica Domnului i-a spus Maicutei, si prin Maicuta ne-a spus noua, tuturor: "De nimic sa nu ai grija, ca eu voi avea grija ta". Ce, oare, vom avea noi, vom învata pe Maica Domnului cum sa faca în Gradina Ei? Are Ea grija cum sa faca, cum sa ne mântuie pe noi. Nu cum se trezesc altii, care mai de care sa vie sa învete pe Maica Domnului…Parca Maica Domnului nu ar sti cum sa-si desavârseasca Lucrarea Ei cu noi. Dar noi sa avem încredere în Maica Domnului! Poate îmi veti spune, fetelor, de ce sa nu va vorbesc mai mult? Dar eu sunt multumit cum stau lucrurile, si cred ca Lucrarea merge bine; ca mai este ce este între noi, asta-i firea. Cu cei 3 vrajmasi pâna la moarte ne luptam, care sunt: lumea, trupul si diavolul. Va spun eu când voi vedea ceva care nu-i place Maicii Domnului. Dar unitatea este care ma bucura foarte mult pe mine. Si, sa stiti, ca daca toti vom fi uniti, 300 câti suntem aici, vom fi unici; nu au ce ne face. Cu totii ne vom pleca capul sub sabie ori sub catuse si vom zice: "Trageti, ca noi una suntem capul cu toatele si totii!"

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…" Amin!

"Blagosloviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-ai citit vedenia din ziua de 30 martie 1939 si ne-a explicat-o.

Iata, maicilor, aceasta este alta latura din Vedeniile Maicutei, care întareste ca vedeniile sunt de la Dumnezeu. Vedeti ca Maicuta n-a tagaduit ca a avazut pe Arhanghelul, adica pe diavol în chip de arhanghel, care i-a zis: "Nu zice ca esti pacatoasa". Vedeti ca pe el îl arde pocainta oamenilor, ca prin pocainta i se jefuieste casa care-l încalzea pe el. I s-a golit casa, cum e si astazi. Nu vedeti ca nu da în Lucrare, da în persoana. Nu-i cum a spus Maicuta, aici sa ne gândim, oare nu sunt de la diavol ordinele cele mai mari? Ca Dumnezeu niciodata n-a tunat împotriva pacatosilor, n-a scos vreo taxa vreun ban, ci pe toti i-a primit la pocainta. Dar noi sa ne rugam pentru ca sa-i lumineze Maica Domnului, ca ei nu sunt de vina ca sunt vânduti. Chiar si invitatia PS Teofil nu-i din mila pentru noi. Daca era pentru a marturisi adevarul, ar fi spus: "Da. Stati, IPSF. Stapâne, ca chestiunea aceasta nu este numai pentru IPSF. Voastra, asta-i pentru Sfântul Sinod". Ca el, ca un înger al lui Dumnezeu, ar fi putut sa puna cuvânt pentru noi. Sa fi zis: "IPSF. Stapâne, nu-i osânditi! Ca acolo e Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire! De acolo a plecat atâta lume îmbisericita, atâtia copii la Mânastiri; acolo e un lucru bun pentru Biserica noastra". Asa putea sa spuna, nu sa taca din gura si sa ne trimita veste aici sa ne sperie, ca ce o sa va faca IPSF. Fetelor, n-as vrea sa va zaticneasca (împiedice, tulbure) lucrurile care se preinda acum. Aceasta trebuie sa ne bucure pe noi pentru ca acestea sunt margaritarele care de la început le-am dorit. Este jertfa despre care ni s-a spus, ca oricum am face, de jertfa noi nu scapam, caci pentru aceasta suntem noi chemati. Noi trebuie sa dorim de jertfa, de mucenicie. Mai întâi gânditi-va ca îngerii privesc la noi - câti Hristosi am înmagazinat în noi - si ce vor zice îngerii? Daca acestea se leapada în fata lui Antihrist, dar ceilalti ce sa mai zica? Poate sa fie el si Patriarh, si Episcop, care sunt vânduti. Noi niciodata nu ne vom lasa! Coroana mântuirii noastre este fecioria si jertfa! Noi stim pe cheltuirea noastra care e, ca este Jertfa-Mucenicia!

"1 Septembrie" si 5 Martie "sa fie în mintea noastra, cu ele va culcati, cu ele sa va sculati, ele sa va fie "Doamne Iisuse Hristoase…" Va mai rog ceva, ca am încredere în Sfintiile voastre, în rugaciunile sfintiilor voastre - rugati-va si pentru mine, ca sa-mi ia temperatura asta, ca nu stim, ca simt pe diavolul încolacit pe trupul meu. Acum, fetelor, uite ce vreau sa va mai spun. Ce a fost între noi si între sfintiile voastre, eu o socotesc bucatareala. Ce a fost între noi, lasam toate, asta v-o spun ca duhovnic. Rufele murdare le mai spalam între noi. Asta-i din cauza firii, pentru ca avem trup omenesc. Iar în fata inamicului, fetelor, trebuie sa fim ca un ciment tare, legate în dragostea lui Hristos, una de alta. Când e vorba de marturisit pe Hristos-Dumnezeu, nu se discuta nimic. Când e vorba de marturisire a Maicutii, pâna la cea din urma sora intrata în Mânastire, pâna la ultima trebuie sa marturisim pe Hristos, sa fim una! Va duceti o delegatie la IPS Patriarh, dar asa cum v-am spus, "Sa fim un ciment tare, legate în dragostea lui Hristos".

"Ceea ce esti mia cinstita decât Heruvimii…" Amin!

"Blagosloviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit Vedenia din 3 mai 1939 si ne-a explicat-o

    Ce buna si ce scumpa e! S-a nimerit exact cu mileniul de azi, vedeti un lucru, fetelor, ce ne poate bucura pe noi si ne da nadejde - privirea Maicii Domnului, cum o privea pe Maicuta cu ochii plini de lacrimi. Atunci sa stiti ca Maica Domnului stia tot ce ne asteapta pe noi astazi. Ca stie Maica Domnului ca, oricât esti om, esti fire, ca Maica Domnului prevedea de-atunci cât avea sa aiba Maicuta de suferit, de suferit si cu Maicuta, noi toti atunci,oare cum nu ne priveste?! Da, ne priveste. Si ce i-a spus Mântuitorul Maicutii: "Roaga-te mult si posteste ca sa se zdrobeasca diavolul, care lucreaza contra fecioarelor". Ceea ce facem noi - Liturghia si postul; ca Liturghia este cea mai scumpa rugaciune. Toate sunt bune, dar în Liturghie vorbeste direct cu Domnul. Probabil ca diavolul acesta care ma chinuie este un diavol epileptic, care nu iese decât cu post si cu rugaciune. Asa ca sa nu para rau de ceea ce am luat - hotarârea de mai înainte, ca ne va ajuta Maica Domnului. Mântuitorul îi spune Maicutei: "Pentru aceasta te-am ales din lumea aceasta, în care nu am unde sa-mi plec capul, sa lupti pentru viata vesnica, nu pentru aceasta, care-i atât de scurta". Daca atunci Mântuitorul spunea ca nu are unde sa-si plece capul. Când era crucea si pe coroana tarii si în toate partile, dar acum? Îl da afara din toate partile, de prin institutii, de prin casa, nu vrea sa mai aiba nici o icoana. Si mai spune Mântuitorul ca "Scris este din veac ca în acest schit sarac nu va locui nici un suflet decât numai cel ce este pentru jertfa". Asa, pe deasupra, când vezi mânastirea noastra, ti se pare ca e bogata, dar în fond e destul de saraca, ca de multe ori nu avem lemne. Acum ce sa va mai spun, ca doar stiti toate de ce ducem noi lipsa…De aceea, spune Mântuitorul ca "Aici nu va locui nici un suflet decât cel ce este pentru jertfa"! Rugati-va Maicii Domnului, rugati-va Maicii Domnului sa ne dea bilet de voie sa ramânem aici, sa fim pentru jertfa, sa ramânem cu buletinul, nu cumva Maica Domnului sa ne scoata cu buletin cu tot. Eu as zice asa - nu ca n-a cuprins, ci noua nu ne pasa ca în anii durerii am intrat. Un lucru ma bucura, fetelor - ca sunteti senine si vesele ca nici nu aveti de ce sa fiti triste. În toate lucrurile sa fiti asa, ca daca în toate lucrurile mici ne-a purtat de grija Maica Domnului, asa ne va purta de grija si acum, numai sa credem cu tarie în puterea Maicii Domnului. Ca nici atunci, la început, în lanul de porumb n-a venit nimeni sa ne sfatuiasca. Asa ca Maica Domnului ne-a ajutat si ne va ajuta. Fiti senine, fetelor! Eu va dau un canon aspru - sa fiti asa vesele mereu si întotdeauna! În definitiv, ce am avut si ce am pierdut!? Am avut pe Maicuta Domnului, si pe Trupul si Sângele Domnului - pe acestea nu le poate lua nimeni. Dar trupul acesta poate sa-l ia, ca nu-i cine stie ce.

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…" Amin!

    Maicuta noastra scumpa si iubit sobor, eu nu am cuvinte sa va multumesc pentru ca m-ati scos din lume, ca datorita sfintiei voastre este ca sunt eu astazi aici. Maicilor si surorilor, cu ce sa va multumesc eu oare pentru dragostea pe care mi-o aratati întotdeauna decât doar cu un îndemn pe care vi-l dau si va rog sa-l primiti ca de la un frate bun - eu asa cel putin simt, ca pe niste surori ale mele cele mai apropiate - de aceea, eu va spun si va spun din dragostea inimii mele - va rog, maicilor, ca anul acesta, mai mult ca în ceilalti ani, sa lasam cele desarte si trecatoare si sa ne dam în bratele Maicii Domnului, sa faca Ea ce vrea din noi. Sa nu judecati pe Maicuta, sa ne judecati pe noi pe toti, numai pe Maicuta sa n-o judecati. Ca spune Domnul: "Tot pacatul se iarta, dar pacatul împotriva Duhului Sfânt nu se iarta. Sa nu cârtiti în boala, ce daca s-au îmbolnavit plamânii…! Suntem ale Maicii Domnului, faca ce vrea din noi! Ce, sa dea boala la o femeie cu 5-6 copii, ne da noua, care suntem florile Ei; din aceasta gradina, Ea, ne-a adus aici prin darul Maicutii. Faca Ea din noi un aluat bun, curat. Daca cârtim, ce facem atunci cu fagaduintele pe care le-am pus în fata Sfântului Altar?! Care e aceea care n-a zis când a intrat în Mânastire ca sa-i ajute Maica Domnului s-o primeasca si macar o zi sa traiasca pe locul acesta sfânt?! Apoi poate sa moara, dar moare pe loc sfânt. Acum, eu va rog sa nu mai judecati anumite lucruri. Vedeniile Maicutii trebuie sa se împlineasca. Eu cred orbeste. Dumnezeu, care a zidit aceasta mânastire, cred, zic prbeste, ca nu ne va lasa. Asta-i credinta mea - cât avem acest mare dar - pe Maicuta în mijlocul nostru, Maica Domnului nu ne va lasa. Dar Vedeniile Maicutii trebuie sa se împlineasca. N-a spus Maica Domnului ca multe vor trece mai devreme la cer prin boala, cum va îngadui Dumnezeu? Asa ca Maica Domnului face ce vrea cu noi; stiu ca boala te face sa judeci altfel, dar sfintia voastra sa fiti mai presus de boala. Sa va lasati, zic, în bratele Maicii Domnului. Nu vedeti ca Cerul ne-a sadit? Nu se mai arata des pentru ca pamântul s-a spurcat si pentru ca Domnul vine cât de curând sa-si adune grâul în jitnita, vine sa secere tot ce-a semanat El, în aceasta Gradina a Maicii Domnului. M-am dus departe, Maicuta, dar am vrut ca azi sa ne mai încurajam unii pe altii, de ziua Sfântului Ioan, pe care-l iubesc mult, si cu nevrednicie îi port numele. Sa stiti ca toata lauda pe care mi-ati adus-o, eu ma încredintez sfintiei voastre ca fiu duhovnicesc, si nu voi uita niciodata ca sfintia voastra m-ati scos din lume. M-ati smuls din lume pentru a aduce pe Dumnezeu din cedr prtin mâinile mele, zic, nu prin mine, sau ca eu as fi ceva, ci cu darul preotiei mele fac ce fac; sfintia voastra nu aveti acest dar al preotiei si Domnul m-a adus pe mine pentru ajutorul sfintiei voastre. Si sa stiti, Maicuta, ca eu unde voi vorbi chiar de ati fi de fata, eu tot voi marturisi despre Vedeniile sfintiei tale, despre darul pe care l-a revarsat Dumnezeu în sfintia voastra. Sa stiti, maicilor, ca atâta vreme cât avem comoara în mijlocul nostru, nu ne va parasi Dumnezeu. Si dorim ca nimeni si nimic sa nu ne desparta, ci cu totii sa ne vedem în Împaratia lui Dumnezeu. Înca o data, va multumesc, maicilor, si surorilor, de bucuria pe care mi-ati facut-o prin cântare, dar eu, eu întocmai ca un copil mic, care când îi da cineva darul merge cu el întâi la mama lui, asa si eu, va dau, Maicuta, darul ce se întoarce îanpoi la izvorul cel mare. Va spun ca Maicuta mi-a fost mai mult ca o mama. Eu de când sunt în preajma Maicutei, am uitat de parinti, de rudenii, nu calugaros, ci pentru grija cea maimare a Maicutei, care o are pentru mine. Ca eu nu am viata de calugar; si asa cum va spuneam, Maicuta, mi-ati fost mai mult ca o mama. De as sluji eu zi si noapte, si de mi-as da trupul jertfa, tot nu pot sa rasplatesc aceasta dragoste si grija care mi-ati purtat-o.

Va sarut mâna si la multi ani!

    Prea Cuvioasa Maicuta stareta, iubitul nostru Parinte Gherasim si iubitul meu nas, iubit sobor…

    La asa bucurie nu mia stiu ca sa raspund, ca sufletul coplesit de ce nu-i al lui, asa cum stie maica Teodosia sa copleseasca sufletul; cu toate ca nu este asa, ele dau bucurii, ele dau curajul de care avem nevoie. Mai întâi îmi îndrept gândul meu acum 6 ani în urma, când m-am învrednicit s-o cunosc si s-o aud vorbind la "Sâmbata" pe Maicuta Veronica. Sfintia ei m-a chemat la bucuriile cele mari. Mult n-am ce sa spun despre Maicuta, pentru ca, pentru mine, Maicuta a fost si este oglinda cerului. Îndraznesc sa va spun ca avem între noi Prooroc al României, care s-a învrednicit sa-l vada Dumnezeu înainte de a-l vedea noi.

Daca nu era Maicuta, noi nu eram azi aici, ca prin darul Maicutei s-a facut ceea ce s-a facut. Si aceasta o voi repeta mereu, ca un refren care se repeta de mai multe ori. Va multumesc din strafundul inimii si sufletului meu, Maicuta, ca prin darul sfintiei voastre sunt si eu aici, mai aproape de Maica Domnului. Si, va rog, Maicuta, sa va rugati pentru mine ca sa pot face voia Maicii Domnului si a sfântului meu patron. Iar fata de Parintele Gherasim, de rabdarea care ati avut-o si care o aveti si sa ma iertati, îmi pare bine ca ma întelegeti, eu niciodata nu am dorit si nici nu doresc sa fiu mare, dar, dupa cum v-am spus, am patima asta de a sluji. Si, va rog sa ma credeti, parinte, ca eu nu v-am socotit ca o axa care sta pe loc, iar eu ca o rotita care ma învârt în jur, si care îmi da voie sa sar si sa revin pe loc. Noi tot împreuna vom sluji. Rog pe bunul Dumnezeu ca si de acum înainte sa slujim împreuna si în cer tot împreuna sa slujim cu Parintele Gherasim, nasul meu cel scump, caci în cer se continua o liturghie vesnica. Multumesc maicilor si surorilor pe rând, ca nu am timp sa le multumesc fiecaruia în parte. Mai întâi, maicilor vechi care s-au rupt; pentru mine, asta o recunosc si voi fi recunoscator pentr sfintiile voastre. Le multumesc si surorilor, care de multe ori le vad ca ma înconjoara cu multa dragoste si le rog sa ma ierte daca câteodata nu le bag în seama ca sunt foarte ocupat cu lumea si recunosc ca ele sunt nevinovate si vor sa ia blagoslovenie.

Sa va rugati, Maicuta, ca sa fiu mereu frate si fiu ascultator, si sa ne ajute Maica Domnului ca sa ne împlineasca vedenia de la 5 martie, care s-a si împlinit, si sa ne bucuram toti cei din cer. Tin sa multumesc Maicii Teodosia, care, îmi aduc aminte, când era sora Zorica Latcu, când ne-am întâlnit pe strada Zorilor, care mi-au fost primii zori ai mântuirii mele, ca mi-a spus sa merg la "Sâmbata", ca acolo vine Maicuta, si acolo am cunoscut pe Maicuta. De aceea, eu îti multumesc si voi fi recunoscator, si ma voi ruga si eu pentru toate împreuna sa fim si în cer, sus. Amin

"Blagosloviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit Vedenia din 10 si 11 iulie 1939, si ne-a explicat.

Minunate sunt aceste Vedenii, aceasta as putea sa zic ca este o singura Vedenie. La început Maicuta se ducea lapasit si calca o porunca a lui Dumnezeu. De multe ori nu trebuie sa fie ascultati parintii trupesti, când e vorba sa ascultati de Dumnezeu. Dar Maicuta nu-i pentru sfintia ei, ci e pentru noi toti. Aici Mântuitorul ne arata ca ma înalta este porunca lui Dumnezeu decât toate prasiturile. Ca mai întâi este Maria si apoi Marta. Îmi pare bine ca la noi se îndeplineste aceasta, ca mai întâi e Sfânta Liturghie, apoi celelalte ascultari. Vedeti, maicilor, sa nu va ispititi; tocmai de aceea, vreau ca la aceste catehizatii sa nu fie lume, mireni, ca aici vorbesc deschis, lucruri de epitrahir, de taina. Înca o data va spun, luati aminte, nu luati, maicilor, bani de la pomelnice, ca luati foc, si nu dositi pomelnicile ca sa nu le mai dati la pomenit, ca vedeti ca-i spune îngerul Maicutei: "Tu ti-ai luat o sarcina acolo, la Bucuresti", si prin Maicuta ne spune noua, tuturor. Ca sa stiti, maicilor ca lumea da cu atâta evlavie pomelnicul la vreomaica, si are toata încrederea ca pomelnicul se pomeneste; Chiar daca ai luat, dar pomelniculk sa se pomeneasca. Dar eu va spun, ca e mare pacat sa iei bani de la pomelnice, chiar daca ai luat pâna acum, dar din clipa aceasta, de când ai auzit, sa pui început bun, ca se iarta tot ce-ai facut pâna acum. Ce crezi, ca daca ai luat ceva, de iei te încalzeste cu ceva? Nimic! Mai mare osânda luati, ca le luati pacatele lor în spate, si pe urma va muncesc. Nu ca am avea noi Mânastirea, nevoie de bani, slava Domnului, are grija Maica Domnului, dar nu vreau sa va încarcati sufletul. Ei, cum va simtiti, oboxite? Mai stam? (Noi toate am raspuns ca mai stam). Stati, fetelor, ca acesta este ceasul de aur. Si dupa cum v-am spus, aceste 2 Vedenii desi sunt doua, una este. Coruri cântând, gânditi-va, fetelor, ca aici Maica Domnului a tamâiat acest loc. Liturghia care a facut-o atunci a gatit-o pentru miile de suflete care vin azi aici. Ce credeti, ca prin slujbele noastre vine atâta popor aici? Asa slujba ca la noi face si preotul în sat, la Biserica. Nu pentru aceasta vine lumea aici, ci pentru ca a sfintit Dumnezeu locul prin slujbele care le-a facut aici. Si pentru EL ne-a gatit si ne-a sfintit acest loc. Sa ne bucuram si sa ne dea bunul Dumnezeu sa adormim linistiti pentru ca a tamâiat El, a sfintit El acest loc.

A treia parte spune: "Prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc vor câstiga Tara Româneasca". Iata ca noi, din cuvintele Maicii Domnului ne vedem menirea acestui loc. Si toti aceia care ne vor noua binele, este spre raul nostru, pentru ca se opun vointei lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sa ne opunem, întindem în lung si-n lat, caci Vladimirestiul se întinde numai în sus. Când vom cânta sa ne întindem în lung si-n lat, atunci ne pierdem. Cum ne învata toti ca sa ne mai dam dupa ei, sa facem ascultare ca sa mai mearga mai departe Mânastirea, dar asta ramâne la vointa Maicii Domnului, Ea face ce vrea cu noi.

Ce e scris din veac trebuie sa se împlineasca. Dar eu va marturisesc ca nici nu doresc o vreme mai îndelungata. Va marturisesc sincer ca mai multe gânduri am, nu gânduri rele de cine stie ce, asa gânduri ca ce sa mai fac sa fiu asa, gânduri de pe pamânt, nu de cer. De ce? Pentru ca lumea cu toate avutiile ei, este a lui, lui îi este data stapânirea ei si o da cui i se închina lui, cui vrea el aceluia o da.

Ati vazut cum toti prietenii lui Iov l-au parasit si au fugit de el toti?! Asa ne parasesc asa zisii prieteni ai nostri. Ca, dupa cum v-am spus, unii din prietenii nostri zic ca doar nu trebuie sa se împineasca Vedenia de la 5 martie acum pentru ca e simbolica…Noi sa dorim JERTFA! Acum avem frica, la început, ca sfântul Acachie, s-a temut la început de lupta, s-a temut sa moara muceniceste, pentru ca, fireste îi era frica. Dar, dupa cum se spune în viata lui dupa ce a început lupta, a venit si darul lui Dumnezeu, si s-a întarit. Acelasi gând sa ne dea Dumnezeu acum si noua, gândul Jertfei, gândul de a muri pentru Hristos. Sa mergem mai repede la Hristos, la Mirele nostru scump, ca nu avem ce lua cu noi de aici decât un suflet pe care sa-l dam în mâna lui Hristos. Noi, fetelor, sa dorim chinurile, sa dorim ca sa se împlineasca gândul Maicii Domnului. Ca doar ce e scris, cu noi trebuie sa se împlineasca, chiar daca noi nu vrem. Dar de ce sa suferim fara dragoste, si pâna la urma sa nu luam nici o plata, si sa mai gustam si iadul…Noi suferim din dragoste, sa vada Maica Domnului ca noi suntem constiente de chemarea noastra.

Fetelor dragi, ia gânditi-va ce-i mai scump decât ati pune sufletul pentru aproapele tau! Daca pentru un singur suflet, îti pui sufletul si e scump înaintea lui Hristos, dar ati pune sufletul pentru o tara întreaga?! Asta ne mângâie si ne da puteri! Sa te gândesti ca prin lumina ta vei scoate pe multi din iad! Pe stramosii, parintii, care asteapta de veacuri un vlastar iesit din coapsele lor ca sa-i ridice în cer. Ei, acolo, în iad se roaga si multumesc Domnului si Maicii Domnului ca le-a ridicat un vlastar din coapsele lor.

Sa ne bucuram, fetelor, ca avem asa o chemare, ca prin viata noastra prin jertfa noastra sa ne mântuiasca un neam întreg. Ca spune Apostolul Pavel: "Nu sunt vrednice patimirile vremiii de acum pe lânga slava care o va arata Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El". Asa ca, nu-l luati, fetelor, pe Hristos de cuvântul meu ci de dragul de a va duce acolo si de a va ajuta, as putea rabda chinurile ce ne sunt pregatite din veac. Ca asa spune Maica Domnului Maicutei în Vedenie: "Aceste suflete care-si vor petrece viata în acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc, vor câstiga Tara Româneasca". Ce mare dar ne-a dat Maica Domnului! Închipuiti-va, daca numai pentru un prieten de ti-ai pune viata, si e fapta buna, dar pentru prietenul cel mare care este Hristos? Asta-i dragostea adevarata, dumnezeiasca, nu aceea cu care te lovesti pe piept si strigi ca: "Eu tin la tara mea", sau sa te rogi sa învingi tu, dupa cum se întâmpla în lumea aceasta între guvernuri, ca vom învinge noi si cu duhul de ura, de dusmanie, ca daca vei învinge sa omori pe celalalt. Noi nu ne luptam cu arme de acestea trupesti, arme de ura, noi ne rugam Maicii Domnului ca pe acest popor românesc sa-l scape din iad ca sa fim acolo, sus cu totii, cu Maicuta Veronica în bratele Maicii Domnului, dupa cum va spuneam ca acolo s-a pus la foc…Si parintele protopop ne spunea acum, când a fost la noi, ca nu faceti ascultare de preasfintitul, de noi. Asta n-ar fi nimic, dar ati intrat cu statul. Tocmai s-a împlinit ceea ce va spuneam eu acum 2 luni în urma, cum ca ei cauta sa aiba preotii unealta lor, si pe urma e de pe linia noastra.

Dar Maicuta noastra scumpa I-a dat un raspuns asa de frumos acolo, când era la masa, în salon: "Asta am vrut noi sa stim, ca ne lovesc ei, nu dumneavoatra sa va patati sufletul cu noi". Fiara. Dar eu am o credinta ca nu se va face nimic aici, nu pot atinge, si credinta mea, asta-i cert, ca nu ridica pe nimeni de aici, ca nu se pot atinge de "Lucrarea Maicii Domnului" de aici pâna nu va suna Maica Domnului clopotelul: "Hai, copii, sunt gata". Acum sa va spun ca se lucreaza în secret ca sa nu mai dea bilete de tren pentru cei care calatoresc la Vladimiresti. Asta s-a discutat pe la sedintele lor, ca doar fac atâtea sedinte, si au probleme cum sa stârpeasca acest misticism de la Vladimiresti. Sa faca ceva le este frica; sa lase mai înainte Lucrarea, li-i frica ca se-ntinde în toata tara aceasta "pecingina". Ei pândesc sa-i sperie pe oameni, caci sunt simpli si vor cu orice pret sa distruga misticismul de la Vladimiresti. Dar, astia, din gara, care sunt niste comunisti comunizati, le mai da bilet de tren înca, ca zice el, doar omul îmi teste biletul, si omul nu se lasa, vine, se duce îan gara si cere bilet, iar daca nu vrea sa-I dea raspunde: "Domnule, eu îti platesc; ce ai mata nevoie unde merg eu, ca merg la Bucuresti, ca merg la Vladimiresti, eu doar îti platesc si am tot dreptul sa calatoresc cu trenul…"

Dar, asa cum v-am spus, eu am toata credinta ca pâna n-o fi îngaduit de Maica Domnului si pâna n-o trage Maica Domnului din clopot: "bim-bang, copii Mie, sunt gata sa-I iau acasa", nu se poate atinge nimeni.

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii…Amin

"Blagosloviti!"

Soborul: "Domnul!"

Ne-a citit Vedenia din 4 august 1939.

    Iata pentru ce are de suferit si Sihastru; ca oriunde au fost pasii Maicutei, oriunde Maicuta a mers cu folos, a venit si furtuna, pe masura aceea în care a primit Maicuta folosul. Dar, sa stiti, maicilor, ca au venit furtunile si razbunarea, dar, Maica Domnului, care a mângâiat pe Maicuta tot timpul cât a citit acatistul de la cap la picioare, ea îi va mângâia pe toti la judecata.

2 lucruri sunt importante în Vedenia aceasta. Ce era mânastirea facuta când a fost rapita Maicuta? Nu. De aici vedem puterea Maicii Domnului si purtarea de grija care a avut-o Maica Domnului pentru Maicuta. Daca atunci, la început, a fost rapita, dar acum la sfârsitul roadelor? Dar acum este iarna, înghetul; ne mai lasa Maica Domnului sa vada ce facem noi. Acum lupta se începe, se apropie 5 Martie, îl arde, se apropie Jertfa din aceasta tara. Urla prin bâzâiti din astia, prin Justinieni, sa ma iertati, dar mai rau va fi judecat Justinian ca Bizul, ca are pe cap ce are si crucea de pe piept.. Si, asa cum v-am spsu, Maica Domnului o va rapi pe Maicuta si nici numa îndoiesc, atunci când va fi la sfârsit, când vor fi coapte roadelenu ne va lasa Maica Domnului. Vorbeam cu Maicuta ca cei care nu cunosc Mânastirea noastra spun ca sa te supui Sfântului Sinod, ca Duhul Sfânt lucreaza prin Sfântul Sinod. Dar noi stim ca Duhul Sfânt lucreaza, dar atunci când ei sunt vânduti Satanei, ce fel lucreaza? Nu vedeti cum pe Satana îl ard Liturghiile, cununiile, ca trimite mereu pe ucenii lui sa vada pe cine am mai botezat, pe cine am mai cununat? Îl arde, îl doare. Ce zice Satana? Ia vedeti ce fac ei acolo? Hai, i-a marturist pe toti cei de acolo, i-a dezlegat pe toti, dar acum îi si cununa?! Îi scapam pe toti din mâna, pe toti curvarii, ca asa sunt astia în fata lui Dumnezeu socotiti curvari, dupa cum spune Mântuitorul, ca sunt ca câinii cei care sunt necununati! Îi doare, îi ard boteturile si cununiile, care sunt cele mai importante taine. Dar noi nu ne vom lasa, am facut pâna acum un botez, vom face o mie de botezuri, am facut pâna acum o cununie, vom face o mie de cununii, vom da pe fata tot. Am facut o marturisire în bloc, vom face si cununiile în bloc ca sa-l arda mai tare pe Satana.

A doua învatatura care o scoatem de aici, tragem nadejdea. Cum I-ar spune Maica Domnului Maicutei? "Fiica mea, eu Te pazesc, Te iubesc pentru ca tu mi-ai adus ceea ce mi-ai adus, cea mai mare bucurie pe care nu mi-a adus-o nimeni de la începutul crestinismului", care sunt cele 3 coroane ce le prezinta Maicuta Maicii Domnului. Închipuiti-va, 3 coroane (înmultit cu 300), care sunt: a fecioriei; a calugariei; a muceniciei.

Da Doamne si mii de suflete scoase din iad, din gheara Satanei prin darul Maicutei. Va spun sincer ca-n seara asta nu am vrut sa vorbesc din Vedenii, ci asa, sa ne mai întarim si noi si sa mai vorbim despre bâzul acesta care vine si bâzâie pe aici din când în când. Îmi spunea Maicuta: "Ce i-ati facut lui Bâzul?" Si vorbeam cu Maicuta: "Cam asa se împlineste plamadeala Locului; voi tineti zidul pentru noi, si noi pentru voi. Voi tineti zidul celor care va tin zidul vostru".

As îndrazni sa va spun gândul nostru, fetelor, si în rugaciunile noastre va spun sincer, nu este decât pentru ca sa va tina Dumnezeu tari si cu dragoste, pentru a va da viata pentru Hristos si a va tine dragostea sfintiilor voastre pe sângele lui 5 martie. Amin!

††† † † † †††

    Trebuie sa va însufletiti si sa fiti bucuroase. Aici este sfârsitul Vedeniilor, împlinirea Vedeniilor. Noi sa nu ne îndoim deloc, ca Vedeniile toate s-au împlinit si se împlinesc sub ochii nostri. Cu 5 Martie sa ne culcam, cu 5 Martie sa ne sculam. Am auzit ca l-ati înfruntat pe Bâzul; tin sa va multumesc ca ati fost tari. Asa m-am bucurat, si, dupa cum v-am spus, asa se va împlini pâna la urma si cu plamadeala. Vor veni din astia contra lui Hristos si ne trezim ca niste masini, mitraliere! În septembrie se împlineste, fetelor, ca spune acolo: "Multi se vor lepada nu de cele trupesti, ci de Împaratia Mea". Cu mâneca larga si cu crucea se vând Satanei. Sinod vândut, Sinod las! Mi-a spus un parinte venit acum din închisoare, ca s-a luptat cu moartea-n fata, ca atâti de multi mureau si îi duceau, si îi trânteau ca într-o groapa, fara sa stie nimeni de ei. Si îmi spunea parintele ca atât de mult a suferit ca se gândea ca de ce oare nu se gaseste vladica care sa tina si cu noi? Nu s-a gasit nici unul. Ba acum daca am scapat si am venit, nu ne dau nimic, nici parohie, stam asa, ca vai de noi. Nu vedeti ca ei se baga si se ating de Lucrarea Maicii Domnului; cauta sa ne fiarba? Dar îi va fierbe si Maica Domnului pe ei. Înca noi îi prea crutam, ca în predica nu prea le dau pe fata, ca nu vreau sa grabesc, si sa ma rog Duhului Sfânt sa vorbeasca El prin mine, ca sa nu grabesc cu sinodarii si sa nu grabesc Lucrarea Maicii Domnului. Îi mai crutam cât o vrea Maica Domnului. Eu m-am dus departe, fetelor, dar sa stiti ca EU ASTEPT CU NERABDARE PE CEI 3 SFINTI…Era vorba ca sa facem Catedrala, doar pe oasele noastre, asta-I betonul Catedralei României! Catedrala noastra e sus, în cer, pe care o dorim si în care cât de curând vrem sa intram în ea.

Nu stiu, ca si Satana ma foieste cu boala asta, ca parca mi-i scârba de mine. Dar sa-mi faca ce mi-o face, eu sunt…ca elanul meu de munca nu poate sa mi-l ia, nu se poate atinge de suflet. Noi nu ne temem, vie ce-o veni pentru noi si peste trup. Avem Liturghie, avem pe Hristos, avem de toate. Adu-le, Doamne, pe toate, dar noi sa STAM PE ROATELE LUI 5 MARTIE, Amin!

Nu vedeti ca suntem mai tari în ispite, mai legati? Lasa sa vie ce-o veni; ei umbla pe la Iasi, pe la Alba-Iulia de strâng dosare pentru ca am dezlegat si am împartasit. Ce pacat am mai facut?!…Lasa, ei ne aduna dosarele, iar noi adunam hârtiile cu pacatele oamenilor, si sa vie si ei aici, sa-i dezlegam pe toti. Asa va fi, fetelor, jertfa noastra, Amin!

"Ceea ce esti mai cinstita decât Heruvimii, si mai marita fara de asemanare decât Serafimii, care-a fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe Tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim, Te marim!" AMIN!