+ + + DORU + + + VERONIKA + + + JUSTINIAN + + +NARCISA +++
+ Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!
Maica lui Dumnezeu, miluieste-mă, păzeste- mă de tot răul cu preasfântul tău omofor!
+ 3 ianuarie 1995
CĂDEREA ÎN VIATĂ
Fiecare alergare
E o prăbusire,
O cădere-n neant,
Un zbucium halucinant.
Căderea Vietii,
Ca sursă de inertii,
Sfârseste în Viată,
Începe din sperantă...
Sperantă?! Nimic!
Efectul e unic,
Indescifrabil
Si imuabil.
Viata cade în Viată
Speranta naste speranta,
Speranta moare-n sperantă
Viata sfârseste în Viată!...
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 11 ianuarie 1995
RUGĂCIUNE
Miluieste-mă, Dumnezeule,
Părinte al necuprinsurilor,
Milostiveste-te iubirilor
Ce-mi definesc gândurile...
Miluieste-mă, Dumnezeule,
Creează-mă speranta
Să pot întregi Viata
Ce-ti zbuciumă adâncurile.
Miluieste-mă, Dumnezeule,
Milostivire adevărată,
Si sevă nedeterminată,
Dăruieste-mi timpurile...
E gândul meu, gândeste-te,
Tu Dumnezeu în început,
În formă lasă-te făcut,
Tu, Dumnezeu, mă miluieste.
E rândul meu, deci mă primeste
În definirea fluentului viu,
Să înteleg, să pot, să stiu...
Tu, Dumnezeu, mă miluieste.
E eul meu ce îndrăzneste
A întrezări un orizont
Într-un imens cu sens de fond,
Tu, Dumnezeu, mă miluies-te.
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+14 ianuarie 1995
CERC
Când voi fi fiind
Într-un început,
Din moart-nviind
Mă voi fi făcut,
Când voi fi murind
Într-un stins sfârsit,
Din moarte păsind
Mă voi fi-mplinit.
Sunt la fel oricum
În vesnicul acum
Si numai un punct
E-al meu amănunt.
Fără definire sunt determinat,
În determinare sunt desfiintat,
Relativul poartă al Vietii consens,
Sunt doar o măsură dată de un sens.
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 15 ianuarie 1995
EMINESCIENE
1. FĂCLIE DE VEGHE
"Făclie de veghe pe umezi morminte"
Lumina ta astăzi veghează cuminte,
Mormintele goale asteaptă un semn,
Să-nvie Fiinta sub al Vietii îndemn.
Lumina asteaptă veghind fără vis,
În linistea mortii prezentu-i cuprins,
Durerea-ti din ea printre goluri răsare,
Tăcerea vibrează - ngânând o chemare...
"La ce? Oare totul nu e nebunie?"
Si moartea, si Viata, cum pot ca să fie
În goale morminte si-n noapte cu Lumină.
Ce sens integrează valoarea deplină?!
¤
Tăcând în nimic, Lumina-ti fierbinte
Revarsă noiamuri de lavă în minte,
Existi peste golul translat sub cuvinte,
"Făclie de veghe, pe umezi morminte"!
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
2. CERC
" Nu credeam să-nvăt a muri vreodată"
Iubire necesară, cumplită, abstractă,
Mai presus decât sfera absolutului,
Mă sfâsie în forta ta intactă,
Putere a Cuvântului!
Din sens în sens, reintegrată-n Sens,
Exprimi simbolul viului intens,
Genezele- n nestire învârt a Vietii roată,
Nedefinirea în final se-arată!...
Viata-ncepe!
Tată expresia ce se percepe!
Momentul unic în existenta toată
E chiar diversitatea care a fost creată! ...
" Nu credeam să-nvăt a muri vreodată!..."
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONICA +++ DORU +++
3. REPLICA
"Deopotrivă-i stăpâneste raza ta si geniul mortii"
Pe toti râvnitorii sursei ce-si aruncă-n vremuri sortii,
Căci vorbind, cuvântu-n ceată de ambiguă splendoare
Se exprimă-n forma pură, oferit ca invocare,
Negândind dorul Luminii si al harului cu rost,
Te măresc cu osanale pentru că subiect le-ai fost...
Ei, găsindu-te pe tine, demonstrează cu ardoare
Că ascunzându-se sub tine, capătă si ei valoare,
Că talentul tău prin vremuri de uitare ti se sterge,
Rămânând ei talentatii, după cum se întelege!...
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 27 ianuarie 1995
DIMENSIUNE
Uneori mă prăbusesc în mine...
Mă strâng hotarele,
Timpul îmi vine...
Surpările de valuri
Creează vârtejul interior,
Iar indefinirea de valori
Sustine arderea împlinirilor...
Si...după ce totul se sfârseste,
Când nu mai cad hotarele,
Un punct în valuri iar sclipeste
Influentând valorile,
Si stiu că sunt un început...
Un vânt rotit mă poartă-n ere,
Mă-mbrac din nou cu alte sfere,
Un sens translează iar efectul
Când nefinitu-i arhitectul...
Mare si mic laolaltă,
Punctul e cheia,
E inertia,
Si densitatea condensată.
Iar tinta săgetii
De intentii,
Fiind chiar sensul,
Animă mersul
Către punctul definirii
În oceanul nesfârsirii...
Cădere... în interior...
Căderea punctelor
Si moartea sferelor...
Sensul determină căderea,
Sensul determină creerea,
Toate sunt echilibrate
În prezentul viu ce poate!...
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 1 februarie 1995
SPUMĂ
Culeg din valuri infinite
Boabe de spumă,
Toate boabele răsărite
Si gata din nou să apună.
Privesc în centrul unei sfere
Abia creeată din furtună,
Dar îmi răspund idei din alte ere
Ce-si au izvorul în uitată spumă.
Se-adună boabele pe valuri,
Sub ochii mei mai amplu cresc,
Se tes din ele voaluri, voaluri,
Si încă un efort urzesc...
Se conturează forme lin
Cănd spumele puteri sustin
Si-armonice rotiri creează
Structura vremii ce urmează.
Sensul ce dă valoarea lumii
Crescut e din esenta spumii,
Si-oceanul de nedefinire
Sustine-a Totului zidire.
Si-n centrul sferei văd deodată
Cum spuma cade-n timpuri moartă,
Si boabele devin cenusă, scrum,
Iar formele se sparg în fum...
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 4 februarie 1995
FLUENTĂ / FLUENCY
Curge Lumina Flows the Light
Si culorile cad And colours
Din înăuntru From inside
Spre înafară. To in outside.
Totul... e o indefinire The wele indefinite
Exprimată relativ, Expressed relatively,
Iar culorile sunt Vieti While colours are Lifes
Ce întregesc Viata. What complete the Life.
Adevărul inform The truch wit hout form
Curge în timp, Flows into time,
El e prezentul It is the present
Ce organizează sensul. That organises the sense.
Jocul de culori The play of colours
Reflectă indefinitul Reflects the indefinite
În sensul său concret Into it*s concrete and
Si definit! Definite sense!
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 4 februarie 1995
FLORI TĂIATE
Florile tăiate
Sunt sentimentele
Aruncate
Si dezrădăcinate
De furtunile capriciilor,
Florile jertfelor.
Ele,
Sunt acele,
Care, sispersante
Si aruncate
Se ofilesc si mor
Si ne dor.
Florile tăiate
Sunt valorile anulate,
Murite si transfigurate,
Si întelege cine poate,
Că ele
Sunt sentimentele acele
Care ne apartin.
Din plin
Si care ne determină
Prin jertfa lor demnă.
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 4 februarie 1995
DETERMINARE
Priviti cum răsar din Soare
Picurii de culoare,
Si cum, în această fascinatie
Sunteti si voi cuprinsi,
Căci Soarele e chiar în voi,
Fiinta eului vostru,
Si Fiinta Întregului.
Densitatea se reflectă
În finitul perceptiei...
Si valorile ei sunt culori
Ce îmbracă golul inertiei,
Sunteti modelati din ele
Iar timpul e sculptorul
Care v-a creat desăvârsirea
În nehotarele perfectiunii.
Dar... cum Sorii se nasc nefinit
Din cerurile densitătii
Succedându-si determinările
De la început până-n sfârsit,
La fel si voi, fii ai Soarelui,
Vă translati identitatea
Prin inndefinita ordine a timpului,
Si orientati sensul Vietii
Din voi în voi,
Din voi în afară de voi,
Si-n armonia eternului fiintati!
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU +++
+ 27 februarie 1995
NEDETERMINARE
Cad ca dintr-un vis
Într-un cer nou
Ca un ecou
Nescris!
Cerul meu
E chiar Dumnezeu
Si inima!...
+++ NARCISA +++ JUSTINIAN +++ VERONIKA +++ DORU+++

larrw.gif (1004 bytes)

1