ISTORIA WAKO – DIFERENŢELE ÎNTRE WAKO ŞI ALTE ORGANIZAŢII

 

 

·              WAKO şi-a început activitatea în Europa în 1976.

·              Fondatorul a fost dl. Georg Bruckner din Berlin, care a promovat primul Campionat Mondial de semi- şi fullcontact karate (aşa cum se numea atunci disciplina cunoscută azi drept kickboxing) în 1978 cu 118 competitori reprezentând 18 ţări.

·              WAKO a creat imediat regulile şi normele pentru disciplinele noi de luptă şi a acţionat, de la început, ca o autentică federaţie mondială în domeniu.

În campionatele internaţionale WAKO nu sunt acceptate decât echipe naţionale. Fiecare ţară membră poate prezenta numai un luptător pe categorie, şi anume pe cel mai bun, „la créme de la  créme”.

·              Competiţiile WAKO nu sunt aşa-zise „open-uri”, unde fiecare poate încerca, cu o taxă de 50 de dolari, să devină „campion mondial” al unei organizaţii complet nereprezentative, aşa cum se întâmplă aproape în fiecare weekend în USA unde exista un număr nesfârşit de organizaţii fără reprezentativitate.

Fiecare competitor trebuie să parcurgă o lungă selecţie în ţara de origine înainte de a intra în turneele WAKO şi ca regulă generală el trebuie să fie deţinătorul titlului naţional al categoriei sale de greutate în disciplina în care concurează (WAKO are 6 discipline de competiţie – semi, light, fullcontact, lowkick, thaikickboxing şi forme muzicale).

De aceea WAKO garantează pe cât posibil calitatea cea mai bună a luptelor de kickboxing şi faptul că cei care câştigă medaliile de aur sunt adevăraţii campioni. WAKO are azi 83 de ţări afiliate în 5 continente şi, în majoritatea cazurilor, WAKO conduce cele mai puternice organizaţii de kickboxing naţionale.

Multe din acestea sunt recunoscute oficial de comitetele olimpice naţionale sau ministerele sportului din ţara de origine, aşa cum este cazul cu Spania, Portugalia, Franţa, Norvegia, Finlanda, Polonia, Ungaria, Austria, Iugoslavia, Croaţia, Macedonia, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Belarus, Lituania, Georgia, Maroc, Algeria, Iordania, Liban, Palestina, Irak, Brazilia, Gabon, Africa de Sud, iar multe, ca în cazul Germaniei, Italiei, Slovaciei, Suediei, Danemarcei, Tunisiei, sunt în curs de a fi recunoscute.

Azi WAKO contează pe o „piaţă” numărând aproximativ 1200000 de participanţi în numai puţin de 600 de cluburi din lume.

Sunt organizate anual mai mult de 1000 de evenimente sportive profesioniste naţionale şi internaţionale. Aceste cifre vorbesc prin ele însele. WAKO este cunoscută acum ca organizaţia principală europeană şi mondială de kickboxing, incluzând şi diviziunea WAKO-pro care creşte de la an la an, atrăgând spectatori în arene deja de dimensiunea stadioanelor de fotball şi atenţia din ce în ce mai concentrată a presei.

·              WAKO pro, divizia luptatorilor profesionişti, a debutat în 1991 şi în scurt timp a devenit corpul principal profesionist în Europa, Asia, America de Sud, Caraibe şi Orientul Mijlociu. În SUA, unde organizarea sportului are forme foarte diferite, WAKO este susţinut de organizaţia KRANE, care reuneşte cei mai buni luptători americani mai ales în sistemele de pointfighting (semicontact) şi forme muzicale. Reprezentantul WAKO în SUA este Don Rodrigues, antrenorul şi managerul faimoasei echipe John Paul Mitchell, care este incontestabil nr. 1 absolut în ţară. În acest mod, WAKO şi WAKO-pro lucrează în conjuncţie pentru a asigura promovarea şi audienţa optime.

·              Campionatele europene şi mondiale WAKO, dincolo de apariţia episodică la diverse posturi TV, au în mod normal acoperire integrală la televiziunile din ţara organizatoare. De exemplu, campionatele mondiale de la Gdansk din 1997 au fost transmise integral de Polsat şi au avut milioane de telespectatori nu numai în Europa dar până şi în ţarile arabe. Campionatul european de la Kiv din 1998 a fost transmis în toate ţările CSI, în Balcani şi în Italia. Acelaşi lucru este valabil pentru meciurile de profesionişti promovate în cele 65 continente, care au beneficiat de timpi generoşi de transmisie şi spaţii ample în media. Oricine se poate convinge de modul de lucru WAKO, funcţionarea organizaţiei şi nivelul luptătorilor privind aceste evenimente. Ele demonstrează că forţa organizaţiei stă atât în număr cât şi în calitate.