LECŢIA 2
§
Tehnica notiţelor. Se subliniază
cuvintele cheie, se folosesc încercuirile, culorile, literele de tipar. La curs
se reţin ideile principale utilizându-se semen convenţionale,
prescurtări, note pe margine.
§
Ergonomia învăţării. Timpul
de învăţare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute,
cca 3-4 şedinţe zilnic. La început se atacă subiectele grele, se
grupează subiectele în funcţie de similitudine. Pentru a întâmpina
transferul negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea spre alte subiecte
neînrudite. Cronobiologia arată că rezultatele maxime se obţin
între orele 8-13 şi 17-21. MSD (memoria de scurtă durată)
are performanţe mari dimineaţa, iar MLD (memoria de lungă
durată) după amiaza şi seara. În somn cunoştinţele se
transferă în MLD. În cadrul învăţării în asalt se uită
60-75% din cunoştinţe după primele două zile. În concluzie,
pentru prevenirea uitării, se va repeta a treia zi ceea ce s-a
învăţat în prima zi.
§
Structuraţi materialul de învăţat în
secvenţe, în funcţie de microterme.
§
Se recomandă un microclimat sănătos
în ceea ce priveşte lumina, scaunul, zgomotele etc.
§
Metode de învăţare:
1. Învăţarea
sintetică. Materialul este mic şi uşor: se citeşte şi se
repetă global.
2. Învăţarea
analitică, secvenţială. Mai întâi se învaţă global
şi apoi aprofundat, consemnând cu creionul.
3. Învăţarea
creativă. Problematizare.
4. METICON. Învăţare
prin conversaţie.
5. METINPROB. Învăţare
prin problemă-întrebare-răspuns.
6. RICAR. Răsfoire,
întrebări, citirea textului, amintirea punctelor principale, recapitularea
în gând.
7. Învăţarea
cu sens este mai economică decât cea mecanică. Reproduceţi
textul cu propriile cuvinte.
Se disting următoarele
tipuri de memorie:
a) senzorială de
achiziţie (vizuală, auditivă, asociativă);
b) afectivă, de
participare (imaginativă);
c) cognitivă
(lanţuri de idei, scheme);
d) acţională
(operaţională).
Pregătirea:
autosugestii pozitive, igiena senzorială (eliminarea perturbărilor),
igiena fiziologică (alimentaţia, respiraţia, somnul), igiena
psihică (relaxare, pauze, recompense).
Fiecare îşi va stabili
propriul sistem de memorare.
Exemple: materialul de
memorat să fie organizat, să existe relaţii reciproce,
itinerare. Învăţarea să fie activă folosind asociaţii
vizuale, auditive, de culoare, formă, text ierarhizat, noduri cheie.
Asociaţi memoria cu gândirea.
Dezvoltarea memoriei se face
prin exerciţii de înţelegere (facerea rezumatului), exerciţii de
reamintire, experimente formative (memorări şi reproduceri la
intervale diferite). Rezumatele pot fi textualizate, schematizate, arborescente
sau enumerative.
Succesul
generează succes; după un eşec necorectat urmează
un altul
Învăţarea pentru o anumită dată condiţionează uitarea după data respectivă. Învăţarea pentru viaţă cu motivaţie justă interioară împiedică uitarea. Motivaţia interioară se formează în funcţie de idealuri şi obiective autoimpuse sau fundamentale.
Se recomandă la textele
auxiliare: lectura accelerată, lectura dinamică, lectura
intensivă.
Pentru dezvoltarea citirii
rapide se va antrena:
1. Citirea grupelor de
cuvinte, chiar a frazelor până la un punct de sprijin orizontal sau
vertical.
2. Citirea cu ochii
minţii (fără subvocalizare).
3. Regresia (întoarcerea
pentru a verifica după punctul de sprijin anterior, trecerea fluentă
dintr-un punct de sprijin în alt punct de sprijin. Se va forţa reamintirea
frazei sau a cuvintelor sau se va trece mai departe fără regresie.
La citirea rapidă se
utilizează numai canalul vizual şi se urmăreşte
mărirea câmpului de vizibilitate orizontală şi verticală în
paralel cu reducerea punctelor de sprijin, fără întoarcerea privirii.
Citirea rapidă se
foloseşte atunci când poate fi neglijat 50% din text.
Ritmul normal este de 200
cuvinte/min. Prin antrenament ajungeţi la un ritm rapid de 1200-1500
cuvinte/min
I.
1-2 săptămâni: se citesc două cuvinte
concomitent;’
II.
1-2 săptămâni: trei cuvinte cu sesizarerea
ideii;
III.
1-2 săptămâni: jumătate de rând cu
două puncte de sprijin;
IV.
1-2 săptămâni: un rând la o singură
privire pe centrul acestuia fără deplasarea laterală a ochilor;
V.
1-2 săptămâni: se pune degetul la mijlocul
rândului şi, coborându-l lent în jos, se citesc 2-3 rânduri la un singur
punct de sprijin.
S-a demonstrat că multe (majoritatea) materialelor pot fi reduse cu 50-75% si nu ar avea nimic de suferit. Excesul de cuvinte este aproape o regulă.
Există:
§ pseudoinformare: impostură;
§ mezinformare: tot ceea ce este negativ în informarea (ex. Eroare involuntară, traducere şi dezinformare din interes);
§ subinformare: trunchierea informaţiei;
§ suprainformare: preaplinul informării.
Un savant ipotetic competent în toate ramurile ştiinţei ar trebui să citescă 24 de ore din 24 timp de 500 de ani pentru a citi tot ce se publică într-un an. În concluzie, se va urmări specializarea pe latura selectivă sau pe latura rapidă.
J. Bernel afirma: “În situaţia actuală este mai uşor să faci o descoperire decât să te convingi că aceasta nu a fost făcută de alţii”
1. Asocierea consonantă. Cu cât memoria este mai bogată, cu atât apariţia asociaţiilor este mai mare. Asocierea reprezintă realizarea de legături între imaginaţie şi memorie. Factorii esenţiali sunt asemănarea obiectivă, fizică, exterioară, subiectivă, interioară, psihologică, similitudinea şi evocarea (asocierea) imagine-senzaţie.
2. Analogia extrapolară. Transferul, împrumutul de idei de la o soluţie apropiată (de ex. pasăre-avion, bila care lasă urme pe asfalt-pix etc.).
3. Inversia. Reprezintă abordarea inversă, susul-jos, plus-minus (de ex.: De ce se face iluminatul indirect de sus).
4. Empatia. Este substituirea gândirii proprii cu a interlocutorului (om, obiect etc.). De exemplu, spargerea unei nuci văzută de către un cercetător şi practicarea unui orificiu mic pentru introducerea aerului comprimat care produce o explozie care distruge coaja nucii, obţinând astfel o viziune din interiorul nucii.
5.
Combinarea. De exemplu, radiocasetofonul, pixul cu ceas etc.
6.
Modificarea-Ameliorarea-Dezvoltarea. Se cunoaşte că, din cinci brevete, patru sunt doar
perfecţionări.
Autosugestii:
1. Am capacitea de memorare într-un timp scurt şi cea de vedere exactă a ceea ce am memorat până acum.
2. Prin a învăţa ceea ce vreau înţeleg mai mult din ceea ce trăiesc acum.
3. Eu, Nume, am încredere în memoria mea acum.