ÎNVĂŢAREA ŞI MEMORIA

 

LECŢIA 1

 

Alvin Tofler: “Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe”

 

ü          Puteţi învăţa din propriile dvs. experienţe cum să învăţaţi. Puteţi învăţa din experieţele altora, economisind timp, bani si efort. Îmbinaţi-le pentru a obţine un rezultat optim.

ü        Se poate învăţa prin imitaţie sau prin conştientizare. Recomandabil este a se respecta principiul unităţii dintre imitaţie şi conştientizare.

ü     Imitaţia sau repetarea simplă chiar fără a înţelege (a toci) trebuie să fie după asimilarea conştientizată.

ü       Conştientizarea este folosită, de regulă, atunci când materialul este asimilat este parţial cunoscut sau poate fi asociat cu ceva înrudit. După întelegerea informatiei se recomandă repetarea prin imitare pentru stabilizare (asimilare). Un material total necunoscut nu poate fi conştientizat, astfel că va fi învăţat mecanic, după care se va încerca conştientizarea lui (ex. Kata).

ü       Un principiu modern este cel al unităţii temporale a însuşirii auditive, vorbite, vizuale şi scrise a cuvintelor şi cifrelor.

ü       Repetarea materialului unei lecţii în contexte diferite pentru a mări durata de rămânere în subconştient. Reelaborarea propoziţiilor, chiar prin metode contrastante, confruntative (ex. moneda văzută pe ambele feţe şi în raport cu alte monede).

ü       Citirea şi ascultarea sunt activităţi receptive. Vorbirea (citirea cu voce tare), scrierea sunt activităţi productive.

ü          Se va insista pe dezvoltarea capacităţii de autoinstruire, aceasta trebuind să devină factorul esenţial raportat la învăţarea prin predare (receptare la ore etc.). Scopul este formarea unui intelect investigator şi creator.

ü         Unii cercetători recomandă următoarea succesiune: ascultarea (citirea cu voce tare) a informaţiei (a cuvântului sau a propoziţiei) urmată de reprezentarea grafică a acesteia în următoarele 10 secunde ( 10 secunde reprezintă durata rămânerii cuvântului în memoria de scurtă durată).

ü         Prin canalul optic se primesc de 6 ori mai multe informaţii decât prin canalul auditiv.

ü        Se consideră că este ideal să fie auzite cuvintele şi, aproape concomitent, să fie văzute scrise, să fie pronunţate de receptor şi scrise de către acesta.

ü       Cuvintele auzite se reţin în proporţie de 20%, cele scrise în proporţie de 30%, iar cele văzute, scrise şi auzite concomitent – 30%. Cuvintele auzite, văzute, scrise şi pronunţate sunt reţinute în proporţie de 70%, procentajul crescând dacă sunt scrise de către receptor.

ü       Se recomandă, alături de cele patru activităţi lingvistice să apară şi a cincea: reformularea (traducerea, în cazul limbilor străine), căutarea relaţiilor de echivalenţă.

ü          Calităţile memoriei: rapiditatea achiziţiei, trăinicia păstrării, exactitatea reproducerii (reformulare: viteza memorării, timpul de reţinere a informaţiei, claritatea sau gradul reamintirii acesteia).

ü       Se impune ca autocontrolul şi corectarea să fie moderate, dar permanente si planificate.

ü         Autoexigenţa, spiritul de responsabilitate duce la “a şti cum să procedezi”, devenind independent, sigur, creator.

ü       Există: citire cursorică (receptarea ideilor principale), citirea detaliată (temeinică), citire orientativă şi citire exploratoare.

ü         Sunt necesare o atmosferă relaxată, atenţie, concentrare, activitatea pripită fiind contraproductivă.

ü        Este esenţial a se stabiliza: ritmicitatea învăţării, învăţarea regulată, durata învăţării zilnice, toate acestea stabilindu-se de regulă individual, raportat la robusteţea memoriei, viteza de achiziţie a informaţiilor, timpul de rămânere în memorie dorit.

ü          Pentru ca noile cunoştinţe să rămână în intelect trebuie ca ele să intre într-o conexiune organică structurată cu vechile cunoştinţe. Rezultă că este necesară gruparea, aranjarea cunoştinţelor conform unui plan stabilit cu exactitate şi urmărirea realizării planului cu scrupulozitate.

ü          Învăţarea are succes când este consecventă, stăruitore, constantă. Prin consecvenţă şi perseverenţă 50% din efortul necesar învăţării este realizat.

ü          Învătarea are succes în funcţie de interesul arătat (motivaţie, automotivaţie), timpul folosit fără teamă de oboseală, de energia consumată şi în funcţie de respectarea unor reguli minimale care vor maximaliza volumul de informaţii achiziţionate şi vor minimaliza timpul necesar pentru minimalizarea efortului aparent.

ü          Reguli de respectat pentru îmbunătăţirea învăţarii:

1.     1.     Zilnic trebuie să învăţaţi, chiar şi atunci când nu aveţi timp necesar să rezervaţi 10 minute învăţării.

2.     Dacă entuziasmul a scăzut temporar sau sunteţi bolnavi sau obosiţi nu trebuie să vă forţaţi, dar nici să renunţaţi la învăţat; se va studia ceva uşor sau cu un grad scăzut de implicare.

3.     Este recomandat să învăţaţi mai puţin şi mai bine decât mult şi superficial.

4.     Înainte de a învăţa vă veţi autoconvinge de corectitudinea informaţiilor, veţi evita aprofundarea greşelilor. Această regulă poate acţiona şi limitativ sau blocant. Este mai bine să învăţaţi chiar şi cu un grad de eroare care se va corecta în timp decât să nu învăţaţi deloc.

5.     Fară o necessitate stringentă nu se va studia în acelaşi timp două materii înrudite (de ex.două limbi străine), existând riscul amestecului lingvistic şi al transferului. Ţinând cont de avertismentul de mai sus se pot învăţa două sau mai multe materii (discipline) în acelaşi timp atunci când informaţiile se potenţează reciproc şi ajută la o mai bună învăţare. Se va cântări atent dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe riscuri.

6.     Putem compara o materie (disciplină) cu o cetate care poate fi cucerită numai atunci când se porneşte asediul din toate părţile: ascultare, vorbire, citire, scriere, reformulare, discuţie, etc.

7.     O condiţie importantă este acceptarea şi admiterea greşelilor fără jenă, precum şi admiterea de a fi corectaţi. Fără a greşi nu se poate învăţa.

8.     Vă veţi concentra asupra atitudinii interioare prin autosugestie şi ambianţă exterioară. Atitudinea interioară trebuie să fie guvernată de următoarele:

q            Motivaţie din interes;

q           Optimism, având gânduri pozitive;

q             Entuziasm, plin de voioşie;

q             Încredere în succes;

q             Uşor autoexigent, cu toleranţă;

9.     Asocierea unei informaţii noi cu cele cunoscute se mai numeşte ancorare, reformularea cu propriile cuvinte a materialului studiat având acelaşi efect. Vă puteţi imagina un bloc de gheaţă într-un port pe care îl veţi ancora cu 1,2,3…ancore până ce acesta se va topi, devenind una cu apa mării. Motivaţia pentru care faceţi această ancorare este cea de a fixa blocul ca să nu plece în larg pentru a-l pute folosi,  altminteri acesta ar putea pluti liber şi lovi navele din port avariindu-le.

10.                        În procesul învăţării veţi schimba deseori ritmul pentru a da culoare unei operaţii monotone. Per ansamblu s-a dovedit că folosirea a cel puţin trei ritmuri măreşte eficienţa procesului de învăţare şi memorare. De exemplu, în cazul citirii cu voce tare se pot folosi tonurile: autoritar, calm, şovăielnic(moale) etc.

 

Autosugestii:

 

1.     Eu, Nume, am deplină încredere în mine căci inteligenţa mea se dezvoltă tot mai mult aici, acum şi în fiecare zi.

2.     Eu, Nume, folosesc fiecare clipă din zi pentru a deveni superior a ceea ce eram ieri aici acum şi în fiecare zi.

3.     Din orice împrejurare nefericită eu, Nume, trag o învăţătură folositoare pentru a ajunge la rezultate fericite acum şi în fiecare zi.

4.     Toate afirmaţiile sunt adevărate, în funcţie de punctual de vedere din care sunt făcute.

5.     Eu, Nume, am hotărât ca viaţa şi studiile mele să constituie o reuşită acum şi  în fiecare zi.

6.     Eu, Nume, sunt deschis cu toată fiinţa unei schimbări pozitive aici, acum şi în fiecare zi.

 

Temă: Scrieţi 10 formule de autosugestie despre învăţare şi memorie. Primele trei formule vor fi premiate.

 

Reguli de respectat la alcătuirea formulelor:

 

1.     Să fiţi pozitivi;

2.     Să fiţi concreţi şi la obiect;

3.     Să folosiţi timpul prezent;

4.     Să folosiţi modalitatea senzorială principală;

5.     Să folosiţi mai multe simţuri;

6.     Să fiţi autoritari;

7.     Să relevaţi, să cultivaţi şi să faceţi să se dezvolte un gând just.