Un amator de muzica isi inregistreaza piesele favorite pe banda de magnetofon. Daca pasiunea este mai puternica el incearca sa-si procure discuri cu muzica indragita, apoi intr-o faza superioara "a bolii", el se zbate sa obtina tot ceea ce a creat idolul sau idolii sai. Cineva spunea "Colectionarii, indiferent de domeniu, incep din placere si sfarsesc prin a fi maniaci".
Dintre discuri, cele mai pretioase sunt evident cele din prima editie, muzica din concerte si bootleg-uri (discuri pirat), de obicei continand "raritati", piese care nu au mai aparut in forma finala a LP-ului, sau variante de lucru ale acestora. De exemplu, cele douazeci si opt de zile de inregistrari pentru filmul si LP-ul "Let it be" (initial botezat GET BACK, datorita succesului deosebit al single-lui cu acelasi nume), au oferit un material mai fructificat in productia de discuri pirat decat de editiile oficiale. Un numar de peste cinci discuri pirat cuprind versiuni pre-Spector ale pieselor de pe LP-ul oficial "Let It Be" si chiar melodii inedite, cum ar fi "What's the New Marry Jane" compu- sa de John Lennon. Circula de asemeni discuri cu muzica dinainte de cooptarea lui Ringo Starr, printre care si cele in care grupul este doar acompaniator al solistului Tony Sheridan. Multe din piesele inregistrate de Lennon in 1974 pentru culegerea sa de rock-uri apar si ele in diferite versiuni si productii (Spector sau Lennon), pe diverse albume pirat.
In mare parte, piesele de pe discurile single chiar daca apar si pe albume, difera deoarece inregistrarile si mixajele se realizau separat pentru discuri mono respectiv stereo. Pot diferi orchestratiile, ritmul si suprapunerile, unele solouri, durata melodiilor chiar interpretul vocal. De exemplu soloul de chitara pentru melodia "Let It Be" este total diferit pe single fata de variata inclusa pe album. Melodia "Honey don't" exista in interpretarile lui Ringo si respectiv John ca solisti vocali. "Everyman has a woman who loves him" exista in interpretarea lui Yoko si respectiv aceea a lui Lennon. "Rock'n'roll music" exista cu acompaniament de pian sau cu acompaniament exclusiv de chitare. Mai se colectioneaza articole din presa, insigne si tricouri cu chipurile sau numele celor patru muzicieni indragiti iar cei cu venituri mari achizitioneaza chiar obiecte ce le-au apartinut. Unul dintre marii colectionari este chiar Paul Mc Cartney motivat de o legatura sentimentala sau poate si de eventuala sursa de castig in care se pot transforma aceste obiecte prin organizarea unui muzeu sau revanzare. El a incercat sa cumpere drepturile de autor ale catalogului de piese Beatles care se pare ca se afla in clipa de fata in proprietatea lui Michael Jackson.
Cateva muzee detin obiecte originale ce le-au apartinut, instrumente muzicale, discuri de metal pretios ce au incununat succesul lor. Studioul ABBEY ROAD din Londra a devenit muzeu si un important loc de vizitat in cadrul turului orasului. Vorbind despre raritati (acestea sunt de fapt valorile vanate de fani), trebuie amintite seriile "LOST LENNON TAPES" si "LENNON - STUDIO TAPES" discuri pirat aparute dupa anul 1980, anul asasinarii lui John Lennon, cu muzica inregistrata inainte sau dupa desfiintarea grupului Beatles. Incepand cu niste lucruri mai putin importante, dar interesante totusi, sa spunem ca mapele discurilor sunt bine realizate, fotografiile reproduse fiind de multe ori, ele in sine niste raritati. Pe etichetele circulare de pe disc sunt uneori poze, sau in cazul seriei "Lennon Lost Tapes" desene ori- ginale facute de insusi John Lennon. Pe mapele acestei serii exista inscrisa marca "BAG records", nume asemanator cu cel al companiei fondate cu ani in urma de John si Yoko, dar discurile sunt pirat, greu de gasit si desigur la preturi piperate:
Winston O'Boogie
Titlul s-a ales de la porecla "Dr Winston O'Boogie" ce o avea Lennon prin 1974 la Los Angeles. Albumul contine pe prima fata variante aproape finalizate ale unor piese aparute post-Beatles. Fata a doua reprezinta sec- vente dintr-o banda de studio probabil din timpul lucrului la DOUBLE FANTASY unele secvente reprezentand potpuriuri de melodii, in general cantate prin anii cincizeci. Sunt necunoscute din discografia oficiala "Dream Lover", "Stay", "Mystery Train", "I'm a Man" si "C'mon Everybody". Discul este un adevarat document fiind vorba de melodii pe care John le canta probabil pe vremea Quarrymen sau Silver Beatles. Mapa discului este inspirata de designul pachetului de tigari Winston si are pe spate desenat profilul lui John.
Lost Lennon Tapes - vol I
Predomina demo-urile, primele faze ale compozitiilor, dar sunt si piese aproape finite, atat din pe- rioada Beatles cat si postBeatles. Discul contine si "Goodnight Vienna" scrisa pen- tru Ringo. Extraordinare mai sunt "God", o varianta ceva mai rapida de- cat cea cunoscuta, cu acompaniament doar de chitara, "John Henry" unde John Lennon se acompaniaza doar la pian, "Surprise, surprise", numai cu acompaniament de chitara si "Tennessee" (este vorba de marele scriitor Tennessee Williams), "Mucho Mungo" cu care a contribuit la albumul "Pussycat" al lui Harry Nielson in 1974, John Lennon fiind totodata si producatorul albumului. Mapa acestui prim volum al seriei are pe coperta "A" o fotografie a lui John din filmul lui Richard Lester "How I won the war", in tinuta de ostas murdar si obosit de pe front, iar pe spatele mapei, un cunoscut cadru din filmul "Imagine": John cantand la pianul sau alb imaculat. Pe eticheta discului sunt niste desene ale lui Lennon si inscriptia: "Musketeer Gripweed Presents The Lost Tapes", titlurile cantecelor nemaifiind enumerate. Volumele II si III nu au ajuns in posesia autorului, drept care (deocamdata) nu se poate scrie nimic despre ele.
Lost Lennon Tapes - Volumul IV
Contine cateva variante de lucru initiale, din perioada 1968, de exem- plu "Everybody Had a Hard Year" care a fost incorporat pe LET IT BE piesei "I've Got a Feeling". Piese are ca acompaniament o simpla ar- pegiere a unor acorduri de chitara, acompaniament ce aduce cu cel al "Juliei" sau al melodiei "Look at Me". "Attica State", "The Luck of the Irish" si "John Sinclair" sunt inregis- trari "live" de la concertul FREE JOHN SINCLAIR RALLY ce a avut loc in Ann Arbor - Michigan pe 10 decembrie 1971 in campania de sustinere a eliberarii lui John Sinclair. Alte cantece sunt inregistrari personale ale lui John acasa in imobilul Dakota - unele fiind parodii dupa Bob Dylan si Bo Didley. "Clean Up Time" este o versiune aproape fini- ta piesei aparute pe DOUBLE FANTASY. O varianta foarte buna a piesei "Serve Yourself", cu acompaniament de pian se gaseste de ase- meni pe acest album. O varianta a sa se afla si pe albumul YIN YANG de asemeni editat ca disc pirat de "BAG Records". Pe mapa LP-ului se intalneste tot o imagine din "How I won the war" de data aceasta John este inca in perioada de instructie, nu poarta uniforma de ostas dar are in schimb o arma de lemn. Pe verso este reprodusa o imagine de a sa impreuna cu Yoko Ono, din perioada "Imagine". Din nou lipseste din colectie un volum despre care nu se poate spune decat titlul: "Lost Lennon Tapes - Volume V".
Lost Lennon Tapes - Volumul VI
Cuprinde piese inregistrate in perioada lucrului in studio alaturi de PLASTIC ONO BAND cum sunt "Honey Don't", "Matchbox", piese cedate lui Ringo pe editarile oficiale Beatles precum si o parodie dupa Elvis, pe care de altfel John l-a stimat foarte mult: "Don't Be Cruel". Urmeaza o varianta la "Dear Prudence" cantata cu Beatles, cateva "demos" si cateva piese produse de Phil Spector pentru albumul JOHN LENNON - ROCK'N'ROLL : "Rock'n Roll People", "Sweet Little Sixteen", "You Can't Catch Me", prima din lista nemai aparand insa pe albumul pentru care fusese inregistrata. "Maggie Mae" cantat pentru in- calzirea corzilor vocale in Hit Factory in 1980 este urmat de o varianta de mare frumusete a melodiei "Woman" cu chitara rece si metronom electronic marind valoarea acestui LP. Interesant este si "Not Fade Away" cantata cu Elephant Memory, pacat ca, dupa numai dupa un minut, John intrerupe spunand "Phil esti in afara ritmului." Cea mai frumoasa piesa este "Mirror, Mirror" care apare in doua versiuni pe acest acetat, ambele cu acompaniament doar de pian, chiar daca sunetul nu este prea bine captat. O fotografie - facuta de Annie Leibovitz in dimineata zilei asasinatului - care il infatiseaza pe John tuns destul de scurt, asezat in pozitia lotus intr-un fotoliu alb, imbraca mapa discului.
Lost Lennon Tapes Volumul VII
Contine cu o singura exceptie, "One of the Boys", (o piesa foarte, foarte frumoasa), melodii cunoscute ale caror variantele finale au fost editate pe DOUBLE FANTASY si MILK AND HONEY, acesta din urma fiind primul album editat postum. Pe mapa discului se atrage atentia ca piesa "Cold Turkey" in mod cu totul neasteptat a fost pastrata pe ace- tat, motiv pentru care sunetul este perturbat de niste sfaraituri care nu sunt datorate producatorilor seriei "Lost Tapes". Majoritatea cantecelor sunt "demo" deci prime variante inregistrate personal de John, ce contin doar voce si chitara, uneori si metronomul electronic, lucrate in Dakota sau chiar in Bermude (de exem- plu "Dear Yoko"). "Woman" apare in doua variante din care una este numai pista de voce inregistrata direct din boxa cu microfoane pentru solist. Inainte de a incepe sa cante, John se adreseaza muzicienilor din studio: "Pentru toate femeile, mamele sau surorile voastre" iar in final cineva, probabil inginerul de sunet comenteaza: "nu-i rau de loc ! ". Interesant este "I Don't Wanna Face It", din punct de vedere al interpretarii vocale precum si armonia de chitara pen- tru "I'm Stepping Out".
Lost Lennon Tapes - Volumului VIII
Tema majora este rock-ul, dupa cum scrie pe mapa discului si intr-adevar discul incepe cu "Roll Over Beethoven" de Chuck Berry si apoi "Whole Lotta Shakin'Going'On" si "It'll Be Me" de Jerry Lee Lewis, cantate impreuna cu "Elephant's Memory" cu o- cazia concertului ONE TO ONE pentru strangerea fondurilor in con- tul ajutorarii copiilor handicapati, organizat la Madison Square Garden. In aceiasi tema se incadreaza si "God Save Oz" cantata de un Lennon aflat intr-o foarte buna forma. Urmeaza un jam-session orchestral alaturi de Eric Clapton, Keith Richard, Mitch Mitchell pentru "Rock'n'roll Circus" filmul de televiziune care nu a mai fost finalizat. Raritatea cea mai surprinzatoare este THAT'LL BE THE DAY cantata de pustiul John Lennon cu grupul sau de elevi "The Quarrymen". Sase piese acompaniate cu chitara acustica provin de la St Regis Hotel in New York - 1971, extraordinare documente: "Rave On", "Not Fade Away", "Maybe Baby", "Heartbeat", "Peggy Sue Got Married", "Peggy Sue". O reluare dupa Dylan, "Corrinna, Corrina" inregistrata in apartamentul sau din Dakota este cantata in stilul acestuia. "Serve Yourself" mai apare odata intr-o exceptionala interpretare, cu acompaniament de pian. Pe mapa acestui album, s-a reprodus o fotografie cu John la CAVERN si in plan secund Pete Best - care dorit sau nedorit a intrat in istoria grupului si a muzicii rock ca un fost baterist al celebrului gup "The Beatles" - iar pe coperta "B" o fotografie de pe vremea Quarrymen. Dintre discurile pirat continand muzica Beatles sa amintim:
Ultra Rare Trax
Aici apar piesele inedite: "If you've got troubles" cantat de Ringo (compozitie Lennon-Mc Cartney), "How do you do it", cantat de John (compozitie Murray), "That means a lot" cantat de Paul (compozitie Lennon-Mc Cartney) si "Leave my kitten alone" cantat de John. Piesa ultima este semnata de John, Turner si Mc Dougal si este ceam mai interesanta. Provenienta benzilor si data inregistrarilor sunt necunoscute.
Pentru ca Beatles au aparut frecvent in emisiunile BBC s-au editat multe discuri pirat, cu piese inedite, needitate pe discuri oficiale. S-a plecat mai mult ca sigur de la discurile de acetat de uz intern distribuite exclusiv pentru promovare in emisiunile posturilor locale subordonate BBC. Un dintre variante este "The Beatles Broadcast".
The Beatles Broadcast
Discul contine: "Clarrabella" cantata de Paul, "I got a woman", o piesa foarte buna scrisa de Ray Charles si cantata de John Lennon, "Carol" de Chuck Berry si "Soldier of love" de Buzz Moon cantate amandoua de John Lennon. Eticheta circulara de pe disc este alb imaculata, nefurnizand vreo informatie.
Get Back
Este un disc pirat, de mica serie, aparut in 1970, ca varianta a ultimului "long-play" aparut pe piata cu grupul Beatles si contine "Get Back", "Across the Universe" - intr-o versiune diferite de aceea de pe "Let It Be", "The Long and Winding Road" - fara viori si cor feminin, o piesa inedita "The Walk", si "Teddy Boy" care desi trebuia sa apara pe LET IT BE, si-a gasit locul pe discul individual al lui Paul, intitulat simplu "Mc Cartney".
Se poate incheia spunand ca unele discuri pirat nu contin fotografii sau texte explicative pe mape sau pe etichetele interioare probabil, pentru a nu fi identificati editorii ilegali.