. Despre frumoasa perioada, 1956-1967 cand John si Paul au fost buni prieteni si cei mai productivi compozitori de succes in muzica pop, s-a scris si se mai scrie.

Au compus impreuna sau s-au ajutat reciproc in compunerea catorva sute de melodii, multe dintre ele pierdute sau azvarlite, fiind considerate sub standardul Beatles. Paul a fost primul care l-a indemnat pe John sa-si scrie propriile melodii dupa ce acesta l-a cooptat pe Paul in formatia sa.

. Din 1968 a existat si un revers al medaliei. De la prietenie s-a ajuns la rivalitate, la egoism, la violente verbale. Ziarele scriau ca Paul a improscat cu noroi mitul Beatles. Jan Venner de la Rolling Stone, amintindu-i lui John ca au vizionat impreuna documentarul "Let It Be", il intreba in 1971 ce sentiment a avut in final. John i-a raspuns : "M-am simtit trist. Filmul a fost aranjat de Paul pentru Paul. Acesta este principalul motiv pentru care Beatles s-a sfarsit. El a dorit ca noi sa fim doar grupul sau de acompania- ment. Operatorul a fost pus sa-l arate pe Paul - pe nimeni altcineva - pentru ca lumea sa zica < Paul este Dumnezeu > iar noi eram acolo... pe undeva."

. Exemplificand egocentrismul lui Paul, John Lennon arata ca acesta traia cu ideea ca era este dirijorul ce conducea repetitiile unei orchestre. "Cand eu cant 'Across the Universe' Paul casca apoi incepe sa cante boogie iar eu intreb doar < Cineva doreste o piesa mai ritmata ? > ".

. Caracterul lui Paul se dezvaluie clar la aparitia primului sau album individual intitulat "Mc Cartney" aproape simultan cu "Let It Be" pentru a dovedi chipurile, ca el "era" Beatles. Incercand sa-l convinga sa amane putin aparitia discului, pentru a nu perturba vanzarile LP-ului oficial al grupului, Ringo a fost intampinat de un Paul plin de manie si aproape violent.

. Satul de "fumurile" lui Paul si de ridicarea lui in slavi de catre unii, John spunea mai tarziu : "Sunt bolnav sa tot citesc prin presa ca Paul a fost muzicianul iar George filozoful. Atunci care a fost contributia mea ? Curand voi zice ca Frank Zappa: ~ Ascultati tipilor, asta am facut eu, sunt un artist si nimic nu am facut din inspiratia altora ~" Afirmatia nu este intamplatoare; au fost unii care au fost atat de impresionati de piesele lui George de pe "All things must pass", multe cu o tenta filozofica-mistica rezultata din preocuparile sale pentru cultura indiana, incat comentau ca el a fost geniul din umbra al formatiei Beatles.

. "Am invatat multe de la Paul si George dar si ei au invatat o multime de lucruri de la mine" declara John dar recunoaste ca este suparat cand vorbeste despre cartea lui George Harrison "I Me Mine" in care acesta scrie despre o multime de muzicieni obscuri cu care a colaborat. Nici un cuvant despre influenta lui John asupra sa, desi fiind mai mic in varsta decat Lennon, acesta ii fusese ca un idol pe care il urmarea pas cu pas. Uneori John si Paul i-au incredintat compozitiile lor spre interpretare.

. Despre talentul lui George spune ca acesta s-a dezvoltat de-a lungul anilor, lucru de inteles atunci cand cineva lucreaza ani de zile alaturi de doi compozitori sclipitori de la care inveti o multime de lucruri.

. Despre colaborarea cu Paul, John Lennon subliniaza si ca fiind foarte critici unul cu ceilalti a existat o oarecare inhibare re- ciproca in ceea ce priveste muzica compusa, lucru de care toti s-au usurat cand grupul s-a dizolvat.

. In amintirea perioadei creative si frumoase din cariera lor, un fel de recunostinta si pentru eforturile sale de a mentine coeziunea grupului dupa decesul lui Brian Epstein, John strecoara in piesele sale cantate alaturi de Beatles, anumite complimente pe adresa lui Paul. In "Glass Onion" de exemplu el spune "The Walrus is Paul" desi morsa era el, creatorul formatiei. In opozitie cu aceasta, Paul va canta cu adresa precisa catre Yoko, "Get back, get back to where you once belong".

. In creatiile muzicale ale grupului au aparut si s-au dezvoltat conceptii sau accente diferite; se constata in general ca John punea mai presus feelingul, George e interesat mai mult de solourile de chitara iar Paul pe perfectiunea sunetului, orchestratiei si mai ales a contributiilor sale.

. Pe Ringo, adus de fapt in formatie la insistentele lui George, Lennon l-a stimat intotdeauna pentru modestia si umorul sau. Mai mult, faptul ca in timp ce ceilalti impreuna cu sotiile lor alcatuisera un fel de juriu care-i judeca pe John si Yoko, Ringo si Maureen au ramas mereu buni prieteni, sinceri si deschisi. Acest lucru este edificator pentru relatiile foarte bune dintre ei. John l-a sprijinit pe Ringo in inregistrarea unora din albumele sale post-Beatles si compunand unele me- lodii special pentru calitatile vocale ale acestuia iar Starkey va canta cu placere alaturi de John in unele spectacole sau in studiouri.

. Fata de George Martin dobandise o anumita raceala in ultimii ani: "Mama lui Stuart Sutcliffe scrie in Anglia ca el era Beatles. Sunt o multime de oameni care cred ca ei ne-au facut pe noi. As vrea si eu sa ascult muzica scrisa de George Martin sau Derek Taylor". John precizeaza ca de exemplu pe dublul album George Martin n-a produs de fapt nici o melodie. Mai tarziu John l-a ales ca producator pe Phil Spector, care ca toti marii artisti era un ne- vrotic care facea totusi o munca extraordinara. Chiar si din cele 29 de ore de benzi cu sesiunile "Let It Be", cu greu te asteptai sa mai scoata un "long-play" de marca, lucru care Spector l-a realizat totusi.

. Despre Paul Mc Cartney - muzicianul si mai ales omul de afaceri din perioada post-Beatles puteti sa faceti o imagine mai completa citind brosura "Mc Cartney - The World Tour - 1989 ". Plin de modestie el scrie cum a fost el "primul" care s-a apucat de desenat, cum a experimentat bu- clele de banda, cum a initiat "Sgt. Pepper", "Magical Mystery Tour" si "Let It Be", cum ca el era un baiat sarac si nefericit. "Am avut o intalnire la Apple si am zis ca este timpul sa facem ceva. Fiecare era fericit sa nu lucreze si sa consume efectele succesului. Tipii erau bogati, traiau in case frumoase, erau casatoriti. Eu nu eram asa ca am zis: < Haideti, nu putem sta, trebuie sa facem ceva. Noi suntem Beatles >." Tot el continua referindu-se la sesiunile "Let It Be" cu un lucru confirmat si de ceilalti: "Eu am fost moti- vatorul. Am zis de ce sa nu facem un film ? Ar fi minunat. La un anume punct eram pe cale sa navigam pe un vas si sa facem o poveste despre asta, sa cantam in sali de dans sau asa ceva. Idea finala a fost sa mergem intr-un mare studio la Twickenham, sa repetam si iar sa repetam, sa filmam repetitiile si un frumos concert in final. Dar ei ziceau: < Cine se crede, Beethoven? >".

. Paul are cu adevarat meritul de a fi scos grupul din momentele de apatie, punandu-l la munca, dar el era tentat si de a avea o imagine de superstar in fata publicului, voia de exemplu un show in fata a sute de mii de oameni, in timp ce John ar fi acceptat un spectacol pentru un azil de batrani.

. Referindu-se la "Sgt. Pepper lonely heart club band", Paul scrie cum el a clocit ideile si a facut o multime de schite pentru mapa discului, pe care le-a dat lui Peter Blake sa le dezvolte. Lucru este inexact. O armata de profesionisti au lucrat alaturi de grup la marea opera: ingineri si tehnicieni, fotografi si designeri. Despre formula LP-urilor Beatles arata ca practicau schema: un cantec compus de George, un cantec scris pentru Ringo, celelalte scrise si cantate de Lennon-Mc Cartney. "De ce asa? Pentru ca asa s-a intamplat. Unul din motivele destramarii a fost ca ne indreptam spre o formula de patru piese Paul, patru piese John, tot atatea George si la fel Ringo ceea ce nu era bine, nu exista un echilibru corect. Era prea democratic sa iasa bine". Prietenia si colaborarea cu John, desigur nu le poate sterge cu buretele.

. Dupa ce aminteste de numerosii sai colaboratori recunoaste ca in mod cert ii lipseste un colaborator: "Am colaborat cu Lennon si nimeni nu poate fi la fel de bun". La decesul celui care a fost fondatorul celebrului cvartet se grabeste a-si angaja body-guards pentru a fi protejat. Nici el si nici George nu vor merge la New York sa aduca un omagiu celui care a fost prietenul si colegul lor de formatie. Mult timp mai tarziu Paul, ii va dedica un cantec intitulat "Here Today".

. Interesante sunt si parerile lui John privind autorii si cartile despre Beatles. El spunea ca "Love Me Do" de Michael Brown a fost o carte buna, in timp ce biografia autorizata scrisa de Hunter Davis o va caracteriza astfel: "A fost un rahat, un fel de Sunday Times. Matusa mea a ascuns totul despre copilaria si despre mama mea. Hunter Davies nu a scris nimic despre orgii si despre ceea ce se intampla in turnee. As fi vrut o carte adevarata dar toti avem sotii si le-am rani sentimentele. Turneele Beatles erau ca Satyriconul lui Felini."

. Marele muzician John Winston Lennon a tinut un jurnal care, poate candva se va publica, clarificand multe lucruri interesante si asteptate de admiratori. Chiar unele interviuri ale sale sunt inca nepublicate. O serie de referinte despre viata si muzica sa au aparut recent pe un CD intitulat "The Last Word", realizat pe baza benzilor de studio chiar din ziua de 8 decembrie 1980 in a carui seara a fost ucis.

Cuprins

Continuare