REFERINTE CRITICE DESPRE

'fundatura homer'

nicolae coande
Home
Referinte critice
SUS
SUS
Gheorghe GRIGURCUSansa <biografismului> - Romania literara, nr.15, 2002, p.7

�Nicolae Coande vadeste o substanta individualizanta sfidatoare, impinsa pana-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sunt ale unei poze, ci ale unui fel de a fi. E o confesiune amara pana la o duritate formal dar si normal extrema. Tandretea sa se rastoarna pe reversul sau care-i defineste fata in negativ, insa n-o suprima, ci o incarca de-o sumbra energie. (...) Cu o justa intuitie poetica, Nicolae Coande savarseste astfel jonctiunea intre individualitatea sa reductionista, rebela la orice act integrator, si generalitatea maxima care este lumea dorita cum un aliment de soi la ospatul unor antropofagi.�
Dan Bogdan HANU , Suspinul himeric , Convorbiri literare nr. 3, 2003
                                                                                                                                 
Universul poetic al lui Nicolae Coande se afla pe muchia grotesca a burlescului si asta il face sa fie inseparabil de un fundal homeric � care ar putea fi privit si ca fundatura, dar nu in intelesul unei crize de solutii, ci in acela al apropierii de caldura dizolvanta a surselor si arheilor � unde proiectiile supradimensionate s-au specializat si au devenit simple parodii ale unui gest divin nedefinit.[�] Eclerajul marginalitatii si perifericului, litera(tu)rizarea zonelor de sutura ale psyche-ului, sint genele pe care mizeaza organismul poetic al lui Nicolae Coande, fara indoiala, unul pina la urma detasat de �atitia ani pierduti pe lume in frica prelungita ca aici e totul�. In acest spatiu al limitelor acute si al visceralitatii exaltate ca metoda de focalizare ontologica, vocatia de prim-plan a poemului este aceea de loc geometric al psihismelor, nu atit in editia de efect a pulsiunilor incontrolabile, dinamitind sintactica discursului, cit in varianta evantaiului cromatic bine temperat (poetic) al obsesionalului monolitic si al febricitantelor sale articulari metamorfotice
Stefania MINCU � �Nicolae Coande � fundatura homer� - Paradigma, nr.2 / 2002     

Gheorghe GRIGURCU,  Sansa <biografismului> - Romania literara, nr.15, 2002, p.7

Al. CISTELECAN, Ultimul homerid �  Cuvantul, nr.9-11, sept.-nov., 2002, p.11

Mircea A. DIACONU �Nicolae Coande si fundatura homer�, Contemporanul-Ideea Europeana, nr.38/19 sept, 2002

George VULTURESCU � Fundatura Homer, in vol.  Cronicar pe frontiera Poesis, 2006

Dan Bogdan HANU , Suspinul himeric , Convorbiri literare nr. 3, 2003

Marin MINCU, O panorama critica a poeziei romanesti din secolul al XX-lea, Ed. Pontica 2007
Stefania MINCU � �Nicolae Coande � fundatura homer� - Paradigma, nr.2 / 2002  

�Cel mai corect ni se pare sa spunem ca Nicolae Coande (fara a fi, credem, nici <apocaliptic> in acceptia curenta a celei mai proaspete mode) este un deziluzionat profund si radical, in sensul literal al termenului unei post-modernitati laice, de-mascante, si, cu toate efectele de rigoare, aducand in poezia actuala o zona de traire specifica, ce aproape nu are pana acum antecedente de aceeasi factura la noi. (...) Nicicand, poate, n-am intalnit o viziune mai calma in ireversibilitatea ei negativa, si mai sobra totodata, ca in aceasta scarba domoala si prozaic-realista a contemplarii gesticii celuilalt ca acelasi (sine) luand intamplator ipostazele <adversarului>, ale <femeii>, ale <semenului>, ale <vecinului> si, evident, ale ego-ului propriu care e doar <rabdat>, nu cunoscut sau cautat.�
RO
FR
GE
Stefania MINCU � "Nicolae Coande � L�impasse Homer" � Paradigma, no.2,2002

Pour etre juste, on peut dire que Nicolae Coande (sans etre ni � apocaliptique � dans l�acception courrente de la mode plus fraiche) est un profond et radical desilusione, dans le sens litteraire du terme d�une post-modernite laique, de-masquante et avec tous les effets, amenant dans la poesie actuelle une zone de vie specifique qui n�a pas des antecedents de la meme maniere chez nous, jusqu�a present. Je n�ai jamais rencontre, peut etre, une vision si calme dans son ireversibilite negative et si sobre en meme temps, comme dans ce degout calme et prosaique-realiste de la contemplation des gestes de l�autre comme le meme (soi) prenant par hasard les hypostases de � l�adversaire �, de � la femme �, du � signe �, du � voisin � et, evidement,de son propre ego qui est seulement � tolere �,pas connu ou cherche.
Mircea A. DIACONUNicolae Coande et l�impasse Homer � Contemporanul-Ideea Europeana, no.38/19 sept 2002

Ca, c�est sur, on entre dans la poesie de Nicolae Coande comme dans une narcose, devenant malade a cause de la rage qui boulverse l�organique, la matiere, les instincts. Incommode, sa poesie secoue � je ne sais pas si elle puriffie aussi � en t�obligeant de devenir toi meme l�enfer pour qu�il....s�entrene (...) Avec un masoquisme damne, le poete assume le risque de devenir lui meme, chose, matiere.Sans doute, Nicolae Coande est un poete exceptionel devant lequel le critique ne peut que se refugier, onthologique.
SUS
Stefania Mincu, "Nicolae Coande - fundatura homer", 'Paradigma', 2/2002
RO
SUS
George VULTURESCUFundatura Homer, in vol.  Cronicar pe frontiera Poesis, 2006

"In Fundatura Homer, o reflexivitate taioasa, pana la iritare, face casa buna cu sarcasmul pe fundatura unei lumi in agonie
dispusa doar la recriminare si autodafe. Nicolae Coande flaubertizeaza  - homer sunt eu, un eu fara figura, lipsit de ipostas� -, cu un limbaj esentializat, fara a excela in surprinderea fundalului istoricizant ci in diagnosticarea febrelor, psihozelor unui eu alienant� In plan stilistic, discursul lui Nicolae Coande este redus la strictul necesar: refuza poleiala, prelucrarea in laborator, notatia e adesea nuda accentuand formula de jurnal. E scriptural, desi denunta meseria scrisului.
� la imagini care reclama filigranarile el foloseste
ciocanul lui Nietzsche."
FR
Gheorghe GRIGURCU � Romania Literara, no.15, 2002

Nicolae Coande prouve une substance individualisante provocatrice, pousse jusqu�a ses marges les plus inconfortable qui n�appartiennent pas a une pose, mais a une facon d�etre. C�est une confession amere jusqu�a la durete formelle, mais normalement extreme. La tendresse tourne vers son revers qui definie la face negativement sans la supprimer, en la chargeant d�une energie sombre (...) vec une intuition poetique juste, Nicolae Coande realise comme ca la jonction entre son individualite reductioniste, rebele a n�importe quel acte integrateur et la generalite maxima qui est le monde desire pareille a un aliment raffine au festin des antropophagues.
SUS
Al. CISTELECAN, Ultimul homerid �  Cuvantul, nr.9-11, sept.-nov., 2002, p.11

�Economia vizionara a lui Nicolae Coande mizeaza pe forta negativului, pe un bacovianism drogat si incitat la vexatiunea elementelor. Lamentatia idealelor pare absenta din acest disurs strident al detracarii, dar parada grotesca nu e decat curba de scarificiu aplicata melancoliei refulate a sufletului suferind in epistema deconstructiei.(...) Nicolae Coande foloseste scriitura ca terifianta din razbunare. O <scriitura a dezastrului>, exaltata ca denunt vaticinar, e impinsa la el in proiectul nostalgic si clandestin al salvarii. In pamfletul sau curge multa cerneala de profet.�
SUS
RO
Mircea A. DIACONUNicolae Coande si fundatura homer�, Contemporanul-Ideea Europeana, nr.38/19 sept, 2002

�Cert este ca intri in poezia lui Nicolae Coande ca intr-o narcoza, imbolnavindu-te de furia care rascoleste organicul, materia, instinctele. Incomoda, poezia lui zgaltaie � nu stiu daca si purifica � obligandu-te sa devii tu insuti infernul pentru care el se... antreneaza. (...) Cu un masochism damnat, poetul isi asuma riscul de a deveni el insusi lume, lucru, materie. Indiscutabil, Nicolae Coande este un poet exceptional, in fata caruia criticul nu se poate decat refugia, tautologic.�
SUS
RO
SUS
SUS
Mircea A. DIACONUNicolae Coande si fundatura homer�, Contemporanul-Ideea Europeana, nr.38/19 sept, 2002
GE
RO
FR
SUS
RO
RO
SUS
Marin MINCU, O panorama critica a poeziei romanesti din secolul al XX-lea, Ed. Pontica 2007
                                                                                                                                 
In �Fundatura Homer�, poetul craiovean isi modifica pulsiunea scripturala, acrosand discursul de respiratie mai scurta, in care poemele renunta la epicitate, fixandu-se ironic pe subtilitatea scontata a unor instantanee �esopice� in �nefericitele vremuri ale sofistilor�. Persista aceeasi tenta grotesca, desacralizanta, a unui peisaj breughelian in care totul este marcat de alunecarea sumbra, inevitabil, catre stari metamorfice degradate.[�] Are loc radiografierea starii de neant cand nimic nu justifica existenta si actantul rebel isi declara refuzul de a locui in �fundatura� abjecta. Se proclama autonegatia fiintei spirituale intr-un cadru in care �carnea iese din ziduri si plange dupa forma�. [�] Se instaleaza o profunda anxietate ontologica, perceputa ca o acut? auto-constientizare a marasmului interior si exterior. Cand lipseste orice motivare a existentei, efortul de a muri in Text devine mai vital decat Viata
Marin MINCU, O panorama critica a poeziei romanesti din secolul al XX-lea, Pontica Verlag 2007
                                                                                                                                 
In Fundatura Homer veraendert der Lyriker aus Craiova seine schriftliche Bewegungen, indem er die kuerzere Rede vorzieht, in der die Gedichte nicht mehr episch sind; ironisch beruhen sie  auf die erwartete Subtilitaet aesopischer Momentbilder �in den ungluecklichen Zeiten der Sophisten�. Es besteht weiter jene groteske und entheiligte Nuance einer Landschaft in Breughels Stil, in der alles von einem duesteren Rutschen in degradierte metamorphe Zustaende gekennzeichnet wird [...] Es wird das Nichts aufgenommen, jenen Zustand in dem die Existenz nicht mehr wert ist und der rebellische Protagonist in jener �verruchten� Sackgasse nicht mehr leben will. Es wird die eigene Negation des spirituellen Wesens proklamiert, in einem Rahmen in dem �das Fleisch aus den Mauern herauskommt und nach Form weint.� [...] Eine tiefe ontologische Angst entsteht, die wie eine Art brennenden Bewusstwerdens des inneren und ausseren Marasmus wirkt. Immer wenn irgendeine Motivation zum Leben fehlt, wird die Anstrengung im Text zu sterben wichtiger als das Leben.
SUS
GE
Meiner Meinung nach ist Nicolae Coande ein tiefer und radikaler Enttaeuschter im literarischen Sinn einer profanen Postmoderne, die alles entlarvt. Eine solche Lyrik bringt ein spezifisches Erlebnis, das bis jetzt fast keine Vorfahren bei uns hat. Nie habe ich so eine ruhige Vision in ihrer negativen Ireversibilitaet wie in diesem stillen und realistisch-prosaischen Ekel der Gestikkontemplation des anderen erlebt; die gewaehlten Hypostasen sind die des �Gegners�, der �Frau�, des �Nachbarn�, und die des eigenen Ego, die nur geduldet, nicht gekannt oder gesucht wird.
Nicolae Coandes Lyrik ist wie eine Narkose, die einen wegen der Wut krank macht, die das Organische, die Gegenstaende, die Triebe durchwuehlt. Seine unbequeme Lyrik ruettelt heftig � ich weiss nicht, ob sie auch reinigt � und zwingt einen dazu, selbst die Hoelle zu werden, fuer die er sich trainiert. Mit einem verpoennten Masochismus geht der Lyriker das Risio ein, selbst eine Welt zu werden. Nicolae Coande ist sicher ein ausgezeichneter Lyriker, vor dem dem Kritiker nichts uebrig bleibt, als tautologisch zu fliehen
SUS
GE
Gheorghe GRIGURCUSansa <biografismului> - Romania literara, nr.15, 2002, p.7

Nicolae Coande hat eine herausfordernde individualisierende Substanz, die bis an die unangenehmen Grenzen reicht, die nicht nachgeahmt sind, sondern die einer Existenz sind. Es ist eine extrem bittere Bekenntnis. Die Zaertlichkeit geht in ihre Rueckseite ueber, die mit einer duesteren Energie geladen wird. Nicolae Coande besitzt eine genaue lyrische Intuition und das hilft ihm, seine eigene Individualitaet mit der hoechsten Verallgemeinerung unter einem Hut zu bringen; diese Verallgemeinerung ist die Welt, die wie Nahrungsmittel bei einem Fest der Menschenfresser begehrt wird.
SUS
Hosted by www.Geocities.ws

1