Mircea A. DIACONU � O fenomenologie a infernului, Convorbiri literare, nr. 2, febr., 2005
�Intre Fundatura Homer si Folfa circula acelasi singe al disperarii atroce care hraneste negre viziuni. Aproape funambulesti, ele nu sint consecinta unei simple polemici cu idilicul comod, din poezie si mai ales din viata, ci expresia descinderii in infernul biologic si geologic, expresia unei identificari cu materia elementara. De fapt, consecinta unei etici care se rasfringe deopotriva asupra judecarii celorlalti si asupra radicalizarii propriului sine. Incomod si, la o adica, greu de suportat, Nicolae Coande traieste fara rest intr-un cosmar, epuizind sensurile din disperarea de a le intemeia. La drept vorbind, in atitudinea lui marcata de exasperare si in expresia lui aspra si gata sa explodeze, este ceva din forta concitadinului sau mai vechi, I.D. Sarbu. [...] Ca si Fundatura Homer, Folfa exprima criza unui mod de a fi. Cu un masochism damnat, poetul isi asuma riscul de a deveni el insusi lume, lucru, materie, de a se explora cu violenta si de a se inscrie in haosul ontic. Astfel, nu-mi ramine decit sa repet: Nicolae Coande, un poet exceptional, in fata caruia criticul nu se poate decit refugia, tautologic. Sa te refugiezi, insa, in infern?! Iata marea si adevarata problema pe care poezia lui Nicolae Coande, de nu cumva poezia moderna, in general, o ridica�. |
