nicolae coande |
| Interviu pentru ziarul "Gazeta de Sud" http://www.gds.ro/Comunitate/2008-08-04/Poetul+Nicolae+Coande+recidiveaza |
| "Poetul Nicolae Coande recidiveaza" Cornel Mihai Ungureanu: Nicolae Coande, a trecut o luna de cand ai ajuns in Germania. Cum arata o zi obisnuita pentru un bursier la Schoeppingen? Dar una neobisnuita? As zice sa le spunem cititorilor tai ca ma aflu in Muensterland, zona in �epicentrul� careia se afla importantul oras Muenster, cunoscut unora dintre noi ca locul unde s-a ilustrat, candva, faimoasa miscare a anabaptistilor si unde, dupa razboiul de 30 de ani, s-a incheiat ceea ce s-a numit Pacea Westfalica. Acum, dupa 360 de ani de la acea pace, orasul este al studentilor si al bicicletelor: sunt la fel de numeroase ca si masinile, ba chiar mai multe daca stai sa observi ca masinile care nu circula stau cuminti, �inchise� in parcarile subterane ale orasului. Evident, Craiova-oras-vortex ar putea el insusi sa inghita intr-o zi, pe neasteptate, toate masinile care azi ti se suie de-a-binelea pe picioare, pe trotuar. Dar inca e bine cat nu intra in casele oamenilor! Revenind la intrebarea ta (trebuie precizat ca zona Muensterland se afla, intr-adevar, in landul Westfalia), vreau sa spun ca o zi obisnuita la Schoeppingen poate fi absolut la fel precum una la... Carcea. Sau la Leamna, de ce nu, ca tot au artistii plastici acolo o casa a lor acum. In seria mea sunt 14 artisti, majoritatea din Germania, dintre care cinci sunt scriitori. Unul dintre scriitorii de aici, cel mai tanar, Marius Hulpe, va merge in 12-20 august la un festival de poezie la Suceava. Ce e interesant in biografia lui este ca mama sa, nemtoaica, a fost casatorita prima oara cu un moldovean, iar Marius poarta numele acelui barbat, desi tatal sau este iranian! Radem impreuna de situatia asta, in timp ce flanam prin Enschede si ne uitam dupa olandeze inalte si blonde. Iar eu ii spun ca 'Hulpe' este un mod dialectal de a spune �Vulpe� si ca deci el se numeste... �Fuchs�! Restul sunt artisti plastici, cu diferite specializari. Schoeppingen este o asezare micuta, tip-burg german, aproape de granita cu Olanda, ceea ce nu o impiedica sa gazduiasca anual 30-35 de artisti din intreaga lume, alesi dintr-un numar de peste 1.000 de artisti care aplica pentru stipendium (250 straini si 750 germani). Stiftung Kuenstlerdorf Schoeppingen (http://www.stiftung-kuenstlerdorf.de/stip_history_08.html), al carei Geschaeftsfuehrer este dr. Josef Spiegel, primeste fonduri din donatii facute de diferite fundatii si asociatii economice din zona si, foarte important, o are ca presedinta de onoare pe fosta prima doamna a Germaniei, Christine Rau, sotia ex-presedintelui german Johannes Rau. Banuiesc ca doamna Rau este din zona, dar nu stiu mai multe. Poetul Vasile Baghiu, care a fost aici acum 3-4 ani, ar putea sa ne spuna, el s-a si fotografiat cu ea. Ceea ce este bine aici la Schoeppingen � si ar putea fi si la Craiova daca am avea un pic de initiativa si nu am pedala atata pe propria noastra subiectivitate �folclorica� � este ca artistii pot primi o bursa pentru scris (1.025 de euro pe luna) si pot sa-si vada pentru un timp de proiectele lor, netulburati. O zi obisnuita la Schoeppingen este o zi ca asta, in care eu iti raspund la intrebarile tale puse dintr-o Craiova care nu face nimic pentru artistii sai, cu exceptia unor premii famelice acordate anual si a unor batai pe umar: lasa, ba, artistule... O zi neobisnuita este una in care eu imi scriu poemele sau textele literare fara sa ma gandesc ca trebuie sa fac fata obligatiilor sociale inerente. Si mai sunt si platit pentru asta! Nu este de-a dreptul �neobisnuit�? Nu exista obligatia scrisului pentru un rezident intr-un astfel de stagiu. Totusi, destui autori romani si-au scris, in ultimii ani, cartile in strainatate, in special in spatiul german. De unde sustinerea asta a nemtilor pentru literatura romana (si nu numai)? Ba bine ca nu! Cum sa nu existe �obligatia� scrisului (frumoasa porunca, altminteri)? Obligatia asta ne-o asumam noi, cei de aici, nu vine si nu poate veni din exterior. Nu suntem in comanda, dar exploatam cat putem acest timp norocos in care o fundatie germana de cultura ne plateste pentru a ne realiza proiectele personale. Fac ce fac si ma intorc tot la durerea noastra �nationala�: in Romania de ce nu exista asemenea fundatii pentru artisti, ca bani sunt destui? Ne trebuie un pic de curaj, ceva demnitate si initiativa pentru a promova si noi astfel schimburile culturale, nu doar la nivel central precum ICR. Dar, aici, nemtii au autonomia landurilor, ceea ce in Romania mai va, pana sa avem alte idei decat ale Bucurestiului. Crezi ca Oltenia nu ar putea gasi un sediu si niste bani pentru a deschide o fundatie unde sa invite artisti straini si romani pentru doua-trei luni pe an? Nu se lauda oltenii cu frumusetile locului si cu... tarafurile naucitoare? Ar putea, dar nici prin cap nu-i trece: sistemul anchilozat in care traim nu ne permite sa gandim si asa. Suntem robii unor prejudecati si ai unui trecut in care totul este decis de un aparat birocratic; libera initiativa este pentru altii. Fundatia la care sunt gazduit acum functioneaza din 1989, ca si Boell Stiftung, unde am fost acum patru ani, dar sunt altele, cum este DAAD Berlin, care functioneaza incepand din 1963. Probabil ca filozofia care le-a nascut (sunt foarte multe asemenea fundatii in Germania, peste 50) nu este atat de greu de inteles: este una sa stai in �carapacea� ta de neamt, sa zicem, si sa nu comunici fata in fata cu alti artisti din lume, si alta sa ai aceste contacte imediate care-ti pot schimba perspectiva, care te imbogatesc oarecum. Nemtii fac asta si pentru ca au bani, e clar, dar si pentru ca au o idee despre cultura care ii face sa o pretuiasca intr-atat incat sa aloce pur si simplu fonduri pentru scris, pictat, sculptat, desenat etc. Sustinerea lor vine din increderea lor in ideea ca arta germana poate fi imbogatita prin contactele tot mai dese, la ea acasa, cu alte tendinte din tarile artistilor invitati. Pe scurt, Germania invita lumea la ea acasa. Nemtii (stii tu de unde le vine numele asta in Romania? Poate cu alta ocazie...) nu sunt claustrati ca noi (noi suferim de agorafobie, ne e frica de spatiile mari, libere de ziduri, ne vede lumea), ci deschisi, inventivi si chiar diplomati in acest fel de a proceda. Evident, au si ei �dinozaurii� lor, nu putem idealiza... Lasand literatura la o parte, ai tras probabil cu coada ochiului: ce au nemtii si n-avem noi? Ce-avem noi si le lipseste lor? Draga Cornele, e o vorba aici, dar poate ca si prin alte parti: daca vrei sa cunosti un oras nou, trebuie sa stai in el o zi sau toata viata. Daca as sti ce au nemtii, acum as fi primar in Craiovita sau, mai stii, in locul lui Oprescu! Exista, probabil, un model de organizare autoimpus candva, de-a lungul timpului, o ingeniozitate cuplata la ideea de ordine � Alles in Ordnung? � ca si la cea de eficienta care fac din ei �motorul� Europei. Au o traditie in acest sens, o incapatanare in a duce la capat proiectele, dar si fonduri pe care stiu sa le cheltuiasca. Gandeste-te cum a fost reconstruita Germania dupa 1945: din cenusa. Orasele lor au fost distruse in proportie de 60-90% si apoi refacute, cu ajutor american ce-i drept. Au muncit strangand din dinti dupa scurta epoca nazista si, cu ajutorul planului Marshall, au reusit sa se redreseze. Sunt capitalisti innascuti � �Etica protestanta si spiritul capitalismului� a fost scrisa de un neamt din Thuringia, Max Webber, dar noi romanii l-am adorat pe Marx �, au cuvant in afaceri, ca si in altele. Pe scurt, etica germana nu e doar o �fraza de dansii inventata�... Spune-mi o tema aflata in dezbatere publica la ei. Ce impresie iti lasa spatiul public german? Dar neamtul de pe strada? Bicicletele prea multe din Muenster si lipsa locurilor suficiente pentru parcare? Faptul ca, pentru prima oara dupa 1945, CDU (dreapta) a depasit ca numar de membri SPD (stanga), cu 736 de cotizanti? Sau hotararea de guvern prin care a fost introdus noul card de identitate si testul 17/33 pentru cetatenia germana (asta presupune ca strainii care doresc sa fie naturalizati sa poata fi apti sa raspunda la 17 din cele 33 de intrebari din formularul respectiv: ceva despre Germania veche si noua)? Ori, poate, campania anti-nazism lansata recent aici, in Westfalia, intr-o zona unde multi tineri revin la apucaturi (tabere naziste) care pareau apuse? Acum, sincer sa fiu, nu sunt chiar la curent cu temele publice aflate in dezbatere la ei. Nu stiu germana ca sa citesc ziarele, iar cu artistii de aici nu am asemenea conversatii, insa caut sa ma informez pe cat pot. Poate este instructiv sa spun ca in perioada asta a fost o discutie purtata prin ziarele lor despre Romania, si anume despre Institutul Cultural Roman. Acesta a trimis la ICR �Titu Maiorescu� din Berlin, pentru niste conferinte de vara organizate in colaborare cu intelectuali germani, doi intelectuali, fosti informatori ai Securitatii: Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie. Scriitorii Herta Mueller, Richard Wagner, Carmen-Francisca Banciu si Ernst Wichner au reactionat in presa germana si l-au amendat pe presedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, pentru a nu se fi opus trimiterii in Germania, tara care a patimit ceva de pe urma dosarelor STASI, a unor colaboratori cu un trecut dubios. Asa sunt nemtii: se �emotioneaza� cand trecutul �nu mai apune� (dupa expresia Hertei Mueller). Iar Perjovschi, sarind in ajutorul �gatului� atacat al directorului ICR crede ca cei care l-au criticat din diaspora o fac pentru ca sunt umiliti de propriul esec. De cei din tara nu mai vorbim: �orbiti de invidie si de ratari�. Un cap in zid(ane), efectuat cu arta, da... Neamtul de pe strada este silentios, calm, politicos, sta la cafenea si priveste cu detasare cum un roman de aproape 1,90 face fotografii bisericilor, porumbeilor si cantaretilor ambulanti din orasele lor. Ce ti-a sarit in ochi? In ochiul de calator? Pai daca sunt orb (de invidie), ce sa vad? Trebuie sa remarc, indiferent prin ce orase am trecut pana acum, ca am fost la Koeln, la Aachen, la Muenster sau la Enschede, in Olanda, felul in care oamenii locului nu parasesc natura pentru asfalt sau piatra cubica din orase. In fapt, nemtii sunt un popor de... piatra. Si lemn. Filosofic. Verdele este continuu prezent in orasele mari, prin parcuri sau piatete si reprezinta simbolul unei natiuni care a pastrat padurea in timp ce construia magnificele catedrale (apropo, cea de la Koeln, cat este de inalta, este a doua dupa cea de la Ulm! Catedrala din Muenster este mai mica, dar mai calda decat cea din Koeln). Rhinul mi se pare foarte curat, cel putin in zona Koeln-ului, cu numeroasele lui vaporase cu care poti face croaziere pana la Bonn sau chiar poti iesi pe Dunare. Uite, acum imi dau seama ca as vrea sa vad Dunarea in Germania! La urma-urmei, de aici curge inspre Romania. Avem, in Donau, o legatura solida cu Germania, nu crezi? Acum ma pregatesc, cu ochi de calator, sa vizitez la Muenster o mare expozitie a Fundatiei Maeght, din Olanda, �Das Abenteuer der Moderne�, cu 173 de sculpturi si picturi care sunt expuse pentru doua luni in Muzeul �Pablo Picasso� din oras: Giacometti, Mir�, Chagall, Braque, Calder, T�pies, Chillida, Bazain, Van Velde, Rebeyrolle, Tal-Coat. De unii nici n-am auzit, trebuie sa marturisesc. Ce intrebari ti se pun despre Romania? Si ce raspunzi? Am vorbit cu cativa dintre scriitorii de aici. Stii cum e: unii sunt mai curiosi, altii mai putin. Le vorbesc despre scriitorii romani, despre faptul ca unii dintre ei sunt de nivel european (chiar cred in asta, nu e diplomatie, chiar il admir pe Cartarescu, nu cum gresit interpreteaza D. C. Mihailescu), despre tristii nostri politicieni, care ar trebui sa faca stagii de reeducare aici, in Bundestag, despre cum o tara bogata ca Romania (avem miliardari si munti auriferi, nu?) nu e capabila sa acorde niste burse de creatie unor artisti pentru ca noi idealizam Coruptia si ii ridicam statui, despre experimentul romanesc, din sec.XX-XXI, al facerii capitalismului-comunismului-capitalismului-si-ce-o-mai-fi-bucurosi-le-om-duce-toate... Dar ce nu le spun! Chiar si atunci cand pur si simplu nu ma intreaba nimic, fiindca nu-i intereseaza. Ce ai mai scris? Si, literar vorbind, ce ne pregatesti? Bun, nu am secrete, literar vorbind, dar nici mari lucruri de dezvaluit. Am scris citeva poezii pe care as dori sa le public la toamna intr-o revista din Craiova (liciteaza careva?), 4-5 articole-eseu pe care le-am publicat sau le voi publica in revista �Cultura�, de la Bucuresti. Si un jurnal-de-camera, in care imi notez zilnic ce fac, ce simt, ce gandesc si ce mi se intampla pe aici. Cand voi reveni in septembrie in Craiova, as vrea sa lansez impreuna cu cativa prieteni noua mea carte de poezie, �Vint, tutun&alcool�, editata de Robert Serban la �Brumar�. Si inca ceva: in fiecare zi cand beau o bere germana ma gandesc la amicii din Craiova si inchin si cinstea lor. Ca si acum: Prosit! A consemnat Cornel Mihai Ungureanu, 4 august, Gazeta de Sud, 2008 |
 |
|
 |