nnicolae coande |
 |
|
 |
 |
ISBN: 973-8343-74-7 117 pagini Coperta si machetarea: Denis Diaconescu Fotografia de pe coperta I: "Heinrich Boell Haus, Langenbroch" |
| Daca ar mai fi trait, Heinrich B�ll ar fi implinit pe 21 decembrie, anul acesta, 88 de ani. Ar fi fost, probabil, sarbatorit de intreaga Germanie drept ceea ce si fusese numit inca din timpul vietii: �o constiinta a natiunii�. In anul nasterii lui B�ll, an de teribila rascruce a lumii intregi prin ceea ce s-a numit Revolutia din Octombrie, K�ln-ul avea aproximativ 649.000 de locuitori si facuse parte, p�na in 1814, din Prusia condusa intr-o perioada fasta a ei de cancelarul Bismarck. In primii sai ani, copilul Heinrich a locuit cu familia in districtul Raderberg unde tatal sau, Viktor, se mutase si conducea o mica firma de t�mplarie. A mers la scoala incep�nd cu 1924 la faimosul gimnaziu �Kaiser Willhelm�, pe care l-a absolvit in 1937. Primele scrieri ale viitorului laureat Nobel dateaza din 1936, c�nd avea deja 19 ani. De altfel, el insusi va declara in anii celebritatii: �Am vrut sa scriu dintotdeauna, dar cuvintele le-am gasit abia t�rziu.� In primul an de facultate (1938) la Universitatea din K�ln este chemat sub arme si de aici incepe marea cotitura a vietii sale. In 1939, Hitler ataca Polonia si Heinrich B�ll s-a vazut silit sa ia parte la un razboi in care nu credea. Intre 1939-1945, participa la campaniile din Austria, Polonia, Franta, Germania si Rusia, unde a ajuns p�na la Odessa. A fost ranit de patru ori, iar dupa martie 1944 a stat o perioada ascuns la Annemarie B�ll, cu care se casatorise in 1942. De teama de a nu fi judecat ca dezertor s-a reintors in aramata in februarie 1945, dar la putin timp a fost capturat de trupele americane. A fost prizonier intr-un lagar p�na in septembrie 1945. In acelasi an s-a nascut fiul sau, Christoph, care insa a murit la putin timp. K�ln-ul fusese distrus mai bine de jumatate de aviatia aliatilor si peste 20.000 de localnici platisera cu viata pretul revansei.Boell si-a iubit mult locul nasterii, despre care a spus c�ndva ca l-a pierdut de trei ori: prima oara prin nazisti si marsurile lor de ura, apoi prin bombardament, iar a treia oara, dupa razboi, prin specula capitalului, prin tehnica inumana si noua arhitectura care l-au ur�tit. In 1946 s-a inscris din nou la Universitate. El a inceput sa scrie cu regularitate din 1946 si primele lui nuvele, �Cruce fara dragoste� si �Ingerul tacut� (1949) au vazut lumina tiparului abia in 1992, la sapte ani dupa moartea autorului. Cea de-a doua proza a fost incadrata in ceea ce critica a numit �literatura ruinei�, expresie care cuprindea putinele proze ce indraznisera sa descrie distrugerea Germaniei de catre Aliati, intr-un moment c�nd Germania capitulase si nu se mai putea efectiv opune. Simptomatic pentru culpa germana, care a inclus chiar constiinte mari ale Germaniei post-naziste, este aceasta int�rziere cu care s-a facut cunoscuta suferinta unui popor caruia i s-a impus, dupa expresia prozatorului W. G. Sebald, �o individuala, dar si colectiva amnezie�. Germania a vrut sa uite, dar a si fost �ajutata� de un principiu al pedepsei (Gericht) sa nu-si aduca aminte de grozavia careia i-a cazut prada in momentul bombardarii K�lnului, Dresdei sau Hamburgului (600.000 de civili morti in raidurile aeriene). Asa se face ca desi a depus marturia sa, in �Ingerul tacut�, B�ll n-a publicat acesta proza p�na la moartea lui; abia in anii �70, dupa acea Historikerstreit (cearta istoricilor) al carei protagonist a fost Ernst Nolte, s-a putut oarecum discuta despre �Tr�mmerliteratur�. Pentru amatorii de statistici, trebuie spus ca el publica prima sa nuvela in revista �Rheinischer Merkur�, in anul 1947: �Inainte de a escalada zidul�. Prima carte ii apare in 1949: �Trenul a ajuns la timp�. In toata aceasta perioada de privatiuni materiale i se nasc doi baieti, Raimund si Vincent, iar mai tirziu va veni pe lume cel de-al treilea, Ren�. Este silit sa-si caute o slujba, dar in 1951 revine din nou la scris, dupa ce fusese invitat sa citeasca in faimosul �Grup 47�, din care mai faceau parte, intre altii, G�nther Eich, Ingeborg Bachmann, G�nther Grass, viitor laureat al Nobelului. In 1951 i se confera premiul Grupului pentru nuvela �Oaia neagra�. De aici inainte steaua sa literara este in ascensiune si dupa cartile scrise in ritm alert incep sa apara premiile si recunoasterea internationala. Editeaza �Clovnul�, �Biliard la ora noua si jumatate�, �Fotografie de grup cu Doamna�, �Onoarea pierduta a Katharinei Blum�, dar si satira la adresa serviciilor secrete germane �Raport despre sanatatea mintala a natiunii�. |
| In 1968, scriitorul a cumparat bucata de pam�nt si o parte din camerele care sunt astazi Heinrich B�ll Haus, locul unde din 1990 si p�na la sosirea mea au creat aici 103 bursieri din tari de pe aproape toate continentele lumii: China, Turcia, Bulgaria, Rusia, Cehia, Bosnia, Albania, Armenia, Irak, Ungaria, Egipt, Zimbabwe, Nigeria, El Salvador, Siria, Indonezia, Cuba, Algeria, Belarus, Ucraina, Azerbaidjan, Serbia. Din Rom�nia, p�na la mine, venisera aici pictorita din Timisoara, Adriana Lucaciu, compozitoarea Dora Cojocaru si poetul Vasile Baghiu. Aceste locuri retrase, discrete, din apropierea Rur-ului l-au vazut in carne si oase pe cancelarul Helmuth Schmidt, venit personal sa-l salute pe marele scriitor care in 1972 primea Premiul Nobel pentru literatura. Aici in Langenbroich-ul verde si iarna a scris o parte insemnata a lucrarilor sale si intr-o scrisoare adresata unor prieteni din Rusia povesteste ca a inceput sa scrie �Fotografie de grup cu Doamna�, cartea sa tradusa in 25 de tari printre care si Rom�nia (in 1988, la editura �Dacia�). Camera unde a conceput-o aproape integral se afla vizavi de camera unde am locuit eu si este descrisa in aceeasi scrisoare trimisa prietenilor rusi, din care am spicuit c�te ceva in eseul meu �Fotografie de grup cu Domn�, publicat in �Ramuri� nr. 1/2004. Tot aici, in februarie 1974, a avut loc marea intilnire dintre B�ll si Alexandr Soljenitin. Fotografiile din veranda casei, in care cei doi se plimba prin gradina cu pomi fructiferi stau marturie � la acea data 250 de ziaristi au venit sa-l vada pe marele disident rus, tripl�nd pentru c�teva ore numarul populatiei locale! A murit in 1985, regretat de intreaga elita culturala germana, dar si de politicienii care s-au intrecut in elogii: �Sunt trist astazi. In cartile sale si in viata publica, Heinrich B�ll a fost vocea decentei. Incoruptibil, fara compromisuri si, c�nd a fost necesar, aspru si puternic�, suna o parte din mesajul de condoleante exprimat de cancelarul federal de atunci, Willy Brandt. Sotia sa, Annemarie, traieste si astazi, undeva in apropiere de Bonn, ingrijita de fiul ei, Ren�. P�na de cur�nd venea, pe durata verii, in Langenbroich sa locuiasca intr-o camera unde se afla biblioteca scriitorului. Are 94 de ani si, alaturi de ilustrul sau sot, a trecut intr-o viata de om prin int�mplari care ar putea fi oric�nd subiectul unui roman scris chiar de... B�ll (intre timp, dupa redactarea acestor note, am aflat ca dna B�ll a murit in vara anului 2005, in casa fiului ei dintr-o localitate situata intre K�ln si Bonn � s-ar zice ca B�ll a asteptat-o prea mult...). |
| * |
| * |
| In 1960, la doi ani dupa ce se vorbise despre prima oara despre el ca posibil candidat la premiul Nobel pentru literatura, B�ll a f�cut o vizita la Praga unde fusese invitat pentru un turneu de lecturi (de altfel, el avea sa mai revina aici in 1968, la invitatia scriitorilor cehoslovaci in chiar perioada faimoasei Primaveri, inabusita apoi de rusi). A acceptat invitatia autoritatilor cehoslovace, insa cu o conditie: sa vina cu masina personal�. Asa se face ca in acel an intra in Praga la volanul unei masini Citr�en, alaturi de sotie si de Raimund, baiatul cel mare, insotit si de mecanicul sau personal. Dar automobilul cu care B�ll sosea in orasul de pe Vltava nu era unul oarecare. Timp de c�teva luni, acesta fusese transformat de catre mecanicul insotitor pentru a deveni mai incapator, intruc�t B�ll avea de g�nd sa nu revina cu m�na goala de la Praga: un �colet� special astepta sa fie trecut granita. La putin timp dupa ce si-a terminat misiunea �oficiala�, scriitorul a imbarcat-o la bordul masinii sale, intr-o nisa special conceputa, pe Slavi Mandl, o t�nara pianist� al carei sot era deja in Germania si o astepta... in casa familiei B�ll! Thomas Mandl fugise din Cehoslovacia in cursul unei calatorii in Egipt, trecuse printr-un lagar grecesc si apoi izbutise sa ajunga, dupa destule peripetii, in Germania. Aici, el si-a adus aminte ca B�ll, a carui reputatie in acest punct era deja faimoasa, era unul dintre cei mai importanti critici ai regimurilor totalitare. Asa se face ca intr-o zi s-a decis sa sune la usa casei scriitorului, din Belvedere Strasse, 35, din K�ln. I-a explicat acestuia tribulatiile sale si raspunsul a venit pe loc: B�ll i-a oferit imediat gazduire in propria sa casa. Tatal sau, Viktor, tocmai murise, avea o camera libera. Asa a aflat scriitorul ca in Praga o femeie ramasese singura si ca autoritatile comuniste nu ar fi fost niciodata de acord s-o lase sa vina in Germania pentru reunirea familiei. C�nd s-a ivit in sf�rsit ocazia de a vizita Praga, el nu a stat nici o clipa pe g�nduri. Dupa at�tia ani de la acel act de curaj al lui B�ll, Slavi Mandl isi amintea cum a fost ascunsa in locul special pregatit al masinii, in pozitia foetus, si s-a indreptat spre vama de la granita cu Austria. In st�nga sa statea sotia si c�nd ofiterul i-a cerut actele ea a uzitat de un truc care a f�cut ca trecerea sa fie posibila: alaturi de acte a scos din poseta o Biblie si o sticla de schnaps. Ofiterul a intrebat ce este cu Biblia, dar schnapsul a fost cel care abatut atentia de la controlul riguros al masinii. In cele din urma, sticla de schnaps a ramas in Cehoslovacia, dar masina in care se afla �coletul� a trecut granita! La c�tiva kilometri in interiorul Austriei, B�ll a oprit masina, a scos-o din ascunzatoare pe t�nara captiva si i-a spus simplu: �Doamna Mandl, sunteti libera�! Slavi Mandl, care a povestit toate astea in cadrul unui film difuzat de canalul german de televiziune WDR, pl�ngea c�nd isi amintea cuvintele lui B�ll si a afirmat ca fara temeritatea acestuia nu ar fi supravietuit in Cehoslovacia. Scriitorul a interzis copiiilor sai sa vorbeasca despre acest teribil secret (sa nu uitam ca erau anii Razboiului Rece) si aceasta informatie a fost dezvaluita abia in 2000, in cartea �Pe drum cu Annemarie B�ll�, scrisa de Dieter Kuhn, mai apoi in volumul �Heinrich B�ll� (2002) semnat de nepotul scriitorului, Viktor B�ll impreuna cu publicistul Jochen Schubert. Asadar, la ce bun sa ne intrebam patetici, de fiecare data c�nd b�jb�im, �la ce bun� scriitorul in vremuri de restriste?� si de ce rezistenta prin cultura n-a muscat din dictatura? Exempli gratia... |
| * |
| O parte din casa unde am stat pe toata perioada bursei fusese cumparata de Heinrich B�ll in 1968 contra sumei de 8.000 de marci si reconditionata apoi, pas cu pas, p�na la achizitia ei intreaga. Scriitorul se saturase de zgomotul urban � la K�ln locuia chiar l�nga stadionul echipei locale si la un moment dat n-a mai suportat decibelii �europeni�. Asa ca a cumparat casa din tinutul mamei sale, l�nga D�ren, acolo unde venea adesea in copilarie. Informatia am primit-o de la Frau Waltraud Ludwig, arhiva vie a casei, un fel de inger-gardian al tuturor bursierilor care au trecut c�ndva pe aici, incep�nd cu 1990, anul infiintarii fundatiei, sub egida Partidului Ecologist. De fapt, �Heinrich-B�ll-Haus Langenbroich Association� este parte integranta a �Heinrich-B�ll-Stiftung e. V.�, institutie de prestigiu in lumea culturala si chiar politica a Germaniei, cu filiale in 16 landuri, dar si in afara granitelor tarii. In Rusia, de exemplu, nu si in Rom�nia. In aceasta formula, fundatia exista din 1989 si, intre alte activitati, cum ar fi organizarea de conferinte pe teme globale ale umanitatii sau editarea de carti, ofera si c�teva importante premii, dintre care amintesc doar trei: �Petra Kelly� (instituit la c�tiva ani dupa disparitia unei figuri-simbol a ecologistilor germani) �Christa Brandt� si �Hannah Arendt�. Pentru a va putea face o impresie despre importanta deosebita a ultimului, trebuie sa spun ca a fost decernat, incep�nd cu 1995, unor personalitati remarcabile din lumea cultural-militanta din Europa si SUA: Agnes Heller, profesor de filosofie politica la �New School University� din New York, Fran�ois Furet, celebrul istoric francez, Joachim Gauck, pastorul luteran care a cernut arhivele STASI, Massimo Cacciari, filosof italian, Yelenna Bonner, colaboratoare a lui Andrei Saharov si veche disidenta rusa, Daniel Cohn-Benndit, unul dintre capii revoltelor de strada din Parisul anilor �68, actualmente parlamentar european, Gianni Vattimo, prea bine cunoscut si in Rom�nia pentru cartile sale de filosofie traduse la �Pontica�. |
| * |
| Pe sapte noiembrie 2003, intram pe poarta casei, pe sub o bolta arcuita din caramida, deasupra careia se intindea o vita de vie deja batr�na; c�nd, pe 5 martie, 2004 plecam de acolo aveam regretul ca nu gustasem din strugurii acelei vite incarcate de ani, plantata de B�ll poate. Cunosteam poarta dintr-o fotografie gasita pe internet, dar si din fotografiile pe care mi le aratase cu ceva timp in urma poetul Vasile Baghiu, cel care fusese acolo in 2002 si care ma si recomandase ulterior. Primul bursier a venit aici in 1990, iar incep�nd cu 1991 s-a intrat intr-un ritm sustinut care continua p�na astazi, chiar daca anual nu vin aici at�tia bursieri c�t vin la, sa zicem, Schloss Solitude din Stuttgart, Sch�ppingenn sau Wiepersdorf. Dincolo de pretuirea acordata scriitorilor selectati pentru burse, Fundatia B�ll nu-si ascunde deloc intentiile caritabile: pe l�nga recunoasterea meritelor culturale ale celor acceptati, ea doreste sa ajute artisti din tarile considerate mai sarace ale lumii sau ofera efectiv, pentru cel mult patru luni, azil... cultural unor oameni care au probleme cu regimurile anti-democratice din tarile lor. Nu era cazul lui Toni Kan Onowrdi, poet nigerian de limba engleza, traitor in Lagos, primul bursier cu care am vorbit chiar la sosirea mea acolo. In Lagos lucra la o banca, dar poetul este Master of Art si Bachelor of Art la Universitatile din Lagos, respectiv Jos. Debutase cu o carte de poeme in 2002, �When a dream lingers too long�, scrisa direct in engleza si, la mirarea mea ca nu scrie intr-unul din dialectele principale ale tarii sale, m-a privit lung si nedumerit: limba engleza era limba lui de exprimare si nu intelegea de ce ma cramponez. I-am spus ca una este sa m�nuiesti impecabil engleza, chiar intr-o carte de versuri si alta este sa spui sunt poet nigerian sau rom�n, dar se vede ca nu eram destul de cosmopolit ca sa pricep ca limba poetului poate fi oricare in lume, cu conditia ca el sa o exprime la un inalt nivel. Nu sunt nici acum, din fericire... Ceilalti bursieri erau poetul albanez Agron Tufa (remarcat si de Ardian-Christian Kuciuk intr-un interviu acordat in �Ziua literara�) venit de la Tirana impreuna cu prietena sa, traducatoare de limba engleza, si artistii ucraineni Anna Sidorenko si Serghei Yakunin. Cum Agron Tufa facuse studii la Moscova, unde statuse vreo sapte ani de zile, se intelegea de minune cu artistii din Lvov, dar nu vorbea deloc engleza ceea ce mi-a ingreunat dialogul cu el. Trebuia sa ma adresez prietenei sale, care vorbea impecabil, intr-un fel rece si neatent care ma deranja oarecum, si asta �scurta� comunicarea, desi el era de felul lui afabil si foarte curios in ceea ce privea Rom�nia, pe care o credea, realmente, la nivelul limbii, o sora a Albaniei! Acelasi lucru se int�mpla si in ceea ce-l priveste pe Yakunin, figura stenica de rus (era, totusi, ucrainean!), mereu z�mbitor si in cautare de noi proiecte, dar care nu stia o iota engleza. Ca si in cazul lui Tufa, trebuia sa ma adresez Anei Sidorenko, perechea sa, o artista fragila, cu o problema de sanatate care-i accentua aerul palid si suferind, dar care in anumite momente, cum aveam sa constat mai t�rziu, putea sa fie foarte energica si sa-l cheme la �ordine� pe Serghei atunci c�nd i se parea ca acesta se intrece cu... paharul. Insa cel cu care am colaborat cel mai bine si chiar pot spune ca m-am imprietenit a fost profesorul si ziaristul kurd Zeynel Abidin Kizilyaprak, refugiat politic dintr-o Turcie ostila ideii de autonomie kurda. Zeynel fusese cu doi ani in urma bursier al fundatiei, iar acum revenea pentru o luna, in afara bursei, dupa un interludiu de doua luni la o alta din Austria, la Viena, cred. Ratacea de aproape un an prin Occident si imi spunea ca a devenit ziarist de nevoie deoarece in Turcia, dupa o condamnare de c�tiva ani, nu mai avea voie sa profeseze. Trecuse granita ilegal in Vest, atunci c�nd isi simtise din nou liberatea primejduita si imi spunea ca in primavara se va intoarce acasa, unde spera sa reia o viata normala alaturi de logodnica lui, translatoare de limba franceza si care il astepta rabdatoare la Istanbul. In Casa B�ll, la c�teva saptam�ni dupa venirea mea, dupa plecarea lui Toni Kan ramasese un apartament liber si fundatia, binevoitoare, i-l pusese la dispozite. In cele 30 de zile c�t a stat acolo, p�na la plecarea la o bursa la Hamburg, oferita prin intermediul Asociatiei �Journalistes sans frontieres�, mi-a povestit destule lucruri despre poporul kurd, lupta sa pentru dob�ndirea independentei, cu un scepticism care excludea totusi resemnarea sau defetismul. Scria o carte despre Kurdistanul istoric pe care si publicat-o mai t�rziu. Avea un umor de calitate si gatea excelent m�ncaruri traditionale kurde. Ma invita adesea la masa � sunt un bucatar execrabil si nu m-am putut revansa deloc � si la un pahar de yeni rachi, uzo sau de Valley Central, excelentul Sauvignon chilian, mi-a povestit destule. Occidentul il ajutase sa scape pentru o vreme de prigoana autoritatilor de la Istanbul, dar il critica fara menajamente pentru faptul de a fi trasat c�ndva in Orient harti statale care ii defavorizasera net poporul. ?tia de dictatura lui Ceausescu si, destul de repede, si-a dat seama ca gasise in mine un interlocutor capabil sa asculte si chiar sa inteleaga cum pot supravietui intelectualii in regimuri lipsite de libertatea de expresie. Cu toate astea, imi era destul de greu sa pricep cum poate un intelectual sa mai stea in detentie in anul 2000, intr-o tara nu prea departata de Rom�nia si cu care are relatii privilegiate. Radeam cu Zeynel atunci c�nd imi povestea ce scriu ziarele turcesti despre sabia lui Stefan cel Mare aflata la Top-Kapi si pe care guvernul rom�n o cerseste de ani de zile ba lui Demirel, ba lui Ahmet Necdet Sezer. O copie, iata tot ce pot oferi urmasii lui Baiazid urmasilor domnitorului moldovean, si aceea facuta de un mester turc care nu si-a primit banii la timp si ameninta cu sistarea lucrului. Simulacre pe care turcii le tot ofera vecinilor in indelungata lor istorie de cotropitori... |
 |
|
 |
|
| Putin timp pentru literatura Literatura rom�n� are acuta nevoie sa fie cunoscuta in exterior si nu putine sunt dezbaterile de la noi care incearca sa descopere de unde neputinta/neputintele de a fi mai bine reprezentati de vreme ce avem � sau nu? � o literatura competitiva. Cel putin asta sustin cunoscatorii � rom�ni, dar si straini � care au intors problema pe toate fetele, scriitorii insisi, doritori de a se confrunta cu un public exigent si chiar sastisit p�na la un punct de numeroasele aparitii editoriale. In Germania, de pilda, apar anual peste 60.000 de titluri noi, in timp ce peste 3000 de titluri se traduc din germana in 40 de limbi! In tara lui G�nther Grass, Martin Walser sau Herta M�ller cititorul are de ales din multitudinea de oferte externe: ce sa citeasca mai int�i, primul roman al lui Arhundaty Roy, exceptionala autoare indianca, cartile lui John Maxwell Coetzee, laureat Nobel in 2003, tradus masiv de germani, cel mai nou best-seller semnat Murakami Haruki sau ultimul Mircea Cartarescu, poate autorul nostru cel mai �tradat� in Occident in ultima vreme? De ce nu Ecovoiu? Insa Mircea Cartarescu � de a carui ur�ta patanie am auzit de aici din Germania si nu pot dec�t sa dezaprob agresiunea psihica la care fost supus � a fost prezent in 2003 in antologia �Europa schreibt� (Europa scrie), tiparita sub auspiciile prestigioasei �Korber Stiftung� din Hamburg, alaturi de alti 32 de reputati scriitori care au beneficiat de bursa institutiei respective. Eseul sau �Europa hat die Form meines Gehirns� (Europa are forma creierului meu) s-a bucurat de o buna primire aici si un fragment din el este citat chiar pe supracoperta cartii, semn ca a interesat realmente. De altfel, numele lui Cartarescu circula in mediile de specialitate, el beneficiind de traduceri foarte bune f�cute de Gerhardt Csejka (�Nostalgia� a aparut acum sapte ani la editura �Wolk&Welt� din Berlin) sau de Oskar Pastior, el insusi un valoros poet si excelent cunoscator al limbii si literaturii rom�ne. Cei ce se pl�ng in tarisoara ca nu beneficiem la nivel literar de o imagine valabila in Occident ar trebui sa stie � unii chiar stiu... dar continua sa se pl�ng� Guvernului! � ca este nevoie de pus la punct un eficient sistem de relatii, inclusiv pecuniare, in centrul caruia trebuie sa stea Traducatorul, cel care va re-crea opera scriitorului rom�n pentru alogenul public exigent si, cum spuneam, av�nd din belsug de unde alege. Insa nici autorul nu trebuie sa doarma pe lauri; pentru a fi receptionat cum trebuie este nevoie ca si la nivel inter-personal sa te prezinti foarte bine, ceea ce, tradus pentru cei doritori, inseamna ca trebuie sa te descurci fluent in macar doua limbi de circulatie internationala si sa fii prezent la dezbaterile internationale de gen. Sa dau un exemplu: prestigioasa institutie �Literarisches Colloquium Berlin� (LCB) organizeaza saptam�nal int�lniri cu tineri scriitori europeni care citesc din creatiile lor in fata unui public platitor (un bilet costa intre 3 si 5 euro) curios de a-i vedea �la lucru�. Pe l�nga numerosii autori germani, in lunile sederii mele in Germania au fost prezenti la sediul LCB si autori din Ucraina (Iuri Andruschovici), Rusia (Vassili Dimov), Ungaria (Laszlo Marton) sau Polonia (Magdalena Tully), in cadrul unui program numit �Autori in casa�. Ei bine, desi ne falim ca am scris ceva ce n-a vazut... Parisul, nu suntem prezenti la Berlin, acolo unde exista un real interes pentru cei mai noi si promitatori autori europeni si unde gusturile nu numai ca se discuta, dar se si compara! A apus timpul c�nd ne puteam vaicari la maniera conachiana si a devenit cliseu ieftin mitul autorului genialoid care spunea �eu sunt poliglot in limba rom�na�... Faptul ca in ultima vreme au aparut in Germania antologii care cuprind scriitori rom�ni valorosi, cum este exceptionala �Gef�hrliche Serpentinen� (Serpentine periculoase), ingrijita de Dieter Schlesak, sau, mai nou (chiar daca la Iasi) antologia poetilor de la Club 8, �Hat jemand etwas gefragt?� (A intrebat cineva ceva?), atesta ca autorii rom�ni incearca, fie si la gramada, sa iasa din incercuirea mediatica si sa semnaleze si in alte limbi dec�t cea materna, respectiv in limba lui B�ll! Insa daca intrepizii scriitori de la Club 8 (unde inimosul O. Nimigean este v�rf de lance, alaturi de poetul si traducatorul Michael Astner) au tiparit antologia la o editura local�, cu at�t mai meritorie mi se pare prezenta unui scriitor rom�n intr-o antologie aparuta sub auspiciile Fundatiei �Heinrich B�ll�. Vasile Baghiu � despre el este vorba � a fost bursier in 2002, alaturi de alti sapte scriitori si artisti din intreaga lume, si este prezent in antologia editata la sf�rsitul lui 2003: �Um etwas zeit zu retten� (Putin timp pentru salvare). Subintitulata �Literatura si arta in Casa Heinrich B�ll, Langenbroich�, antologia cuprinde 16 scriitori si artisti dintre cei 105 bursieri care au fost, din 1990 incoace, oaspetii casei B�ll din Langenbroich. Staff-ul Fundatiei B�ll, condus de dl. Ralf Fuchs, din care face parte si nepotul scriitorului, Viktor B�ll, dar si dr. Olga Zoller, cu ajutorul unor traducatori din varii limbi precum dr. Karin Clark, vicepresedinte al PEN Club German, Inge Dumppel, Brigitte Burmeister, Michaela Kleinhaus, Werner Mackenbach sau Norbert Hummelt, a decis sa publice o antologie care sa cuprinda creatii ale unor bursieri sositi aici incep�nd cu anul 1999. Antologia beneficiaz� de o prefata inedita, o scrisoare a lui B�ll catre familia Bogatyrow, din Moscova, din care am spicuit c�te ceva in articolul meu �Fotografie de grup cu Domn�, aparut in �Ramuri�, nr. 1/2004. Intre cei care s-au reunit sub cupola �timpului pentru artisti�, am retinut scriitori precum Ales Rasanau (Belarus), opozant al presedintelui Lukasenko, laureat al Premiului Herder pe 2003, Jovan Nicolici (Serbia), vice-presedinte al �Asociatiei Internationale a Scriitorilor de limba romani�, Jacinta Escudos (Salvador), laureata in 2003 a premiului �Mario Monteforte Toledo� pentru romanul �A-B-Sudario�, rusoaica Ivetta Gerasimchuk, laureata a premiului pentru eseu oferit de orasul Weimar si de Goethe Institut, sirianul Faraj Bayrakdar, premiat cu �Freedom-to-Write-Award� de PEN-Club din New-York, Salem Zenia (Algeria), ale c�rui romane au aparut la Editura �L�Harmattan� din Paris, Sarita Jenamani (India), scriitoare, traducatoare a unor carti ale lui Milan Kundera, Octavio Paz si Federico Garcia Lorca, Aftab Husain (Pakistan), poet si jurnalist de limba urdu si care a tradus o carte de poezie, din hindi, a fostului premier indian Atal Bihari Vajpayee! Pentru cine nu stie, acesta din urma a fost opozant al Indirei Gandhi si a fost inchis, pentru doi ani, in timpul starii de urgenta decretata de guvern in anul 1975; in inchisoare a scris o parte din poemele care au fost ulterior traduse de Aftab Husain. In antologie sunt prezenti si artisti plastici, participanti la expozitii internationale de art-performance si video-instalatii precum s�rbul Aleksandar Dimitrijevic sau actualii mei colegi, ucrainenii Serghei Yakunin si Anna Sidorenko � de fel din Lvov (Lemberg). Vasile Baghiu a preferat sa se infatiseze cititorilor germani in postura inca inedita de prozator si este prezent cu o proza tradusa de dr. Achim Jaeger, ajutat de sotia sa, Anne Cerbe. Nicht, ausser eine Katastrophe (�Nimic, in afara de o catastrofa�) este una dintre cele c�teva zeci de proze pe care Vasile Baghiu le-a scris in ultimii ani si care fac substanta unui viitor volum, daca editorii din Rom�nia vor avea... timp pentru a descoperi un prozator poate la fel de valoros pe c�t este receptat ca poet. Proza scrisa de Baghiu (autorul a publicat anul trecut si in LAMA) este una a concretului imediat, scrisa cu minutiozitatea unui ceasornicar care stie ca timpul depinde si de cea mai mica dintre rotitele mecanismului si nu-si poate permite s-o neglijeze. Personajele sale sunt, de regula, introvertiti care intra in comunicare cu realitatea inconjuratoare prin intermediul unui lung monolog unde constiinta joaca adesea rol de interfata intre un suflet sensibil si lumea cu-ale ei tipare mai mult sau mai pusin asezate. Eroul (era sa zic Actantul!) prozei sale tradusa in germana este un scriitor care se pregateste sa citeasca in fata publicului din Berlin. Numai ca ziua aleasa este... 11 septembrie 2001! La g�ndul confruntarii cu un public care a platit pentru a-l asculta, emotiile sale particulare sunt rapid intrecute de emotia mondiala la aflarea vestii ca Gemenii au fost distrusi in urma unui atac terorist. Ce va face autorul in aceste conditii? �Nimic, in afara de o catastrof� a aparut intre timp in volumul de proza scurta �Punctul de plecare� (Ed. Compania) si cred ca stilul simplu, fara inflorituri, cumva economicos, in ciuda unui anumit lirism care strabate scrisul lui Baghiu, a prins la cititorii rafinati. Asadar, a scrie sau a nu scrie dupa Catastrofa? Autorul mi-a marturisit ca are in sertare un roman si un jurnal de creatie intins pe c�teva mii de pagini si nu ma indoiesc ca, laborios si tenace cum este, va reusi sa arate ce poate chiar si... intr-o limba necunoscuta! Ultima sa carte de poezie, �Himerus Alter in Rheinland� (Ed. Vinea, 2003) este, daca se poate spune asa, rodul vizibil al sederii sale in Langenbroich, in casa unde B�ll a scris peste 60 de lucrari din vasta sa opera. Cu exceptia meritorie a unor Constantin Abaluta, George Popescu, Al. Cistelecan si Cristian Livescu, critica literara rom�neasca n-a suflat un cuvintel asupra ei. In schimb, cu o acribie de care nu trebuie sa va indoiti (a citat inclusiv din interviul pe care i l-am luat in 2003 in LAMA poetului, c�nd acesta se afla la Sch�ppingen!), Achim Jaeger a analizat poeziile scrise de Vasile Baghiu intr-un eseu publicat in �Anuarul/2004� al regiunii D�ren (R�mansiche Impressionen, Vasile Baghiu und seine Gedichte aus Langenbroich, pp. 155-161) dupa ce mai inainte tradusese �Manifestul himerismului�, ceea ce atesta un interes vizibil pentru maniera Baghiu de a scrie si de a exista in literatura! Acestea fiind spuse, sper ca autorii rom�ni sa depaseasca inertia momentului si sa intre mai decisi in competitia valorilor europene, schimb�nd putin indemnul heliadesc: traduceti, baieti... |
Little time... for writing Romanian literature feels an urge to make itself visible abroad and there are more and more debates trying to understand where it comes from this weakness - perhaps I should say weaknesses - that keeps it inbound as long as we are talking � are we? � about a competitive literature. At least the specialists said so, both Romanian and foreign, they studied this situation in all its depths, while writers themselves proved their keenness to confront an exigent public overwhelmed by the great quantity of editorial apparitions. For instance, in Germany, there are over 60.000 new titles every year, and more then 3.000 of them are translated in about 40 foreign languages! In the country of G�nter Grass, Martin Walser or Herta M�ller, the reader has to make up his mind for the multiple foreign choices he has. What should he read first? First novel of Arhundaty Roy, the outstanding Indian writer, the books of John Maxwell Coetzee recently Nobel awarded South-African author massively translated here, last best-seller signed by Murakamy Haruky or perhaps the last volume signed by Mircea Cartarescu, the most �betrayed� Romanian writer of the last years? Well, in which regards Cartarescu, I wouldn�t say this much� Though Mircea Cartarescu � I heard about his ugly experience from here, from Germany, and I can only disapprove the aggression he suffered � was present last year in the anthology �Europa schreibt� (�Europe Is Writing�) printed under the patronage of foundation �Korber Stiftung�, together with other 32 well-known writers who previously received grants from the foundation. His essay �Europa hat die Form meines Gehirns� (�Europe Has the Shape of My Brain�) enjoyed an enthusiastic welcome here, a fragment from this text appeared on the cover of the book as a result of the interest it steered. In fact, his name entered the circuit of specialists due to excellent translations by Gerthart Csejka (�Nostalgia� appeared seven years ago at �Volk&Welt� printing house in Berlin, and by Oskar Pastior, which is himself a valuable poet and an expert in Romanian language and literature. Those people who complain Romanian literature does not have a fair image in Europe should now � some of them might know� but hey continue to address to officials! � that we need a reliable system of relations, including a pecuniary one, built around the Translator, who will re-create the work of the indigenous Writer for the exigency of an abroad public that has, as I said, plenty of choices. But that doesn�t mean the author should nod on his glory; on my humble opinion, he needs to rich a level he shouldn�t be ashamed of, which means, for those who are really interested, one should attend the international meetings as a fluently speaker of at least two foreign languages in order to set out his presence. I will give you an example: the prestigious institute �Literarisches Colloquium Berlin� organizes weekly meetings with young European writers who read their works in front of a paying public (a ticket costs somewhere between 3 and 5 euros), expecting to see them �working�. In the last two months, at those meetings among many German authors � preeminence seems natural to me � there were present authors from Ukraine (Iuri Andruschovici), Russia (Vassili Dimov), Hungary (Laszlo Marton) or Poland (Magdalena Tully) as a part of a program called �Authors in the house�. Well, we might be proud we produced a literature as� the city of Paris has never read, but definitely not a single Romanian writer was present in Berlin, where tastes come in close debates and comparisons. My guess is that time for lyrical complains is gone; the myth of local genius who used to say �I�m a polyglot in my own native language� has already become a ridiculous clich�. Recently, more and more new anthologies appeared in Germany, and valuable Romanian writers are present in these anthologies, for instance the outstanding �Gef�hrliche Serpentinen� (�Perilous Meanders�) Dieter Schlesak took care of, or the anthology of poets from Club 8 from Iasi, �Hat jemand etwas gefragt?� (�Did Somebody Ask Something?�). Those facts clearly prove that Romanian writers are struggling to get out from the media enclosure and to� shine in foreign languages. But if the enterprising people from Club 8 (where Ovidiu Nimigean is indeed a brave-hearted leader together with the poet and translator Michael Astner) printed their anthology to a Romanian publishing house, much more worthy it seems to me the presence of a Romanian writer in an anthology printed by the Heinrich B�ll foundation from Berlin. I�m talking about Vasile Baghiu, who received a grant from the foundation in 2002 - one of the 7 artists from the whole world � and whose name is present in the anthology printed at the end of last year: �Um etwas zeit zu retten� (�Little Bit Time For Salvation�). Subtitled �Literature and Art in the Heinrich B�ll House, Langenbroich�, the anthology includes 16 from the 105 artists the little B�ll House form D�ren County has guested since 1990 till today. Langenbroich was for many years, until the moment of his death, the headquarter of the great writer who chose to take refuge here from the city of K�ln which beloved but which considered more and more noisier - little wonder regardind the fact the writer lived near the football arena in a time when FC K�ln team was living its glory in Champions League, so the roar must have been unbearable for the author of �The Clown�� The Heinrich B�ll stuff (managed by Ralf Fuchs, and in which Viktor Boll, writer�s nephew, dr. Olga Zoller, and also a few linguistics specialists, dr. Karin Clark, vice-president of PEN Club Germany, Inge Dumppel, Brigitte Burmeister, Michaela Kleinhaus, Werner Mackenbach or Norbert Hummelt are members) decided that an anthology is needed which includes creations of some of the people who have received grants from the foundation since 1999. The book has a sui generis foreword, a letter from Heinrich B�ll to Lena and Kostja Bogatyrow from Mosow � from which I quoted in my essay �Group Picture with Herr� that appeared in �Ramuri� no.1 from 2004. I�ll name just a few of those who joined under the dome of �the time for arts�: Ales Rasnau (Belarus), one of the opponents of the President Lucasenko - �Herder� award in 2003; Jovan Nicolici (Serbia) � vice-president of �The International Association of Romani Language Writers�; Jacinta Escudos (Salvador) - �Mario Monteforte Toledo� award in 2003 for the novel �A-B-Sudario�; the Russian writer Ivetta Gerasimchuk, Goethe Institute award for essay; the Syrian Faraj Bayrakdar, New-York PEN-Club�s �Freedom-to-Write-Award�; Salem Zenia (Algeria), whose novels were published to �L�Harmattan� in Paris; Sarita Jenamani (India) - writer and translator from Milan Kundera, Octavio Paz and Federico Garcia Lorca; Aftab Husain (Pakistan), poet and Urdu language journalist � he translated from Hindi a poetry book signed by the former Prime Minister of India, Atal Bihari Vajpayee! For those who don�t know, Atal Bihari Vajpayee was an opponent of Indira Ghandi and during the 1975 State of Emergency he ended up imprisoned for two years; most of his poems was written in prison. The anthology also include a number of well-known artists in international saloons of art-performance and video-instalations such as Serbian Alehsander Dimitrijevic or my actual housemates, the Ukrainians Serghei Yakunin and Anna Sidorenko � from Lvov (Lemberg). Vasile Baghiu preferred to put himself in front of the readers in a new formula as short story writer. He is present in the anthology with a short story translated by Achim Jaeger, helped by his wife, a charming lady from Timisoara, Anne Cerbe. Nicht, ausser eine Katastrophe (�Nothing But a Catastrophy�) is one of the many stories Vasile Baghiu wrote in the last years, they will be the substance of a future book, in case the Romanian editors will allowed themselves a little bit time to discover a short story writer perhaps as valuable as the poet. His prose immerge in the very close reality, it is written with the craft of a watchmaker who knows that time relays on the tinniest wheel of his mechanism and he cannot afford to neglect it. Usually his characters are self-absorbed people whose form of communication with reality is a prolonged monologue in which the consciousness is the interface between a sensitive soul and the patterns of reality. For instance, the hero of this fiction is a writer who prepares himself to read a story in front of a public, in an institute in Berlin. But the day he chose is September 11, 2001. The thought of being confronted with a public who paid to follow his peculiar emotions is quickly put behind by the general emotion of a world shaken by tremendous news. Under those circumstances what the writer should do? You will read the story and you will find yourselves in the middle of this dilemma: to read or not to read? To write or not to write after the Catastrophe? The author confesses he keeps in his drawer a novel and a diary of thousands of pages and I don�t have any doubt that some day Vasile Baghiu will meet his fortune abroad, being such a diligent spirit. I should add that his last book, �Himerus Alter in Rheinland�, was the result of his staying in the Boll House; with very few exceptions Romanian critics kept an embarrassing silence about this volume. Yet Achim Jaeger wrote an enthusiastic essay analyzing the poems written by Vasile Baghiu (he even quoted from an interview I took him last year when he was in Schoppingen); the essay was published in the Year-Book 2004 of D�ren County (R�mansiche Impressionen, Vasile Baghiu und seine Gedichte aus Langenbroich, pp. 155-161) little while after he had translated �Chimerical Manifesto� by the same author. It seems that Baghiu�s manner of writing and existing in literature has already made victims here! I can only conclude by saying that I hope Romanian writers will find a way to surmount an irresolute start in the European competition of values and they will look forward more motivated to put the Translator to work. Translated by Adrian Buz. |