nnicolae coande |
| Vladimir TISMANEANU �Structura mea mentala este una a nelinistii si a refuzului certitudinilor inghetate� |
| - Domnule Patapievici, imi amintesc ca ati debutat prin 1991 cu o proza in "Contrapunct", revista condusa pe atunci de poetul Stoiciu. Erati, daca nu ma insel, recomandat de Alex. Leo ?erban si, dincolo de rigoarea formulei prozastice, nimeni nu banuia explozia de mai tarziu. Acela a fost debutul dumneavoastra absolut? Daca nu s-ar fi produs ruptura de sistem din '89 cat ati fi amanat sa debutati publicistic?
- Am fost debutat in Contrapunct in 1992 de Alex Leo ?erban. Revista era condusa, pe atunci, de Hanibal Stanciulescu. Este, in orice caz, debutul meu real. Cel absolut trebuie cautat prin 1972, cu trei poezii, in Tribuna. Pentru Marina Crainic, mama lui Dan Waniek, prietenul caruia i-am scris lunga scrisoare indragostita numita Zbor in bataia sagetii, am mai compus doua eseuri despre Eminescu, aparute, cred, in Romania pitoreasca, unde aceasta lucra. Mama lui Dan era uimita ca cineva care scrie asa de bine ca mine (ii dadusem sa citeasca doua din romanele scrise in 1988 si ii placusera) poate sa fie complet necunoscut. Asa ca se zbatea sa ma faca, si altora decat prietenilor mei, cunoscut. Prin ea am cunoscut-o in primele zile din ianuarie 1990 pe Christa Richter, pentru care am scris evocarea noptii petrecute la Jilava. Textul a aparut, tradus in germana de ea, in Neue Literatur (originalul a fost publicat in romaneste abia in 1996, in Politice). Cam acestea sunt peripetiile mele literare. Ah, uitam! Putin a lipsit ca o carticica a mea intitulata A treia ruptura: istoria esecului modernizarii Romaniei (scrisa pentru un prieten din Germania in iarna �90-�91) sa nu apara in Germania in toamna lui 1992. Dar debutul meu constient si voit a fost insa in 1992, cu proza �Cristache � un portret�. Atunci am hotarat sa pasesc in spatiul public. A fost o decizie complet diferita de cea care a stat la originea scrierii evocarii ocazionale �In preajma streangului (istoria unei nopti)� sau a eseurilor despre Eminescu, asemanatoare, ca destinatie daca nu in intentie, catrenelor pe care le compuneam la petreceri, spre epatarea adultilor aflati prin preajma. - Culegerea de eseuri "Cerul vazut prin lentila" (Nemira, 1995) a primit premiul pentru debut al USR. Nu ati venit la festivitatea de decernare a premiilor si unii au vazut in asta o fronda la adresa institutiei scriitorilor. Nici mai tarziu cand ati primit premiul aceleiasi uniuni pentru "Omul recent" (Humanitas, 2001) nu ati venit sa va ridicati premiul. Oamenii isi imagineaza tot felul de lucruri, in genere dintre cele mai negative: ati fi preferat sa nu fiti premiat decat sa vi se faca onoarea recunoasterii oficiale? - Cand s-a decernat premiul US pentru debut (pentru Cerul vazut prin lentila), tocmai eram foarte bolnav (gazduit de un prieten, pentru refacere, undeva in afara Bucurestilor, intr-un loc pentru mine simbolic, casa de vacanta a lui Tudor Vianu, unul din maestri adolescentei mele). Eram, deci, indisponibil. Cand a avut loc festivitatea decernarii premiului pentru eseu, acordat Omului recent, nu eram in tara. Eram, iarasi, indisponibil. Nu trebuie supra-interpretat. Daca as fi dorit sa-mi semnalez vreo distanta, nu as fi ezitat s-o fac publica. - Cartile dumneavoastra publicate pana acum � patru la numar - vi se reediteaza si au succes de public. Totusi, undeva marturiseati ca va indoiti ca aveti publicul care trebuie si ca uneori aveti impresia ca sunteti "cumparat" mai mult pentru renume decat pentru ca ati avea cititori care sa inteleaga corect cele scrise. Sunteti dezamagit de nivelul receptarii publice a cartilor dumneavoastra? - Cum as putea sa nu fiu, de vreme ce sunt continuu dezamagit si iritat de tara mea si de poporul meu? Sunt, din pacate, un om cu multe asteptari prost plasate. Sufar de tot ce ma contrariaza. Sufar de cei pe care-i detest, sufar de cei pe care-i iubesc, sufar de tara mea si sufar de mine insumi. Adeseori ma simt jupuit de lucrurile de care ma ating. ?tiu ca multi dintre cei care imi cumpara cartile o fac pentru a regasi in ele acest ton de sinceritate a jupuirii, care este si al sensibilitatii lor ascunse si de absenta caruia in spatiul public se simt continuu frustrati, deoarece ar putea fi, daca l-ar intalni mai des, un garant al bunei credinte, care, printre noi, vai, nu prea exista. In rest, cea mai vanduta carte a mea (15.000 de exemplare in sase luni), Omul recent, a fost si un rasunator esec de critica. Nu ma pot plange de publicul meu. Ca si mine, este facut dupa chipul si asemanarea Romaniei. - Poate ca intrebarea anterioara continea o anumita doza de prolixitate, asa ca voi incerca sa devin mai precis. Ce va intereseaza mai mult: reactia publicului, fie el si amator, sau a criticii profesioniste? - Ma intereseaza ambele reactii. Sunt insa sensibil in special la reactiile inteligente sau la cele de tot prostesti, acelea care tradeaza o maladie a spiritului. Bunaoara, ma dau in vant dupa indignarea pe care cartile mele o starnesc printre prostii cu diploma (de �cretinii educati�, cum ii numea Nietzsche), pentru care cartile mele sunt inculte, lipsite de bibliografie, diletante etc. Reactia de alergie a acestora la scrisul meu vine din sentimentul ca le incalc teritoriul academic, ca studentii lor ma citesc pe mine in loc sa-i citeasca pe ei si asa mai departe. Or, as dori sa va spun ca eu nu scriu in traditia cartilor universitare. Cartile mele se adreseaza publicului general cultivat si cauta sa starneasca reflectia libera, deoarece ele insele au pornit de la o astfel de reflectie. Pe scurt, imi plac reactiile inteligente, dar stiu sa savurez minunatele reactii tampite, in special prostia ingamfatilor. Cand sunt trufas, imi imaginez ca scrisul meu ii separa pe prosti de inteligenti si ca actioneaza asupra intepenirii scrobite asemenea unui turnesol. - Numiti cativa dintre detractorii inteligenti ai cartilor dumneavoastra, dincolo de insatisfactia de a fi fost rastalmacit. Liviu Andreescu (spre deosebire de tatal sau, Gabriel Andreescu, care este doar un fanatic), ?tefan Borbely (categoria �pesamment universitaire�), Corneliu Balba (categoria �tip stralucit�), Razvan Codrescu (categoria �consideratii inactuale�). Mai sunt cei care, in mediul universitar, desi nu scriu despre mine, ma citesc cu o aviditate rece, strabatuta de ura ca sunt mai talentat decat ei si ca, fiindu-le inferior, le fur totusi studentii. - "Omul recent" a fost - si este - o carte mult discutata si destul de controversata. Exista voci (Mircea Cartarescu, de exemplu) care afirma ca volumul dumneavoastra a fost aparat in "spirit reactionar si excesiv" si ca astfel s-a depasit "cu mult virulenta atacurilor initiale". Dl. Cartarescu mai crede ca sunteti un "conservator nobil, necesar", in deosebire de centrul neo-liberal de putere culturala care ar fi "Observatorul" dlui Lefter si care ar fi puternic contestat deoarece este "una din foarte putinele enclave autentic deschise catre Occident pe care le avem in Romania de azi". Sunteti un conservator, domnule Patapievici? - Depinde ce inteles dati cuvantului conservator. Ca formula intelectuala, eu sunt un Old Whig, de felul lui Edmund Burke care intelege ca Revolutia Franceza (pe care o detest) introduce in lumea imperfecta in care traim un principiu ilimitat al raului, care este departe de a se fi epuizat. Ca formula morala, sunt ceea ce in Statele Unite se numeste un libertarian, adica un liberal clasic. ?tiu sigur ce detest. In sosul postmodern care azi face furori in mediile noastre intelectuale, detest relativismul, detest conformismul colectivist numit �corectitudine politica�, detest oportunismul �drepturilor omului�, detest obscurantismul �progresistilor�, detest laxismul moral, detest ura fata de Dumnezeu si dispretul fata de omul religios. Nu gust avangarda, nu cred in valoarea a mai mult de jumatate din artistii moderni, poetii mei de capatai sunt anticii, Dante si Pound. Sunt foarte modern, asa cum medievalii erau moderni. Sunt un om cu mintea si exigentele unui teolog secular din secolul al XVII-lea, cu moravurile si frivolitatea unuia din veacul al XVIII-lea, care face politica unui liberal din secolul al XIX-lea, animat de curiozitatea si indraznelile imprudente ale unuia din secolul al XX-lea, un om cu nostalgiile unui om religios aproape complet secularizat. Pentru �progresisti� sunt cu siguranta un �conservator�, deoarece ei numesc �conservator� tot ceea ce ei detesta, iar eu ii detest pe ei. Prin urmare, nu sunt un �conservator�, sunt un adevarat conservator, adica un liberal care a inteles oroarea Revolutiei Franceze. - Atunci ce fel de conservatori sunt cei cu care aveti zilnic probleme la CNSAS? -Ei, aceia sunt conservatorii cu care �progresistii� nostri se acomodeaza perfect. Vedeti discursul de placid triumfalism al progresistului Ion Bogdan Lefter, care sustine ca suntem bine (politic vorbind), ca s-au facut progrese, ca discursul anticomunist ar trebui sa fie evacuat, ca isteric. Aprecierea lui Mircea Cartarescu, potrivit careia Observatorul d-lui Lefter ar fi �una din foarte putinele enclave autentic deschise catre Occident pe care le avem in Romania de azi�, ignora faptul ca d-l Lefter insusi este complet lipsit de spirit critic, ilustrand perfect oportunismul profitabil al timpurilor noi, si ca, atata timp cat Lefter va imprima ideologia revistei, in ciuda stralucirii unor semnaturi, aceasta va ramane intr-un minorat servil, care e tipic formatului spiritual de redusa anvergura al directorului publicatiei. Calificarea ca ideologia Observatorului ar fi liberala ma face sa rad. S-ar recunoaste Benjamin Constant sau Murray Rothbard in campaniile stangiste ale revistei? Sa fim seriosi! Observatorul este pur si simplu stanga marxist-postmoderna, relativista, puternic ideologizata de optiunea ascetic-puritana pentru corectitudine politica, feminism si multiculturalism ca dogme de nedepasit ale gandirii �progresiste� � formula standard a mediilor intelectuale de stanga din Statele Unite. Acesta nu este liberalism: e conformismul stangist al lumii intelectuale dominante azi in lume. In raport cu acest mainstream ideologic, care prezinta radicalismul de stanga ca fiind centrul insusi al oricarei gandiri politice acceptabile, tot ce nu seamana cu el ajunge sa para fascism! - Ati declarat intr-un recent interviu ca Romania este sub o dictatura "soft" si ati facut un scurt portret in aqua-forte autoritarului nostru premier. Va rog, dezvoltati putin cele spuse atunci (nu stiam ca o dictatura poate fi soft sau hard, ori e dictatura ori nu e!)? -Ce inseamna �dictatura�? Inseamna ca societatea nu mai dispune de mecanisme capabile sa controleze puterea politica. Acest fapt se poate realiza prin intretinerea unui climat de violenta institutionala � aceasta e dictatura �hard�. Dar se mai poate realiza si in absenta violentei, ca la noi, acum. E dictatura �soft�. De ce avem, totusi, de-a face o dictatura? Pentru ca societatea nu controleaza puterea, doar pare ca o poate face. Puterea se preface ca e controlata, societatea se complace in aparenta ca o poate face. Dar nu o poate controla. Puterea, la noi, e discretionara. Poate oricand deveni maligna, daca ar dori-o. Dar nu ii convine sa devina (in primul rand din motive internationale). E mai profitabil sa pastreze aparenta democratiei, decat sa se declare o putere autoritara, dictatoriala, cum de fapt este. Ceea ce vreau sa spun este ca societatea nu are nici un mecanism prin care sa forteze puterea, de exemplu, sa renunte la baronii ei locali sau sa dea in vileag numele fostilor ofiteri de securitate care se afla acum in capul bucatelor (in economie, administratie, finante, banci etc.). Daca ii convine, arunca maselor capul cate unui Motoc. Dar nu masele o forteaza. Ea vrea. � Aceasta este dictatura soft. - De ce credeti ca Politia Romana n-a reusit nici pana astazi sa-i prinda pe cei care v-au spart apartamentul? - Nu stiu, iar ipoteze prefer sa nu fac � hypotheses non fingo, cum spunea Newton. - Sunt sigur ca printre numerosii dumnevoastra cititori sunt si unii care cunosc faptul ca scrieti poezie. Din cate stiu eu, fragmente din poemele dumneavoastra ati publicat doar in Vatra, la rubrica "Tolle, lege". In general, pare-se ca va feriti sa publicati poezie in reviste de specialitate. De cand dateaza primele dumneavoastra poezii si de ce nu va grabiti sa publicati un volum? - In general, nu ma grabesc sa public nimic. Pentru varsta mea, cred ca am scris destul de mult. Fireste, totul este, intr-un sens, neincheiat. Dar, nadajduiesc, nu descheiat, adica lipsit de tinuta. In privinta poeziilor din Vatra, s-a stabilit cu timpul, nu stiu cum, un soi de pact cu Cistelecan, caruia o data pe an ii dau un poem. Public poezie numai in Vatra, deoarece pentru mine scrisul continua sa fie legat de prieteni, iar poezia, pentru mine, inseamna ochiul lui Cis. Nu prea stiu ce inseamna, in cazul poeziei, reviste de specialitate. ?i nu ma feresc. - Cum vi se pare poezia romana de astazi si care poet roman contemporan lecturat in adolescenta nu va dezamageste nici astazi? - Am relatii complicate, adica schimbatoare, cu poetii nostri. Singurii poeti care nu m-au dezamagit niciodata, indiferent de varsta cand i-am citit intaia data si pe care de atunci ii recitesc mereu, au fost anticii, Dante si Pound. - Ce indragiti cel mai mult, domnule Patapievici, si ce va repugna cel mai tare pe lumea asta? -Imi iubesc prietenii si pretuiesc prietenia. Dar cel mai mult iubesc lumina de la ingeri. Imi displace marlania si dispretuiesc oportunismul. Dar cel mai mult imi repugna indiferenta oamenilor fata de propria lor tinuta etica. Dar de urat, ca modern, cred ca urasc cel mai mult chipul pe care l-a luat Satana in lumea noastra � colectivismul. |
| "Cel mai mult imi repugna indiferenta oamenilor fata de propria lor tinuta etica" Intr-o tara unde specia e de-abia pe cale de aparitie, Horia-Roman Patapievici se numara printre acei putini "intelectuali publici" familiari lumii occidentale democrata: un critic a ceea ce el insusi a numit "stanga (ca) partid politic al dezanvestirii lui Dumnezeu de atributele sale traditionale", un "violent" impotriva a tot ceea ce inseamna violenta intelectuala profesata de cei pe care Paul Johnson i-a depistat ca fiind bantuiti de Sindromul Crimei Necesare, cu argumentul intotdeauna pe buze: ce e mai dulce si mai amar decat adevarul ca profesiune de viata? Autor al unor carti de valoare care pre multi au suparat, Horia-Roman Patapievici este o aparitie fulminanta in cultura romana de dupa 1990. |
| Pana atunci doar prietenii i-au lecturat numeroasele manuscrise si l-au cunoscut in "nesfarsite dezbateri" si agape intelectuale. De altfel, autorul "Zbor-ului in bataia sagetii" marturiseste intr-un cuvant inainte (prima editie, Humanitas, 1995): "Nu stiu cum si-au pastrat altii integritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni." ?i adauga imediat, "prieteni de idei". Ideile oamenilor cu tot cu oameni, "viata ideilor si trupul lor" sunt pasiunea unui tanar intelectual format in catacombele gandirii libere sub comunismul cel mai retrograd din Estul Europei ("o a doua invazie mongola" - Robert D. Kaplan, La rasarit, spre Tartaria), intr-o vreme cand modelele paideice nu lipseau totusi, dar nu ofereau totul: Noica, A. Dumitriu. Cartile si prietenii, pasiunea pentru primele, iubirea pentru cei din urma au slefuit excelentul ins, cel despre care Virgil Ierunca scria acestea in prefata primei sale carti "Cerul vazut prin lentila" (Ed. Nemira, 1995): "L-am cunoscut in cele din urma, pe H.-R. Patapievici. La Paris. L-am privit indelung. Asadar el era cel pe care il asteptam." Pagina LAMA l-a asteptat la randu-i pentru a-l gazdui intr-un dialog unde statura sa intelectuala dar si cea morala se regasesc, speram, intr-un spatiu natural pentru comuniune si marturisire. Autorul controversatei carti, "Omul recent" (Ed, Humanitas, 2002, Premiul USR) are sub tipar versiunea in limba engleza a "Zbor-ului..." la faimoasa editura a Central European Foundation din Budapesta - "Flyng against the Arrow - An Intelectual in Ceausescu's Romania". Pentru cititorii din Oltenia ne permitem sa facem precizarea ca la pagina 167 al editiei romanesti pot gasi pasajul unde autorul rememoreaza hoinarelile prin satul bunicilor din partea mamei (Goiesti), colindatul pe rupte de la conacul lui Macedonski la Biserica Alba si pana in zavoaiele Amaradiei... |
| "Noi suferim inca de pe urma deceniilor de experiment comunist" Nicolae Coande: Am citit acum cateva luni un interviu pe care l-ati acordat revistei �Orizont� de la Timisoara. Era la putin timp dupa ce ati fost ales senator de Timis, dar interviul nu era unul �politic�, ca sa zic asa. Intr-un pasaj al sau vorbiti despre Craiova, anii de copilarie, familie, scoli, desi nu insistati prea mult. Mult timp, inainte de stabilirea listelor de partid pentru alegeri, am crezut ca veti face o optiune pentru Dolj, chiar am scris un editorial in �Cuvantul Libertatii� in care spuneam ca o confruntare Cioroianu-Geoana ar fi benefica pentru climatul politic local si, de ce nu, chiar socio-cultural. Cand colo, ati descins la Timisoara, sa va infruntati cu fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, care era in convalescenta dupa un accident de vanatoare penibil, si cu cel al Sanatatii, Ovidiu Branzan. Doljul vi se pare de rangul doi, dle Cioroianu (mi-amintesc de Cornel Burtica, intransigent cand venea vorba de �oltenii de la campie�)? |
| �As dori sa propun un pasaport latin...� |
| Brazilianul Marco Lucchesi este un "kind der Welt" ajuns si in Romania intr-un februarie capricios al anului 2003. Are 42 de ani si este atat de "batran": poezia sa este "dedalul nocturn" prin care trece in drum spre Praia de Icarai, 129, la Rio de Janeiro, in golful protejat de acel amplu albatros-Iisus Cristos care le spune zilnic brazilienilor de la poale: "Indrazniti, eu am cucerit lumea!". Marco Lucchesi este unul dintre indraznetii cuvantului si ai gandului porniti in lume, revenit cu metafora pe buze in tara parintilor sai, in dulcea Toscana, acolo unde italicii l-au primit intotdeauna ca pe unul de-al lor. Pentru ca limba lui Mario Luzi sau Eugenio Montale este limba sa prenatala, el o preda astazi la Universitatea Federala din Rio, alaturi de literatura comparata. I-a tradus pe cativa dintre cei mai importanti scriitori italieni: Tasso, Leopardi, Vico, Pasolini, Levi, Campana, Eco. I-a tradus pe Trakl, Rilke si Enzensberger, dar si pe poetii rusi pe care-i iubeste mult. A publicat pana acum douasprezece carti originale, poezie si eseu, si a primit importante premii al Braziliei si ale Italiei. Insusi presedintele Ciampi l-a decorat. La Craiova, chiar si a doua oara a venit pentru ca se simte legat de poetul si traducatorul George Popescu, cel care i-a tradus un remarcabil volum de poezie in romaneste. "Gradinile somnului" a aparut la Ed. "Scrisul Romanesc". Marco Lucchesi este un om fermecator si un intelectual de rasa: pentru el limba romana este limba prietenilor sai, sora a limbii portugheze, adica, asa cum admirabil o spune, impreuna, "ultimele flori ale lui Latium". - Draga Marco, esti pentru prima oara in Romania. Ai ales Craiova, pentru inceput, gratie amicitiei cu George Popescu Esti poet, traducator si ti-ai propus sa realizezi o antologie a celor mai importanti poeti romani, clasici si contemporani. Ce stii, in general, despre poezia noastra? - Da, dragul meu Coande. Iubesc cuvantul prietenie. L-am cunoscut pe prietenul meu drag, poetul George Popescu, in Italia, la Penne � in timp ce vorbea despre G�nter Grass. Si m-a uimit inteligenta, cultura, drumul sau literar. A fost un adevarat Begegnung, cum spun nemtii, o intalnire. George m-a surprins cu foarte frumoasa sa traducere in romaneste a poeziilor mele. El cunoaste perfect italiana � si nu vorbesc numai de limba cotidiana, ci si de cea literara. Poezia este Capitala lui. Intim cu Eminescu, si cu variatiile de a spune amurg sau apus, timp sau vreme, hau sau genune, cu acea prea frumoasa Tot astfel cand al nostru dor / Pieri in noaptea-adanca/ Lumina stinsului amor / Ne urmareste inca, al sau Lac si puternicul Luceafarul. Unele poeme de Blaga (din care imi amintesc pe de rost pe-un galben liman portughez). Si Barbu si, in mod deosebit, si mai cunoscuti, intre cei trei muschetari (care sunt totusi patru): Ionescu, Cioran, Eliade si Noica � studiati de mine cu atata emfaza... Romania trebuie sa se faca ascultata dincolo de granitele sale: concertul acelei Weltliteratur nu se poate lipsi de vocea sa. - Mi-ai spus intr-o discutie anterioara ca in Brazilia scriitorii romani sunt putin cunoscuti, exista traduceri sporadice, putin sustinute de mediile culturale din cele doua tari. Un plus pentru Romania: la noi, parca, lucrurile stau mai bine in privinta scriitorilor vostri de marca. Jorge Amado e tradus, Carlos Drummond de Andrade la fel, ca sa nu mai vorbim despre inepuizabilul Coelho. In timpul regimului Ceausescu aici a fost tradus cu proza chiar si presedintele brazilian Jose Sarney! Ce crezi ca ar trebui cu adevarat sa cunoasca publicul cititor din Romania din literatura importanta care se scrie in Brazilia? Portugheza ca si romana reprezinta forme teritoriale extreme in lumea neolatina si de aceea resimt influenta unei mari si binevenite pluralitati. Traim fiecare in felul nostru acel inauntru si in afara, al nostru si al lor, barbarul si non-barbarul (in sens etimologic). Suntem ultimele flori ale lui Latium si ne cunoastem atat de putin. Avem chiar si cuvinte exclusive: dor in romana si saudade in portugheza. Peisaje ireductibile. Visuri. Ferestre... Literatura braziliana prezinta o mare bogatie, cu Machado de Assis, Euclides da Cunha, Clarice Lispector, Graciliano Ramos, Guimar�es Rosa, sau Manuel Bandeira, Cecilia Meireles, Jo�o Cabral si Carlos Drummond de Andrade... Pe de alta parte, in Brazilia lipseste o buna antologie a poeziei romanesti. Au existat timide tentative, insa cu traduceri de slaba valoare. As vrea sa amintesc pe Constantin Noica � publicat in Brazilia acum trei ani (Sase maladii ale spiritului), la care este asociat ambasadorul brazilian la Bucuresti, Jeronimo Moscardo, un entuziast al culturii romane. Ar fi bine sa ne intarim indatoririle unii fata de altii. Avem atatea de invatat unii de la altii. Catre o frontiera labila si gentila. In felul lui Hlebnikov, as vrea sa fac o punte intre Rio si Craiova, un tren care ar pleca de la Timisoara spre a ajunge la Recife... - Cartea de poeme pe care ai ales-o pentru a fi tradusa de George Popescu te reprezinta in cel mai inalt grad? Ce imi poti spune despre poezia pe care o scrii, cum se incadreaza ea intr-un context mai general al poeziei care se scrie astazi in Brazilia? Sunteti voi postmoderni, ca noi am trecut si prin asta ca gasca prin apa...? Exista o imensa productie literara in Brazilia, un fel de koin� care de la saptamana de arta moderna, din 1922, cunoaste experiente concrete prin prietenul meu drag Haroldo de Campos (un spargator de valuri in domeniul traducerii literare) si marile forme ale unui Jorge de Lima sau ale unui Murillo Mendes, ale unui Ferreira Gullar sau ale unui Jo�o Cabral. Exista acum numeroase carari. Pare ca pluralitatea si fragmentul ne fac deseori cu mana. Fiecare isi arunca mesajul sau intr-o sticla spre marea agitata. Asa voia Whitman. Mesajul meu salasluieste in nu-inca (noch-nicht) si simte o adanca nostalgie a viitorului. Sticla e de-acum plina de apa. Si se confunda cu insasi sarea marii. Vizibila. Invizibila. Ithaca de-acum e pierduta. Insa visul nu scade in intensitate... Modern? Postmodern? Spune Drumond: ma simt obosit sa fiu modern. As vrea de-acum sa fiu doar etern! - Din cate stiu, ai publicat pana acum o duzina de carti in braziliana si alte cateva in italiana. In ceea ce scrii pari preocupat, mai degraba, de cele ce nu se vad decat de cele ce se vad, cauti in zone unde umanul sta retras, ascuns. Paradisul, Infinitul, Utopia revin ca obsesii, pattern-uri ale cartilor tale. Scriitura ta se ridica la viziune sau esti un intelectual care opereaza cu "raceala" intr-un univers cu stele fixe, cunoscute? - Ma gandesc la ingerul lui Walter Benjamin. Un peisaj sfasiat. Ruine pretutindeni. Un fel de Waste Land. Iar acel inger care cauta cu disperare o cheie, un chip, mod de a reordona lumea aceea prabusita la pamant. Impiedicat de vantul istoriei care-l taraste cu putere spre viitor. Poate ca proiectul meu nu-i altceva decat sa umblu peste ruine, asa cum facut la Istambul (Bizant) ori pe mormintele etrusce din Populonia si Vetulonia. Dar nu spre a cultiva ruinele. Sau sa vorbesc cu mortii. Nu sunt un arheolog sau un metafizic. Imi place sa privesc stelele. Sunt un astronom amator. Si cunosc � ca Eminescu � drama luminii. La Dante. La Goethe. Urmaresc de luna trecuta inelele lui Saturn (in Taur) si satelitii lui Jupiter (in Rac), aceiasi vazuti de Galileo. Si-mi dau seama ca istoria ma taraste. Cu cat mai mult adun ruinele (de stele, de Bizant, de la Fiesole), cu atat mai mult aud vocea viitorului. Utopia. Paradisul. Infinitul... - Esti profesor de italiana la Facultatea Federala din Rio de Janeiro. Care va sa zica, esti profesor federal! Suna bine de tot! Stii o groaza de limbi, de la turca la araba, trecand prin latina, ca sa nu mai vorbesc de limbile romanice. Cand am auzit ca stii si rusa, chiar ca n-am mai priceput nimic! Acum te pregatesti asiduu sa inveti si romana, vrei sa traduci din scriitorii nostri importanti in limba stralucita a lui Amado. La 39 de ani esti un nume in viata literara braziliana si italiana, ai fost premiat, decorat (de insusi presedintele italian Ciampi), ai tradus clasici si contemporani italieni si germani. Sustii conferinte, participi la dezbateri, esti invitat in lume sa dizertezi asupra literaturii braziliene. Cum ar spune Borges: "Emirii ma cauta sa-mi umple gura cu aur / arabii stiu pe de rost ultimul meu zejel..." Cum te simti sa fii un scriitor-punte intre Brazilia si tara parintilor tai? Sunt un disperat federal. Un nebun federal. Provincia si lumea. Viitorul si trecutul. O autopsie federala. De provincie. Iubire si Moarte. Treizeci si noua de ani si nu cunosc eternitatea. Urmaresc Rasaritul. Il urasc. Il iubesc. Asemeni lui Massignon, ma incearca o rage de connaitre. O furie de a cunoaste. Rasarit si Apus. Totul si Nimic. Voi fi poate un amfibiu. Un visconte taiat pe jumatate. Un Doctor Jekkyll. Dar si un Mister Hyde. Am crezut in limbile pierdute. Artificiale. Incerc frumusetea cuvintelor romanesti. Sunt foarte emotionat. Am avut doua patrii. Iar acum spun Terra. Insa e sigur ca italiana a fost limba materna, senina, dulce, sublima si puternica. Dupa portugheza (limba-tata), cu prezenta sa puternica, stiintifica, totala. Si pe urma nu mi-au ajuns doua patrii. Frumusetea desertului, din Siria pana in Mauritania. Si a bisericii ortodoxe. A Islamului. Piramidele din Mexic. Indienii din Paraguay. Copiii din Palestina si din Kurdistan. Atatea limbi. Si patrii. Precum Cartea lui Dante in Paradis. Precum Aleph-ul lui Borges. Totul si Nimicul. Ori poate Beatrice. Sau Laura. Sau Veronica. Caut si tot caut peste tot. Poate in Romania. - Ca si cand n-ar fi de ajuns cate faci editezi si o revista uriasa, "Poezia sempre". I-ai tradus si publicat acolo pe marii poeti rusi. Ai de gand sa acorzi acelasi spatiu marii poezii romanesti, la fel de importanta si profunda ca poezia scrisa de urmasii lui Puskin? O frumoasa experienta cu revista Poesia Sempre, a Bibliotecii Nationale. Ca director, am cautat sa deschid granite si atitudini. Tarile sunt stari diverse. Din Germania pana in Rusia, din Iran pana in Anglia, din Franta pana in Japonia, din Israel pana in tarile din America Latina si asa mai departe. Am coordonat abia patru numere, in cadrul carora am avut cinstea de a organiza editia dedicata marelui poet Carlos Drummond de Andrade. Nepretuita colaboratoare mi-a fost eseista Constan�a Hertz. Cred ca mi-am terminat treaba la acea revista. Voi intemeia o alta, cu dragii mei prieteni George Popescu, Mario Luzi, Haroldo de Campos si Constan�a Hertz. O antologie a poeziei romane va fi primul nostru pas. Vis de ani de zile pentru o catedra de romana, la Universitatea mea. Si un program editorial care sa reflecte proza si poezia din tara ta, scumpul meu Coande. Cerul lui Puskin, Pleiadele lui Sapho. Si visul. Aleph-ul. Cartea. - Pe cine ar interesa, de pilda, in Brazilia faptul ca esti tradus in romaneste? In limba lui Leopardi ai publicat poezie si ai fost foarte bine primit. Mario Luzii a scris ca "s-a lasat furat" de poezia din "Bizant". Declarai candva ca poezia este pentru tine un habitus primordial. Cum se poate un habitus transplanta intr-o limba in care pana si Ovidiu a inghetat pana la capatul vietii sale? Nebunia mea federala ma face sa scriu in alte limbi. Insa George m-a surprins. Sa fiu mai limpede. Am fost tradus in germana, de catre Curt Meyer-Clason si in spaniola, de Rodolfo Alonso. Dar sunt limbi pe care le cunosc bine, de totdeauna. Si sunt niste foarte frumoase traduceri. Insa romana era pentru mine un vis imposibil sau aproape. Aveam oarecare idee despre limba, cu niste gramatici acasa, una a Academiei Romane (Gramatica Limbii Romane), alta a lui Grigore Dobrinescu si doua dictionare publicate in Portugalia, dar era vorba numai de o idee. George Popescu a realizat o lucrare exceptionala, reluand aliteratii, multe rime, nuante foarte dificile si le-am vazut renascand intr-o extraordinara metamorfoza, cu vocale superbe, cu o limba eminesciana si moderna, si m-am decis sa nu mai aman studiul meu asupra limbii romane, pe care-l fac acum cu o trudnica impatimire. Romana literara si straturile sale multiple. Un habitus primordial � ce urmeaza in alte sticle si intalneste lacrimile lui Ovidiu, in exil, si poate corabia Argonautilor, valul de aur... aurul profund al unei limbi rare si sublime. - Din cate stiu nici Brazilia nu are un premiu Nobel pentru literatura. Romanii sunt suferinzi din aceasta cauza. Uneori sufar si eu, alteori rad de nebunia asta cu Nobel-ul care ne lipseste. (Lui Nastase, marele nostru tenisman ii lipseste Wimbledon-ul. Ce nefericire!). Crezi ca literatura braziliana nu a fost inca sanctionata cu prestigiosul premiu datorita unor factori extraliterari, cum ar fi lipsa traducerilor in limbi de circulatie mondiala (desi portugheza...), a unor politici coerente de sustinere a statului brazilian? Ai dreptate, draga Coande. Ca poet stii prea bine ca estetica si etica nu gasesc totdeauna un pas potrivit intre ele. Dar se pare ca istoria razbuna prin prea multe nedrepte taceri. Ori ca transforma in tacere tot ceea ce mai inainte devenise excesiv de galagios. Romania si Brazilia nu au avut inca un Nobel. In ce priveste limba, portugheza a obtinut un status important cu stiuta alegere a lui Saramago. Dar poate va sfarsi prin a fi un semn � absenta Nobelului pentru literatura din tarile noastre � indicativ ca politica noastra literara, aceea cu p mare, are inca multe de facut. Gresesc politicienii care gandesc totul si totdeauna in termeni comerciali (si nu spun economici, ar fi un pas mai rational). Cultura este un bun cu adevarat semnificativ. As dori sa propun un pasaport latin, fara vize, de sedere fara limite intre popoarele noastre, in domeniul cultural. Nobelul va fi atunci doar o scuza... - Peste o saptamana incepe Carnavalul de la Rio! Vei fi acolo, te vei integra marelui ritmului simfonic al sambei, atat de interesant pentru noi romanii (noi nu dansam pe strazi, suntem pudici...)? Danser la vie... A-i imbraca pe cei goi... samba, cea a caselor, in fundul caselor de la periferia din Rio, chitara, mandolina, bucuria aceea de a trai pe care o avem putin peste tot in Brazilia. Salutul unui crestinism spectacular, baroc, lusitan, senzual si tropical se transforma intr-un strigat dionisiac de frumusete si de mister. Cum ar spune Sandro Penna, o ciudata bucurie de a trai. Carnavalul din Rio, draga Coande, este foarte frumos. Poate te astept acolo anul viitor. Vei veni? 2003 |
 |
| �Sunt craiovean suta la suta si nu pot uita asta�
Adrian Cioroianu: Interviul pentru Orizont l-am dat inainte de alegeri si nici nu avea legatura cu alegerile, ci cu o mai veche relatie de amicitie cu Mircea Mihaies, Adriana Babeti, Daniel Vighi, Viorel Marineasa si alti intelectuali de acolo. Faptul ca am candidat la Timis are mai multe explicatii; printre ele, faptul ca eram unul dintre membrii de onoare ai Societatii Timisoara, scrisesem cu ani de zile in urma in ziare locale de-acolo etc. Apoi, mai sunt diferite calcule pe care si le face fiecare partid. Credeti-ma, eu as fi fost onorat sa candidez la Dolj, dar in politica nu te duci numai unde vrei tu, ci si unde este nevoie de tine la un moment dat. Poate se va intampla vreodata, cine stie? Eu sunt craiovean suta la suta si asta nu pot uita, imi place sa vorbesc sau sa scriu cu perfectul simplu pentru ca are un farmec foarte mare acest timp in limba romana. Chiar daca am mai umblat intre timp prin lume, Craiova e cea mai apropiata de notiunea de �acasa�. Ii stimez pe banateni, pe ardeleni sau pe moldoveni, am prieteni peste tot, ma simt acasa si la Bucuresti, dar niciodata nu as fi de acord cu ideea ca Doljul ar fi un judet de rangul doi. Dimpotriva, sunt foarte mandru ca sunt oltean de campie, �sudist�! Stiti cum se spune: Sus la munte ninge, ploua / La Craiova pica roua. N-o fi chiar asa, dar prinde bine la moral sa ne spunem ca asa e! N.C.: Pe timpul regelui Carol al II-lea un cetatean roman putea deveni senator doar daca avea 40 de ani impliniti. Credeti ca era mai bine asa? A.C.: Nu neaparat. Intrarea in Parlament, atunci, avea alte reguli. Clerul avea si el un reprezentant din oficiu, la fel lumea universitara, militarii de cariera nu puteau face politica etc. In plus, sa nu uitam ca alegerile erau organizate de cei care ajungeau la guvernare (pusi de arbitrul care era regele), si nu ca azi, cand guvernul e facut de cei care castiga alegerile. In fine� fiecare epoca are plusurile si minusurile ei. Eu cred ca vremea noastra, in acest secol abia inceput, este una mai grabita, si in sens bun si in sens rau. Poate ne maturizam mai repede, asa ca senatori de 35 de ani (sau 37, cat aveam eu in momentul alegerii) nu cred ca mai sunt o curiozitate a naturii. N.C.: Un ziarist de la �Clujeanul�, Alin Fumurescu, se mira de unde ati avut 400 de milioane de lei pentru a-i dona partidului din care faceti parte. Ziaristul, care-si amintea ca ati semnat candva impreuna cu O. Pecican un manual de istorie, se mira ca ati fi putut strange atatia bani din leafa de profesor (nu intamplator era invocat numele lui Pecican). Zicea el oarecum incordat ca pana nu explicati de unde ati avut banetul n-o sa va creada in demersurile d-voastra legate de legea lustratiei. Cred ca se referea la un soi de morala �implicita�. D-voastra cum ati raspunde, chiar daca ati facut-o deja undeva afirmand ca �nu totul se reduce la bani�? A.C.: Este prima data cand aud suma de 400 de milioane. E aberant ca cineva sa-si inchipuie ca poti face politica cu banii din salariu. Datoria unui politician este sa faca rost de fonduri, pentru campania sa sau a partidului, fiecare cat poate, unii mai mult, altii mai putin, dar toti respectand legea. Eu sunt magulit daca cineva isi inchipuie ca am tinut PNL-ul cu bani, dar credeti-ma ca nu e cazul. Mi-aduc aminte ca Mona Musca a dat o masa la un restaurant, la care a gatit ea, si fiecare a facut cadou cate o anumita suma pentru campania ei. In ce ma priveste, ca lector universitar ce eram in toamna (acum sunt conferentiar, dar diferenta in bani nu e mare), va dati seama ca nici nu se punea problema sa fac o campanie din salariul meu. Am apelat la prieteni, la oameni de afaceri pe care-i cunosteam si care ma simpatizau, am lansat o carte, am dat autografe s.a.m.d. Trebuie sa intelegem ca asa se intampla in toata lumea. In privinta dlui Fumurescu (un pseudonim?), asta e, presa e libera sa scrie ce vrea si eu voi apara mereu acest drept al ei, chiar daca in acest caz o minima documentare ar fi scos la iveala ca 1) nici nu am scris vreodata vreun manual cu O. Pecican si ca 2) nu va gasi semnatura mea sub vreo suma de 400 de milioane. N.C.: Trebuie sa marturisesc, spre rusinea mea, ca am citit abia acum cartea de convorbiri a Rodicai Chelaru, Culpe care nu se uita, cu fostul demnitar comunist Cornel Burtica. In prefata cartii spuneti la un moment dat ceva foarte interesant, anume ca PCR a incetat sa mai existe de undeva din cea de-a doua jumatate a anilor �70. Fiindca nu explicati � din lipsa spatiului, cred � ati putea sa lamuriti acest tip de asertiune-soc? A.C.: E greu de lamurit intr-un interviu, dar o fac pe larg in cartea mea care tocmai a aparut in acest an in editia a doua, Ce Ceausescu qui hante les Roumains, este teza mea de doctorat, am publicat-o in franceza pentru ca o scrisesem in aceasta limba si pentru a o trimite la cateva targuri de carte (a fost si la targul de carte de la Paris, iar acum a fost selectionata pentru cel de la Frankfurt), dar s-a vandut deja foarte bine in Romania, recent am scos editia a doua, iar la anul este foarte probabil sa apara si in traducere romaneasca, intr-o forma mai dezvoltata, cum e si normal. Apoi, am reluat teza si intr-o carte pe care o voi lansa in aceasta toamna, Pe umerii lui Marx. O introducere in istoria comunismului romanesc, in care incerc o privire de ansamblu asupra principalelor momente din istoria regimului care a fost, de la formarea partidului comunist din Romania si pana la caderea lui Ceausescu la baza unui zid din Targoviste. N.C.: V-am intrebat acest lucru si pentru ca recent Ciprian Siulea, a carui carte �Retori, simulacre, imposturi� a starnit ceva interes pe piata ideilor de la noi, afirma intr-un recent articol publicat in Observator cultural urmatoarele: �discursul anticomunist ca atare a devenit anacronic inca din momentul in care comunismul a cazut ca regim politic, partidul si ideologia lui evaporandu-se la fel de brusc�. Dl Siulea sustine ca in absenta comunismului astfel evaporat a fost inventat neocomunismul si ca elitele noastre culturale si-au mascat astfel impotenta de a nu putea produce un proiect politic de democratizare a tarii. Mai mult, in opinia sa, anticomunismul de parada practicat de oameni ca Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana sau Octavian Paler n-a putut impiedica revenirea la putere a unui partid nascut din mantaua PCR, e vorba de PSD. Cum comentati teoriile dlui Siulea? A.C.: Teoria nu se sustine, in opinia mea. Partidul si ideologia nu s-au evaporat deloc �brusc�; din pacate, metehnele partidului comunist s-au transferat in mai toate partidele de la noi (si in principal in PSD sau PRM, in opinia mea), iar ideologia de tip comunist, colectivismul, clientelismul, teama de initiativa si teama de autoritate inca mai dainuie printre romani. Intr-o masura mult mai mare decat ne inchipuim, noi suferim inca de pe urma deceniilor de experiment comunist. A vorbi despre �impotenta intelectualilor� este iarasi gresit, cred eu. Rolul elitei intelectuale nu este neaparat sa salveze politica unei tari infiintand un partid al ei, ci sa ramana atenta si sa sanctioneze pe oricine incalca principiile democratice. N.C.: Bun, si atunci am sa va intreb � ca si cand n-as sti nimic despre ideea de culpa care nu se uita, dar nici nu se prescrie � ce rost mai are un demers ca acela al d-voastra in care ati propus in Parlament, alaturi de deputatul Mona Musca, un proiect de lege a lustratiei, intr-o vreme cand pana si unii dintre cei mai zelosi adepti ai ideii in sine cred ca este prea tarziu? Credeti, sperati ca este posibil ca societatea romaneasca sa constientizeze, la atatia ani dupa ce acest fel de canon trebuia impus, ca este nevoie de o purificare fie si morala a celor care au condus discretionar Romania dupa 1945? Aveti in vedere chiar aplicari de tip �retroactiv� ale acestei legi? A.C.: Pur si simplu, sunt lucruri care odata si odata trebuie facute. Prin chiar acest fapt � indiferent de timpul in care sunt facute sau de cei care le fac �, semnalam ca tinem la anumite idei si la anumite principii. Personal, nu am nimic de impartit cu cei care au fost activisti platiti ai PCR (pentru ca pe acestia ii vizeaza legea, nu pe membrii obisnuiti de partid), dar daca e clar ca au fost favorizati pe vremea vechiului regim, acum mi se pare ipocrizie sa spuna ca aceasta lege i-ar nedreptati. Ma bucur ca acest proiect de lege a primit aviz pozitiv de la Consiliul legislativ, asa ca in toamna probabil va intra in dezbaterea Parlamentului. N.C.: Acum ceva timp spuneati ca inainte de 1989 fiecare roman avea in cap o Romanie a lui: nici una dintre aceste Romanii himerice nu semana cu a vecinului de apartament. A aparut intre timp ceva nou, de felul unui proiect care sa-i cointereseze pe romani intr-atata incat sa dezvolte in mintea lor un modul comun, bazat pe un discurs identitar forjat chiar in conditiile in care apar tot mai multi adepti ai autonomiei regionale? Comentati, va rog, si cerintele tot mai incapatanate ale secuilor de a avea propria forma de guvernamant. A.C.: Nu, nu s-a schimbat mare lucru. La fel, nu cred ca se va intampla vreodata ca un locuitor din Tulcea, unul din Craiova si unul din Sighisoara sa vada lucrurile exact la fel. In fond, tocmai aceasta diferenta � si umana, si regionala � face farmecul Romaniei, atata cat este el. Nu cred ca trebuie sa fim alarmati in legatura cu diferitele proiecte regionaliste (impotriva carora m-am pronuntat in mai multe randuri, dupa cum am spus inca din 2001 ca Legea pentru acordarea legitimatiei de maghiar pe care o propunea atunci guvernul lui Viktor Orban de la Budapesta este discutabila � si timpul mi-a cam dat dreptate), dar in acelasi timp trebuie sa intelegem ca in viitorul apropiat, tocmai datorita viitorului nostru statut de membru al UE, actualele judete s-ar putea sa dispara si tara sa fie reorganizata intr-un numar mai mic de regiuni, pe temeiuri istorice. Toate aceste lucruri se pot discuta, fara mare galagie, uzand de acest mare castig al democratiei care este consensul. Fara consens, in astfel de probleme sensibile, nu ajungem niciunde. �Sa nu ne imaginam ca Europa va fi un fel de mama ranitilor� N.C.: Intr-un moment cand pareati unul dintre candidatii forte la succesiunea sefiei Ministerului Culturii, in urma demisiei dnei Mona Musca, am avut certitudinea ca nu veti ocupa scaunul lasat vacant de partenera d-voastra de proiect legislativ. Mi-a fost clar, in primul rand, ca nu veti face parte dintr-un guvern al carui lider se afla in conflict latent cu Teodor Stolojan, cel care v-a fost sef acum un an si ca mai degraba veti fi disponibil pentru acest post intr-un eventual guvern Stolojan. Ma insel, cumva? A.C.: Da, pentru ca problema nu se pune asa. In primul rand, eu nu am considerat mandatul ministerial ca fiind o prioritate pentru mine, acum. Avem inca timpul in fata. Personal, de cativa ani de zile m-am decis sa merg pe ideea de viitor european pentru Romania, chiar vreau sa-mi iau mandatul de observator in Parlamentul European in serios. In ultimul an, ca membru (din partea Parlamentului Romaniei) in Adunarea Uniunii Europei Occidentale am fost la mai multe sedinte ale organizatiei, la Bruxelles si Paris, mi-am facut cunostinte, am stabilit relatii, cum se face. Personal, am convingerea ca mai important, acum, pentru Romania, nu este armonia din interior (asta, de bine de rau, am mai incropit-o), ci felul in care ne vom armoniza cu mecanismele institutionale europene. Sa nu ne imaginam ca Europa va fi un fel de mama ranitilor, ne va da si noua un ceai sau un corn cu lapte si ne va mangaia pe crestet. Nu. Intrarea in UE va insemna, pentru noi, multe eforturi si multe concesii, unele chiar dureroase pentru oamenii obisnuiti ai tarii. Abia apoi vor veni si banii din Europa si celelalte ajutoare. Deci, pe termen scurt va trebui sa facem noi eforturi pentru a primi beneficii pe termen mai lung. Tineti minte aceste cuvinte, mai discutam dupa cativa ani. N.C.: Totusi, daca ati fi venit la carma Ministerului Culturii ce ati fi planuit sa faceti in prima luna de activitate, dincolo de retorica banala a oricui este instalat intr-un asemenea moment (de genul: voi continua proiectele valoroase incepute de predecesorul meu...)? A.C.: Va dati seama ca este cu totul nepotrivit acum sa-mi prezint un plan de actiuni! In ce calitate as face-o? Toate la timpul lor, daca va fi sa fie mai vorbim. N.C.: Doamnei Mona Musca i s-a reprosat ca n-a reusit sa schimbe nici macar vatafii de la centrele judetene de cultura, adevarate oaze de partizanat tembel grefate pe un etno-cultualism gretos: cultura nationala e mare, cea judeteana cam la fel, si se sprijina, firesc, pe arhetipuri mostenite de la propaganda PCR, care era �patrioata�. Ce sau cine credeti ca a impiedicat-o pe dna Musca sa liberalizeze �politica� culturala in timpul cat a detinut un astfel de mandat? A.C.: Aveti perfecta dreptate, si eu vad lucrurile aproximativ la fel. Eu cred ca a impiedicat-o numai timpul. Sa stiti ca nimic nu poate fi grabit atunci cand lucrezi cu oameni. Eu sunt profesor si, ca toti profesorii care poate vor citi aceste randuri, stiu ca firea umana nu poate fi grabita. Poti depasi productia la otel sau la textile, dar niciodata la schimbarea naturii umane. Asadar, un ministru � in Cultura, in Invatamant s.cl � trebuie sa aiba de partea sa si timpul. In sase luni de zile abia daca apuci sa schimbi niste oameni, dar nu niste moravuri. N.C.: V-ati certat nitel cu Dorin Tudoran. El zicea ca ati facut nazuri la viza pentru America si ca aveati atitudini de grof intr-un moment cand ar fi fost bine sa fiti mai democrat. V-ati impacat cu Dorin Tudoran? A.C.: Eu nu m-am certat cu nimeni, ci doar l-am sanctionat pentru un text marlanesc, in care imi atribuia niste ganduri sau fapte de care eram total strain, pe baza unui text pe care eu l-am publicat in revista Dilema veche si pentru care primisem tot felul de mesaje de apreciere, si de la cititori romani, dar si de la Ambasada americana. E o meteahna mai veche la romanii care ajung in strainatate, fie ca ar vrea sa nu mai ajunga nimeni acolo, fie ca isi inchipuie ca numai ei inteleg Occidentul, in timp ce noi ceilalti, cei veniti de aici, bajbaie si au nevoie de indicatiilor lor pretioase. Cam asa imi explica dansul cum e cu America (nici nu i-am mai raspuns ca eu mi-am facut totusi doctoratul in Canada, am fost acolo de-a lungul a opt ani, deci mai stiam si eu cate ceva, cat sa-mi fac o idee). In plus, pe cand dansul era consilier al dlui Dan Voiculescu (PUR � PC), poate voi fi spus ceva care l-a deranjat, cine stie? Dl Tudoran a fost un disident onorabil intr-o vreme trista, dar acum cred ca este un personaj trist intr-o epoca ce are nevoie de oameni de onoare si cu simtul umorului, nu de certareti prin ziare. N.C.: Sunteti mandru ca Vladimir Tismaneanu a scris despre �Ce Ceausescu qui hante les Roumains� in reputatul �Times Literary Supplement�? A.C.: Sunt foarte bucuros, va dati seama. V.T. este un om de isprava, imi place cum scrie si cum gandeste, impartasesc multe dintre opiniile lui despre comunismul european si romanesc, deci am fost cu atat mai placut surprins de faptul ca si lui i-a placut cartea mea si a dorit sa spuna asta intr-o revista foarte buna a peisajului intelectual european. Astfel de gesturi sunt, in primul rand, gesturi de prietenie intelectuala. Cred ca de asa ceva are nevoie, inainte de toate, peisajul nostru cultural. Sa ne citim intre noi, mai ales, si sa nu ezitam sa spunem ca ne place ceva sau nu. N.C.: Spuneati ca lucrati la o carte care se va numi �Pe umerii lui Marx�, o introducere in istoria comunismului romanesc. Dupa ce a scris Tismaneanu �o istorie politica� a comunismului sau Stelian Tanase �Clientii lu� Tanti Varvara�, pe cine mai intereseaza o introducere la un fenomen revolut? De ce nu scrieti ceva despre marxismul occidental actual care face ravagii in universitatile din SUA sau din Europa, credeti ca Raymond Aron a epuizat subiectul? A.C.: Credeti-ma, in analiza comunismului romanesc este loc pentru toti. In fiecare an, la Facultatea de Istorie din Bucuresti am circa 10-12 studenti care isi fac, numai cu mine, lucrari de licenta pe diferite teme legate de comunismul romanesc (si mai sunt si alti profesori care coordoneaza lucrari similare). Vor mai scrie generatii de-acum incolo si tot nu se va putea spune ca s-a epuizat subiectul. Despre marxismul european, poate voi scrie in viitor, ca observator la Parlamentul European ma tem ca voi cunoaste multi fosti sau actuali marxisti, trotkisti, maoisti din tari occidentale. �Aici, in campia Doljului, spre Dunare, parca soarele straluceste altfel� N.C.: Scriitorii din Craiova cu care am abordat acest subiect spun ca habar nu aveti despre cei care scriu sau chiar gandesc in orasul in care v-ati nascut (nu ma refer la semnaturile pe care le vedeti in revistele locale unde publicati, ci la carti). Nu este un repros, ci o constatare care merge pe o scala care cuprinde blazarea, dar si uimirea. Cand ati luat premiul revistei Mozaicul pe anul 2004 ati avut sentimentul ca va aflati in provincie, coborand de la Bucuresti, sau ca va aflati printre egali? A.C.: Ma faceti sa zambesc, pentru ca recunosc in intrebare ceva din orgoliul oltenesc. Nu stiu ce scriitori v-au spus asta; eu ce pot sa va spun este ca nu sunt genul care sa dea telefoane de felicitare, sa bata oamenii la cap cu �vai, cat va admir, ce bine le-ati potrivit� s.a.m.d. Prin forta imprejurarilor, ca redactor de sapte ani la Dilema sau mai nou ca vicepresedinte al Comisiei de cultura a Senatului va dati seama ca macar imi ajung in maini toate revistele Craiovei � si �veterana� Ramuri, si Mozaic la a carei aparitie am fost foarte placut surprins, si Scrisul romanesc al dlui Firan in care public eu insumi, Lamura sau mai nou Paradigma sau Autograf -ul. Cu aparitiile editoriale e mai delicat, pentru ca mare problema a tuturor editurilor este distributia. E aproape imposibil, la Bucuresti, sa gasesti carti de la Timisoara, Craiova sau Cluj. Doar la Iasi s-au miscat ceva mai bine, o editura sau doua. Cu toate astea, sunt relativ la curent cu ce publica Ion Militaru (a carui monografie Noica mi-a placut mult), sau Ion Buzera, sau Gabriel Cosoveanu (la fel, monografia Geo Dumitrescu, cu atat mai mult cu cat mie imi place si poetul G.D.) sau colega mea de liceu Sorina Sorescu, al carei gen de critica literara mi se pare cu totul deosebit (vezi cartea ei despre I.D. Sarbu s.a.). Imi place poezia lui Ionel Ciupureanu sau Patrel Berceanu, dupa cum urmaresc, cat apuc, semnatura lui George Popescu (a lui e, daca nu ma insel, monografia Blaga, foarte buna), cea a lui Constantin Popa, cea a junelui Cornel Mihai Ungureanu, un prozator de o sensibilitate iesita din comun sau cea a scriitorului din Tg. Jiu Cristian George Brebenel, autorul unui terifiant roman publicat la �Cartea Romaneasca�, in urma cu cativa ani. Sau scriitorii de SF: de la Viorel Parligras la Dodo Nita, Victor Martin, Radu Honga si toti ceilalti (dealtfel, cred ca la Craiova exista o scoala de SF, Fiction si BD-SF absolut admirabila). Ce sa mai spun? As putea numi pe mult mai multi, deja cred ca cei nenumiti se vor supara, drept care ii rog sa-mi ierte graba. Vin relativ des la Craiova, bat si eu librariile (mai putin Casa Cartii, in care-mi faceam veacul ca licean si care a disparut, ucisa recent de economia de piata�), mai primesc plicuri cu carti de la autori. Sa stiti ca la mine acasa raftul cartilor de la Scrisul romanesc sau de la Aius nu e deloc mic. Din pacate, nu apuc sa scriu despre ele sau sa o spun foarte des, dar in nici un caz nu m-as referi la acesti oameni ca la niste provinciali ai gandirii. Sau, in masura in care ei sunt provinciali, sunt si eu si toti cei care avem nostalgia Sudului doljan. Hai sa recunoastem ca aici, in campia Doljului, spre Dunare, parca soarele straluceste altfel! Ramane secretul nostru, sa nu afle ceilalti romani, ca si-asa au ei ciuda pe olteni! N.C.: Cum se manifesta vanitatea d-voastra contemporana? A.C.: Vanitatea mea este aceeasi cu a oricarui spectator angajat, vorba lui Raymond Aron (pe care, ca veni vorba, il admir mult, ca si pe continuatorul sau francez Jean Fran�ois Revel � pe care chiar l-am intalnit in 2001 la Paris, la o masa rotunda despre comunismul secolului XX): adica sa nu fii nici prea prins de firele prezentului (si sa mai ai timp pentru a scrie, a citi, a visa ceva), dar nici foarte departe de ele. Asta a incercat sa fac pana acum: sunt in politica, dar mi-am pastrat si avantajul distantei, ramanand si la catedra. Sunt profesor, dar mi-am asumat si activismul direct, implicat, al parlamentarului. Sa vedem ce va urma. Suntem inca tineri, asa ca mai avem timp si de greseli, si de fapte bune. |
| Interviuri acordate de: |
 |
 |
|