| 3. UN OM PE NISTE SCARI (Mircea Vintila - Adrian Paunescu) �n lumea plina de urmari, eu s�nt un om pe niste scari. �n sus ce e? �n jos nimic. �n jos ce e? �n sus nimic. Vorbesc cu ceilalti care-au fost si-n sus si-n jos si unde zic, Eu �nsumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic. Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri, Eu sunt un om pe niste scari, si-un c�ine bulucind prin garduri. Daca de mai multe ori, caci ce pot fi aceste garduri, Dec�t cazute foste scari, dec�t cazute foste garduri. Vecine, domnule, straine! Nu �nteleg ce-aveti cu mine, Stiu, scarile ne s�nt comune, dar trec at�t de rar pe-aici, Portarul �nsusi poate spune ca am ambitii foarte mici. Din c�nd �n c�nd mai vin pe-acasa, de ce va suparati c�nd vin? Arare talpa mea apasa pe dalele cu pasi straini. Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri, Abia m-am ridicat din garduri, si m�r�ind �n joase salturi, Eu s�nt un om pe niste scari. Si daca vreti sa fiu-n balada, si fiindca eu nu am o stea, Accept, r�vnesc, visez sa cada un corb nervos la moartea mea. Si-acuma, va implor, z�mbiti, �n lumea plina de urmari, Voi care fard si ciori prasiti, �ntunecati si spalaciti, Lasati-ma sa fiu pe scari. |