| 15. ULTIMA SCRISOARE (Mihai Beniuc) Sf�rsitul a venit fara de veste. Esti fericita? Vad ca porti inel. Am �nteles, voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel. Nu, nici un cuv�nt, nu-mi spune ca-i o forma. Cunosc �nsemnatatea ei deplin. Stiu, voi aveti �n viata alta norma. Eu �nsa-n fata normei nu ma-nchin. Nu te mai c�nt �n versuri niciodata. Mai mult �n drumul tau nu am sa ies. Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata Si n-am sa spun ca nu m-ai �nteles. A fost, desigur, numai o greseala. Putea sa fie mult - nimic n-a fost. �n vesnicia mea de plictiseala Tot nu-mi �nchipui ca puneai vreun rost. Si totusi, totusi, c�teva atingeri Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli. Vedeam vazduhul flutur�nd de �ngeri, Lumina-n noaptea mea de �ndoieli. C�nd degete de Midas am pus, magic, Pe frageda fiinta-a ta de lut, Suna �n mine murmurul pelagic Al sfintelor creatii de-nceput. Vedeam cum peste vremuri se �nalta Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descalta Si-ngenunchiate r�nduri, submisiv, La soclul tau dumnezeiesc asteapta Sa le �ntinzi cu z�mbet linistit Spre sarutare adorata dreapta 'Nainte de-a se sterge-n infinit. O, de-am fi stat alaturi doar o ora, Ai fi ramas �n auriul vis Ca o eterna roza aurora De ne�nteles, de nedescris. Ireversibil s-a-ncheiat povestea Si nici nu stiu de ai sa mai citesti Din �nt�mplare r�ndurile-acestea �n care-as vrea sa fii ce nu mai esti. N-am sa strivesc eu visul sub picioare, N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag. As fi putut sa spun: "Esti ca oricare", Dar nu vreau �n noroaie sa ma bag. De-ar fi mocirla-n jurul tau c�t haul, Tu vei ram�ne nufarul de nea Ce-l oglindeste beat de pofte taul Ce-l tine candid, amintirea mea. Vei fi acolo pururi ne�ntinata, Te voi iubi mereu, fara cuv�nt, Si lumea n-o sa stie niciodata De ce nu pot mai mult femei sa c�nt. Acolo, sub lumina de mister, Scaldata-n apa visurilor, lina, Vei sta, iubita, ca-ntr-un colt de cer O stea de seara bl�nda si senina. Iar c�nd viata va fi rea cu tine, C�nd or sa te �mproaste cu noroi Tu fugi �n lumea visului la mine, Vom fi acolo singuri, am�ndoi. Cu lacrimi voi spala eu orice pata, Cu versuri nemaiscrise te m�ng�i. �n dulcea lor cadenta leganata Te vei simti ca-n visul tau dint�i. Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme, Sa plec de-aicea, de la voi, cur�nd, C�nd glasul tau vreodata-o sa ma cheme, Voi reveni la tine din morm�nt. Iar de va fi sa nu se poata trece Pe veci pecetluitele hotare, M-as zbate-ngrozitor �n tarna rece, Pl�ng�nd �n noaptea mare, tot mai mare. |