| 8. S�NT T�NAR, DOAMNA (Mircea Dinescu) S�nt t�nar, Doamna, vinul ma stie pe de rost si ochiul sclav �mi cara fecioarele prin s�nge, cum as putea �ntoarce copilul care-am fost c�nd carne-mi �nfloreste si doar uitarea pl�nge. S�nt t�nar, Doamna, lucruri am asezat destul ca sa pricep caderea din somn spre echilibru, dar bulgari de lumina dac-as m�nca, satul nu m-as �ncape �nca �n pielea mea de tigru. S�nt t�nar, Doamna, t�nar cu spatele frumos si vreau drept hrana lapte din sf�rcuri de cometa, sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele-n os si sa dezmint zapada pierdut �n pirueta. S�nt t�nar, Doamna, �nca aripile ma tin chiar de ating pam�ntul pe-aproape cu genunchii, aceasta putrezire ma-mbata ca un vin caci simt curg�nd printr-�nsa bunicile si unchii. S�nt t�nar, Doamna, de-aceea nu te cred, oric�t mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara desi arcasii cetii spre mine �si reped sagetile vestirii. S�nt t�nar! Buna seara! |