| 3. �N TREN (Mircea Baniciu/George Top�rceanu) E larma si trenul sta gata sa plece, Vagonul se umple de oameni straini. Mi-e inima str�nsa, e sapte si zece, Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini. Da-i, baiete, drumul, ca n-avem rabdare, E gata, un suier, un repede zvon Si simt ca se misca cu noi, salutare, Trec umbre grabite pe l�nga vagon. E clipa c�nd glasul durerilor tace, Duc m�na la frunte si ochii mi-i str�ng Si-n suflet, deodata, un gol mi se face, Da-i, baiete drumul, ca-mi vine sa pl�ng! Acum, pe de laturi, �ncep sa ram�na Semnale, macazuri, vagoane si fum. Trec umbre de oameni cu steaguri �n m�na Si trenul, navalnic, se-asterne la drum. Adio, adio, romantica urbe, Adio, zadarnic si dulce trecut! Din goana, c�nd trenul se-ndoaie la curbe, Scot capul afara si lung te salut! Orasul ram�ne sclipind �n lumina, Biserici si case, deodata, apun. �n fata le cade o verde cortina Si trenul alearga, alearga nebun. Se schimba decorul, privelisti sure, Un ses peste care trec umbre de nori, Un drum singuratic, un colt de padure, Cu v�rfuri uscate si cuiburi de ciori. �n arie larga se-nv�rte pam�ntul Si fuge-n rotire �ntregul teren Pe netede c�mpuri ne ducem ca v�ntul, Cantoanele albe se uita la cer. |