IDA DELL'AQUILA


        CHITARRA  MIA

  ‘O saccio pure tu, chitarra mia,
  te si’ stancata e mo’ nun ci’a fai cchiù;
  te si’ fatta ‘nu poco malandata
  e chianu chianu muore pure tu.

  Tu me facive tanta cumpagnia
  e quasi me scurdavo ‘e tutt’’e ppene,
  miscànno suone, làcreme e parole,
  cantàvemo nuttate senza fine.

  Ma po’ t’aggio ‘nu poco trascurate
  pecchè ‘sti mmane nun ci ponno cchiù,
  ‘e ccorde se so’ tutte arrugginite,
  quacche ferita ‘a tiene pure tu.

  Quanta tristezza! Che malincunia!
  ce simmo fatte viecchie tutt’’e dduie,
  ma pe’ furtuna stammo ancora ccà,
  pure si ‘o tiempo è poco e se ne fuie.
  1