IDA DELL'AQUILA
CHITARRA MIA
‘O saccio pure tu,
chitarra mia,
te si’ stancata e
mo’ nun ci’a fai cchiù;
te si’ fatta ‘nu poco
malandata
e chianu chianu muore
pure tu.
Tu me facive tanta
cumpagnia
e quasi me scurdavo
‘e tutt’’e ppene,
miscànno suone,
làcreme e parole,
cantàvemo nuttate
senza fine.
Ma po’ t’aggio ‘nu
poco trascurate
pecchè ‘sti
mmane nun ci ponno cchiù,
‘e ccorde se so’ tutte
arrugginite,
quacche ferita ‘a
tiene pure tu.
Quanta tristezza! Che
malincunia!
ce simmo fatte viecchie
tutt’’e dduie,
ma pe’ furtuna stammo
ancora ccà,
pure si ‘o tiempo
è poco e se ne fuie.