Daca ar mai fi trait, Heinrich B�ll ar fi implinit pe 21 decembrie, anul acesta, 88 de ani. Ar fi fost, probabil, sarbatorit de intreaga Germanie drept ceea ce si fusese numit inca din timpul vietii: �o constiinta a natiunii�. In anul nasterii lui B�ll, an de teribila rascruce a lumii intregi prin ceea ce s-a numit Revolutia din Octombrie, K�ln-ul avea aproximativ 649.000 de locuitori si facuse parte, p�na in 1814, din Prusia condusa intr-o perioada fasta a ei de cancelarul Bismarck. In primii sai ani, copilul Heinrich a locuit cu familia in districtul Raderberg unde tatal sau, Viktor, se mutase si conducea o mica firma de t�mplarie. A mers la scoala incep�nd cu 1924 la faimosul gimnaziu �Kaiser Willhelm�, pe care l-a absolvit in 1937. Primele scrieri ale viitorului laureat Nobel dateaza din 1936, c�nd avea deja 19 ani. De altfel, el insusi va declara in anii celebritatii: �Am vrut sa scriu dintotdeauna, dar cuvintele le-am gasit abia t�rziu.� In primul an de facultate (1938) la Universitatea din K�ln este chemat sub arme si de aici incepe marea cotitura a vietii sale. In 1939, Hitler ataca Polonia si Heinrich B�ll s-a vazut silit sa ia parte la un razboi in care nu credea. Intre 1939-1945, participa la campaniile din Austria, Polonia, Franta, Germania si Rusia, unde a ajuns p�na la Odessa. A fost ranit de patru ori, iar dupa martie 1944 a stat o perioada ascuns la Annemarie B�ll, cu care se casatorise in 1942. De teama de a nu fi judecat ca dezertor s-a reintors in aramata in februarie 1945, dar la putin timp a fost capturat de trupele americane. A fost prizonier intr-un lagar p�na in septembrie 1945. In acelasi an s-a nascut fiul sau, Christoph, care insa a murit la putin timp. K�ln-ul fusese distrus mai bine de jumatate de aviatia aliatilor si peste 20.000 de localnici platisera cu viata pretul revansei. B�ll si-a iubit mult locul nasterii, despre care a spus c�ndva ca l-a pierdut de trei ori: prima oara prin nazisti si marsurile lor de ura, apoi prin bombardament, iar a treia oara, dupa razboi, prin specula capitalului, prin tehnica inumana si noua arhitectura care l-au ur�tit. In 1946 s-a inscris din nou la Universitate. El a inceput sa scrie cu regularitate din 1946 si primele lui nuvele, �Cruce fara dragoste� si �Ingerul tacut� (1949) au vazut lumina tiparului abia in 1992, la sapte ani dupa moartea autorului. Cea de-a doua proza a fost incadrata in ceea ce critica a numit �literatura ruinei�, expresie care cuprindea putinele proze ce indraznisera sa descrie distrugerea Germaniei de catre Aliati, intr-un moment c�nd Germania capitulase si nu se mai putea efectiv opune. Simptomatic pentru culpa germana, care a inclus chiar constiinte mari ale Germaniei post-naziste, este aceasta int�rziere cu care s-a facut cunoscuta suferinta unui popor caruia i s-a impus, dupa expresia prozatorului W. G. Sebald, �o individuala, dar si colectiva amnezie�. Germania a vrut sa uite, dar a si fost �ajutata� de un principiu al pedepsei (Gericht) sa nu-si aduca aminte de grozavia careia i-a cazut prada in momentul bombardarii K�lnului, Dresdei sau Hamburgului (600.000 de civili morti in raidurile aeriene). Asa se face ca desi a depus marturia sa, in �Ingerul tacut�, B�ll n-a publicat acesta proza p�na la moartea lui; abia in anii �70, dupa acea Historikerstreit (cearta istoricilor) al carei protagonist a fost Ernst Nolte, s-a putut oarecum discuta despre �Tr�mmerliteratur�.
Pentru amatorii de statistici, trebuie spus ca el publica prima sa nuvela in revista �Rheinischer Merkur�, in anul 1947: �Inainte de a escalada zidul�. Prima carte ii apare in 1949: �Trenul a ajuns la timp�. In toata aceasta perioada de privatiuni materiale i se nasc doi baieti, Raimund si Vincent, iar mai tirziu va veni pe lume cel de-al treilea, Ren�. Este silit sa-si caute o slujba, dar in 1951 revine din nou la scris, dupa ce fusese invitat sa citeasca in faimosul �Grup 47�, din care mai faceau parte, intre altii, G�nther Eich, Ingeborg Bachmann, G�nther Grass, viitor laureat al Nobelului. In 1951 i se confera premiul Grupului pentru nuvela �Oaia neagra�. De aici inainte steaua sa literara este in ascensiune si dupa cartile scrise in ritm alert incep sa apara premiile si recunoasterea internationala. Editeaza �Clovnul�, �Biliard la ora noua si jumatate�, �Fotografie de grup cu Doamna�, �Onoarea pierduta a Katharinei Blum�, dar si satira la adresa serviciilor secrete germane �Raport despre sanatatea mintala a natiunii�. |
