Nascut: 12 Februarie 1948, or.Nisporeni, Republica Moldova.
A fost actor la Teatrul "Luceafarul". In prezent actor la Teatrul National "Mihai Eminescu" din Chisinau. Debut la "Moldova-film" in 1971 in celebrul film al lui Emil Loteanu "Lautarii". In 1986 joaca rolul lui Mihai Eminescu in filmul "Luceafarul". Actor de o sensibilitate aparte, inzestrat cu har. Vedeta a filmului national. Actualmente, traieste in cabina sa de la Teatrul National �Mihai Eminescu�, intr-o saracie cumplita, singur, bolnav si neglijat atit de Ministerul Culturii, cit si de conducerea Republicii Moldova.
Studii: Institutul de Arte din Chisinau (1969-1973) regie teatru popular
Premii si diplome: Maestru in Arta, 1998
VZ: (ride) Da, categoric.
LOLOCUR: E vorba de citeva intrebari mai deocheate sau poate mai putin deocheate, nu stim� o sa vedem pe parcurs.
VZ: Cu placere, de ce nu? Sunt bucuros ca sunteti acu, de dimineata, primii oameni care mi-ati amintit ca e ziua mea de nastere (ride). Da, si aceasta persoana care e linga mine, stie de ani de zile pe ce data e ziua mea de nastere, aceastei persoane, pe care o pup si o imbratisez, ii spune Marina, dragostea mea si splendida mea prietena.
LOLOCUR: Dle Zubcu, ziua dumneavoastra de nastere este alaturi de o alta zi, care sunt surori, putem sa zicem. Este 14 februarie, ziua indragostitilor�
VZ: Peste doua zile, daca nu ma insel�
LOLOCUR: Exact. Aveti ceva a ne spune referitor la asta?
VZ: Referitor la Valentin si Valentina� Slava Domnului ca mai exista si o sarbatoare a indragostitilor. Fara dragoste, pe lumea asta suntem ZERO. Cui� bine ca i-a dat in cap sa faca o asa sarbatoare, o asemenea sarbatoare! Este o legenda enorma a Valentin si Valentinei! Din dragoste, ei s-au sinucis. Numai din dragoste, ca nu puteau unul fara de altul! Si n-ar fi cazul ca cei indragostiti sa se sinucida� sa se iubeasca mai puternic, mai dur, mai sincer. Asta e�
LOLOCUR: Vorbiti despre Romeo si Julieta?
VZ: Da, sigur, despre Romeo si Julieta�
LOLOCUR: Dle Zubcu, cit de veridica este afirmatia: daca dragoste nu e, nimic nu e.
VZ: Ceea ce avem, este o dragoste diferita, intr-un fel sau in altul; avem dragoste fata de mama, fata de tata, dragoste de tara, dragoste de parinti, ca atare, si mai este o altfel de dragoste - dragostea intima, marea frumusete a dragostei dintre un barbat si o femeie! S-o zicem direct - este cea mai frumoasa dragoste! Fara ea, fara aceasta dragoste, suntem iarasi ZERO!
LOLOCUR: Subzero. Dle Zubcu, inainte de-a iesi in scena, din aceasta cabina a dumneavoastra, unde ne aflam noi acum�
VZ: Eu eu ii zic chilie, aici am� este un mare adevar. Aici gindesc, aicea adesea chiar si dorm dupa spectacol, nu ma duc acasa, aici vin prietenii mei adevarati, unde mai stam, asa, la o palavra, la un moment de pauza. E ca o pustnicie, o sihastrie a calugarilor retrasi in chiliile lor, unde se izolau, existau, se purificau, se rugau. Aici, vedeti� aici, in chilioara asta adesea ma purific.
LOLOCUR: Ca sa revenim la intrebarea nostra. Dle Zubcu, cind iesiti pe scena, cita dragoste va rezervati pentru un spectacol, cita dragoste rupeti din aceasta chilie? Va o bagati in buzunare, in sin, unde puteti, macar si in traista?
VZ: Nu, nu in traista. In suflet. In sufletul meu acumulez. Acumulez energia care trebuie s-o scot la vigoare pe scena. Fiindca spectatorul vine sa vada ceva! Sa fie molipsit de ceva din scena! E o mare frumusete cind simti ca spectatorul e molipsit de tine, e fermecat de scena! Omul mai are nevoie si de detasare. E ca un fel de necesitate - sa iesi un pic din firea ta, sa scoti la iveala ceea ce te apasa, te nimiceste. Scena ii permite spectatorului, macar pentru o ora, doua, sa se mai izoleze de toata timpenia asta din jurul nostru, ii permite sa se relaxeze, asa, stiti, sufleteste si moral, chiar si fiziceste. Fiindca asa-i de obosit omul nostru de astazi, Doamne fereste! De-acum nu mai stie ce-i cu el!
LOLOCUR: Dl Zubcu, o sa vina oare timpul cind o sa va saturati sa dati atita din dumneavoastra?
VZ: Nu cred. Daca ti-e dat de Domnul sa ai o asemenea profesie, in care trebuie numai sa dai�
LOLOCUR: De fapt, o considerati o profesie?
VZ: Da, asta e profesie, de ce nu? Profesie de actor. Asa precum orice mestesug poti sa-l inveti, sa-l studiezi, sa-l modelezi, sa-l perfectionezi. Aici� e la fel, e aceeasi profesie, de ce nu? Trebuie de modelat� zi de zi�Pentru ca, cum asa, sa zicem, azi ai invatat un text, iar miine l-ai dat naibii. Si incepe altul� Dar, acumularea conteaza! Eu zic: cind actorii se socot ca sunt mari, mari mahari, de la primele zile de pe bancile institutului sau indiferent la ce scoala au invatat maiestria actorului� gresesc. Nu e adevarat. Aici se macina cu anii, se perfectioneaza sufletul, creierul. E o maiestrie ceea ce se numeste maiestria actorului! Daca nu ti-o perfectionezi, daca nu acumulezi zi de zi, inseamna ca� ZERO. Zi de zi trebuie sa acumulezi�
LOLOCUR: Aceasta moara, aceasta mare moara macina. Iese faina alba, dar si tarite. Ce se intimpla cu taritea?
VZ: Taritea e buna de pus in ciorba (ride). Da, si e necesara lumii. Stiti, sa fim sinceri, nu totul e pur, nu totul e curat. Este si tarite, este si faina de calitate superioara� (ride) de categoria unu, doi, trei. Si tarite. Probabil, si taritea e necesara, pentru ca orice in lumea asta e un tot intreg. Faina fata tarite nu exista! Asa ca este si taritea, este si faina.
LOLOCUR: Este aceasta zi deosebita sau e ca oricare alta pentru dumneavoastra?
VZ: Astazi?
LOLOCUR: Astazi.
VZ (foarte mirat): Astazi e doispe?
LOLOCUR: Da.
VZ: Extraordinar!!! (ride) Eu credeam ca e mai tirziu. Da, azi e ziua mea de nastere� Doispe februarie� (ride multumit) M-ati luat asa, ca din oala�
LOLOCUR: Ce nu va ajunge in aceasta chilie? De ce simtiti necesitatea acestei chilii?
VZ: (tacere lunga) Aici eu ma simt foarte bine. Aici eu imi dau seama cine sunt, ce-i cu mine� (tacere repetata) ce am de gind sa fac� Nimeni nu e sigur de zilele lui. Fiindca Dumnezeu stie ce poate fi miine. Noi, am ajuns intr-adevar sa traim cu ziua de astazi. Noi inca nu suntem� nu ca suntem planificati, pentru ca a fi planificat este o absurditate, pentru ca orice surpriza de miine poate fi o surpriza la care nici nu te astepti � mai trista, mai de bucurie� Imi place enorm de mult expresia franceza: C�est la vie! Asta e viata.
LOLOCUR: E neaparat ca un actor sa aiba prieteni?
VZ: Un actor? De ce un actor? Orice om necesita un asemenea moment de fericire, cind are prieteni. Evident, prieteni adevarati, prieteni puri. Cum fara prieteni? Inseamna ca nu mai existam� Cum adica sa nu ai prieteni?! Inseamna ca esti izolat, ca in vorba cea banala: izolat de societate. Ce inseamna sa nu ai prieteni? Chiar daca ai unul, e suficient. Un prieten caruia poti sa-i spui tot ce ai pe suflet. Exista energia cea care se acumuleaza de raufacatorii din jur, de tristetea pe care o ai� trebuie sa ai macar un prieten.
LOLOCUR: Dar la ce-ti foloseste, de fapt, prietenul?
VZ: Este un refugiu de la toata spurcavenia din jur, care ne inconjoara, care se intimpla. Prietenul caruia ii poti spune totul. Si atunci el e medicul tau, doctorul tau de suflet. Daca nu ai macar unul, macar un prieten, inseamna ca esti pierdut. Iarasi ma refer la ZERO. Fiindca trebuie sa ai macar unul. Dar mai multi este imposibil sa ai, deoarece exista unul singur, caruia poti sa-i spui purul adevar, durerea sufleteasca, bucuria sufleteasca. Precum mamei poti sa-i spui. Prietenul si mama sunt doua lucruri asemanatoare. Asemanatoare, fiindca numai mamei poti sa-i spui un adevar care te macina, o durere care te macina.
LOLOCUR: Am fost intr-o seara la dumneavoastra. Ati spus ca sunteti singur. Dumneavoastra spuneti deseori ca sunteti singur.
VZ: De ce? Singuratatea deseori de ajuta. Si tinjesti sa comunici cu cineva, dar singuratatea, citeodata, te pune la punct.
LOLOCUR: Te rafineaza�
VZ: Te rafineaza, categoric! Rafinamentul, ca atare, apare cind iti dai seama cine esti, cind stai si meditezi asupra ta� te uiti, dintr-o parte� la tine. Si asta e o mare educatie de sine. Stiti, e un lucru enorm cind iti dai seama cine esti tu. Nu ca, mai stiu eu, sunt un mare mahar sa mai cine stie ce� Sunt niste lucruri care ajuta enorm la felul tau de a fi. Altfel e� A fi autodidact este un lucru frumos, ca sa-ti dai singur seama cine esti si ce se intimpla cu tine in viata asta, caci viata e cam complicata. Ni se pare ca ai trecut un deal mare, la vale si gata. Nu� Este ceea ce se numeste o viata de om. O viata de om e mult prea complicata, nu e asa � o floare la ureche�
LOLOCUR: De ce nu? E atit de scurta viata asta, tra-la-la-la-la!
VZ: Da, intr-adevar e scurta� Volontir cinta: �Viata asta-i scurta tare, cit ai mirosi o floare�. (ride)
LOLOCUR: Hopa! Tra-la-la, tra-la-la!
VZ: Imi place actorul, omul Mihai Volontir, cu care am colaborat nu numai la un singur film. Ca fire! Slava Domnului ca am colaborat cu el. Sunt mult prea bucuros ca am colaborat cu majoritatea actorilor de la noi� aici, in tarisoara asta a noastra, careia ii spune Moldova. Si cu actori de la Petersburg� Ma bucur enorm ca am avut marea fericire de a colabora cu ei si am invatat de la ei. Invatarea de la altcineva este o acumulare de energie, de� as spune si de suflet, si de prietenie. Ca profesia. Profesia se cladeste, treptat se acumuleaza�
LOLOCUR: Ce invatati dumneavoastra de la spectator?
VZ: De la spectator? Tot. Absolut tot! De la spectator iau si aduc in scena.
LOLOCUR: Exteriorizati mai intii, filtrati prin dumneavoastra si tot lor le dati inapoi ceea ce ati luat de la ei.
VZ: Categoric. Este ceea ce acumulez. Banala vorba spusa: mergind pe strada, nu merg cu ochii inchisi, observ ba una, ba alta si, involuntar, vrei tu sau nu vrei, se deapana si apare in scena, cind lucrezi la un rol sau la altul. Altfel e imposibil sa aduci ceva in vigoare, in scena, fara a observa ceea ce se intimpla in viata noastra cotidiana. E o absurditate afrmatia ca, uite, eu fac lucrul asta. Nu, face strada, face dialogul cu oamenii, chiar in momentul asta, cind dialogam noi in trei, in patru� Este tot o scoala, o scoala a vietii, a unui actor, o scoala a unui om. Actorul tot e om, mai! (ride) Suntem si noi, asa, veseli ca toata lumea, tristi ca toata lumea, saraci ca toata lumea, sumtem oameni, nu suntem niste exceptii. Actorul e acelasi om, numai ca e mult prea naiv, le ia pe toate la suflet, involuntar, ce-i rau, ce-i bine. Pe toate le lipeste la sufletul lui. Apoi, daca are osibilitate le scoate la vigoare, acolo, in scena, acolo, pe ecran. Asta-i durerea lui! De ce s-a calculat, s-au facut niste concluzii ca actorii, intr-un fel sau altul, mor mai devreme decit ceilalti - fiindca ei pun totul la inima, nu sunt indiferenti de ceea ce se intimpla si in societate, si in lume ca atare. Problemele care sunt le pune la suflet si il macina. De aia si se duc mai devreme. Ii ia Dumnezeu de pe pamintul asta.
LOLOCUR: Deci, actorul nu doarme ca oricare om, nu merge ca oricare om. El mereu, in continuu, selecteaza. In continuu rupe fragmente din strada, din oameni, din orice, din stolul de pasari. Rupe, rupe si lucreaza concomitent, ca sa ne hraneasca pe noi.
VZ: Cu duhul. (ride) Actorii sunt saraci cu duhul, precum a spus si Iisus Hristos. Noi suntem saraci cu duhul. Deci nu cu duhul, caci noi il avem� Suntem saraci material� ca nu suntem intr-o societate de bogatasi� suntem ca toti oamenii tarii noastre. Dar a fi sarac cu duhul inseamna sa ai sufletul ala care te tine pe pamintul asta. Mai existi si esti intr-un fel� aduci prinos, sufletescul uman, ceea ce este necesar fiecarui om � necesitatea de a avea duhul si sufletul blind. Nu e vorba de educatie, se educa sufletescul, nu, ei nu! Daca ti-e data sarcina ca s-o duci pina la capat, asa precum Dumnezeul i-a spus lui Iisus: du sarcina pina la capat. Si fiecare om e dator sa-si duca sarcina pina la sfirsitul vietii, asa cum ne-a spus-o Dumnezeu. S-o ducem asa cum e ea � grea, mai putin grea � dar trebuie s-o ducem si sa nu ne suparam unul pe altul. Sa fim oameni intre oameni � o vorba nu prea veche, dar e un adevar mare.
LOLOCUR: Dle Zubcu, credeti ca cititorii nostri au sa inteleaga ceva din tot ce ati vorbit dumneavoastra? Ati vorbit clar, pe intelesul tuturor, sau e un mesaj codificat, mai ales pentru tineretul de astazi, pe care nu vreau sa-i jignesc, dar nu prea patrund in esenta lucrurilor frumoase. Gasiti o fisura ca sa le dati si lor putina lumina?
VZ: Fisura e aia, ca, in primu rind, sa-si dea seama ca au venit pe acest pamint datorita parintilor. Si, daca ne referim la tinerii de azi, sa-si mai dea seama ca nu au venit in zadar pe acest pamint. Parintii lor nu i-au adus in zadar pe lume. Si daca le-a picat marea fericire de-a fi oameni pe pamintul asta� Ce inseamna om? Om cu litere mari. A fi m inseamna a fi totusi om! Nu a fi un soflicar, un derbedeu, un�
LOLOCUR: Un las.
VZ: Da, un las. Apropo, ceea ce spuneti e ceva important. Lasitatea tot timpul a predominat firea umana. A fi un vinzator, a lovi asa, din spate, este o grozavenie. Trebuie sa fim directi, tete-a-tete, frunte la frunte, ohci la ochi, sa i-o spui omului fara ocolisuri sau mai stiu eu ce acolo, sa spunem: �ma, tu nu ai dreptate� si am terminat discutia! Asta-i categorismul. Trebuie sa fim si noi mai categorici in viata asta. Sa nu umblam cu fofirlica, fiidca �viata asta-i scurta tare�� (cinta si ride) Iarasi am revenit la Volontir. Trebuie s-o traim asa cum ne-a dat-o Dumnezeu� Pe cinste, pe adevaratelea. Sa nu fim, asa, in doua lunti� sa fim categorici si puri. Asta ne va mai tine pe lume. Daca n-o sa mai avem si asta, ne-am dus pe copca!
LOLOCUR: Dle Zubcu, cred ca o sa incheiem aici discutia noastra. Dar nu iainte de a le spune cititorilor nostri la a cita pagina ati ramas din aceasta carte?
VZ: La�referitor la�
LOLOCUR: La, la�
VZ: Am inteles. (ride) La cincizeci si� (se gindeste) Citi? (o intreaba pe prietena lui, care sta alaturi) Cincea! La a cincizeci si cincea. (ride) Citeodata, mai uiti citi ani ai si as vrea ca toata lumea sa uite ce vista au, sa-si traiasca viata asa cum le-a dat-o Dumnezeu. Sa se bucure de viata, pentru ca omul o singura viata are si rebuie s-o traiasca asa cum e data de sus si fara regrete ca unul e prost, ca altul e destept. Sa nu regretam asa cum ne-a adus Dumnezeu pe lume, asa suntem. Si sa ne straduim sa fim cu mintea clara, lucida si� si sa fim citeodata si egoisti. Egoismul, nu in sensul direct al cuvintului, ci de a fi egoist, de a avea grija de viata pe care ne-a dat-o Dumnezeu, viata pe care ne-au dat-o parintii nostri. S-o traim asa ca dupa aia sa nu o regretam, ca, uite, am trait o viata si s-a dus asa, intr-o rila. (ride) Sa ne bucuram de viata! O viata are omul.
LOLOCUR: Sa ne bucuram!
VZ: Da, sa ne bucuram�
LOLOCUR: De viata!
VZ: Sigur, de viata�
LOLOCUR: Dle Vasile Zubcu, va multumim mult pentru acest dialog.
VZ: Da, cu placere� M-ati luat asa, ca din oala. Eu am si uitat ca azi e ziua mea - 12 februarie. Dar, in viltoarea evenimentelor, (ride) asa, cam uiti de viata, uiti cine esti. Tare e zapacita si viata asta! (ride) dar sa ne bucuram ca o avem asa cum este ea, zapacita, nezapacita! Sa ne bucuram!