BAM
Acum te pomenesti ca se va deschide usa si vor intra ei... Ei vor intra neaparat, ca sa ma prinda si sa ma stearga de pe fata pamintului. Ce-am facut! Ce-am facut! Daca as fi stiut... Sa fug? Dar unde sa fug? Usa asta duce la scara, iar in scara ma voi intilni cu ei. Pe fereastra? (se uita pe fereastra). Uuuuh, e prea inalt, n-am cum sa sar de aici! Dar ce sa fac?... Hm, se aud pasi! Ei sint. Voi incuia usa si nu o voi deschide. Lasa-i sa bata cit vor.
Batai in usa, apoi se aude o voce:
Elizaveta Bam, deschideti!
Elizaveta Bam, deschideti!
Voci de departe:
Ce se intimpla, nu vrea sa deschida usa?
Voce de dupa usa:
Va deschide. Elizaveta Bam, deschideti!
V o c i d e d u p a u s a
Prima voce:
Elizaveta Bam, va ordon sa deschideti imediat usa!
A doua voce:
Spuneti-i ca daca nu deschide usa o vom sparge. Ia sa incerc.
Prima voce:
Daca nu veti deschide vom sparge usa.
A doua voce:
Poate ca nu-i aici.
Prima voce:
(incet) E aici. Unde sa fie altundeva? Doar a fugit sus pe scara. Aici e doar o usa. Unde altundeva sa fie?
(Tare). Elizaveta Bam, va vorbesc pentru ultima data: deschideti usa!
(Pauza). Sparge-o.
A doua voce:
N-aveti un cutit?
Prima voce:
Nu, loviti cu umarul.
A doua voce:
Nu cedeaza. O clipa, sa incerc si asa.
Elizaveta Bam:
N-am sa va deschid usa pina nu-mi veti spune ce vreti sa-mi faceti?
Prima voce:
Si dumneavoastra stiti ce va urma.
Elizaveta Bam:
Nu, nu stiu. Vreti sa ma omoriti?
Prima voce:
Veti fi supusa unei pedepse mari!
A doua voce:
Oricum nu veti scapa de noi!
Elizaveta Bam:
Vreti sa-mi spuneti cu ce-am gresit?
Prima voce:
Stiti si dumneavoastra.
Elizaveta Bam:
Nu, nu stiu.
A doua voce:
Sinteti o criminala.
Elizaveta Bam:
Ha-ha-ha-ha! Si daca ma veti omori va veti simti mai linistiti?
Prima voce:
Vom face asta in consecinta cu valorile constiintei noastre.
Elizaveta Bam:
In acest caz, din pacate, n-aveti constiinta.
A doua voce:
Cum n-avem constiinta? Petr Nicolaevici, ea zice ca n-avem constiinta.
Elizaveta Bam:
Dumneavoastra, Ivan Ivanovici, n-aveti obraz. Sinteti un sarlatan.
A doua voce:
Cine e un sarlatan? Eu?! Eu?! Eu sint un sarlatan?!
Prima voce:
Asteptati un pic, Ivan Ivanovici!
Elizaveta Bam, va ordon...
A doua voce:
Nu, Petr Nicolaevici, cine, eu sint sarlatan?!
Prima voce:
Dar incetati supararea! Elizaveta Bam, va ord...
A doua voce:
Stati un pic, Petr Nicolaevici, dumneavoastra spuneti ca eu sint sarlatan?
Prima voce:
Dar mai lasati-ma!
A doua voce:
Ce, din punctul dumneavoastra de vedere eu sint sarlatan?
Prima voce:
Da, sarlatan!!!
A doua voce:
Asa deci, din punctul dumneavoastra de vedere eu sint sarlatan! Asa ati spus?
Prima voce:
Cara-te de aici! Ce zevzec! S-a mai pornit la o misiune plina de responsabilitati. Vi s-a spus un cuvint si deja va urcati pe pereti. Cine sinteti dupa asta? Pur si simplu un idiot!
A doua voce:
Iar dumneavoastra sinteti un escroc!
Prima voce:
Cara-te de aici!
Elizaveta Bam:
Ivan Ivanovici e un sarlatan!
A doua voce:
N-am sa va iert pentru asa ceva!
Prima voce:
Va voi arunca de pe scara!
Ivan Ivanovici:
Incercati sa ma aruncati!
Petr Nicolaevici:
Am sa va arunc, am sa va arunc, am sa va arunc, am sa va arunc!
Elizaveta Bam:
Miinile vi-s cam scurte!
Petr Nicolaevici:
Mie mi-s miinile scurte?
Elizaveta Bam:
Pai da!
Ivan Ivanovici:
Miinile dumneavoastra! Ale dumneavoastra! Spuneti ca ale lui!
Elizaveta Bam:
Ale lui!
Petr Nicolaevici:
Elizaveta Bam, nu indrazniti sa vorbiti asa!
Elizaveta Bam:
De ce?
Petr Nicolaevici:
Pentru ca n-aveti dreptul la exprimare. Ati comis o crima ingrozitoare. Dumneata n-ai ce sa ma inveti! Dumneata esti o criminala!
Elizaveta Bam:
De ce?
Petr Nicolaevici:
Ce de ce?
Elizaveta Bam:
De ce sint criminala?
Petr Nicolaevici:
Pentru ca n-aveti dreptul la exprimare.
Ivan Ivanovici:
N-aveti dreptul la exprimare.
Elizaveta Bam:
Eu am dreptul. Puteti sa verificati din ora in ora.
Petr Nicolaevici:
N-o sa ajungem pina aici. Eu am pus paza la usa dumneavoastra si la prima impingere Ivan Ivanovici va icni intr-o parte.
Elizaveta Bam:
Aratati-mi. Va rog frumos sa-mi aratati.
Petr Nicolaevici:
Poftim. Dar va propun sa va intoarceti. Unu-doi-trei. (Impinge greoi).
Elizaveta Bam:
Mai aratati-mi odata. Va rog frumos.
Cum faceti asta?
Petr Nicolaevici:
Foarte simplu. Ivan Ivanovici, aratati-i.
Ivan Ivanovici:
Cu placere.
Elizaveta Bam:
Pai asta-i foarte frumos din partea voastra.
(Striga).
Mama! Vino incoace! Au venit niste scamatori!
Acum va veni si mama....
Faceti cunostinta, Petr Nicolaevici, Ivan Ivanovici.
Ne veti arata ceva?
Ivan Ivanovici:
Cu placere.
Petr Nicolaevici:
Hale hop!
Imediat, imediat!
Ivan Ivanovici:
Aici n-ai unde sa te sprijini.
Elizaveta Bam:
Poate ca vreti un stergar?
Ivan Ivanovici:
Pentru ce?
Elizaveta Bam:
Pur si simplu. Hi-hi-hi-hi-hi.
Ivan Ivanovici:
Aveti o figura extrem de placuta.
Elizaveta Bam:
Pe bune? De ce credeti asta?
Ivan Ivanovici:
I-i-i-i-i, pentru ca sinteti o nu-ma-uita.
(Sughite zgomotos).
Elizaveta Bam:
Eu sint o nu-ma-uita? Iar dumneata esti o lalea.
Ivan Ivanovici:
Cum?
Elizaveta Bam:
Lalea.
Ivan Ivanovici (nedumerit):
Multumesc frumos.
Elizaveta Bam (graseiat):
Permiteti-mi sa va intrerup.
Tatal (cu voce de bas):
Elizaveta, nu te prosti.
Elizaveta Bam (catre tata):
Taticule, voi inceta imediat.
(Catre Ivan Ivanovici, vorbind pe nas):
In patru labe.
Ivan Ivanovici:
Daca-mi dati voie, Elizaveta Gindacovna, mai bine voi pleca acasa. Acolo ma asteapta nevasta-mea. Ea are multi copii, Elizaveta Gindacovna. Scuzati-ma daca v-am plictisit. Nu ma uitati. Asa sint eu, toti ma alunga. Intrebarea este: din ce cauza. Am furat ceva sau ce? Pai nu! Elizaveta Eduardovna, eu sint un om cinstit. Am acasa o sotie. Sotia are multi copii. Copii buni. Fiecare tine in dinti cite o cutie de chibrituri. Iertati-ma, va rog. Eu, Elizaveta Mihailovna, plec acasa.
Mami cinta dupa muzica:
Iata ca s-a luminat de zi
Apele se rumenesc si deasupra lacului
Un pescarus se ivi
s.a.m.d.
Petr Nicolaevici:
Iata c-am ajuns!
Taticul:
Slava Tie, Doamne!
Pleaca.
Elizaveta Bam:
Mama, oare nu te-ai duce si tu sa te plimbi?
Mamica:
Vrei tu asta?
Elizaveta Bam:
Foarte tare.
Mamica:
Nu, nu ma voi duce.
Elizaveta Bam:
Haide, te ro-o-og.
Mamica:
Bine, sa mergem, sa mergem.
Pleaca.
Scena e goala.
Ivan Ivanovici si Petr Nicolaevici (intrind in fuga):
Unde este, unde este, unde este
Elizaveta Bam,
Elizaveta Bam,
Elizaveta Bam.
Petr Nicolaevici:
E aici, e aici, e aici.
Ivan Ivanovici:
E acolo, e acolo, e acolo.
Petr Nicolaevici:
Unde-am nimerit, Ivan Ivanovici?
Ivan Ivanovici:
Petr Nicolaevici, sintem intr-un loc inchis.
Petr Nicolaevici:
Ce impertinenta! Va rog sa nu ma tutuiti!
Ivan Ivanovici:
Incaltati in opinci
la cinci fara cinci.
Petr Nicolaevici:
Elizaveta Bam unde este?
Ivan Ivanovici:
Dar ce va trebuieste?
Petr Nicolaevici:
Ca s-o omor!
Ivan Ivanovici:
Hm, Elizaveta Bam
sta pe banca aia
Petr Nicolaevici:
Sa fugim la ea!
Amindoi alearga pe loc.
Hop, hop
din picioare
apusu-i
dupa muntii care
nu se vad de nori
puh, puh
trenul va iesi in zori
huc, huc
lemn umflat
l-am taiat
imediat.
Elizaveta Bam:
Pe mine ma cautati?
Petr Nicolaevici:
Pe dumneavoastra! Vanka, e aici!
Ivan Ivanovici:
Unde-i, unde, unde?
Petr Nicolaevici:
Aici, sub streasina!
Ivan Ivanovici:
Scoate-o afara!
Petr Nicolaevici:
Nu se poate!
Un cersetor (catre Elizaveta Bam):
Tovarase, ajutati-ma.
Ivan Ivanovici (bilbiindu-se):
Data viitoare voi avea mai multa experienta. Am inteles totul.
Elizaveta Bam (catre cersetor):
Nu am nimic.
Cersetorul:
Macar o copeica.
Elizaveta Bam:
Intreaba-l pe nenea ala.
Arata la Petr Nicolaevici.
Petr Nicolaevici (catre Ivan Ivanovici, bilbiindu-se):
Uite ce faci!
Ivan Ivanovici (bilbiindu-se):
Eu scot radacini.
Cersetorul:
Ajutati-ma, tovarasi.
Petr Nicolaevici (catre cersetor):
Haide, urca aici!
Ivan Ivanovici:
Tine-te cu miinile de pietre.
Petr Nicolaevici:
Nu-ti fa griji, stie el chestiile astea.
Elizaveta Bam:
Asezati-va si dumneavoastra. De ce sa stai in picioare?
Ivan Ivanovici:
Multumesc.
Petr Nicolaevici:
Sa ne asezam.
Se aseaza.
Elizaveta Bam:
Nu stiu de ce nu vine sotul meu. Oare unde a disparut?
Petr Nicolaevici:
Va veni.
(Sare in picioare, fuge pe scena).
Ciur-ciura!
Ivan Ivanovici:
Ha-ha-ha.
(Fuge dupa Petr Nicolaevici).
Unde-i casa aia?
Elizaveta Bam:
Iata aici, dupa linia asta.
Petr Nicolaevici (lovindu-l pe Ivan Ivanovici):
Esti o umbra!
Elizaveta Bam:
Ivan Ivanovici, veniti incoace!
Ivan Ivanovici:
Ha-ha-ha, eu n-am picioare!
Petr Nicolaevici:
Pai du-te asa, tiriie-te!
Taticul:
Lucru despre care s-a mai scris.
Elizaveta Bam:
Cine-i o umbra?
Ivan Ivanovici:
Eu, ha-ha-ha, in pantaloni!
Petr Nicolaevici si Elizaveta Bam:
Ha-ha-haha!..
Taticul:
Copernic a fost un savant extraordinar.
Ivan Ivanovici (tavalindu-se pe podea):
Am par in cap!
Petr Nicolaevici si Elizaveta Bam:
Ha-ha-ha-ha!
Elizaveta Bam:
Vai, nu mai pot!
Taticul:
Cumparind o pasare sa te uiti daca n-are cumva dinti. Daca are dinti inseamna ca aceasta nu este o pasare.
Petr Nicolaevici (ridicind mina):
Va rog frumos sa ascultati cuvintele mele. Vreau sa va demonstrez ca orice nenorocire vine pe neasteptate.
Cind eram foarte tinar locuiam intr-o casa micuta cu o usa care scirtiia tare. Locuiam singur in aceasta casuta. In afara de mine acolo mai erau doar soareci si gindaci. Gindacii sint peste tot; cind se lasa seara inchideam usa si stingeam luminile. Dormeam fara a avea frica de ceva, nu mi-era frica de nimic.
Voce din culise:
Nimic.
Mami:
Nimic.
Fluier de dupa scena:
I � I
Ivan Ivanovici:
Nimic!
Pianul:
I � I
Petr Nicolaevici:
De nimic!
(Pauza).
N-aveam de ce sa ma tem. Si intr-adevar. Hotii puteau sa vina sa-mi cotrobaiasca prin toata casa. Ce-ar fi gasit? Nimic.
Fluier de dupa scena:
I � I
(Pauza).
Petr Nicolaevici:
Caci cine altcineva ar fi putut sa vina noaptea la mine? Doar nimeni n-ar mai fi putut sa vina noaptea la mine, nu-i asa? Nu-i asa?
Voce din culise:
Doar nimeni n-ar mai fi putut?
Petr Nicolaevici:
Nu-i asa?
Odata insa ma trezesc...
Ivan Ivanovici:
... si vad ca usa este deschisa, iar in usa sta o femeie. Ma uit drept la ea. Ea sta in picioare. Era destul de luminos. Se pare ca era spre dimineata. In orice caz, i-am vazut bine fata. Iata cine era. (Arata la Elizaveta Bam). Atunci ea semana...
TOTI:
Cu mine!
Ivan Ivanovici:
...vorbesc, ca sa fiu...
Elizaveta Bam:
Ce tot vorbiti?
Ivan Ivanovici:
Vorbesc ca sa exist. Apoi, cred, e cam tirziu. Ea ma aude. Am intrebat-o cu ce a facut-o. Ea zice ca s-a batut in espadoane. S-au batut cinstit si nu este vinovata ca l-a omorit. Spune, de ce l-ai omorit pe Petr Ivanovici?
Elizaveta Bam:
Ura, eu n-am omorit pe nimeni!
Ivan Ivanovici:
Sa-l injunghii pe om! Cita fatarnicie e-n asta! Ura! Tu ai facut asta, dar de ce?
Elizaveta Bam (se duce intr-o parte, zicind de acolo):
Uuuuuuuuuu-u-u-u-u.
Ivan Ivanovici:
Lupo-o-o-oaico.
Elizaveta Bam (tremura):
U-u-u-u � prune negre.
Ivan Ivanovici:
Str-r-rabunica.
Elizaveta Bam:
Jubilare!
Ivan Ivanovici:
Pierduta pentru totdeauna!
Elizaveta Bam:
Cal negru ca pana corbului, iar pe cal � un soldat!
Ivan Ivanovici (aprinde un chibrit):
Elizaveta, scumpete!
Elizaveta Bam:
Umerii mei sint ca un rasarit de soare!
(Urca pe scaun).
Ivan Ivanovici (asezindu-se pe vine):
Picioarele mele-s ca niste castraveti!
Elizaveta Bam (inaltindu-se):
Ura! Eu n-am spus nimic!
Ivan Ivanovici (intinzindu-se la podea):
Nu, nu, nimic, nimic.
G, g, ps, ps.
Elizaveta Bam (ridicind miinile):
Ku-ni-ma-ga-ni-la-v
a-ni-bauuu!
Ivan Ivanovici (stind intins la podea):
Murca pisicuta
laptisor minca
pe perna sarea
pe soba sarea,
top-top,
pliosc-pliosc.
Elizaveta Bam (striga):
Doua portite! Camasa! Funia!
Ivan Ivanovici (ridicindu-se un pic):
Au venit doi timplari si intreaba ce s-a intimplat.
Elizaveta Bam:
Cotlete! Varvara Semenna!
Ivan Ivanovici (striga, scrisnind din dinti):
Dansatoare pe fringhi-i-ie!
Elizaveta Bam:
Sint stralucitoare!
Ivan Ivanovici (fuge spre centrul camerei):
Cubajul acestei camere pentru noi este o necunoscuta.
Elizaveta Bam (alearga in partea cealalta a scenei):
Oamenii nostri, ne descurcam noi!
Ivan Ivanovici (sarind pe scaun):
Prosperitatea pastorului din Pennsylvania si pasto-o-o-o!
Elizaveta Bam (sarind pe alt scaun):
Ivan Iva-a-a-a!
Taticul (aratind o cutiuta):
Cutiuta din le-e-e-e!
Ivan Ivanovici (de pe scaun):
Pa-a-a-a!
Taticul:
Ia-o si ui-i-i-i!
Mami:
Au-u-u-u-u!
Elizaveta Bam:
Am gasit un mesteac-a-a-a!
Ivan Ivanovici:
Sa mergem la lac!
Taticul:
Au-u-u-u-u!
Elizaveta Bam:
Au-u-u-u-u!
Ivan Ivanovici:
Ieri l-am intilnit pe Kolka.
Mami:
Nu mai spuneti.
Ivan Ivanovici:
Da, da, l-am intilnit, l-am intilnit. Ma uit, Kolka merge, mere cara. Le-ai cumparat, l-am intrebat, le-am cumparat, mi-a aruncat. Apoi mai departe a plecat.
Taticul:
Ia te uita-a-a-a-a!
Ivan Ivanovici:
Da, l-am intrebat daca le-a cumparat sau le-a furat. Iar el imi zice: cum le-am furat - le-am cumparat! Si in drumul lui a plecat.
Mami:
Si unde s-o fi dus?
Ivan Ivanovici:
Nu stiu. Nu le-a furat, nu le-a cumparat. A plecat unde a vrut.
Taticul:
Cu acest salut nu prea prietenos sora a petrecut-o intr-un loc ceva mai deschis, unde erau o gramada de mese si fotolii de aur si vreo cincisprezece fecioare palavrageau vesel intre ele, stind pe ce a dat Dumnezeu. Toate aceste fecioare aveau mare nevoie de caldura sufleteasca si toate se deosebeau printr-o maniera ciudata de a invirti ochii si prin palavrageala continua, care niciodata nu inceta.
Ivan Ivanovici:
Amici, ura, ne-am gramadit cu totii aici!
Elizaveta Bam:
Ura!
Mami si taticul:
Ura!
Ivan Ivanovici (tremurind, aprinzind un chibrit):
Vreau sa va spun ca de cind m-am nascut au trecut 38 de ani.
Mami si taticul:
Ura!
Ivan Ivanovici:
Tovarasi! Eu am o casa! Acasa e nevasta-mea. Ea are multi copii. I-am numarat � 10 bucati.
Mami (facind pasi pe loc):
Daria, Maria, Fedor, Pelagheia, Nina, Alexandru si inca alti patru.
Taticul:
Si toti acestia sint baieti?
Elizaveta Bam (alearga in jurul scenei):
Am scapat de peste tot!
Am scapat si am fugit!
Am scapat si hai la fuga!
Mami (fuge dupa Elizaveta Bam):
Vriei piine?
Elizaveta Bam:
Vriei supa?
Taticul:
Vriei carne?
(Fuge).
Mami:
Vriei faina?
Ivan Ivanovici:
Vriei gulii?
(Fuge).
Elizaveta Bam:
Vriei carne de oaie?
Taticul:
Vriei cotlete?
Mami:
Vai, mi-au obosit picioarele!
Ivan Ivanovici:
Vai, mi-au obosit miinele!
Elizaveta Bam:
Vai, foarfecele au obosit!
Taticul:
Vai, arcurile au obosit!
Mami:
Usa de la balcon e deschisa!
Ivan Ivanovici:
As fi vrut sa sar pina la etajul trei!
Elizaveta Bam:
Am scapat si am fugit!
Am scapat si hai la fuga!
Taticul:
Ajutor, mina mea dreapta si nasul sint niste chestii la fel ca mina stinga si urechea!
Corul (acompaniat de o uvertura):
La revedere, la revedere.
II � I
II - I
Sus vorbeste pinul
in jur vorbeste intunericul.
In pin patul vorbeste,
in pat sotul se odihneste.
La revedere, la revedere.
II � I
II - I
Odata am ajuns cumva
I � I intr-o casa foarte mare,
Iar pe geamul de sus privea
Prin ochelari un tinar mos.
La revedere, la revedere.
II � I
II - I
Portile s-au deschis larg
Si I � I a aparut.
Uvertura.
Ivan Ivanovici:
Tu insuti esti rupt,
scaunul ti-e rupt.
Vioara:
pa pa pi pa
pa pa pi pa
Petr Nicolaevici:
Ridica-te ca Berlinul
imbraca pelerina.
Vioara:
pa pa pi pa
pa pa pi pa
Petr Nicolaevici:
Opt minute
vor trece iute.
Vioara:
pa pa pi pa
pa pa pi pa
Petr Nicolaevici:
Nota vi s-a spus
treziti oastea sus,
un pluton sau o companie
Mitraliera sa-mi aduca mie.
Toba:
I - - I -
I - - I -
I - - I - - I - I
Petr Nicolaevici:
Petici zburau
saptamina dupa saptamina.
Sirena si toba:
via-a bum, bum
via-a-a bum
Petr Nicolaevici:
Semnul de fum al capitanului
n-a fost observat de logodnica lui infumurata.
Sirena si toba:
via, via, via, via.
Petr Nicolaevici:
Ajutati-ma, ajutati-ma acum
Am deasupra salata si apa.
Vioara:
pa pa pi pi
pa pa pi pi
Ivan Ivanovici:
Spuneti-mi, Petr Nicolaevici
Ati fost acolo, pe muntele acela?
Petr Nicolaevici:
Abia m-am intors de acolo,
acolo-i minunat. Cresc flori.
Copacii frunze au imbracat.
E si o casa de lemn,
in casa-i lumina,
iar la lumina calugarite se aduna,
tintarii bat noaptea-n fereastra,
sub acoperis uneori se ascunde
batrina papaluda si atunci
ciinele adulmeca aerul, latra ca un tembel
si doar calul-dracului ii raspunde intr-un fel.
Ivan Ivanovici:
Iar in aceasta casa
cu birne de lemn
si-n care lumina priveste
in aceasta casuta
cine locuieste?
Petr Nicolaevici:
Nimeni nu locuieste acolo
si usa e deschisa,
doar soarecii se baga in faina,
doar lampa lumineaza rozmarin
si toata ziulica sta intins pe soba un gindac.
Ivan Ivanovici:
Si cine aprinde lumina?
Petr Nicolaevici:
Nimeni, ea arde asa.
Ivan Ivanovici:
Nu-i posibil asa ceva!
Petr Nicolaevici:
Cuvinte prostesti si goale!
Exista o continua miscare,
suflarea elementelor usoare,
a pamintului rotire si fuga planetara,
schimbarea infinita a noptii cu ziua,
combinatiile surde ale naturii,
furia si puterea fiarelor din padure.
Si nici cucerirea umana a legilor
luminii si apei nimic nu-ti spune?
Ivan Ivanovici (aprinzind un chibrit):
Acum am inteles, am inteles, am inteles,
va multumesc, eu ma asez
si ca de obicei ma interesez
ce ora este? Va rog sa-mi spuneti.
Petr Nicolaevici:
E patru. Ah, e timpul sa mincam!
Ivan Ivanovici, sa mergem,
dar sa tineti minte ca noaptea viitoare
Elizaveta Bam va trebui sa moara.
Taticul (intrind):
Care Elizaveta Bam,
care mi-e mie fiica?
Pe ea doriti ca
in noaptea viitoare
s-o omoriti si-n pin
s-o spinzurati,
pe ea, atit de zvelta,
sa afle toate animalele din jur
si tara toata.
Eu insa va ordon �
si-n ciuda legilor
uitati de Elizaveta Bam.
Petr Nicolaevici:
Incearca doar sa-mi interzici,
te voi zdrobi intr-un minut,
apoi c-un mare, rosu cnut
eu iti voi rupe oasele,
te tai, se suflu
si te-arunc in vint.
Ivan Ivanovici:
El stie tot ce e pe-aici
el mi-este sef si mi-e prieten,
doar c-o miscare de aripa
el misca mari ,
doar dintr-o lovitura de topor
taie padurea, muntele taie �
rasuflare ca a lui
pe-aicea nu-i.
Taticul:
Hai, magule, sa ne luptam
cu pumnul eu, tu cu cuvintul
sa treaca un ceas si inc-un ceas
si inc-un ceas sa treaca.
Tu vei muri si eu
viata mi-o dau,
dar sa invinga fiica-mea
Elizaveta Bam.
LUPTA CELOR DOI VOINICI
Ivan Ivanovici:
Lupta celor doi voinici!
Textul - Immanuil Krasdaiteirik.
Muzica - Veliopag, pastor olandez.
Miscarea � un calator necunoscut.
Inceputul va fi anuntat de clopot!
Voci din diferite parti ale salii:
Lupta celor doi voinici!
Textul - Immanuil Krasdaiteirik!
Muzica - Veliopag, pastor olandez!
Miscarea � un calator necunoscut!
Inceputul va fi anuntat de clopot!
Lupta celor doi voinici!
s.a.m.d.
Clopotul:
Bum, bum, bum, bum, bum.
Petr Nicolaevici:
Kudibir, daramur
dindiri
slakatir pakaradagu
da ki ciri kiri kiri
zanudila habakula
he-e-el
hanciu ana kudi
stum ci na lakudi
para vi na liitena
he-e-el
ceapu aceapali
ceapatali mar
nebelocina
he-e-el
Ridica mina.
Taticul:
Las-sa zboare pin-la soare
papagalul inaripa t,
lasa sa moara o zi mare,
o zi de aur las-sa piara.
Las-sa treaca prin paduri
sunete de copite iuti,
sa sara de pe punti
lada inaurita.
Iar cavalerul la masa
sabia isi va-ncerca,
va bea paharul si apoi
cu patos va striga:
Am ridicat acest pahar
cu mare bucurie
si il inchin Elizavetei Bam
madama cu mult sarm.
Ale ei miini albe si fine
mi-au mingiiat armura,
sa traiesti mult si bine,
sa traiesti Elizaveta Bam.
Petr Nicolaevici:
E timpul sa incepem.
Atent va rog sa urmariti
oscilatiile sabiilor pripite
unde-si arunca virfurile fierbint i
si directia taisurilor ascutite.
Ivan Ivanovici:
Deci, numar atacurile din stinga!
Taticul:
Lovesc din dreapta, lovesc dintr-o parte,
salveze-se cine poate,
se vede deja bravada,
in jur creste livada.
Petr Nicolaevici:
Sa te uiti mai putin prin parti
si urmareste miscarea fatala
a fierului cu forta mortala.
Taticul:
Lauda fierului � carborundum!
el podurile intareste
si luminind electriceste
pe dusman il ucide!
Lauda fierului! Muzica luptei!
el pe razboinic il incinge iute,
pe tinar il destinde,
pe dusman il ucide!
Lauda luptei! Slava penelor!
Prin aer ele zboara
le intra lasilor in ochi
pe dusman il omoara!
O, slava penelor! Pietrelor � intelepciune.
Serios ele stau sub pin
de sub ele apa curge lin
spre dusmanul fara suspin.
Petr Nicolaevici:
Am cazut la pamint invins
adio, Elizaveta Bam,
du-te la casuta mea de pe munte
si-ntinde-te pe divan.
Si vor fugi pe tine-atunci,
pe umeri si pe miini
soarecii surzi si batrini
si singuraticul gindac.
Auzi, clopotul bate, bate-n pereti.
Pe acoperis e bum si bam.
Sa ma scuzi si sa ma ierti,
Elizaveta Bam.
Ivan Ivanovici:
Lupta celor doi voinici
s-a terminat!
* * *
Elizaveta Bam (intrind):
Ah, tati, esti aici, ce bucurie,
am fost pina la magazie
si dulciuri bune-am cumparat
c-am vrut s-avem la ceai un tort.
Taticul (descheindu-se la guler):
Ah, ce-am mai obosit.
Elizaveta Bam:
Dar ce-ai facut?
Taticul:
A, niste lemne am taiat
si-am ostenit.
Elizaveta Bam:
Ivan Ivanovici, duceti-va la semiberarie
si aduceti-ne mazare si o sticla de bere.
Ivan Ivanovici:
Aha, mazare si-o semisticla de bere,
sa ma duc la berarie si de acolo aici.
Elizaveta Bam:
Nu o semisticla, ci o sticla de bere,
si nu la berarie, ci in mazare sa te duci!
Ivan Ivanovici:
Voi ascunde paltonul in semiberarie
si voi pune semimazarea pe cap.
Elizaveta Bam:
Ah, nu, nu trebuie, va rog sa va grabiti,
ca tatal meu prea a obosit sa taie lemne.
Taticul:
Oh, femeile au prea putine idei,
ele in loc de idei au un mare vid.
Mami (intrind):
Tovarasi! Pa fiul meu aceasta nemernica l-a terminat.
Capete:
Care? Care?
Mami:
Iata asta, cu buzele iac-asa!
Elizaveta Bam:
Mama, mama, ce tot vorbesti?
Mami:
Doar din cauza ta viata asta s-a terminat la egalitate.
Elizaveta Bam:
Dar spune odata despre ce vorbesti.
Mami (cu fata de piatra):
Iiih! Iiih! Iiih!
Elizaveta Bam:
A innebunit!
Mami:
Sint caracatita!
Elizaveta Bam:
Ei vor veni imediat, ce am facut!
Mami:
3 ? 27 = 81.
Elizaveta Bam:
Ei vor intra neaparat, ca sa ma prinda si sa ma stearga de pe fata pamintului. Ce-am facut! Sa fug. Trebuie sa fug. Dar unde sa fug? Usa asta duce la scara, iar in scara ma voi intilni cu ei. Pe fereastra? (se uita pe fereastra). O-o-o-o-h. N-am cum sa sar de aici. E prea inalt! Dar ce sa fac? Hm, se aud pasi! Ei sint. Sa incui usa si sa nu le deschid. Lasa-i sa bata cit vor.
Batai in usa, apoi se aude o voce:
Elizaveta Bam, in numele legii, va ordon sa deschideti usa!
Tacere.
Prima voce:
Va ordon sa deschideti usa!
Tacere.
A doua voce (incet):
Sa spargem usa.
Prima voce:
Elizaveta Bam, deschideti, altfel vom sparge usa!
Elizaveta Bam:
Ce vreti sa-mi faceti?
Prima voce:
Veti fi supusa unei pedepse mari!
Elizaveta Bam:
Pentru ce? De ce nu vreti sa-mi spuneti ce-am facut?
Prima voce:
Sinteti invinuita ca l-ati omorit pe Petr Nicolaevici Krupernak.
A doua voce:
Si pentru asta veti raspunde.
Elizaveta Bam:
Dar eu n-am omori pe nimeni!
Prima voce:
Asta va hotari judecata.
Elizaveta Bam:
Sint la dispozitia dumneavoastra.
Petr Nicolaevici:
In numele legii sinteti arestata.
Ivan Ivanovici (aprinzind un chibrit):
Urmati-ne.
Elizaveta Bam (striga):
Legati-ma! Tiriti-ma de par! Injurati-ma, faceti-ma albie de porci! Eu n-am omorit pe nimeni! Nu pot sa omor pe nimeni!
Petr Nicolaevici:
Elizaveta Bam, liniste!
Ivan Ivanovici:
Uitati-va in departare in fata dumneavoastra.
Elizaveta Bam:
Iar in casa de pe munte lumina e deja aprinsa. Soriceii dau din mustati, dau din mustati. Iar pe soba gindac gindacovici sta cu o camasa cu guler roscat si cu toporul in miini.
Petr Nicolaevici:
Elizaveta Bam. Intinzind miinile si inabusind privirea fixa, miscati-va dupa mine, pastrind echilibrul articulatiilor si solemnitatea ligamentelor. Dupa mine.
Pleaca incet.
Cortina.
(12-24 decembrie 1927)
(traducere din limba rusa de Mihail Vakulovski, piesa din volumul �Tiuk�, in curs de aparitie la editura �Eikon�, Cluj)