 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Eugen Ionescu: |
|
|
|
|
|
Concep literatura ca pe o simpla ocupatie sociala si pe literatori ca o simpla breasla, cum sunt: cizmaria, legatoria de carti, avocatura, politica, timplaria etc., etc. |
|
|
|
Nici o alta breasla nu este fudula ca breasla poetilor - si prezumtioasa. Cizmarul nu pretinde ca face act metafizic, cirpind un papuc. Dar literatorul, cirpind rima, a pretins-o totdeauna. |
|
|
|
|
|
Intr-adevar literatorul are unele aparente superioritati fata de cizmar, avocat, bancher sau timplar. El utilizeaza un anumit material verbal, de oarecare sugestivitate (viata, moarte, suferinta, dragoste s.a.), care, predispunind la confuzie, ii imprumuta oarecare onorabilitate si signifianta. De fapt, notiunile acestea sunt numai omonimele notiunilor viata, moarte, suferinta, dragoste din realitate. Pentru ca, sa fim sinceri, suferinta este, in literatura, o simpla tema profesionala, joc. |
|
|
|
(CONTRA LITERATURII) |
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
Eugen
Ionescu
in armata |
|
|
|
Eugen Ionescu isi face serviciul militar. Aflind ca i-a aparut o carte (este vorba de "Nu"), plutonierul major il felicita si da ordin sergentului sa-l invoiasca 24 de ore. Sergentul care auzise ceva apropo de o carte si care nu intelegea precis despre ce era vorba, il ia pe Eugen de o parte si incepe urmatorul dialog:
- Ma! Da ce-i cu cartea aia? Esti tipograf?
- Nu. Am scris o carte, adica am scris ce e inauntrul cartii.
- Aha! Da, da, da... ce scrii pe acolo?
Eugen, foarte serios:
- Fac o critica a criticii.
- Ha! ha! ha!
- Scriu despre sensul tragic al existentei.
- Ha! ha! ha! ha!
Sergentul ridea de se prapadea. Dupa un timp - calmindu-se si lamurindu-se - el il batu amicalmente pe umeri pe Eugen si cu tonul omului pe deplin edificat i se adresa:
- Ma, dar timpit esti, ma!
(Viata romaneasca nr. 3-4/1995, fragment preluat de Arsavir Acterian din jurnalul surorii sale Jeni Acterian (1931-1935) |
|