Tot ce e in mine se agita: pasiuni, pulsiuni si impulsiuni. Lucrurile acestea nu sint Eu. Ele sint in mine. Eu nu sint ceea ce este agitat. Eu sint ceea ce agita. Sint, de asemenea, cel care se lasa agitat. Dar sint agitat in felul meu, care nu este asemanator cu al altuia. Fiecare se lasa agitat altfel.
(PREZENT TRECUT, TRECUT PREZENT)
EUGEN IONESCU N-A EXISTAT
Ad � Adolescentul
Se � Servitorul
Po � Portarul
Gro � Groparul
Eu. Io � Ionescu
Scena 1
O gradina in care sint foarte multi copaci verzi. In spatele copacilor, o casa. Este ora 12 ziua.
Ad: Am venit sa-l vad pe domnul Ionescu.
Se: Ce ati spus?
Ad: Vreau sa-l vad pe domnul Ionescu.
Se: Ati spus ceva?
Ad: Da.
Se: Ce?
Ad: Am venit sa-l vad pe domnul Eugen Ionescu
Se: Chiar asta voiam sa va intreb si eu.
Ad: Ce?
Se: Se cauta un strain intr-o gradina straina, intr-un spatiu care e o proprietate particulara si care nu e proprietatea lui.
Ad: Parca v-am spus, doamna.
Se: A, bine.
Ad: Cum adica?
Se: E bine. E cald. E lumina in gradina. Frunzele sint atit de verzi. Vedeti aceasta?
Ad: Da, vad. Dar pe mine ma intereseaza altceva.
Se: Ce? Pe dumneavoastra va intereseaza ceva anume?
Ad: Da.
Se: Lucrul asta e foarte dubios. Ma gindesc chiar sa chem politia.
Ad: Nu-i nevoie.
Se: Poate sinteti un hot si va gindeati sa�
Ad: Nu ma gindeam eu la nimic.
Se: Sau, poate, sinteti un criminal?
Ad: Nu, nu sint criminal.
Se: Si atunci ce cautati la ora asta aici?
Ad: Am venit sa-l vad pe domnul academician Eugen Ionescu. Ati putea sa ma ajutati sa-l vad pe domnul Ionescu?
Se: Bineinteles.
Ad: Va rog. Va rog foarte mult: ajutati-ma sa-l vad! Va implor!
Se: Bine.
Ad: Lucrul asta e atit de important pentru mine.
Se: Va inteleg.
Ad: Ma gindesc sa ma sinucid.
Se: Doamne fereste!
Ad: Si de ce nu-l anuntati? Si de ce nu-l anuntati ca vrea sa-l vada cineva care s-a hotarit sa se sinucida?
Se: Eu nu am nimic impotriva ca sa-l anunt.
Ad: Si de ce nu-l anuntati ca cineva inainte de a muri a venit sa-l vada?
Se: Domnul Ionescu maninca.
Ad: Am sa-l astept.
Se: Asteptati, daca asta e doleanta dumneavoastra.
Ad: Da, asta e. Inainte sa ma sinucid este singurul om pe care vreau sa-l vad. Pot sa-l astept aici?
Se: Da, desigur.
Ad: Ma refer la aceasta banca.
Se: Desigur.
Ad: Ma scuzati, mai am o jumatate de ora pina cind m-am hotarit sa ma sinucid, va rog, anuntati-l ca-l astept. Anuntati-l ca-l asteapta cineva care peste o jumatate de ora nu o sa mai fie in viata. Ca-l asteapta un om care peste o jumatate de ora nu o sa mai vada acesti copaci verzi invaluiti de razele soarelui.
Se: Dar domnul Ionescu inca nu a terminat sa manince.
Ad: I-ati insa despre mine?
Se: Despre dumneavoastra?
Ad: Da, despre mine.
Se: Dar cine sinteti dumneavoastra la o adica incit sa-i spun despre dumneavoastra domnului Ionescu in timp ce domnia sa maninca.
Ad: Parca v-am spus cine sint.
Se: Ah da, mi-ati spus. Am uitat.
Ad: Spuneti-i, va rog, ca un om care va muri peste 25 de minute vrea sa-l vada neaparat.
Se: Nu pot sa-i spun.
Ad: De ce?
Se: Atunci cind domnul Ionescu maninca somon nu-i place sa fie deranjat de nimeni.
Ad: Atunci am sa-l mai astept un pic.
Se: Asteptati-l.
Ad: Domnul Ionescu obisnuieste sa manince intre orele 9 si 12?
Se: Da
Ad: Dar deja e trecut de 12?
Se: Aveti drepate
Ad: Imi place foarte tare faptul ca ati recunoscut ca am dreptate.
Se: Vreau insa sa va spun ca astazi domnul Ionescu a inceput sa manince de la ora 8 dimineata.
Ad: Fantastic. Fantastic!
Se: Ce anume?
Ad: De la ora opt dimineata eu il astept.
Se: Si ce-i cu asta?
Ad: Domnul Ionesco maninca fara intrerupere?
Se: Da.
Ad: Domnul Ionesco maninca fara intrerupere de patru ore?
Se: Da. Dar de ce sa va mirati asa? Nu vad nimic iesit din comun in asta.
Ad: Mai am doar un sfert de ora si nu am sa mai vad cerul asta albastru.
Se: Si va pare rau?
Ad: Nu. Imi pare rau numai de un singur lucru.
Se: De care?
Ad: Ca inainte de a muri nu am sa-l vad pe domnul Ionescu. Un om atit de celebru. Pentru care am batut atita drum venind dintr-un alt colt de Europa. Imi pare atit de rau ca inainte de a muri nu am sa-l vad pe un scriitor atit de celebru.
Se: Domnul Ionescu acum a trecut la salata de rosii. Imi pare rau, domnule, pentru dumneata. Imi pare foarte rau.
Ad: Farfuria e mare?
Se: E foarte mare, domnule.
Ad: Grozav, doamna, grozav. Nu stiu ce sa ma fac. Simt ca voi pica intr-o depresie.
Se: Tineti-va tare. De obicei, domnul Ionescu dupa salata de rosii nu mai maninca nimic decit�
Ad: Decit ce?
Se: O salata de fructe.
Ad: Sint un om pierdut. Am palpitatii si imi transpira palmele. Oare chiar nu voi avea sansa de-al vedea pe domnul Ionescu inainte de a ma sinucide? Oare chiar nu o voi avea? Doamna, duceti-va, va rog, si spuneti-i ca-l asteapta cineva care se va sinucide peste un sfert de ora. Pentru ca, doamna, sub acest cer albastru, savurind aceasta dupa-amiaza calduroasa, mai am de trait 15 minute. Numai 15 minute, doamna. Nu uitati asta.
Se: Ma duc.
Ad: Ei, acum ma poate primi?
Se: Nu. Pentru ca domnul Ionescu si-a mai luat o farfurie cu icre rosii. Domnul Ionescu inca nu va poate primi pentru ca a inceput sa manince cu lingura icrele rosii.
Ad: Dumnezeule, dar mai am numai 10 minute si voi muri. Numai zece minute, Dumnezeule.
Se: Domnul Ionescu inca nu a terminat sa manince. Imi pare rau, domnule, pentru dumneavoastra dar nu va pot ajuta cu nimic.
Scena 2
Ionescu sta la o masa si maninca. Servitoarea sta in fata sa si il priveste.
Io: Vreau sa-mi mai aduceti somon in ou.
Se: Somon in ou nu mai e. Somonul in ou s-a terminat
Io: Salam, dati-mi salam!
Se: Nu mai e salam. Salamul l-ati mincat acum citeva minute.
Io: Rosii, dati-mi rosii!
Se: Nici rosii nu mai sint.
Io: Si nu mai e nimic de mincare?
Se: Nimic.
Io: Nu se poate una ca asta. Nu se poate. E inadmisibil!
Se: La ce anume va referiti?
Io: Vreau salata de rosii.
Se: Dar nu mai e.
Io: De ce?
Se: Fiindca ati mincat-o acum citeva minute.
Io: Este inadmisibil asta. E inadmisibil.
Se: Sint si eu de aceeasi parere. Va impartasesc in intregime parerea dumneavoastra.
Io: Foarte bine.
Se: Este groaznic sa nu mai existe rosii in casa. E de-a dreptul infiorator. Ti se ridica parul maciuca in cap cind te gindesti la asta.
Io: Cascaval mai e?
Se: Nu e.
Io: Trimiteti-l pe cineva dupa cascaval.
Se: Cascaval nu se mai gaseste nicaieri in oras.
Io: Dumnezeule, cum se poate una ca asta?
Se: Linistiti-va.
Io: Nu pot sa ma linistesc cind vad cita nedreptate e in lume.
Se: Poate vreti un ceai?
Io: Da, vreau.
Se: Cu lamiie sau fara limiie? Iata care-i intrebarea.
Io: Cu lamiie, bineinteles.
Se: Sau, poate, ati vrea sa dormiti un pic?
Io: Nu vreau sa dorm. Vreau rosii.
Se: Bine, domnule.
Io: Vreau somon in ou!
Se: Bine, domnule!
Io: Vreau salata de fructe!
Se: Bine, domnule!
Io: Vreau inghetata prajita!
Se: Bine, domnule.
Io: Vreau niste oua prajite.
Se: Iata a venit omul cu cascaval.
Io: Minunat.
Se: Iata somonul in ou.
Io: Fantastic.
Se: Iata salata de fructe.
Io: Grozav.
Se: Iata inghetata prajita.
Iata ouale prajite.
Iata ficatul de pasare.
Pofta buna, domnule Ionescu!
Pofta buna, domnule Ionescu.
Scena 3
Se aud batai in usa.
Ad: Doamna, sint din nou eu.
Se: Dumneavoastra?
Ad: Da, eu.
Se: Sinteti viu?
Ad: Da. Sint viu. Dar de ce va mirati?
Se: Pentru ca spuneati ca la 5 si jumatate o sa va sinucideti.
Ad: Fleacuri. M-am razgindit. De foarte multe ori mi se intimpla sa ma razgindesc. Vreau, de exemplu, sa beau o cafea. Mi-o prepar si dupa aia ma razgindesc si nu o mai beau. Intelegeti?
Se: Da. Cred ca da. Dar acum ce vreti?
Ad: Doamna, acum vreau sa-l vad pe domnul Ionescu. Am auzit atitea despre el si vreau neaparat sa-l vad. In orasul in care locuiesc toti vorbesc despre el. Locuiesc intr-un oras gri unde sint multe cosuri de fabrica. Uneori pur si simplu nu poti vedea cerul.
Se: Nu-l poti vedea?
Ad: Din cauza fumului care se aduna deasupra orasului. As putea sa-l vad pe domnul Ionescu?
Se: Nu. Pentru ca domnul Ionescu maninca.
Ad: Dar e ora 7 seara?
Se: Domnul Ionescu maninca tot timpul.
Ad: Tot timpul?
Se: Da, tot timpul.
Ad: Fantastic.
Se: De ce va mirati asa?
Ad: In Iugoslavia e razboi. Mor oamenii. In fiecare zi mor zeci de oameni. Si domnul Ionescu poate sa stea linistit si sa manince?
Se: Nu va inteleg prea bine.
Ad: Am vrut sa zic, domnul Ionescu a mincat tot timul asta?
Se: Da, a mincat.
Ad: Eu am venit sa vorbesc cu domnul Ionescu despre razboiul care are loc in Iugoslavia.
Se: Nu pot sa-l deranjez atunci cind maninca.
Ad: Dar eu vreau sa vorbesc cu el despre ceea ce se intimpla in Iugoslavia.
Se: Acum nu-l pot deranja.
Ad: Atunci am sa-l astept.
Se: Asteptati-l!
Ad: Pot sa-l astept stind pe banca asta?
Se: Puteti, fara doar si poate.
Ad: Doamne, daca ar sti prietenii mei ca eu il astept pe domnul Ionescu. Toti m-ar invidia.
Se: Insa va trebui sa-l asteptati mult si bine.
Ad: Nu-i nimic.
Se: Treaba dumneavoastra.
Ad: Eu nu ma grabesc nicaieri.
Se: Dar despre ce ati fi vrut sa vorbiti cu domnul Ionescu?
Ad: Despre razboiul din Iugoslavia.
Se: Dar de ce anume despre razboiul din Iugoslavia?
Ad: Nu va pot spune pentru ca nu o sa intelegeti.
Se: Cum doriti.
Ad: Poate va duceti sa vedeti daca acum e liber?
Se: Nu e liber. V-am mai spus asta o data. Domnul Ionescu maninca
Ad: V-ati suparat?
Se: Da, m-am suparat.
Ad: De ce?
Se: Pentru ca nu-mi place sa ma repet.
Ad: Ma scuzati, doamna. Cum ar fi spus domnul Cehov, ma scuzati, doamna.
Se: Bine. Va iert.
Ad: Am batut atita drum ca sa-l vad. Ce rau imi pare ca nu pot sta de vorba cu domnul Ionescu despre razboiul din Iugoslavia.
Se: Va compatimesc, domnule.
Ad: Va multumesc, doamna. Asa cum ar fi zis Sartre, va multumesc, doamna.
Se: Dar nu va pot ajuta cu nimic.
Ad: Voiam sa mai vorbesc cu domnul Ionescu despre teatru. Despre literatura.
Se: Despre teatru?
Ad: Da, despre teatru.
Se: Despre literatura?
Ad: Da, despre literatura.
Se: Si despre razboiul din Iugoslavia?
Ad: Da, si despre razboiul din Iugoslavia.
Se: Ciudat.
Ad: Sinteti contrariata?
Se: Da, sint. Ziceati ca vreti sa vorbiti despre teatru.
Ad: Da, despre teatru.
Se: Pina acum, nu am auzit un asemenea cuvint. Teatru. E un cuvint interesant. Suna melodios.
Ad: Da, e un cuvint foarte melodios.
Se: Habar nu am avut ca exista un asemenea cuvint.
Ad: Exista, doamna.
Se: Si ce-i aia teatrul?
Ad: Nu stiu cum sa va spun, doamna�
Se: Domnul Ionescu nu a pronuntat niciodata acest cuvint.
Ad: Curios.
Se: Eu cred ca dumneavoastra ma mintiti. Un asemenea cuvint nu exista. Teatrul nu exista, domnule!
Ad: Ciudat.
Se: Si mie mi se pare ca e ciudat.
Ad: Ce anume?
Se: Ca vorbiti despre un lucru care nu exista.
Ad: Nu exista?
Se: Insusi domnul Ionescu mi-a spus ca teatrul a murit.
Ad: V-a spus dumneavoastra asa ceva?
Se: Da, mi-a spus.
Ad: Si ce v-a mai spus despre asta?
Se: Mi-a spus ca teatrul a fost inmormintat zilele acestea la cimitirul Eroilor.
Ad: Dar literatura mai e in viata?
Se: Nu.
Ad: Nici macar romanul?
Se: Nu, nici macar romanul.
Ad: Da poezia? Poezia mai este?
Se: Nici poezia nu mai este.
Ad: Cum asa?
Se: Pur si simplu nu mai este.
Ad: Cum asa? Cum asa?
Se: Eu sint femeie sincera si tot timpul zic adevarul. Nu-mi place sa mint.
Ad: Va inteleg.
Se: Chiar domnul Ionescu mi-a spus asta. Mi-a spus la micul-dejun.
Ad: Fantastic. Si eu care credeam ca literatura exista, ca poezia mai este inca in viata. Dumnezeule, cit de tare m-am inselat!
Se: Linistiti-va. Nu plingeti. Ce dracu, sinteti doar barbat. Iar un barbat nu trebuie sa plinga niciodata.
Ad: Si dumneavoastra tot asa credeti?
Se: Tot asa cred.
Ad: Si chiar nu mai exista nici o speranta pentru literatura?
Se: Nu mai exista. Nu mai exista nici o speranta. Dar, va rog, nu plingeti. Fiti tare! Eu am sa lipsesc un pic pentru ca ma cheama domnul Ionescu. Da, domnule Ionescu, vin. Vin. Vreti sa va invelesc picioarele cu acest pled?
Io: Da, cu acest pled.
Se: Dar poate ca astalalt pled?
Io: Da, cu astalalt pled.
Se: Domnule Ionescu, hotariti-va.
Io: La ce va referiti?
Se: Cu care pled sa va invelesc picioarele? Cu cel verde sau cu cel albastru, cu cel gros sau cu cel subtire?
Io: Aceasta e o intrebare foarte grea si nu o pot rezolva chiar imediat. Dati-mi timp pentru reflectie.
Se: Sigur ca nu e o intrebare usoara.
Io: M-am hotarit.
Se: Va ascult.
Io: Inveliti-mi picioarele cu ambele pleduri.
Ad: Dumnezeule, ce-i de facut? Ce-i de facut? Teatrul, literatura, poezia nu mai sint. Ce-i de facut? Dumnezeule?
Se: Nu va mai framintati atita degetele.
Ad: Dar ce-i de facut?
Se: Nimic.
Ad: Chiar nimic?
Se: Da, nimic.
Ad: Si dumneavoastra puteti sa stati linistita stiind asta?
Se: Da, pot sa stau.
Ad: Oare chiar literatura sa nu mai aiba nici o speranta? Nu pot sa-mi stapinesc siroaiele de lacrimi.
Se: Dar ar trebui sa vi le stapiniti. Pentru ca nu mai are nici o speranta. Despre aceasta stie toata lumea si vad ca nimeni nu dispera. Absolut nimeni.
Ad: Chiar credeti asta?
Se: Da, cred.
Po: Eu va pot confirma linistit asta.
Ad: Ce?
Po: Literatura a murit.
Gr: Eu chiar stiu unde-i este mormintul. Zeci de oameni vin si depun flori la mormintul ei.
Ad: Dumnezeule. Nu-mi vine sa cred ca-i asa. Nu-mi vine sa cred.
Se: Va spunem noi ca-i asa.
Po: Va asiguram ca asta-i adevarul.
Ad: Ar trebui sa intreprindem ceva. Ar trebui sa facem ceva.
Se: Daca va gindeati ca medicii ar putea face ceva in acest sens, va inselati amarnic.
Ad: Nici nu ma gindisem la ei.
Se: Sint niste sarlatani. Va spun eu.
Po: Toti medicii sint niste sarlatani ordinari.
Se: Sau, poate, credeti ca sint mai de treaba chirurgii?
Po: Sint niste puslamale.
Se: Sint niste sarlatani, domnule!
Po: Niste afurisiti.
Se: Niste secaturi.
Po: Niste bestii.
Ad: Eu nu ma gindeam la ei.
Se: La cine va gindeati?
Po: Chiar la cine va gindeati?
Gr: Da, la cine?
Se: Va gindeati cumva la ingineri?
Po: Sau la biologi?
Se: Oamenii de stiinta sint cu totii niste ratati.
Ad: Pe bune?
Se: Fara doar si poate.
Ad: Dar fizicienii? Dar chimistii?
Se: Cu totii sint niste oameni de doi bani.
Ad: Dar oamenii de la tara? Dar oamenii care calatoresc cu metroul? Dar oamenii care merg pe jos prin ploaie? Dar oamenii care nu au umbrele?
Se: Sint cu totii pierduti.
Ad: Si orbii? Orbii care bocanesc cu cirjele in asfalt?
Se: Domnule, va rog, fiti un om serios.
Ad: Dar soferii de taxi? Soferii de taxi sint si ei niste oameni pierduti?
Se: Bineinteles.
Po: Despre ei nici macar nu merita sa deschizi gura.
Ad: Ce spuneti, domnule?
Po: Totul este definitiv pierdut, domnule. Absolut totul.
Ad: Ei bine, oamenii astia care trec strada sint niste oameni in carne si oase.
Se: Astia?
Ad: Da, astia.
Po: Va inselati.
Ad: Dar ii vad? Le aud chiar si respiratia!
Po: Va inselati.
Se: Astia sint niste simple marionete.
Po: Sint niste caricaturi, domnule.
Se: Va spun cu mina pe inima. Da, domnule Ionescu, vin indata. S-a intimplat ceva? Vreti sa va asezati in fotoliu? Si nu stiti in care? Da, aveti dreptate, toate fotoliile sint la fel. Este foarte greu sa faceti o alegere. Atunci mai bine asezati-va pe divan.
Ad: Dumnezeule, imi vine sa pling. Imi vine sa-mi rup parul din cap.
Se: Va rog, fiti tare. Caci sinteti barbat, ce mama dracului. A, domnule Ionescu, vreti sa vin din nou. Bine. Ce doriti, domnule Ionescu? Vreti sa cititi ziarul de seara? Dar l-ati mai citit o data, domnule Ionescu? Cum doriti, cititi-l. Il cititi deja de o luna.
Po: Calmati-va, domnule!
Ad: Nu pot sa ma calmez.
Po: Luati-va in miini, domnule.
Ad: Nu pot sa ma iau in miini
Se: Linistiti-va, domnule!
Ad: Si chiar nu mai exista nici un fel de viitor? Nu mai exista nici unul?
Se: Nu, domnule.
Po: Categoric, nu.
Ad: Dumnezeule, dumnezeule, sintem pierduti.
Se: Va rog, nu plingeti.
Ad: Dar poate macar literatura sau teatrul sa aiba un viitor?
Po: Nu au, domnule, parca v-am spus asta o data.
Se: Nu au. Nimeni nu are nici un fel de viitor.
Ad: Si atunci ce-i de facut? Ce-i de facut?
Se: Nimic.
Po: Si nu mai plingeti atita.
Ad: Gata, gata nu mai pling.
Se: Domnule Ionescu, vreti sa priviti stirile la televizor? Bine, domnule Ionescu, priviti-le.
Ad: Ceva totusi nu inteleg.
Se: Ce nu intelegeti?
Ad: Orasul acesta exista. Strada din fata exista. Lumea exista. Asta nu inteleg eu. Cerule, asta nu inteleg eu.
Po: Vi se pare.
Ad: Cum asa?
Po: Va spun ca vi se pare.
Ad: Dar casa din fata mea o vad. Oamenii care intra in ea sint niste oameni in carne si oase. Sint imbracati in fisuri
Po: Va inselati.
Ad: Nu va inteleg.
Se: Stati ca va explic eu cum stau lucrurile.
Po: Poate mai bine ar fi eu sa-i explic.
Se: Nu, am sa-i explic eu.
Ad: Nu va mai certati atita si spuneti-mi despre ce-i vorba.
Po: Aveti un pic de rabdare.
Se: Casa pe care o vedeti in fata dumneavoastra nu e.
Po: Pur si simplu nu e.
Ad: Dar eu o vad.
Se: Va inselati.
Ad: Eu?
Se: Da, dumneavoastra.
Ad: Dar strada pe care se afla aceasta casa exista?
Se: Nu exista, asa cum ar spune Teo Chiriac.
Po: Bineinteles ca nici strada asta nu e.
Ad: Cum asa nu e cind noi ne aflam chiar pe ea?
Po: Pur si simplu nu e.
Se: Strada asta e o forma a vidului.
Po: Esenta ei este vidul
Se: Toate casele din jur sint fatete ale vidului.
Ad: Ar trebui sa protestam impotriva acestui lucru. Ar trebui sa ne revoltam.
Po: Nu se poate face nimic, domnule.
Ad: Tinerii astia care vopsesc peretii, care lustruiesc ferestrele. Ei vor sa schimbe ceva.
Se: Absolut nimic. Domnule Ionescu, m-ati chemat? Vreti sa va pieptan? Sa va aranjez mustata?
Ad: Trebuie sa facem ceva impotriva acestei nedreptati. Ei vor sa schimbe ceva.
Se: Sigur ca ar trebui sa facem ceva. Degeaba vor.
Ad: De ce?
Se: Ii vedeti pe batrinii cei doi care stau ramoliti si se uita la soare?
Ad: Da.
Se: Asa vor fi si ei degraba.
Ad: Inseamna ca nimic nu se poate schimba?
Se: Da, nimic.
Ad: Atunci ar trebui sa ne revoltam fata de aceasta.
Po: Da, ar trebui.
Ad: Ma bucur ca sinteti de acord cu mine, ca ma sustineti.
Se: Da, sintem de acord cu dumneavoastra. Dar vrem sa va spunem ca nimic nu se poate face.
Po: Absolut nimic.
Se: Pentru ca�
Po: O sa va spunem un lucru si mai ingrozitor.
Se: Luati un pic de valeriana.
Po: Inghititi-o!
Se: Tineti-va tare!
Po: O sa va spunem un lucru terifiant.
Se: Nici macar noi nu sintem.
Ad: Incredibil.
Po: Da, nu sintem
Ad: Dumneavoastra cu care vorbesc si care tineti matura in mina nu sinteti?
Po: Nu, nu sint.
Ad: Dar matura este?
Po: Nu e nici ea.
Se: Nimeni dintre noi, domnule, nu exista, cum ar spune Nichita Stanescu.
Po: Da, nu sintem.
Ad: Dar aceasta discutie pe care o purtam exista?
Se: Nu, nu exista, vorba lui Marin Sorescu.
Po: Nu, nu e nici ea.
Ad: Dar dumneavoastra chiar nu sinteti?
Se: Nu sintem.
Po: Puteti sa ma pipaiti daca nu ma credeti.
Ad: Eu nu vreau sa va pipai.
Se: Si pe mine ma puteti pipai.
Ad: Eu nu vreau sa pipai pe nimeni
Se: Daca o sa ma pipaiti o sa va convingeti ca nu sint, cum nu sinteti nici dumneavoastra.
Ad: In cazul asta, chiar nimic nu se mai poate face.
Po: Aveti perfecta dreptate.
Ad: Dar domnul Ionescu exista?
Se: Nici domnul Ionescu nu exista.
Ad: El este insa singurul om din lumea asta care ar putea exista.
Se: Insa nu e.
Ad: Vreti sa spuneti ca nu a fost niciodata?
Se: Da, exact, niciodata.
Ad: Acum inteleg de ce mi-ati spus ca domnul Ionescu nu ma poate primi.
Se: De ce?
Ad: Pentru ca nu e si pentru ca niciodata nu a fost. Cum ar fi putut sa ma primeasca un om care nu a fost niciodata?
Se: Aveti perfecta dreptate.
Ad: Acum am inteles totul. Absolut totul. Atunci la revedere, domnule. Atunci la revedere, doamna.
Scena 5
Eugen Ionescu stind in fotoliu.
Eu. Io.: Somon, salam, brinzeturi. Vreau sa maninc. Mi s-a facut foame. Vreau sa maninc. Dati-mi ziarul de aseara. Vreau sa-l mai citesc o data. Aduceti-ma in fata televizorului. Vreau sa privesc televizorul.
Servitoarea: Dar televizorul e defectat.
Eu.Io.: Oricum, asezati-ma in fata televizorului. Vreau sa ma uit la el.