 |
INTRO Evenimentul sau trista intimplare despre care am sa va relatez in cele ce urmeaza avea sa se treaca neobservat si sa se uite, inclusiv de catre partile implicate direct in ea, daca peste citeva luni si apoi peste aproape un an dupa consumarea acestuia, contabila Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM) si, respectiv, secretara presedintelui Mihai Cimpoi nu aveau sa solicite de la poetul Alexandru Buruiana buletinul de identitate. Uniunea Scriitorilor din Moldova e o institutie culturala. Dupa cum v-ati si dat seama. Din ea fac parte circa 20 la suta scriitori plus batrini pensionari care poate au si scris la viata lor cite o carte sau doua, plus prieteni de-ai aluia sau de-al celuilalt (care se numesc �oameni de buna credinta�), plus actori, tineri neinspirati si alte accesorii. Totusi, Uniunea Scriitorilor din Moldova e uniunea de drept a scriitorilor din Moldova � acesta e un adevar incontestabil. Celelalte petale mai mult sau mai putin rosii care apar pe firmamentul vietii scriitoricesti de la Chisinau s-au dovedit a fi deocamdata doar niste intentii infirme si banale ale unor pseudocreatori ingimfati si orbi. Mila sa ne fie de ei, va zic eu, mila sa ne fie de ei, pentru ca nu realizeaza nici un progres, ci pica cu gesturi fanatice il aceeasi baltoaca murdara de unde s-au itit initial... Dar nu e treaba noastra sa discutam despre acestia, deoarece ei nu merita nici atentia unei javre paduchioase din cel mai dezastruos carteir al Bucurestilor. Sa vedem ce se intimpla la uniunea de drept. Orice uniune de creatie sau institutie culturala din tara noastra e in primul rind, cersetoare - un lucru evident, deloc umilitor. De altfel, nici n-ar mai avea de ce sa existe. Lipsa de sponsori si abuz de rahaturi, prigoana din partea guvernantilor, incercari de intimidare si alte matrapazlicuri, licuri si icuri. Acestea insa nu-s decit consecintele implicarii scriitorilor din RM in chestiunile politice care, de facto, ar trebui sa fie absolut straine unui creator. Intr-o perioada de trista faima a literaturii noastre, scriitorii care participau mai des la mitinguri si alte actiuni de protest erau considerati drept niste condeieri de elita, daca nu chiar geniali. Realitatea insa ne demonstreaza ca genialitatea respectivilor s-a imputit odata cu ofilirea revoltei gloatei. LOCUL SCRIITORULUI NU E IN POLITICA. Impresiile de moment sint subrede, de cele mai multe ori amagitoare. Mai mult, nu e neaparat ca un scriitor sa fie inteligent, el poate fi agresiv ca Serghei Esenin, demonic ca Charles Baudelaire, narcoman ca Georg Trakl, betiv ca Jack London, certat cu moravurile ca Marchizul de Sade, pohuist ca Eugen Cioclea sau vagabond ca Panait Istrati. Iar costumul, camasa alba si papionul sunt niste jalnice masti ale prostituatelor din lumea de afaceri sau cea politica. Obisnuintele expuse mai sus ne timpesc pe toti. De la cap la picioare, de la creator la consumator si ele scuipa clabuci verzi pe fetele obosite ale cititorilor de carte. Mintea isi pierde limpezimea si nu mai e in stare sa produca decit texte ce ne repugna, frunza verde si-un chistoc, tata meu e dobitoc. In asemenea mod ne metamorfozam din scriitori, care poate au avut macar un negru sub unghie posibilitate de a creste, intr-o gasca de libelule cu aripile pe jumatate frinte, care-l enerveaza pina la isterie, cu zgomotul zborului lor disonant, chiar si pe un copil de tita. Iar noi ii suparam pe cumparatorii de carte si lectori cu scrisul nostru disonant. Bzzzz... Brrrrrrrr... Bzzzzzzzzz... Brrrrrrrr... Bzzzzzzz... Brrrrrrr... Bzzzzzzz... Brrrrrrrr... Bzzzzzz... Brrrr... Bzzzzzzzzz... Brrrrrrrr... Bz... Brrrrrrrr... Bzzzzzzzzz... Brrr... Bzzzzzz... Brrrrr... Bzzzzzzzzzzzzzzzz... Brrrrrrrr... Bzzzzz... Brrrrrrrrrr... Bzzzz... Brrrrrrrrrrr... Bzzzzzzzzz... Brrrrrrrr... Bzzzzzzzzzzzz... Brrrrrrrr... Bzzzzzzzzz... Brrrrrrrrr... DUCERE Uniunea Scriitorilor din Moldova sustine tinerele talente - o fraza gargarisita relativ buna, relativ proasta, relativ. Prin editarea de catre editura �Prut International� a patru volume de debut. La sfirsit de an, unii dintre acesti fericiti tineri devin si mai fericiti, daca forul scriitoricesc decide sa le acorde si premiul USM pentru debut. Alexandru Buruiana, coechiperul meu de la revista pe care o citesti si autorul �Certificatului de deces�, a debutat in anul 2002, la aceeasi editura. �Certificat de deces� e o placheta de versuri, bine apreciata atunci de catre conducerea Uniunii, in pofida faptului ca astazi academicianul Mihai Cimpoi afirma ca Buruiana nu este un poet talentat. S-a adunat juriul USM care a constatat ca cea mai buna carte de debut de poezie, aparuta in 2002, e certificatul lui Alexandru. OK. Pina aici aplauze si in luna lui aprilie 2003 inminarea premiilor. Cit? O mie de lei, se zvonea prin strimta tara a condeierilor moldoveni... Inainte de inceperea manifestarii, Buruiana se afla in barul de la parterul cladirii Uniunii. Impreuna cu subsemnatul, citiva amici si scriitori. Tot poporul astepta sa bea parte din mia de lei, potrivit traditiei stramosesti, pastrata cu sfintenie inca de inteleptii nostri strabunei, a romanilor de dincoace de Prut, care se numesc ba romani, ba moldoveni, in dependenta de conceptiile politice ale persoanelor carora le vorbesc. A intrat Aurel Ciocanu, administratorul Uniunii, si l-a intrebat pe Alexandru daca dispune de buletinul de identitate. Nu-l avea si primul a iesit. Peste putin, a intrat in bar Arcadie Suceveanu, vicepresedintele Uniunii care l-a rugat pe Buruiana sa telefoneze acasa ca sa afle numarul si seria buletinului sau ale pasaportului. In bar este telefon � 232131 (Galea, Tania sau Galea). Din pacate, mama debutantului nu gasea nici in ruptul capului actul solicitat, iar in acest timp vicepresedintele il grabea pe Alexandru s-o grabeasca pe maica-sa sa grabeasca procesul de cautare grabnica a buletinului grabit sa se ascunda. Nu era si punctum. Un bun presedinte, chiar daca poarta deznadajduit in spate povara unui necrutator �vice�, gaseste in orice situatie critica o buna solutie. Arcadie Suceveanu, agitat, dupa un milimetric moment de respiro meditativ, il intreba pe Alexandru daca tine minte macar numarul oficiului care i-a eliberat buletinul de identitate. Si fiindca tinarul habar nu avea ce sa-i raspunda, autorul �Eternei Danemarce� a scris cu aceeasi graba pe bonul de plat? pe care-l tinea in mina niste cirfe false, nascocite sau inventate, cum va place voua. Apoi i-a intins documentul cu rugamintea sa-l semneze. Pe foaia alba era scris mai sus cu litere albastre sau negre, potrivit culorii pastei tocului implicat in conflict: �am primit una mie lei�. UNA MIE LEI. Una! Mie! Lei! Paralei! Si a parasit incaperea barului, iar Buruiana s-a reintors multumit la masa lui. Premiile au fost inminate in subsol, adica in sala in care se desfasoara saptaminal sedintele Salonului de Carte al USM. Banii erau pusi in plicuri si fiecare laureat era chemat de catre presedintele Mihai Cimpoi care le dadea cite o diploma si pliculetul fermecat. �Alexandru Buruiana�. Miini strinse, zimbete scremute, felicitari s.a.m.d. Sandu ia plicul si fara sa-l deschida, ca sa nu para un idiot, insotit de subsemnatul si altii, iesim din subsol. Barul, la doi metri de la iesire. Intram. Bucura-te gura, ca ti-oi da friptura si vodca!!! Ne uitam unii la altii si radiem. Ne-am asezat cumintei la o masa, ne-am gramadit umar in umar ca sa incapem mai multi si ochii ne sareau surizind ca debilii de pe fata lui Alexandru pe plic si invers. Vrei martori? Cu carul. Abia atunci Buruiana a deschis punguta si de creierii nostri incordati in asteptare s-a lipit ca o palma paroas? o bancnota (una bancnota) de 500 de lei (cinci sute de lei). Sigur ca a fost o eroare, ne-am zis. E imposibil sa fim dusi de nas la Uniunea Scriitorilor. Nu, asa ceva e imposibil, e absurd, e paradoxal. Nu se poate. De aceea, Buruiana a iesit si l-a intilnit pe culoar pe administratorul USM, ala de venise prima data sa-i ceara datele din buletin. Insa Ciocanu s-a grabit sa-l linisteasca si i-a zis ca �asa trebuie�, deoarece debutantii au primit cite 500 de lei, referindu-se si la detinatorul premiului pentru proza, Anatol Moraru. Aici s-ar fi putut incheia povestea. Cu puncte de suspensie, cu semne de exclamare si intrebare, cu virgula, nu conteaza. De mentionat doar ca vestea despre gestul conducerii Uniunii sau a reprezentantului acestei institutii culturale care si-a pus banii in buzunar a fost primita cu nedumerire si dezacord nu doar de tinerii care se aflau la momentul de fata in barul de la parter, ci si de catre unii scriitori mai in virsta. Cine tace, mai departe ajunge � o regula de aur pentru Republica Moldova. Ca sa traiesti in pace, aici trebuie sa fii ca o curva si sa lingi tot ce ti se intinde. Se potolisera apele si Uniunea se revolta de situatia dramatica din tara. Insa in vara, sau mai bine zis peste citeva luni dupa inminarea premiilor, Alexandru Buruiana a aflat ca este solicitat de contabila USM. Cind a venit, i s-a spus ca aveau nevoie de buletinul lui, dar deja nu mai au si totul e OK. In ianuarie 2004, tinarul scriitor a fost rugat deja de catre secretara presedintelui USM sa aduca buletinul de identitate pentru ca datele din el sa fie prezentate la Inspectoratul Fiscal. I s-a mai spus ca e vorba despre un premiu de la S.A. �Vitanta�, fabrica de bere si bauturi racoritoare din Chisinau. Secretara i-a propus sa-i dea numarul de telefon de la IF si sa se descurce singur, dar el a refuzat. Nedumerit, in aceeasi zi, Buruiana a telefonat-o pe aceasta, intrebind-o despre ce fel de premiu totusi e vorba. Despre ala din anul trecut, premiul pentru debut al Uniunii, i-a raspuns secretara. Deci, premiile Uniunii Scriitorilor pentru anul 2002 au fost acordate cel putin partial de catre S. A. �Vitanta�. Fiind intrebat de revista LOLOCUR care au fost premiile USM pentru debut in anul 2002, Arcadie Suceveanu, vicepresedintele forului scriitoricesc din Moldova, care era ultraagitat in ziua decernarii premiilor, a raspuns: �Stai sa-mi amintesc... Cred ca cinci sute. Dar de ce ma intrebi? Cine a luat premiul? Stii cine a luat premiul sau pur si simplu ma intrebi? Din pacate, nu-mi amintesc, telefoneaz-o pe contabila, caci la ea sint toate datele. Ea trebuie sa stie�. Dna Valentina Bruma, contabila Uniunii Scriitorilor, ne-a spus ca premiile au fost acordate de �Vitanta� si ea nu dispune de cifrele solicitate. �Banii n-au fost transferati pe contul Uniunii. Au venit reprezentanti de la �Vitanta�, care i-au pus in plicuri si tot ei au inminat plicurile laureatilor. Nu dispun de asemenea date. Toate actele trebuie sa fie la �Vitanta�, a adaugat contabila. Solicitat de revista noastra, Vladimir Iliev, seful sectiei administrative a S. A. �Vitanta�, a specificat ca, in ziua imninarii premiilor, el a venit la Uniune si i-a dat banii unei persoane responsabile de la USM. Iliev afirma ca nu era de fata cind banii au fost impartiti si pusi in plicuri. El zice ca a asteptat in holul Uniunii pina cind s-a incheiat festivitatea premierii si i s-au adus bonurile semnate de toti laureatii. �Nu stiu cit a primit fiecare, pentru ca scriitorii stiu mai bine cui sa le ofere premiile. Noi am oferit Uniunii Scriitorilor suma asupra careia am convenit, de exemplu 10 mii de lei, si Uniunea ne-a intors bonurile de plata semnate�, a mentionat Iliev. Intrebat daca stie despre cazul debutantilor, el a raspuns: �Nu stiam. Dar cum pot ei sa amageasca in asemenea hal un tinar? Nu inteleg... Nu se poate.� Academicianul si eminescologul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, a declarat reporterului nostru ca Uniunea ofera debutantilor doar cite cinci sute de lei, fiindca nu dispune de finante. Totodata, potrivit lui Cimpoi, institutia condusa de el investeste anual cite 8 mii de lei pentru acordarea premiilor, iar restul banilor ii primesc de la eventualii sponsori. Fiind intrebat despre cazul Buruiana, presedintele a zimbit si a zis: �Pai da, dar nu uita ca mai trebuie achitat impozitul TVA�. E absurd ca TVA sa constituie 500 de lei din 1000 de lei, adica o jumatate din suma totala. Dl Cimpoi a mai specificat ca nu stie unde sunt bonurile de plata semnate de catre laureati. Detinatori ai premiilor USM din alti ani ne-au comunicat ca au semnat pe bonulrile de plata ca au primit suma pe care au si ridicat-o de facto. De ex., Ana Rapcea (in anul 1999) din 300 de lei a primit fara TVA 280 de lei si a semnat pentru ultima suma. Iata de ce pare mult prea aberanta afirmatia lui Mihai Cimpoi. Nu vreau sa fac nici o concluzie, ca sa nu fiu considerat un tip �de rea credinta�, desi putin imi pasa. Buna sau rea, rea sau buna, sau mijlocie. Vasazica, medie. Important e ceea ce se intimpla, dar nu ceea ce credem noi. Mintile noastre s-au stricat, concluziile noastre sunt niste aberatii, noi putim, dar nu ne simtim mirosul, pentru ca toti putim. Alexandru Buruiana a declarat pentru LOLOCUR ca nu-si va prezenta buletinul de identitate la Uniunea Scriitorilor pina nu va primi inca 500 de lei, suma care i se cuvinte si ii apartine, conform legislatiei in vigoare. |
| De ce Alexandru Buruiana nu-si prezinta buletinul de identitate la Uniunea Scriitorilor? |
| Motto: �Atunci existau numeroase restrictii si obstacole. Acum traim intr-o societate, asa-zisa democratica�� Arcadie Suceveanu (ziarul �Democratia�, nr. 48, februarie 2004) |
 |
| Pavel Paduraru |
| Ca nu e om sa nu fi scris o porcarie |