 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Eugen Ionescu: | ||||||||||||||||
| Formulele de respect, codul bunelor maniere sau chiar al manierelor elegante, etichete, protocoluri, fracuri, jobenuri, fireturi, formule de politete. O! ce superbe fleacuri! Ce mult incearca oamenii sa se respecte! Cum reusesc chiar sa se respecte: �Sint un om onorabil� E un domn�� si se grozavesc paduchii unii in fata altora: �Stii cine sint eu? Stii cine sint eu?�, se ratoiesc toti unii la altii. Da! Stim cine sinteti! Sinteti paduchi, paduchi, paduchi pe care o unghie dumnezeiasca, dracesta sau o unghie de cutit, de otrava, de glonte, de accident va zdrobeste cu un foarte mic pocnet, care abia s-aude si numai cind e liniste. Dar e adevarat ca muriti cu murdarie multa, pentru ca sinteti viscosi, facuti din mate, din ape grase, puturoase, din substante impure, telurice, dracesti� (FRAGMENT DINTR-UN ROMAN) |
||||||||||||||||
 |
||||||||||||||||
| Pavel Paduraru | ||||||||||||||||
| Al doilea tratat despre tine |
||||||||||||||||
| - Am onoarea sa va vad, maestre! Sinteti un om extraordinar, opera dumneavoastra este geniala. Dumneavoastra sinteti un om de exceptie. Ma bucur foarte mult sa am onoarea sa ma aflu alaturi de dumneavoastra, maestre! Ma bucur nespus ca va cunosc... Da, am citit tot ce-ati scris, sa stiti ca nimeni nu scrie ca dumneavoastra. Nici n-a scris nimeni vreodata atit de fain! Dumneavoastra meritati cele mai mari distinctii. Ma inspirati si pe mine, maetre, sinteti un om extraordinar, un om de exceptie! | ||||||||||||||||
| Cuvintele care exprima cea mau pura fatarnicie din vocabularul romanesc, care scot la iveala neputinta groteasca a omului modern: "am onoarea" si "maestre". Fiindca aceleasi sint adresate de catre acelasi aceluiasi cu un sentiment de umilinta, urmarind un scop bine conturat si totodata o rugaminte cersita. Iar scopul, daca da gres, daca "omul de exceptie" sau "maestrul" nu dispune de bani sau de altceva ce i se solicita, acesta se transforma imediat in: | ||||||||||||||||
| - Cacatul, pidarasul, gandonul, prostul, mincinosul! Sa se invete sa scrie, mucosul! Nici nu cunoaste limba romana, e un agramat, dar se crede mare scriitor. Sa-i bag eu in pula pe cacati de astea... | ||||||||||||||||
| Aceasta e dovada sigura a esecului. Sau: | ||||||||||||||||
| - L-am fraierit pa blegul ala, l-am prostit, l-am pus pe urechi si sa-l bag acu in pula, basinosul naibii, ca pute de la el a mort, ca a uitat literele. In scurt, e un ratat ordinar. | ||||||||||||||||
| Adica scopul a fost indeplinit si cersetorul e vesel. Ceea ce e firesc nu doar pentru scriitori sau oamenii de cultura, ci pentru tot poporul "de buna credinta", pentru toti cei care "sintem romani si punctum" sau rusi sau jidani sau haholi sau tigani - nu conteaza? | ||||||||||||||||
| Vad insi bengosi, curati ca vata din farmacii, pieptanati cu limba, rasi ca niste pepeni, zimbete jucate, dinti stralucitori - oameni pietrificati. Ei nu se uita la mine, pentru ei eu sint un limbric, iar ei se considera niste miracole ale creatiei. Eu nu ma mai uit la ei, ma repugna, imi vine sa-i scuip. Ei sint prea mindri ca sa mearga alaturi de mine, eu sint prea prost ca sa vorbesc cu ei. Lumea, insufletita de spiritul gloatei, le poarta un respect deosebit si acest lucru ii umfla si mai mult. Ca niste baloane rumene, portocalii se misca ei printre noi, iar in interiorul lor nu e o avere intelectuala, ci un gol urit mirositor. Ei ocupa functii inalte, dar au minti degradante. In cabinetele lor luxoase, acesti fantastici se basesc sau dau pantalonii in jos si fac laba. Priviti-le atunci cu ochii imaginatiei fetele, bietele si animalicele lor trasaturi, limbile scoase si gurile larg deschise. In aceste guri se cufunda vietile lor - gurile lor sint moartea lor - gurile lor gropile in care vor cadea sicriele in care acesti minunati se vor descompune. Acum insa ei sint sefi, mari sefi. Umbla cu tigaretele in gura si va privesc de sus, va comanda, dar din gurile lor sau din nasul lor uneori simtiti vag izul mortii. Fie-va mila de ei! Nu va suparati pe ei! Fugiti de ei, ocoliti-i! Oricine ar fi - deputati, scriitori, presedinti, administratori, diplomati - nu importa - toti se masturbeaza, toti se basesc, toti rigiie, toti se caca, toti au diaree, toti imbatrinesc, toti put, toti mor. Lasati-i sa creada in morala, estetica, politete si buna cuviinta. Toate acestea nu mai exista - sint doar niste inventii handicapate ale savantilor fututi in cur de existenta care trebuie sa nascoceasca tot felul de nazbitii ca sa aiba ce minca si ce caca. Stiinta moderna ne oprima, ne lipseste de libertate, stiinta e o desfasurare mascata a totalitarismului. Oamenii nu mai au ce inventa si abereaza prin tratate stiintifice, in care scriu niste lucruri arhicunoscute inca de catre strabuneii nostri. Studentii sint timpiti la facultati, elevii - la scoli si astfel creste numarul oamenilor pietrificati - rugina de om, deseu de fiinta umana, oase uscate imbracate elegant. | ||||||||||||||||
| L-am vazut. Stii, chiar acum l-am vazut pe unul dintre acesti oameni. Am fost la bar si am baut un ceai cu Liuba si cind ma intorceam l-am vazut. E tinar, putin mai in virsta decit mine si merge cu pieptul inainte si vrea sa demonstreze tuturor ca e un om de treaba si maninca doar la resturante. Are mustata si luceaza la Casa Presei - e un fel de sef. L-am vazut la buda - se pisa si statea cu capul plecat. L-am vazut pentru prima data cu capul plecat, caci se uita la pula lui ca sa nu se ude pe pantaloni sau pe pantofi. Doream atit de intens ca suvoiul galben s-o ia razna, pe o coasta, si sa-l stropeasca! Dar visurile oamenilor nu se implinesc si am dat iarasi dureros cu capul in piatra nenorocului. Am un cucui, stii? Dar o sa-mi treaca - mie toate cucuiele imi trec, in afara de cel fatal, care ma asteapta nostalgic la un colt de viata. | ||||||||||||||||
| Sfatul meu e sa fugiti de ei! Sau poate chiar si voi sinteti ca ei, dar nu va vedeti? Poate sinteti niste orbi infumurati? Atunci fugiti de voi, parasiti-va si fugiti, despartiti universul in doua cosmosuri si evadati in unul din ele. Pe celalalt lasati-l pentru copiii vostri. Uriti-va, blestemati-va, rupeti de pe voi hainele, smulgeti-va parul din cap ori, daca sinteti cheli, bateti-va cu capul de pereti, de stilpi, de ministerul culturii, de universitate,� spintecati-va trecutul cu toporul ascutit al prezentului. Si nu va ginditi la viitor! Viitorul nostru e moartea, viitorul nostru e duhoarea destrabalata a cadavrelor, viitorul nostru e Ionesco, e Cioran, e Eminescu, daca vreti, sau Ion Creanga, viitorul nostru e John Kennedy, Hitler, Maica Tereza, Gheorghe Rau si Margaret Tacher, e Hiroshima, Cernobil, Cecenia in flacari, Picasso, Baudelaire, Visotki, Slonovschi si Cicatilo, viitorul nostru e Ion si Doina, e Raisa Gorbaciova, Ceausescu si Garincea, viitorul nostru e Gheorghe Cincilei, Nicolae Sulac si Fredy Mercury, e Vladimir Ilici, Dante si Bruce Lee, viitorul nostru e Tarul Nicolai, Ludovic I, II, III, etc, e Socrate, �Esenin si miliardele, imensitatea de miliarde de morti, groapa uriasa de scrum, continentele si planetele de oase. Viitorul nostru e cel mai urit, ingrozitor, respingator, gretos mort. | ||||||||||||||||
| De aceea, evitati-i pe ei si debarasati-va de voi, ca sa puteti intimpina supremul eveniment al mortii in straie albe de sarbatoare si cu zimbetul realei fericiri pe buze. | ||||||||||||||||