 |
| Oana Stupariu (Constanta, Romania) |
 |
 |
| TRANZITIE LA SUD PRIN SUD-EST |
| GOODbye LENIN! |
| Cine s-ar fi asteptat vreodata ca cel mai temut regim sa ajunga sa provoace nostalgii chiar si in rindul unora dintre cei mai ferventi militanti impotriva sa? Cit a fost de greu de acceptat schimbarea, abia acum dupa aproape 14 ani incepem sa se dam seama. Din pacate, Europa a inceput sa se miste cu doua viteze si, in prezent, Vestul si majoritatea statelor foste comuniste rup perpetuu legaturile cu trecutul pentru a grabi conturarea unui viitor luminos, in timp ce Estul da semne de indecizie. In aceasta nevoie de a o rupe cu un trecut dureros rezida succesul unei pelicule europene de exceptie, un scenariu bogat in semnificatii, ecranizat cu o atenta grija pentru toate acele simboluri odinioara odioase, astazi dragi prin amintirile provocate. "Goodbye Lenin!" este povestea celor care se desprind de trecut si care pornesc pe una din nenumaratele cai facilitate de schimbare. Nu poti explica in doar citeva fraze de ce acest film este atit de popular in intreaga Europa. Ce sentimente a putut suscita in Franta sau Germania si cum a fost de bine primit in Cehia sau Polonia? Indiferent de raspunsurile personale pe care le da, filmul are o concluzie ce nu poate fi interpretata si incheierea unui capitol este clara. Numai ca pentru fiecare in parte acest sfirsit nu poate veni decit in ritmul propriu. Cele doua viteze ale Europei pe cit de daunatoare pot fi unitatii de actiune, cu atit pot reprezenta o supapa pentru cei ce nu se ragasesc in propriul climat sociologic si atunci sint cel mai important liant pentru soliditatea Europei unite. De multe ori greu de perceput cind stomacul este gol, trupul dezgolit si orgoliul nepotolit, schimbarea a adus cu sine libertatea de a te reinventa in contextele din numeroasele oportunitati pe care le-a facut posibile. Cu adevarat de nesuportat este tocmai lipsa de oportunitati cu care societatea ii intimpina chiar si pe cei plecati la munca in strainatate. Nu-i de mirare ca intr-o realitate atit de crunta sondajele ne indica drept cea mai nefericita natie de pe Pamint, dar si mare amatoare de chilipiruri dintre cele mai accesibile sau nu. Realitatea ii tine tintuiti pe romani cu ochii in televizor peste sapte ore pe zi, record in Europa si departe de salile de cinema pe care le viziteaza o data la sase ani. Aspiratiile romanilor au trecut de faza de proiect, dar deocamdata nu au cunoscut nici o realizare fericita, mai ales ca privirea ni se pierdee in orizont care pentru noi a capatat numele de Statele Unite. Poate a venit momentul pentru indreptarea privirii si ce ocazie este mai potrivita decit o fictiune adinc ancorata in simbolurile realitatii. "Goodbye Lenin!" este povestea gasirii propriei identitati in cele mai profunde transformari. Relatia mama-fiu este importanta in conturarea unei stabilitati posibile doar in copilarie cind altcineva iti pune la dispoztie toate rpemisele unei evolutii chiar daca nu intru totul libera. Cind insa fiul este cel care preia misiunea de a contura un climat de stabilitate pentru a garanta viata mamei, toate demersurile de a inlatura un regim se recanalizeaza asupra reconstituirii acestuia. Idealista convinsa, activa membra de partid si pe deplin increzatoare in binefacerile comunismului, Christiane face un preinfarct cind isi vede fiul si alte citeva mii de tineri batuti pe strazile Berlinului de est de fortele militiei si armatei. Politia politica - STASI - culegea roadele terorii instaurate prin violenta si frica in interogatorii, dar nimic nu mai putea opri caderea regimului comunist si reunificarea Germaniei. In coma, Christiane se odihneste si toate schimbarile produse intre timp ii sint necunoscute. Orice emotie puternica i-ar putea cura viata, iar fiul sau Alex, prietenii si colegii se lanseaza intr-o minutioasa reconstituire a vremurilor apuse, cind de fapt realitatea era un si mai asiduu demers de schimbare a vechilor obiceiuri si fapte. Televiziunea prin cablu, supermagazinele pline de marfa in ambalaje tipatoare, reclamele care invadeaza strada, nimic nu le usureaza munca. dar pe un pacient care nu mai face fata vietii pe care schimbarile o contureaza, mai bine il lasi sa se desprinda de ea. Adevarul nu poate fi ascuns la nesfirsit si asa cum nu exista un sfirsit adevarat ci numai transformare, vine si momentul despartirii. Risul si lacrimile sint la indemina celui care vizioneaza acest film si tonul detast cu care personajele isi iau ramas bun de la o intreaga epoca da si mai multa greutate finalului. Un scenariu extrem de generos pentru personaje si imaginea pe care regizorul Wolfgang Becker le-a gindit, care ii apartine jurnalistului Bernd Lichtenberg. Filosofia detasata si ironica, fara insa a fi malitioasa, a replicilor pune in incurcatura orice incercare de a afla daca Bernd Lichtenberg este originar din fosta Republica Democrata sau din fosta Republica Federala. Intr-unul din putinele interviuri pe care le acorda, Bernd Lichtenberg se dezvaluie cu generozitate. |
 |
| Bernd Lichtenberg: Sint originar din Koln, din fosta Germanie Federala. Am stat in Germania Democrata doar o saptamina in 1989 si apoi a cazut zidul Berlinului. Am locuit apoi un an de zile in fostul Berlin de Est. Aveam aceeasi virsta ca Alex, personajul meu si eram foarte interesat de tot ceea ce se intimpla, cum se schimbau lucrurile si cit de repede se schimbau vietile oamenilor. Oana Stupariu: Cum ti s-a parut aceasta schimbare rapida? Bernd Lichtenberg: Mi s-a parut prea rapida. Intr-o singura zi banii s-au schimbat, marfurile din magazine s-au schimbat. Intr-un fel au fost niste vremuri tare nebune, vremurile libertatii, bineinteles. Cred ca Alex la cei 20, 21 de ani sai, priveste cu mare entuziasm la viata noua plina de oportunitati dupa caderea comunismului. Pe de alta parte, este la virsta cind lasa in urma copilaria si adolescenta. In acelasi timp in care un stat intreg dispare, adolescenta lui dispare. Cu siguranta ca este incintata de noua sa viata, dar existenta sa anterioara este plina de amintiri. Oana Stupariu: Este posibil ca in aceasta schimbare rapida, oamenii din Germania Democrata sa se fi abandonat pe ei insisi? Bernd Lichtenberg: Da, cred ca unii dintre ei cred acest lucru. Unii oameni si-au pierdut slujbele, altii s-au integrat cit se poate de bine in capitalism. Exista un raspuns de la caz la caz. Oana Stupariu: Va asteptati ca filmul sa suscite atita interes? Bernd Lichtenberg: Inainte de premiera am avut o proiectie-test si aceasta a avut un rezultat bun. Stiam ca filmul nu va fi un esec, dar nu ne asteptam la un astfel de succes. Oana Stupariu: Credeti ca la un anumit moment un astfel de film era necesar? Bernd Lichtenberg: Acesta ar putea fi unul din motivele care au suscitat un astfel de succes. Imi este greu sa explic. In Germania, s-au facut foarte multe filme pe acest subiect. Oana Stupariu: Atunci ce credeti ca aduce nou acest film? Bernd Lichtenberg: Poate ca filmul ii indeamna pe oameni sa isi la revedere de la o anumita perioada, in sensul de inmormintare a unui intreg regim. Oana Stupariu: Citi bani ati avut la dispozitie pentru realizarea filmului? Bernd Lichtenberg: Pentru un film german am avut la dispozitie un buget destul mare, patru sau cinci milioane de euro, nu sint sigur. Este un film istoric si a costat mult, a trebuit sa cautam cu atentie locurile unde sa filmam si, bineinteles, Berlinul s-a schimbat foarte mult de atunci. A trebuit deseori sa apelam la modificari pe calculator. Oana Stupariu: Potrivit statisticilor, germanii prefera sa vizioneze filme americane. Credeti ca "Goodbye, Lenin!" va reusi sa schimbe ceva in acest sens? Bernd Lichtenberg: Aceasta problema chinuie cinematografia germana de ani intregi, dar citeodata un film autohton reuseste sa domine in clasamentul audientei. Sper ca de acum incolo germanii sa prefere propriile filme. "Goodbye Lenin!" si-a insusit cele mai multe dintre premiile Academiei Europene de Film, in anul 2003. Sase premii i-au fost acordate, laurii pentru cel mai bun film pentru regizorul Wolfgang Becker, distinctia pentru cel mai bun scenariu i-a revenit lui Bernd Lichtenberg, premiul pentru cel mai bun rol principal masculin pentru Daniel Br?hl, premiile publicului atit pentru cel mai bun regizor, dar si pentru cel mai bun actor si cea mai buna actrita, Katrin Sass, interpreta lui Christiane Kerner. Celor care sustin ca germanii sint incapabili de imaginatie si umor, acest film le incurca socotelile. si anterior au mai existat incercari in acest sens incununate de succes, vezi filmele lui Ernst Lubitsch, piesele lui Bertolt Brecht sau cartile lui Erich K?stner. Filmul se joaca cu o intriga reluata din povestirea lui Washington Irving despre amezia si somnambulismul social al carui protagonist este Rip Van Winkle. In fabula amintita, scrisa in anul 1820, Rip Van Winkle se ameteste bine cu o cantitate insemnata de gin olandez, adoarme ca supus al regelui George al III-lea si se trezeste 20 de ani mai tirziu ca cetatean liber al Statelor Unite. Intre timp, pierduse Revolutia Americana si Razboiul de Independenta. Wolfgang Becker si Bernd Lichtenberg au mai condimentat actiunea cu detalii parca desprinse din filmul "36 Hours", semnat de George Seaton si inspirat dintr-o povestire despre razboi scrisa de Roald Dahl sau din capodopera lui Emir Kusturica, "Underground". Poate ca filmul a suscitat atita interes europenilor si pentru ca finalul nu descrie triumful brutal al capitalismului asupra unui regim de teroare, ci doar o societate nou creata. Este sigur insa ca acest film binedispune, dar impinge si spre reflectie. |
| Dupa WINDOW to ROMANIA |