| Eugen Ionescu: Iar daca nu va veni razboiul, sa ne asteptam la iminenta unui cataclism cosmic: atunci, soarele se va intoarce cu curu-n sus, si nu va mai fi nici macar sant in care sa stau. (JURNAL) |
||||||||
![]() |
||||||||
| Emilian Galaicu�Paun Nascut la 22 iunie 1964 in satul Unchitesti, comuna Cuhurestii de Sus, judetul Soroca, intr-o familie de intelectuali. Absolveste Facultatea de Litere a Universitatii din Chisinau (1986) si doctorantura de pe linga Institutul de Literatura �M.Gorki� din Moscova (1989). Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si Rom?nia. Membru fondator al ASPRO (Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Rom?nia). Membru al P.E.N. � clubului. Redactor pentru Basarabia al revistei �Vatra� (Tirgu-Mures). Carti publicate: Lumina proprie (Editura "Literatura Artistica", Chisinau, 1986); Abece-Dor (Editura "Literatura Artistica", Chisinau, 1989); Levitatii deasupra haului (Editura "Hyperion", Chisinau, 1991, Premiul Ministerului Tineretului si Sportului din Republica Moldova); Cel batut il duce pe Cel nebatut (Editura "Dacia", Cluj-Napoca, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Rom?nia); Gesturi (Trilogia nimicului) (Editura "Cartier", Chisinau, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova); Poezie de dupa Poezie (Editura "Cartier", Chisinau, 1999); Gestuar (2002). Prezent in antologiile: Portret de grup (O alta imagine a poeziei basarabene) (Editura ARC, Chisinau, 1995); O mie si una de poezii rom?nesti (Editura DU Style, Bucuresti, 1997); Antologia poeziei rom?nesti culte (Editura "Teora", Bucuresti, 1998) s.a.. Traduceri in: franceza, engleza, italiana, germana, suedeza, turca, sirba, rusa. |
||||||||
| allegro � miini transparente tresarind, nici nu miini gesturi� astfel isi tradeaza reciproc emotiile, intilnindu-se la acel colt de strada peste luni de zile� �De unde venim?� � se-ntreaba �ntr-un glas� in acelasi timp isi marturisesc cum atunci, despartindu-se, au regretat mult, cum dupa o suta-doua de pasi s-au uitat peste umar inapoi, cautindu-se fara a se mai regasi� �Ce coincidenta, ce coincidenta�� li se amestica gesturile, din fiecare gest desprinzindu-se cite un ciorchine intreg de gesturi, gesturi inmanuncheate cite zece-douazeci, fiecare amintind de altele zece-douazeci de cindva, si asa mai departe, si asa pina se reduc la doua perechi de mini atingindu-se� pasesc alaturi, fiecare � corectia proprie a intrebarii: �Cine sintem?�, aproape ca-n vis� �incotro mergem� ca niste animale de prada, in cercuri-cercuri, fac un tur prin oras, apoi altul si altul, de fiecare data tot mai ingust, pina orasul se stringe-n sine, se comprima-n inele, si, fugindu-le de sub picioare, incepe a se roti ca un disc� inainteaza prin labirintul spiralic � ac spre gaura devoratoare din mijlocul discului � de parca ar imprima sau descifra o fuga� �Fuga!..� se astern pe fuga, asa, din senin� capul se smuceste inainte din chingile curelelor de piele, dar silueta mai gifiie cu un pas in urma� daca ar fugi pe-un cerc ingust de tot, fiecare si-ar simti propria respiratie in ceafa, crezind-o respiratia dusmanului invizibil de care fuge� sparg cu trupurile galerii de goluri prin aer, asemeni cirtitilor in pamint, si le populeaza cu iluzia de-a fi fost o foarte singura data una cu fiecare centimetru de spatiu parcurs� o stafeta neintrerupta de forme trecind una in alta� atit cit dureaza- un gest� mina de acum o clipa imbraca manusa din piele naturala a miinii din clipa aceasta, careia ii va fi strimt in clipa imediat urmatoare� in gesturi lasindu-si pururi alta forma� �daca am avea viteza luminii, am fi mereu pe tot traseul nostru�� cite un trup se desprinde din fiece gest� isi striga enormitati, care le par adevaruri in ultima instanta, cel putin acum� �probabilitatea intilnirii noastre a fost mizera: suficient ca unul din stramosii tai sau ai mei sa nu fi avut copii�� �tu vrei copii?�� in care cu scirba sa te recunosti� �viata-i o formatiune a carei probabilitate de aparitie tinde catre zero�� umbla prin urbe-o multime de gesturi pe care trupuri opace pe-o clipa le umplu si ies din ele la fata schimbate� �mai repede, mai repede�� se face intuneric� lampile de neon ale numeroaselor lozinci le spun DE UNDE VIN, CINE SINT, INCOTRO MERG� spatiu pliat intre cladiri paralele, ca fagurii in stup� oriunde-ai privi, transpare, filigranat, chipul Marelui Conducator� inhamati la aceeasi fuga, iesindu-si din piele, aproape ca necheaza de bucuria acestui galop nocturn, in timp ce arsura le pune zabale de gifiit in gura� �mai repede, mai repede�� propriul gest sa ti-l umpli� in lumina multicolora, ca de vitraje, a felinarilor seamana cu o copie dupa �Vitese maxima de la Vierge de Raphael�� ornicul de pe cladirea primariei bate� se uita la ceas� �unde naiba se grabeste�� se opreste sa dea inapoi a� acul se misca implacabil pe disc catre golul din mijloc in sunetele acordurilor finale ale fugii� �Si acum ii vezi invirtindu-se, inselindu-si vidul prin gest si uritul prin miscare�� (GESTURI) Pur Singe porcul dormind pe salteaua de paie-a stapinilor cit o tara-mpaiata de viu gospodarii traind in duhoarea de porc de Craciun (barbatul ticseste tuhalii cu paie muierea-i coase la gura: sa taca nici ei sa nu spuna cum asta vara stapinul cu furca de fier a-�mpaiat� scirta de paie cu tot cu baiatul si fata � chiar fiica-sa � care faceau dragoste-n paiele lui!) � toata lumea e pregatita ca de sarbatoare: taranul desdidimineata injunghie porcul � rasare-un soleil cou coupe! porcul se zbate si umple salteaua de singe (aceasta seamana cu un imperiu in toiul Razboiului Ci � vil!) drace! Paiele � ca-s naclaite de singe � nu mai iau foc! dar slava Domnului lampa de gaz e sub mina: taranul pirleste porcul (cum sfiriie singele proaspat in paie!�) sa nu se piarda cumva bunatatea de paie le cara-n ocolul de vite (�) �Ignate, hai scoala!�.�-l trezeste baba-ngrozita: din iesle s-aude un scincet de prunc nou-nascut prelingindu-se ca un firicel pur de singe � �ia furca si du-te si vezi!� Vama valuta forte: aerul eram bogati nespus � vint proaspat prin buzunare! Chipul tau arborind un aer de tristete filigrant pe largi fisii de spatiu eram un semn (cel bun!) ca nu sunt false bancnotele-aurii albastre verzi risipitori am fost � peisajele verzi albastre aurii mototolind cu gestul larg al miinii: eu platesc! emernice hirtii de stat monedem mici ne-au discolcuit cu timpul vintul din buzunare� unii s-au intors din peregrinari acasa putrezi de bogati schimbind valuta forte pe banii tarii lor facuti din pielea dubita a vitelului cel gras nu s-au intors cit pururi altii citiva nici n-au plecat� dar toti se pregatesc s-o treaca dincolo, valuta forte, ascunsa-n pernele cu oxigen cind prin vagoane de dormit trec vamesii cind trec prin clasa-ntiia vamesii cind trec prin clasa treia vamesii si ultima suflare-o� (va urma) Numaratoare inversa un pitic locuind intr-un ou de trei zile ouat face-nconjurul oului pe dinauntru cit timp oul sta locului in frigider intre altele noua ( opt sapte) strabatut � de-a scaparii! de-a oarba!! de-a busile!!! � pe dinauntru de-un pitic speriat de prezumtia mortii, de care fugind pe cararea de var calca linia concava a oului pina o-ndreapta cit timp oul sta locului in frigider intre altele sase (cinci patru) raspindind in latime lungime si metri cubi pe dinauntru de-un pitic ingrozit de prezumtia mortii, de care fugind balanseaza pe linia dreapta a oului pina o-ncaleca brusc ca pe-o roata cit timp oul sta locului in frigider intre altele trei (doua unu) de necuprins si boltit ca tariile cerului peste-autorul flamind al acestui poem de-un pitic scos din minti de prezumtia mortii, de care fugind Fara rugaciunea de seara am inchiriat istoria si n-am vrut sa platim chiria cine n-ar fi ispitit sa traiasca degeaba sub cerul ca o reclama de pepsi? l-am facut portar pe bunul Dumnezeu al nostru si pe dracu (la fel de al nostru) � liftier de-atuncea ne intra in casa oricine doreste dar nechematii urca pe jos la etaj totusi nu-l vom concedia pe portar � fara el n-am avea din atitea surprize cel putin una placuta cine-ar putea da afara-asteptarea? (numai atunci cind da drumul stapinilor adevarati care vin sa ne-trebe de plata ne suparam rau de tot pe batrin si suduindu-l mama-l lasam fara rugaciunea de seara) am inchiriat istoria si nu vrem sa platim chiria apa gazul curentul electric (acesta din urma plus socialismul faceau viitor luminos!) � deocamdata insa ca unui ciine roscat ii dam drumul pe sirma ghimpata sa pazeasca istoria noastra-ngradita prin semne rutiere cu inscriptia: ZONA INTERZISA dar sa spuneti spasiba ca nu avem scaun electric! � dupa cum se tin lant executiile curentul electric ne-ar bea si apa din lacrima!) pe daiboj le-am avut pe femeile (noastre?) in paturi cu chiria-aminata: copii nascuti � toti ca unul! � semanind cu oricine-i priveste si atunci cind sunt singuri � cu nimeni am inchiriat istoria si nu avem cu ce plati chiria cine n-ar fi fericit sa traiasca degeaba sub ceru-nspumat ca sampania? doar de nu ne-ar privi pe sub frunte copii (ai nostri?!) - toti ca unul raspund doar la numele de Rodion Romanovici � care stiu ca degeaba traim care stiu mult mai mult decit noi chiar: ca ei sunt cei care vor plati cu virf si-ndesat! Des: Cintec de duca - 99 de guri, unde va duceti voi? - 99 de guri, noi ne ducem pe drum pe marginea drumului pe cale pe carare tot ca sa mincam si sa mursecam 99 de vitei de la 99 de vaci sterpe 99 de purcei de la 99 pusculite carora li-i a fata 99 de pui de la 99 oua rosii 99 saci cu griu din 99 poduri maturate 99 de caiele de la 99 de cai morti 99 de vedenii de la 99 de naluci� - 99 de guri, nu va duceti sa mincati 99 de vitei de la 99 de vaci sterpe etc� 99 saci cu griu din 99 poduri maturate etc� ci va duceti sa mincati 99 de vaci sterpe care au mincat 99 de vaci frumoase la chip si grase la trup si tot nu se cunoaste ci va duceti sa mincati 99 poduri maturate care au mincat 99 saci cu griu si tot nu se cunoaste� - 99 de guri, noi ne-am dus pe cale pe carare pe drum pe marginea drumului spre soare-apune in Neagra Strainatate unde iarba-datului-si-a-faptului nu rasare unde vaca moarta nu rage si cocosul negru nu cinta tot la Bate-te-peste-gura ne-am dus ne-am vaiecarit ne-am miselit sa ne deie macar plinsul. - 99 de guri, pe cine sa plingeti voi? - 99 de guri, sa plingem 99 de de guri care n-au mincat 99 de vitei de la 99 de vaci sterpe care-au mincat 99 de vaci frumoase la chip si grase la trup si tot nu se cunoaste etc� care n-au mincat 99 saci cu griu din 99 poduri maturate care-au mincat 99 saci cu griu si tot nu se cunoaste etc� - 99 de guri, si unde s-au dus cele 99 de guri sa-si caute de-ale gurii? - 99 de guri, cele 99 de guri s-au dus� Levitatie In memoriam Cu luminari in mina. Noapte-n piata natia : suprema levitatie colectiva, limpede ca o sudica-aurora boreala � nici un intrerupator n-o stinge ! Noaptea-n piata. Levitatii. Li s-a luat pamintul sau fugit-a singur de sub picioare� Aurora�mi de luminari infipte-n noapte� noaptea-n foi ca un pateu, un tort taiat de ziua nasterii poporului si ser- vite mese de receptii cu cu hirletele de infanterie. Ziua : levitatia luminii peste intuneric. Levitatii deasupra haului (�Strigatul�) acolo-n tara liniilor de forta nu-s oameni � doar amprente digitale miscare propagata-nspre hotare si invers � strinsa-n liniile de forta in patria-amprenta digitala acolo cartograful suferind de topofobie intocmeste harti din spatii albe zabrelite-n linii concentrice de forta si aceasta amiba inghitita de amiba care-i si ea-nghitita de o alta amiba inghitita si aceste circumvolutiuni pulsind in linii de forta sub clepsidra rasturnata a degetului mare pus pe harta devin amprenta digitala : �Macte!�* acolo tremura ca varga-n acte fotografiile en face profil si spate � amprente ale unor deste moarte ! de-acolo-mi trag � din liniile de forta din mlastina-amprenta digitala � cu mina goala de-ascutisul spadei fiinta linia insingerata-a vietii in palma trasaturile abia schitate ale fetei tresarinde cind trec pasind pe umbra-mi aruncata aeriana punte peste hau ! cind trec in umbra mea si umbra-mi fuge de sub picioare si ma lasa-n urma in propria mea urma inglodat ca-ntr-o amprenta digitala � doamne ! strig � hau-nghite-n sec gitleju-i ritmic isi contracta muschii liniilor de forta acolo strigatu-mi consuma spatii viscoase de angoasa reci de frica acolo-n tara liniilor de forta de unde-mi trag fiinta unde haul se casca unde-apuc de spada goala sa las macar o singura sin-g u r a amprenta digitala care striga ! *Macte ! � (lat.) sa fie ucis ! Levitatie (De profundis�) Era un hau mai tinar ca celelalte hauri si mai adinc format prin prabusirea in sine-a unui hau mai vechi (aproape o ripa) care incearca sa iasa (pe brinci) la suprafata prin surparea metodica a buzei de prapastie in care locuia prapastia a pedepsit tradarea aruncindu-l in bezna fara fund caderea-l intineri : era ca altadata un hau cu ochii chematori adinci mai tinar decit celelalte hauri ��e undeva pe-aici un hau mai tinar decit alte hauri� � zise sinucigasul tinar haul de teama de-a nu fi gasit si-umlut de singe, se piti� �Te vad ! Te vad !� � striga deasupra tinarul isi trase capu-ntre umeri, dar� �Te vad ! Te vad !� � prapastios striga� isi trase o-nvelitoare peste cap� �Te vad !�� � striga intruna tinarul� atunci sari el, haul, primul ii sari in ochi� �Te vad te vad !� � striga intruna tinarul privindu-si miinele �Te vad te vad� � de-a oarba alergind pina la capatul pamintului �Te vad te vad� - doar sa se-arunce-odata-n hau� �Te vad te vad� � pentru o clipa de cadere libera pamintu-i levita sub talpi deasupra Nud (�Gesturi�) 4. (Schimbarea la fata) cite un gest pe secunda se leapada public de trup fara durere odata si ultimul gest fara regrete il va parasi stravezii umbla prin urbe-o multime de gesturi pe care trupuri opace pe-o clipa le umplu si ies din ele la fata schimbate se-ntimpla propriul gest sa ti-l umpli atunci zici tu : clipa aceasta am mai trait-o cindva pina ajungi intr-o zi nas in nas sa te ciocnesti cu fiinta in care gest dupa gest ti-ai mutat libertatea fiinta in care cite un trup se desprinde din fiece gest cite un trup in care cu scirba sa te recunosti. |
||||||||