nu s-au spinzurat cind
au vazut Turnul Eiffel?
C.D.: Buna seara, domnule Paduraru, cu placere, de ce nu ?
P.P.: Ce inseamna �lolocur�?
C.D.: ....Un joc de litere insolit, pentru a forma o adresa web, cred.
P.P.: Eu consider ca nu aveti dreptate. LOLOCUR nu e un joc, e un termen care defineste un fenomen. La fel cum exista fenomenul HOITURI, deosebit de popular printre oamenii de creatie din Basarabia. LOLOCUR e un fel de NU absolut adresat dezastrului culturii din tara noastra. Dvs locuiti la Saran, Orleans, in Franta. Sint sigur ca ati vizitat Parisul. E Parisul un vis sau o iluzie fantasmagorica a oamenilor din lumea a treia ?
C.D.: Despre Lolocur, vorbiti vad, in cunostinta de cauza. Pentru cineva insa, care raspunde simplu la intrebarea dvs, cuvintul LOLOCUR in sine reprezinta un joc de litere insolit... Daca cineva va fi curios sa-l dezlege, va intra pe site, va citi pagina pe nerasuflate, asa cum am facut eu... si acel cineva are cit de cit cunostinta despre cultura moldoveneasca, constientizeaza si traieste la nivelul timpului prezent. Si mai ales nu poarta "ochelari de cal" spre lume - aceasta persoana poate sa va spuna intr-adevar ca mesajul cuvintului LOLOCUR este un NU absolut adresat unor persoane care vor sa reprezinte cultura moldoveneasca si nu accepta evolutia... Este un subiect vast si am preferat sa fiu rezervata.
Parisul? Da, ma duc ades. Cum este? Depinde de cel care-i paseste portile si ce cauta acel cineva sa vada, sa simta, sa traiasca. Depinde de sufletul si intentia fiecaruia. Nu e un vis si nici o iluzie, e un oras, cu lumini, cu minuni ... cu " glod" si "asfalt", cu bucurii si dureri... cu taine... Un oras care-si traieste timpul, pastrind totodata parfumul istoriei. Depinde din ce domeniu e privit. Am simtit aceeasi emotie febrila cind i-am patruns in pintec pentru a-l descoperi, ca si atunci cind am atins pietrele manastirii Capriana, dar din cu totul alte motive ...
P.P.: Ce fel de emotie, si de ce era dictata ea, ati simtit cind ati atins pietrele manastirii Capriana?
C.D.: De cind eram copil visam sa trec Prutul. Era in mintea mea o piedica si nu intelegeam pe atunci de ce dincolo de aceasta apa e "strainatatea", cind marele Stefan a construit cetatile Cahul, Ismail si Bolgrad, si el era moldovean si roman. Atingerea acestor pietre este o atingere de istorie, iar eu am un profund respect pentru istoria locului unde m-am nascut. E adevarat ca, de exemplu, la muzeul Orsay la Paris, am plins in fata unui tablou de Toulouse Lautrec, dar nu de acelasi sentiment ca in fata unei tapiserii de la manastirea Putna, facuta de Maria de Mangop, sotia lui Stefan. V-am mai spus: depinde de sufletul fiecaruia cum poate simti si cu ce ochi vede. Fiecare loc, pe unde trecem, fiecare lucru, fiecare fiinta trebuie sa le atingem si sa le vedem cu inima. Si fiecare om, cu inima lui...
P.P.: Dumneavoastra ati vizitat si Bucurestii, si Chisinaul. Care e deosebirea dintre Paris, Bucuresti si Chisinau. Va rog sa va referiti mai intii la general, apoi la felul de a fi al oamenilor din aceste trei urbe.
C.D.: Drept sa va spun, e greu sa judec deosebirea dintre aceste trei orase. M-a minunat Bucurestiul cind l-am vazut prima data. Dar am fost poate de 8 ori in viata mea si nu-l cunosc. La Chisinau am fost o data si sper sa mai vin. Iar la Paris am fost de nenumarate ori.
Trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca sint moldoveanca de dincolo de piriu. Pe bucuresteni nu i-am agreat prea mult niciodata (caci vedeti, oamenii se mai judeca si asa), asa cum ei nu iubesc moldovenii. Sint in Franta de aproape 10 ani si chiar cind vorbesc franceza cu un bucurestean, imi spune ironic "a! sinteti moldoveanca!".
La Chisinau m-am simtit deodata ca acasa: aceleasi obiceiuri, vorba, mincare. Singurul lucru care m-a durut este ca multi prefera sa vorbeasca rusa si nu inteleg de ce. De fapt nu e vina celor care sint de origine rusa.
Parizienii sint ca bucurestenii. Daca circuli cu o masina inmatriculata in alta regiune, in Paris nu ai prioritate aproape niciodata. M-ati intrebat ce cred de oameni. Cel mai mult i-am simtit pe cei de acelasi grai cu mine.
P.P.: Cu ce se aseamana Turnul Eiffel ? Credeti ca e un curaj sa te sinucizi, aruncindu-te de pe turnul Eiffel?
C.D.: Turnul Eiffel e un fel de pasare maiastra spre cer sau de gardian al cetatii. In primul rind, a te sinucide nu este un act de curaj, ci de lasitate si neputiinta in fata viltorii vietii. Si care om cu o scinteie de bun simt in creier ar murdari cu lesul lui fara valoare aceasta capodopera a artei moderne? N-am auzit! In schimb, Sena, batrinul fluviu, care poarta pe malurile sale atita istorie, primeste cu nepasare trupurile sufletelor deznadajduite, cu toata poluarea de care sufera, pentru a se spala de ele in ocean. Ea curge.
P.P.: Eu cred ca ar fi o priveliste colosala sa vezi un om spinzurat de Turnul Eiffel - un om care a visat toata viata sa-l vada si care a facut un sacrificiu pentru ca i s-a indeplinit visul... Vorbeati despre suicidele in Sena? De ce oare nu s-a aruncat in Sena si Emil Cioran, care, spre deosebire de Dvs, considera ca a te sinucide reprezinta un act de curaj?
C.D.: Poate credeti dumneavoastra! Eu sint o mare sentimentala si cred ca cineva, care a facut sacrificii de a vedea Turnul Eiffel, odata ajuns, va face orice sa ramina si sa vada, nu sa moara. De ce Ionesco si Cioran nu s-au sinucis cind au vazut Turnul?
Am citit Cioran si, sincer, de multe ori fac eforturi sa nu ma las influentata, caci ii apreciez mult opera, nu stiu insa cum a murit. Consider ca a fost un om prea inteligent si cultivat si ca la el spiritul a contat mult prea mult decit trupul...
Si mai cred, ca una este sa fii un mare pesimist, vesnic nemultumit, sa reusesti in plus sa exprimi aceste stari in cuvint, ca o revolta, sa explici celorlati starea de spirit ca atare, chiar daca ajungi la sinucidere, si alta e sa fii un sinucigas pentru ca nu ai bani, sau nu te iubeste sotia, sau ai cazut la un examen. In primul caz ai curajul asumarii propriei gindiri, in al doilea - lasitatea si neputinta in fata situatiilor vietii.
Un spinzurat in turn ar fi grotesc, ca si cum ti-ai eschibitiona trupul in fata lumii, si chiar si sufletul, si ai astepta ca gloata sa spuna cu gura cascata: "vai saracul!" sau "uite ce cretin!". Un ins cu demnitate umana n-ar face-o.
P.P.: Ce mai face Eugene Ionesco?
C.D.: Drept sa va spun, domnule draga, cind il voi intilni, poate, voi incerca sa va transmit un mesaj, caci si acolo unde e am multe cunostinte de vizitat, dar nu sint inca pregatita de acest drum.
P.P.: Intrucit de importanta e pentru cultura franceza de azi opera lui Ionesco ?
C.D.: Francezii spun ca desi Ionesco nu mai este, "Spectacolul Ionesco" traieste. Si asta pentru ca din 1957, cind au fost preluate reprezentatiile cu "Cintareata cheala" si "Lectia", ele au continuat pina azi, seara de seara, in micul teatru La Huchette din Cartierul Latin, cu rezervare de bilete si o sala plina - teatrul lui Ionesco!
Daca in 1970 Ionesco a fost ales membru al Academiei Franceze, daca teatrul sau complet este publicat in prestigioasa biblioteca a "Pleiadei", daca in 1979 teatrul La Huchette cu piesele " Cintareata cheala " si " Lectia " au batut recordul mondial de longevitate, cu 22 de ani de reprezentatii, ce as putea sa mai spun eu? As mai mentiona ca in anul 2000, cu ocazia implinirii a 50 de la premiera piesei "Cintareata cheala", lui Eugene Ionesco i s-a decernat marele premiu Moliere, ca omagiu si recunostinta pentru creatia sa.
Apropos, stiti de ce Ionesco si-a schimbat numele de familie din Ionescu ? La fel ca Popescu, si toate numele de familie terminate in "cu"?
P.P.: De ce?
C.D.: �Cul� se citeste �chiu� si inseamna �cur� in franceza. Si nu se putea citi Ioneschiu (�u� se citeste �iu� cu un �i� scurt ). Stiu ca e de ris, dar Radu se pronunta Radiu. De asta ori se pune un �o� ori se schimba scrierea, de exemplu: Ionescou, caci �ou� se citeste �u�. Asa cum de cite ori spun Prut, francezii rid, caci �prut� in franceza inseamna pirtz - basina. Acum s-au mai obisnuit, dar inainte, cind era fotbal si jucau romanii, rideau ca prostii, ca era ca si cum ai fi spus Popescur, Iliescur.
P.P.: La Chisinau exista un grup de scriitori care propaga ideea ca Eminescu e cel mai bun scriitor roman, ba e chiar geniu, ba e chiar sfint. Sunteti de acord cu aceasta incercare de idolatrizare? Eu, personal, il vad pe Ionesco sau pe Eliade mult mai puternici decit Eminescu, desi recunosc ca niciunul dintre acestia n-a atins genialitatea. Exista si in Franta un scriitor care e considerat deosebit de bun in comparatie cu restul?
C.D.: Ma ispititi cu intrebari dintr-astea si eu sint prea marunta, dar va raspund. Vedeti dvs, Pavel Paduraru e unul singur, Eminescu este Luceafarul poeziei romanesti, Baudelaire este marele poet francez, Puskin - marele poet rus.Toti sint persoane unice, prin creatia lor,dar consider ca fiecare are timpul lui si ceea ce a lasat (sau va lasa) generatiilor care vin. Sintem prea marunti in fata unor personalitati pentru a-i urca sau cobori. Cum il puteti compara pe Ovidiu cu Eminescu, cind ii despart sute de ani? Cum putem compara pe Monet, cel care a dat numele curentului impresionist, cu Picasso, cel care a bulversat arta moderna? Sau cum puteti compara pe marele nostru Creanga cu marele Marin Preda sau pe Balzac cu Max Gallo? Sa fim seriosi! Totul evolueaza: mintile oamenilor, educatia copiilor, confortul. Sau spuneti atunci, Tolstoi e cel mai mare prozator rus si lasati-l in umbra pe Solohov sau pe Dostoievski.
Am citit recent romanul unui tinar scriitor moldovean si am ramas perplex. E vorba de Pizdet de Vakulovski. Face o fresca uluitoare a tineretului societatii actuale, de o realitate cruda (greu de acceptat pentru cei ce vad si nu cred sau au fost tineri acum 40 de ani). Era ca si cum citeam in urma cu ani Groapa lui Eugen Barbu (indraznet pentru vremea aceea), dar la timpuri diferite - ma refer la limbaj mai mult. In Franta, cred ca ar fi avut mare succes si ar fi fost citit pentru a indrepta raul, caci raul cu rau se indreapta.
Dar v-ati pus intrebarea, daca ar fi trait Labis si ar fi scris, unde l-am fi incadrat? De ce nu-si scot, domnule, oamenii ochelarii de cal sa vada spre lume? Sa vada ce e in jurul lor. Nu numai floricelele si cerul albastru reprezinta societatea umana si se utilizeaza in literatura! Cititi Un hoit a lui Baudelaire, Viata sexuala a Catherinei M de Catherine Millet, critic de arta contemporana, sau mai stiu eu ce!
Imi veti spune ca occidentul ne otraveste cultura, atunci de ce ne plimbam in BMW sau Audi? Si modul de a se plimba face parte din cultura. Michelangelo s-a nascut in occident si Eminescu a studiat in occident! Ma scuzati, sint prea modesta ca sa ma exprim, dar este in libertatea fiecaruia de a spune ce gindeste, daca vrea. Eminescu e Eminescu si numai el e, Cioran e Cioran si dumneavoastra sinteti dumneavoastra.
P.P.: N-am vrut sa zic ca occidentul ne ortaveste cultura, pentru ca in tara mea cultura abia respira, fiind atacata din toate partile si e incadrata de cele mai multe ori in spectacole politice. Cultura occidentala e un exemplu pentru noi. Faceti, va rog, un simplu tablou al culturii franceze actuale. Care e rolul oamenilor de creatie in societatea franceza?
C.D.: Cultura franceza a avut intotdeauna o incredibila vitalitate. De la Charlemagne pina in zilele noastre, ea a fost deschisa elanurilor creatiei. Luind distantele necesare cu puterea politica, artistii, scriitorii, intelectualii, intr-un cuvint cei ce fac cultura, au cucerit intr-un fel libertatea de a crea. Cultura franceza contemporana are baze solide in istorie, fiind deschisa, democratica si evoluiind in functie de timpul pe care-l traim. Oamenii sint receptivi la nou si se adapteaza repede modernismului - respectind in acelasi timp valorile acumulate. Fiecare creatie cu timpul si societatea in care s-a nascut - sa nu uitam ca Parisul e capitala modei. Nu pot spune ca nu exista maculatura sau ca cine are bani nu poate deveni intr-o luna scriitor sau pictor, sau cintaret. Dar astea sint fenomene de societate care au existat intotdeauna si nu pot fi evitate. Rolul adevaratilor intelectuali este de a lasa creatia libera, este dreptul fiecarei persoane de a-si expune gindurile, sentimentele si, in acelasi timp, de a-si lansa parerile fara agresivitate. Discutia ramine mereu deschisa. Asta e parerea mea modesta.
P.P.: Intrucit de satisfacatoare e situatia sociala a oamenilor de creatie francezi? Descrieti modul de supravietuire al creatorilor francezi profesionisti.
C.D.: Adevaratii oameni de creatie francezi - spun adevaratii - si de oriunde, nu numai din Franta, sint prea putin interesati de partea materiala a lucrurilor. Sint, in schimb, respectati, se simt bine in lumea lor, se pot exprima liber, fara oprelisti. Este dificil de raspuns cum supravietuiesc, pentru ca exista multa discretie in viata privata a oamenilor in general. Iar creatia este o munca enorma si necesita multi bani.
Am vazut o data o expozitie a unui pictor din regiunea mea, stabilit in Spania. Se spunea despre el ca la inceputuri avea niste lucrari superbe, niste peisaje marine deosebite. Odata devenit profesionist, recunoscut, daca dadea citeva linii cu pensula pe o pinza, era o opera de arta. Avea in expozitie o pinza enorma de culoare rosie si, intr-un colt, pictata o para cu nuante de verde. Dupa vernisaj , am auzit ca pinza a fost vinduta la pretul unei masini. Cel care a investit n-a cumparat tabloul pentru valoare, pentru mesajul exprimat, ci pentru ca pictorul era recunoscut si si-a spus poate ca intr-o zi...
P.P.: Daca ati fi locuit in Republica Moldova, dvs, cu talentul pe care-l aveti, ati fi considerata artista profesionista. In Franta insa faceti parte dintre pictorii amatori, profesind totodata biblioteconomia. Care e treapta decisiva pe care trebuie sa o depasiti pentru a deveni artista profesionista?
C.D.: Domnule Paduraru, multumesc pentru apreciere, dar stiti, e iar dificil de explicat. Talentul e un har de la Dumnezeu. Sint oameni care se nasc cu asta - stiu ca am o facilitate de a scoate din mine si a pune culorile pe pinza, caci pictez cu inima.
Dar sint o artista "de duminica". Pictez ca o terapie - scot si apoi sint bine! Si, in acelasi timp, daruiesc celor care vad si inteleg o particica din mine.
Sint persoane care muncesc mult si invata sa picteze, si iau cursuri, se perfectioneaza. Si daca au bani, deodata devin pictori cunoscuti. Ca sa devii profesionist, trebuie sa lucrezi enorm si apoi sa expui. E adevarat ca incepusem bine, recunosc. La fiecare expozitie, vin specialisti care apreciaza si apoi te invita la alte expozitii si tot asa. La inceput am acceptat din ce in ce mai mult, ma bucuram ca dintr-o multime de artisti, m-au ales pe mine. Dar preturile de participare cresc din ce in ce mai mult, in functie de valoarea expozitiei si nu-mi pot permite. Ma doare inima cind primesc invitatii ca, de exemplu, la un Salon International la Barcelona, in Spania, care s-a desfasurat vara aceasta. Era 500 de euros inscrierea si am preferat sa vad Chisinaul, si am renuntat.
Pictura, ca si scrisul, nu se comanda. Trebuie o stare de spirit, o inspiratie si mult timp, si foarte multi bani, dar si noroc, si sacrificii. Poti fi foarte bun, insa, daca nu faci nimic ca sa fii cunoscut, e ca si cum nu existi. Am avut norocul sa fiu descoperita, dar nu sa am si banii necesari ca sa ma prezint. In afara de faptul ca a trebuit sa-mi termin studiile, pentru a avea un serviciu.
Ori printre carti, ori printe culori, ma simt ca un peste in apa. Daca as fi avut alta situatie familiala si financiara, as fi ales pictura si poate as fi reusit.
Stiu eu, poate niciodata nu e prea tirziu. Mi-ar fi placut sa traiesc in Moldova, mi-ar fi placut sa pictez icoane. Sint doar vise - sint o mare pesimista !
P.P.: De ce sinteti pesimista? Acelasi Ionesco scria ca putem cauta fericirea toata viata, dar e mai rau de noi, caci astfel ne va creste desperarea, caci ceea ce cautam tine de domeniul iluziei si e o metoda a omului de a nu privi viata si moartea in fata. Credeti intr-o viata viitoare intr-o epoca cind crestinismul a ajuns sa fie scris doar pe pereti, sa fie cintat in opere rock si sa fie situat alaturi de horoscoape si babe vrajitoare?
C.D.: De ce sint pesimista? Iar ma ispititi!
P.P.: Vad ca sint foarte ispititor.
C.D.: Victor Hugo spunea: "Imi daruiti orasul, prefer padurea, caci gasesc, vazind ce fel de oameni sinteti, mai multa inima la pietre si mai putina prostie la animale." Ei, fiecare cu povestea lui. Si in toate societatile de pina acum, si inca din ce in ce mai mult, daca prostia ar fi durut, spitalele ar fi fost pline... Sa te lupti o viata ca sa ai ceva si sa nu atingi nici cu virful degetelor, sa fii inconjurat in permanenta de ochi scosi din orbite care se intreaba de ce, cum, care, cine? dar prefer sa tac! Lasind deoparte ceea ce spunea Ionesco, nu uitati ca si el a trait o viata, a trudit, a avut o sotie, o casa, o fata, ca toata lumea - bucurii, tristeti, dragoste, fericire si s-a exprimat in scris. Gindul este singurul loc unde nimeni nu ne poate cotrobai, unde sintem liberi sa facem ce vrem, cum vrem. In rest, traim intr-o societate. Daca gindim prea mult si cu glas tare, sintem incomozi pentru cei ce se simt bine, traind elementar. Sint oameni fericiti pentru ca au o munca, bucate pe masa, o casa, o femeie frumoasa si o trupa de copii - sa nu uit sticla de vodca! Sint altii care aspira la mai mult, la o implinire spirituala pentru a fi fericiti si cauta, asteapta, si poate nu ajung niciodata sa se linisteasca.
Ma intrebati de o viata viitoare? Dar, domnule draga, viata a existat si va exista, cu voia bunului Dumnezeu. Horoscoape, oracole, vrajitoare, au existat pe tot pamintul, in toate timpurile si au coexistat apoi cu religiile! Totul evolueaza si vor fi intotdeauna contradictii in societati, dar nu uitati ca fara contradictii nu se naste progresul. Un bun crestin isi poarta credinta in suflet. Nu are nevoie sa si-o exhibitioneze in fata tuturor strigind: "sint crestin!� Ca domnisoarele noastre, care dau ochii peste cap si-si fac sfinta cruce, sint credincioase, cu o mina pe scriptura si cu alta pe... (spun ca la romani, caci toti o spun acolo), fac ce vor ele, e treba lor. "Avem indeajunsa religie pentru a ne uri si nu indeajusa pentru a ne iubi unii pe altii", spunea J. Swift.
Sintem cu totii oameni, exponenti ai aceleiasi specii. Ce ma intereseaza pe mine daca Ion danseaza, cintind credinta lui. Principalul e ca nu face rau nimanui si el se simte bine si ma bucur pentru el .
P.P.: De fapt, ce inseamna, in opinia Dvs, sa fii fericit?
C.D.: Ca si dragostea, si poezia, nu stiu daca exista o definitie pentru fericire. Dar stiu ca fericirea este la indemina celui ce stie s-o guste. Daca ii e teama, pierde! Am citit undeva si se pare ca fericirea este o pasare rara, pe care cu greu o poti prinde, iar cind ai prins-o, se smunceste si ramii cu penele ei in mina - deziluzie, durere, nostalgie, remuscare.
P.P.: De citi bani are nevoie un pictor francez pentru a-si organiza o expozitie personala? Exista interes din partea agentilor economici in vederea sponsorizarii manifestarilor culturale si a editarii de carte?
C.D.: Depinde de locul unde expune, de sala pe care o inchiriaza, de relatiile pictorului. Ca peste tot. Intr-o expozitie in grup, in cartierul parisian Le Marais, vestit pentru galeriile lui de arta, 3 metri patrati de perete costa acum trei ani cam 300 de euros chiria pentru o saptamina. In vederea sponsorizarii manifestarilor culturale, exista un interes deosebit din parte primariilor si a intreprinderilor de turism. Primaria orasului meu, de exemplu, are in proprietate un mic castel cu patru sali la parter care este inchiriat pentru artisti si asociatii de artisti. Inscrierile sint gratuite, doar prin prezentarea unui dosar cu lucrarile ce vor fi expuse la serviciul cultural al primariei. Sint hoteluri care propun expozitii in holurile lor, mai ales cind gazduiesc oameni de afaceri; sint medici care inchiriaza tablouri pentru salile de asteptare. In privinta lansarii de carte, stiu doar ca se face in librarii. Intreba-ma ce inseamna pentru mine o carte buna.
P.P.: Ce inseamna pentru dvs o carte buna?
C.D.: O carte buna? Stiti, am facut din lectura o meserie pe care o ador. O carte buna, dupa parerea mea, nu este cea care doar iti place, care-ti pare bine facuta, dupa anumite criterii literare, agreabila. Nu! O carte buna este cea care te subjuga, care-ti taie respiratia, iti intoarce sufletul ca o manusa si-ti da ameteala ca pe marginea unei prapastii. Citesc nu doar din placere, ci din pasiune. Intru de fiecare data in interiorul cartii si traiesc acolo.
P.P.: Cite carti bune ati citit in viata dvs? Cine sint autorii lor?
C.D.: Ma scuzati, dar v-am spus ca nu pot spune "carti bune, sau nu", sint cele care ne plac sau nu ne plac, depinde de sufletul omului care le citeste. Si e o intrebare cam dificila, caci, daca socotiti ca citesc de la 6 ani si am 45 (si nu-mi place sa vorbesc de virsta, ca oricare femeie), am citit un picusor in viata mea. La inceput am citit ce am gasit in biblioteca mamei: clasicii povestilor pentru copii, apoi Solohov, Gorki, Tolstoi, Malot. Apoi am luat-o incetisor de la inceput cu Mahabharata si epopeea lui Ghilgames, Iliada,Odiseea, Divina comedie, Decameronul, si tot asa. Dar, ca sa dau un raspuns: Adam si Eva de Rebreanu, Groapa de Eugen Barbu, Cel mai iubit dintre paminteni de Marin Preda, Potopul si Quo Vadis de Sienkiewicz, Fratii Karamazov de Dostoievski, Matasea de Alessandro Baricco (sublim roman de dragoste), Fahrenheit 451 de Ray Bradbury (un subiect superinteresant), Copilul multiplu de Andree Chedid (un roman plin de tandrete si emotii), Pianistul de Szpilman (ador romanele cu actiunea in al doilea razboi mondial), Clandestinul de Eliette Abecassis (adorabil roman de dragoste si psihologic), Pizdet de Vakulovski (roman al unui tinar scriitor care exprima o problema grava a societatii actuale din toata lumea, nu numai din est). Sint romane din diferite timpuri, pot fi istorice, de dragoste, psihologice - e complicat de raspuns. Cititul pentru mine e o pasiune de suflet si meseria mea, deci...
P.P.: ?n ce masura participa oamenii de arta din Franta la viata politica? Credeti ca e normal ca un scriitor sau un pictor sa se lanseze in politica, ceea ce aici, in Basarabia, a devenit un lucru firesc?
C.D.: In Franta, oamenii de arta participa la viata sociala intens. Cind, la ultimile alegeri prezidentiale, extrema dreapta ameninta sa cistige, s-au mobilizat. I-am vazut in strada.
Artistii sint cei care au creeat si finanteaza o parte din "restaurantele inimii" pentru persoanele cu dificultati materiale. Nu fac politica - sint bravi cetateni, liberi in gindire. Consider ca un artist e in primul rind un om de cultura - si asta e universala. Artistii vorbesc cu sufletul, indiferent de origini si grai, ei se inteleg. Politica trebuie facuta de cei pregatiti pentru asta si nu stiu daca ei sint de acord pe toate meridianele globului. Poate si politica e o arta, dar numai pentru politicieni, cei care sint facuti pentru aceasta. Cred mai mult ca oamenii de cultura au suferit din cauza politicienilor in timp. Dar pentru aceasta trebuie de citit un pic si vazuta evolutia culturii.
P.P.: Fiindca sinteti o artista a culorilor, credeti ca e bine ca evenimentele social-politice sa influenteze opera unui artist plastic?
C.D.: Opera artistilor a evoluat de-a lungul secolelor si a exprimat gindirea umana de la timpul respectiv. Multi conducatori de tari, politicieni, biserica, s-au utilizat de munca acestora in folosul lor. Nu cred ca metroul din Sankt-Petersburg e o aberatie, si nu-l pot uita - el e o fresca a unei societati creata de politicieni. Dar sintem in secolul 21, domnul meu, si mai liberi ca oricind sa ne exprimam. Totul se naste in spiritul uman.
P.P.: Tare mi-e foame. Ma doare stomacul. Seful nu ne da salariul. Partidul Comunistilor mi-a propus sa lucrez pentru ei. Imi dau un salariu bun. Dar mi-am zis ca pentru oricine as lucra, numai nu pentru comunisti. Ce sa fac?
C.D.: In primul rind, domnule Paduraru, ce stiti dvs despre comunism ca idee? Ati citit Marx, Engels? Eu am citit, mi-am insusit, am luat ceea ce am crezut eu, dupa constiinta mea ca e bun sau rau. Stiti citi oameni nevinovati au murit pentru acest ideal? La fel ca si crestinii pentru credinta lor.
Nu trebuie sa confundati totalitarismul comunist - dictatura lui Mao, Stalin, Ceausescu - cu ideile democratice ale celor ce muncesc sau cu comunismul adaptat la noua societate moderna. Sa nu intelegeti ca accept o conducere comunista totalitara, ar fi o mare greseala. Dar trebuie tot timpul sa existe un panash de conceptii intr-o societate, contradictii, ca sa fie progres. Am mai spus in acest interviu, ca oriunde am trai, trebuie sa ne scoatem ochelarii de cal pe care i-am purtat obligati, sa privim imprejurul nostru, sa ne punem intrebari, nu sa copiem, ci sa adaptam ce vedem la altii, care poate sint mai bine, au mai multa experienta. Nu trebuie niciodata sa spunem: noi sintem cei mai buni si mai tari!
Eu fac parte din generatia celor care s-au nascut intr-un regim comunist totalitarist, celor care se trezeau la ora unu noaptea si asteptau in viscol, pina dimineata, sa cumpere doua pacatoase sticle cu lapte pentru tinci, celor care aveau o jumatate de kg de orez si de zahar pe luna, zece oua si un kg labe de pui sau picioare de porc, pe care cu hazul de necaz, le numeam adidasi, celor care-si faceau lectiile la luminare, cu ferestrele apartamentelor inghetate si pastrau o bucatica de sapun cu sfintenie - in secolul douazeci - in timp ce cei de la partid mincau caviar si muschi file si se plimbau in volga neagra, celor care erau obligati sa aiba carte de capatii "Programul PCR", in loc de biblie, celor care trebuiau sa taca, caci aveau parinti si copii, si sa se supuna. Dar ascultau cu infrigurare, in ascuns, la Europa Libera, vesti despre Paul Goma, despre ideile sale, despre grevele conduse de sindicatele din Gdansk, in 1980, despre ideile doamnei Cornea, Mircea Dinescu si ale altora, care aveau curajul sa ne vorbeasca si sa ne dea puterea sperantei. Aprindeam luminari la ferestre la ore precise, in semn de solidaritate. Ce stiti dumneavoastra despre astea? Sint multe de spus, dar eu am fost doar un simplu cetatean al acestui fel de societate si am mincat aceeasi piine cu alte milioane. Acum traiesc in Franta. Sa nu spuneti: "Ce stie ea, ca traieste in Franta?!" In viata nu stim ce ne asteapta si avem dreptul sa traim unde vrem si cum vrem, si cu cine vrem, caci peste tot e acelasi pamint si cer, si soare.
Toate ideile politice sint reprezentate in Franta si democratia are valoare ei adevarata.Va dati seama ce ar insemna intr-o asa societate daca ar exista doar un partid de dreapta? Cind sint concedieri, cind drepturile celor ce muncesc sint atinse, sindicatele ies in strada si cu reprezentantii lor - comunistii, socialistii, forta muncitoreasca.
Am suferit cumplit de pe urma totalitarismului comunist, dar aici - fara sa ma ascund - votez forta muncitoreasca. Nu sint bogata, muncesc, si vreti sa fiu de partea celor cu buzunarele pline? Sa nu spuneti: mai bine mor decit sa fac asta. Daca muriti, ce realizati? Cind ti-e inima amara si mai ai si responsabilitatea de a avea copii, "te faci frate cu dracul, daca poti, pina treci puntea", daca nu ai rabdarea necesara sa cunosti si sa intelegi si esti "capos" si indaradnic. Chiar daca un partid comunist ajunge la putere, nu ramine singur. Intotdeauna vor exista si alte forte care sa aduca completarea sau sa frineze zelurile malefice.
Faceti cum credeti pentru dumneavoastra. Eu nu fac politica, imi fac doar datoria de cetatean si ma revolt cind cei ce promit nu-si tin fagaduielile.
P.P.: M-ati intrebat citi oameni nevinovati au murit pentru idealul comunist. Considerati ca numarul lor e mai mare decit cel al victimelor comunismului, fiindca eu n-am trait in timpurile alea grele si nu stiu cum au fost comunistii? Poate merita sa intru si eu in partidul lor? Mai mult, sa stiti ca nu sint contra pluripartidismului, caci aceasta ar insemna deja o eventuala instaurare a dictaturii, de orice culoare n-ar fi formatiunea aflata la putere.
C.D.: Sa stiti ca nu ma intimidati. Eu stiu despre ce vorbesc si vreau sa ma exprim. Eu vorbesc de idee si nu de realitatea obiectiva. Dumneavoastra nu ma intelegeti si nici nu ma asteptam s-o faceti, de asta v-am si provocat, caci sinteti subiectiv. Milioane de oameni au pierit in decursul istoriei, din cauza nimicniciei oamenilor. Sa le respectam memoria indiferent de originea, ideile, religia lor. Eu nu fac politica, nu fac parte din nici un partid: sint crestina ortodoxa prin vointa parintilor mei. Spiritual traiesc intr-o lume a mea, fizic - intr-o alta societate. Credeti ca am plect din Romania ca-mi era bine?
P.P.: Votati forta muncitoreasca, dna Desnoues. Sinteti o muncitoare ordinara sau o intelectuala? Eu niciodata n-as vota forta muncitoreasca, pentru ca ea reprezinta in mare parte prostimea, puterea gloatelor, anarhia absoluta�
C.D.: Sint o intelectuala care munceste. Sint romanca, naturalizata franceza, deci tot straina pentru francezi. Doar n-ati vrea sa votez pentru Le Pen (extrema dreapta) si sa ma trezesc la frontiera.
Da, traiesc fizic in gloata. Asta nu ma impiedeca sa gindesc. Asta nu ma impiedica sa vad ca sint oameni care se nasc bogati si sint care n-au sansa sa traiasca.
Sa va plimbati o data noaptea, pe Sena, cu vaporul, sa vedeti palatele luminate cu candelabre, iar mai jos, pe sub poduri, inveliti cu cartoane, oamenii strazii, cei ce n-au locuinta. Si o sa simtiti turbarea in pintece si va veti intreba: "de ce?" Si chiar in Moldova sau in Romania, cind vedeti niste burdahanosi, care striga batindu-se in piept ca ei sint cei mai tari, mai patrioti si nu pastreaza valorile stramosesti, dar se plimba in Audi si BMW si Mercedes in timp ce altii isi rod coatele pe bancile scolilor si ajung cu salarii de mizerie sa tremure de la un sfirsit de luna la altul. Bogatii si saracii! Ce mai spuneti?
De cind n-ati mai fost in vacanta, domnule Paduraru? Stiti citi moldoveni isi plimba sotiile pe coasta de Azur? Ei nu sint comunisti, sau au fost, oricum au profitat de orice moment pentru a le fi bine ! Nu vedeti ca nu mai stim de ce sa ne agatam ca sa speram ca va fi bine?
P.P.: Daca sint boschetari si saraci si la voi, daca moare lumea de foame si acolo, la ce naiba le mai trebuie basinosilor astia de politicieni din lumea saraca sa adere la uniunea europeana? Dar de unde stiti ca n-am fost demult in concediu? Eu mi-am dus luna trecuta sotia in Talibania, apoi am fost in Cecenia, unde am facut bai la soare si am participat, impreuna cu toata familia, la actiunile militare. Asta vara am fost in SUA, Columbia si Pakistan. Foarte misto!
C.D.: V-am spus ca nu intelegeti nimic? N-am afirmat ca in Franta se moare de foame! Nici n-as indrazni sa afirm asta pentru ca nu o gindesc! Tocmai pentru ca exista asociatii de solidaritate, din care fac si eu parte, si care asculta, sfatuiesc si ajuta pe cei care sint in situatii dificile materiale, pe cei care vor sa iasa din necaz. A intra in Uniunea Europeana inseamna a-ti arunca "ochelerii de cal", despre care v-am mai vorbit, si a privi in jurul tau. A primi ajutorul dupa ani de oprimare si intuneric! A lua exemplu - nu a-l copia - si a-l adapta la conditiile economico-sociale ale societatii europene. Dar degeaba vorbesc, caci romanul "nu-i prost destul, daca nu-i si fudul". Ca pe vremea lui Ceausescu: "Cel mai harnic, cel mai viteaz, mai frumos, mai destept popor! Cea mai bogata, mai fericita, mai curata tara si viata!" Realitatea era ca "afara era vopsit gardul, inauntru - Leopardul"! Am fost indopata cu asta jumatate din viata, mai lasati-ma in pace!
Imi spuneti ca a-ti dus-o pe sotia dvs in vacanta in Talibania? Domnul meu, daca era asa, vedea poate un pic viata femeilor de acolo si poate ar fi inteles ca viata ei e un paradis!
P.P.: Va revoltati cind cei care promit nu-si tin fagaduielile. Dvs v-ati angaja la servici la un partid care promite marea si sarea, dar nu face nimic, ba mai mult, fructifica criza? Asa e Partidul Comunistilor din Republica Moldova.
C.D.: De ce nu faceti cronica literara, daca nu vreti sa lucrati pentru un partid, ca sa nu va mai doara stomacul? Sau muriti in erou, de foame, pentru partidul pentru care tremurati la alegeri si nu va mai ginditi ca aveti o sotie si copii! Eu lucrez in lumea cartilor, pentru ca sa maninc si ma hranesc fizic si spiritual si-mi fac doar datoria de cetatean votind, pentru a echilibra balanta politica. Situatia politica din Republica Moldova, dumneavoastra o cunoasteti mai bine. Atunci faceti ceva! "Iubiti sau uriti, dar nu ramineti cu miinile in sin."
P.P.: Nu tremur, doamna, pentru nici un partid la alegeri. Toti sint niste hoti si toti fura de la noi, de la mine, de la Sura, de la Vasea, de la Valea. Toti fura, intelegeti, toti sint niste minciunosi, niste fatarnici. Nu tremur, doamna, pentru rahaturi de astea. Imi trebuie mie partid ca o buba-n cur. Dar, in opinia mea, trebuie sa fii un las si un tradator, si un ticalos, ca sa lucrezi pentru comunisti de vreme ce constientizezi ca esti roman si vorbesti limba romana.
C.D.: Eu cred ca refuzati sa vedeti realitatea in fata si sinteti bolnavi din cauza bolsevismului si a sechelelor lui, dar nici nu faceti indeajuns sa va vindecati. Vor mai trebui citeva generatii, poate. Suferinta va e marita poate si de faptul de a constientiza ca sinteti romani, dar va numiti Pasha, Sura, Vasea, Valea in loc de Pavel, Alexandru, Vasile, Valentin. Dar nu e vina dumneavoastra si nici chiar a rusilor. Atunci cind chemati medicul acasa, vorbiti doar in ruseste. La restaurant, rar va faceti intelesi in romaneste de ospatari. Sa iei un taxi? Incearca sa vorbesti doar romaneste si-l vei plati mai mult decit face.
Vorbeam cu un moldovean cu nume de familie cit se poate de romanesc, om de cultura, si la zece vorbe imi spune: "la rusi se spune " ...si incepea sa-mi zica ceva in rusa. La naiba, si eu vorbesc rusa - am invatat o la scoala - si vorbesc franceza si italiana. Dar cind vorbesc cu un roman, vorbesc romaneste. Si am mai auzit ca aveti si un dictionar al limbii moldovenesti! Dar pizdet! (asa ca sa fiu mai de-a dumneavostra si sa ma fac inteleasa) acum, in ce limba vorbim? In cea gimnastica?
Daca toti sint hoti si mincinosi, dezintoxicati-i de asta! Alegeti altii!!! Tineri, noi, cu idei noi, moderne, conforme cu timpul pe care-l traim! E democratie, ce naiba! Va doare capul? Tratati-va fesele si se va aera capul!
Si sa mai clarificam un lucru, caci ma enervati: una este sa te inscrii intr-un partid, sa faci propaganda ideilor lui, sa lupti pentru a-l aduce la putere si e cu totul altceva sa fii cetatean cinstit, sa-i respecti pe semenii tai, indiferent de originea, culoarea, cultura lor si sa-ti doresti dreptul la libertate, la o viata civilizata, la respect, intelegere si demnitate. Nu sint militanta nici unui partid, nu scriu articole in presa politica. Sint un om cu bun simt - visator si romantic. Sincer, daca as fi in Romania sau in Moldova, ca cetatean, as vota cu oricine in afara de comunisti sau de cei de dreapta.
P.P.: Bravo!
C.D.: Dar am ales, prin drepturile omului, de a fi aici, de a avea o familie aici. Nu din lipsa de patriotism, ci din cauza conceptiilor de rahat, invechite, care put, ale romanilor vanitosi. Si mai ales pentru ca viata e scurta si daca nu ne-o traim noi asa cum vrem, nimeni n-o traieste in locul nostru. Si nu ma judecati pentru asta. Au plecat ei: Ionescu, Cioran, Brancusi! Am vrut sa fiu si eu mai "importanta" si sa-mi incerc norocul in alta parte. Si poate, la sfirsit, voi veni sa traiesc in Moldova. Ca tare mi-e draga tara asta.
In ziua cind tineam permanenta la galeria de arta a Primariei unde lucrez, au trecut trei vizitatori - o doamna si doi domni. Pareau cunoscatori . Le-am vorbit si, auzindu-mi accentul, m-au intrebat de unde sint. Le-am raspuns ca din Saran. Nu credeau si insistau, desi le-am explicat ca stau citeva strazi mai departe. Atunci le-am spus ca daca se refera la accent, sint de origine romana. S-au privit dezgustati si mi-au raspuns: "a, sinteti din est! De la Popovi? Si mai sinteti si bibliotecara?" I-am intrebat politicos: "Credeti ca cei din est nu citesc?". �Citesc Lenin ", mi-au raspuns si mi-au trintit usa si au plecat. Am aflat mai tirziu ca erau deputati de dreapta intr-o primarie a unui alt oras.
Cind am vrut sa reziliez contractul de la asigurarea masinii sotului meu - dupa decesul acestuia - voiau sa ma excrocheze la bani si sa platesc in continuare pina aveam si eu permisul de conducere. Cind le-am spus ca e imposibil sa platesc pentru o persoana care nu mai exista, m-au dat afara spunindu-mi "ca asa se intimpla cind faci contracte strainilor". Cind am ramas vaduva si cautam serviciu, la fortele de munca n-au asteptat sa vada ce stiu, direct mi-au spus ca pot gasi de munca numai in menaj. Astea sint doar citeva exemple ...si cite au mai fost! Si ati vrea aici sa-l votez pe Le Pen si pe nationalisti? Ma subapreciati! Sint cu capul pe umeri inca !
P.P.: La fel cum romanii de aici utilizeaza termeni rusesti, romanii de peste apa isi farima limba cu termeni englezesti. E acelasi lucru. Si un roman de la Bucuresti ar putea sa va spuna: �dupa cum zic englezii�. E acelasi lucru, doamna Desnoues. Eu urasc comunistii, la fel ca si pe politisti. Dvs iubiti politistii?
C.D.: Ma faceti sa rid. V-am mai spus: avem atita religie ca sa ne urim, dar nu indeajunsa pentru a ne iubi unii pe altii. Intr-o tara unde nu ar exista politisti, credeti ca ar fi mai putina delicventa? Depinde si de ce regim serveste aceasta politie Eu cred ca ea trebuie sa apere legile unei tari si securitatea cetateanului. Ati uitat sau poate nu stiti ce ordine a facut Vlad Tepes in Tara Romaneasca, cind totul era haos. Pina si Eminescu il invoca "Unde esti tu Tepes, doamne ?"
Natura umana e foarte complicata. Nu traim in Tiganiada lui Budai Deleanu, cu riuri de lapte si miere, si nici in imaginile bibliei pocaitilor, unde leul e prieten cu gazela si lupul cu oile. Eu ii respect pe politisti atita timp cit imi respecta corectitudinea. Si ei sint oameni, si ei au defecte, dar daca n-ar exista ce ar fi? Haos!
P.P.: Politia moldoveneasca nu e asa cum ziceti. Multi moldoveni se tem mai tare de politisti decit de banditi. Coruptia si incalcarea flagranta a drepturilor omului au un loc destul de important in activitatea organelor de drept de la noi.
C.D.: Credeti ca eram bucuroasa, vazind privirile vamesilor moldoveni, care-mi desfaceau bagajele cit mai minutios pentru ca aveam pasaport francez? Sau cind pe strazile Sankt-Petersburgului, doua sute de romani, eram vinati de politia rusa, doar pentru ca eram liberi sa plecam in Finlanda si asta nu le convenea? Eram uimiti sa vedem un politist din gara Viborg, proxenet, negustor de vodca la negru si om al legii! Credeti ca n-am fost impinsa in coate la demonstratii, in Romania, ca sa strig sloganuri? Credeti ca n-am fost obligata sa dau bacsis ca sa pot obtine un pasaport in Romania, acum zece ani? Sau nu mi s-a cerut un cartus de tigari, ca in puzderia de oameni din fata ambasadei Frantei la Bucuresti sa pot intra pentru o viza?
Era o data la un rind, in spatele unui magazin, unde asteptam ingramaditi aripi de pui, un om care a vorbit mai mult decit trebuie. Nu stiu de unde a aparut o masina a politiei si cum l-au scos din rind. Dar stiu ca nu l-am mai vazut niciodata. Si statea la noi in cartier. Dar am crezut ca ma intrebati de politie in general. Oricum, nu este padure fara uscaciuni. Si de la inceput ma necajesc sa va explic ca totul in lume depinde de natura umana, de sufletul omului. In toate. Exista oameni politici corecti, drepti, politisti care-si risca viata in lupta impotriva crimei, a drogurilor, a furturilor. Exista artisti adevarati pe care ii intereseaza doar sa-si exprime trairile. Oamenii nu-i putem noi schimba, asa cum se spune la mine, dincolo de piriu: "Din cocos nu faci gaina, nici din curva gospodina."
Nu trebuie sa generalizam! Fiecare din noi, ca fiinta umana, sintem un microcosmos, care traieste intr-un macrocosmos .
P.P.: Ma doare capul. Pe dvs nu va doare nimic?
C.D.: Multe ma dor, dar de ce as spune? Doar pe mine ma doare si pe cine ar interesa? Ce poate insemna durerea mea pe linga cea a lumii intregi? Un graunte de nisip pe o plaja batuta de valuri si vint.
P.P.: Eu cred ca durerea e un lucru miraculos, nu? Durerea ne arata fata reala a omului, il dezbraca de toate hainele vanitatii si ni-l arata cu puta goala. As vrea sa vad un deputat sau un sef de stat cum moare, cum se transforma din presedinte de tara in cadavru. Ce o sa facem noi doi dupa moarte?
C.D.: Pentru unii din cititorii dumneavoastra, in general, veti parea un pic vulgar si va asteptam sa spuneti o vorbulita ca sa fac o mica paranteza. Voiam sa spun ca si vulgaritatea face parte din cultura unui popor, la fel ca si arta culinara, viata de familie sau felul de a-ti sufla nasul. In privinta limbajului, stiati ca americanii, la toate doua vorbe, spun, rahat? La fel ca si germanii. Ca polonezii si francezii spun curva? Ce sa faca romanii si moldovenii? Spun si ei ce pot! Ma enerveaza ca spun mereu romanii si moldovenii - vorbim aceeasi limba, ce naiba, si avem aceiasi stramosi, aceleasi obiceiuri.
Eram copil si ascultam mult difuzorul - un singur post de radio, pe care tot romanul il avea in casa obligatoriu. Am auzit o data pe marele specialist in limba romana, Alexandru Graur, intrebind, de ce rominul se sfieste sa spuna cur, caci toata lumea il are si spune fund, fundul fiind cel de lemn pe care se rastoarna mamaliga si se taie ceapa la bucatarie. Deci vulgaritatea dvs e scuzabila caci asta e limba pe care o vorbim.
Revenind la intrebare, in pesimismul lui, Schopenhauer spunea ca numai durerea arata aspectul real al lumii. Crestinismul insista pentru calitatile purificatoare ale durerii. Domnul meu, in fata durerii, fie ea fizica sau sufleteasca, toti sintem oameni. Deputatii, presedintii, sint si ei oameni. Veti spune: "dar nu eu l-am ales pe X". Si eu am votat de mai multe ori in viata, pe timpul unde pentru toate posturile de sefie era o singura persoana . Daca nu ma duceam, mi se batea cu pumnul in usa pina ieseam din casa. Si daca taiam tot de pe buletinul de vot, tot persoana aia era aleasa si inca in unanimitate - nu stiu cum. Traim intr o societate democratica unde tot omul are dreptul sa spuna ce vrea si sa aleaga pe cine crede si sintem milioane, a alege, cu zeci de idei despre conducerea unei societati. In toata istoria omenirii, orice trib preistoric isi alegea un sef, realizind ca nu se poate sa traiasca in debandada.
Dorinta dumneavoastra de a vedea murind un presedinte este nedreapta. Si el are poate parinti, frati, o sotie, copii. E un om. Daca nu-l vrem, nu avem decit sa facem totul sa-l convingem ca nu are dreptate si sa renunte, dar nu sa-i dorim moartea. E absurd. Ce au cistigat sovieticii prin ucidera tarului? Dar romanii, prin uciderea lui Ceausescu? Sint mai curati, mai buni, mai frumosi, mai bogati, mai inteligenti? Nu moartea ucide raul, caci el are radacinile lui care trebuie gasite si smulse. Nu mai bine am da civilizatiei locul pe care-l merita in secolul 21?
Cit despre ce o sa facem noi doi dupa moarte. Cine? Eu cu dumneavoastra, sau dumneavoastra si presedintele sau deputatul?
P.P.: Eu nu doresc moartea nimanui, dar as vrea sa vad decesul unui sef de stat cind va muri el, fara sa fie grabit de mine sau de altcineva. Eu cu dumneavoastra ce-o sa facem dupa moarte?
C.D.: Spuneti-mi daca vreti sa ma intilniti si stiti ca ma tin intotdeauna de cuvint. Dumneavoastra nu stiu ce veti face. Eu stiu doar ca macar acolo sper sa fiu iubita si sa nu fiu mintita.
P.P.: Credeti ca pentru un scriitor sau un pictor e mai important decesul sau fizic decit cel al operei sale?
C.D.: Ginditi-va, atunci cind opera unui artist sufera de lipsa de inspiratie, atit timp cit artistul e in viata, are timp sa mai mediteze, sa creeze. Daca artistul moare si opera nu ajunge la un stadiu de maturitate, ramine mortul, prohodul, patruzeci de zile, praznicul cu rachiul pentru sufletul mortului si gata! Cit sintem in viata, mai e o speranta, daca nu sintem prea pesimisti.
P.P.: Ati zis ca ura e un viciu. Raminem cu dragostea. Vai, dragoste in lumea noastra! Pizdet ce multa dragoste! Credeti ca ceea ce credem noi ca e iubire, adica iluzia mascata a acestui sentiment poate dura in timp sau se consuma foarte repede. Adica e posibil sa iubesti un om pina la extaz, ca peste o luna sa iubesti alt om pina la extaz? Caci acesta e un lucru normal pentru civilizatia moderna. Ori exista la mijloc totusi minciuna, falsitatea sentimentului jucat?
C.D.: Iata un subiect de discutie mai placut decit comunismul si deputatii.
P.P.: Bineinteles�
C.D.: Poate pentru dumneavoastra, ura este un viciu, nu si pentru mine. Pentru mine, ura, daca ar fi un lucru, as vedea-o ca pe o sirma ghimpata. Cu tepii indreptati in toate directiile. Nici o sansa sa treci pe deasupra. In iarba, doar cioburi de sticla verde, bine ascutite, confundindu-se cu iarba. Pe scurt, o sirma care si-a luat toate precautiile necesare ca sa faca rau. Placerea de a face rau! Asta e pentru mine ura!
Dragostea insa as vedea-o ca pe un peisaj. Ca pe o plaja. O plaja blonda, sub un cer azuriu. In nisipul umed, doua siluete, care merg in acelasi pas - e foarte important sa mearga in acelasi pas si sa priveasca in aceeasi directie. Doua siluete care rid si se imbratiseaza. Incep sa alerge si cad una in bratele celeilalte si se rostogolesc in valuri�
P.P.: Si se ineaca�
C.D.: Si ce ne mai imbratisam, noi oamenii, cind sintem indragostiti! Niciodata nu sintem indeajuns de aproape de cel pe care-l iubim. Si chiar daca ne departam, este doar pentru fericirea de a alerga iar, unul spre celalalt. Dragostea e ca un magnet care ne atrage unul spre altul. Un sentiment profund si vast, care ne face sa ne simtim uriasi in fata lumii intregi. Si chiar cind e rusinos, e dulce si buna rusinea noastra. Insa ar trebui sa stiti ca dragostea ramine acelasi sentiment uman de cind lumea si pamintul, dar depinde de sufletul fiecarui individ si de capacitatea acestuia de a trai sentimentele. In dragoste au fost intotdeauna doi: o femeie si un barbat, doi barbati, doua femei, sau un om si Dumnezeu. Doar in iubirea pentru Dumnezeu dai din sufletul tau cu speranta de a te apropia de el intr-o alta lume. In rest, dai si trebuie sa si primesti, pentru a ajunge la extaz . Inca nu am iubit pina la extaz, dar ma pregatesc sufleteste, caci dragostea nu are virsta si nici legi. Nu am iubit niciodata cu minciuna si falsitate - atunci nu s-ar mai numi iubire - mai ales ca bunicul meu imi spunea intotdeauna: "sa stai in gaura de sarpe si sa maninci mamaliga coapta pe cenusa, dar sa fii cu cel pe care-l iubesti si te iubeste. Restul nu mai conteaza."
P.P.: Eu niciodata nu mi-am vazut bunicii.. Nu credeti ca ar trebui sa facem un interviu? Poate sa-l incepem?
C.D.: Care interviu? Credeam ca vreti sa bem o cafea si sa discutam in contradictoriu.
P.P.: Nu vad nici o floare, nici macar un cacat. Pardon. Nu vad nimic. Si fumez tigari Temp.
C.D.: Nu vedeti pentru ca sinteti orbit de spoiala! E simplu! Eu vad si flori si cacati. Cei buni pot purta florile in suflet si privire, pe rahati ii intilnim unde nu ne asteptam. Si cind calcam in ei put. Dar aveti grija, daca nu-i vedeti, sa nu-i purtati apoi pe pantofi. Puteti intra in sufletele altora si sa-i infectati de putoare.
P.P.: Aveti tigari? Dati-mi si mie una.
C.D.: Da , dar eu fumez doar Camel (de la Camelia, ha! ha! ha!). Vreti?
P.P.: Eu, doamna, sint un prost. Eu nu stiu nici macar cum se face un interviu. De aceea, iertati-ma. Pa-pa.
C.D.: Ha! ha! ha! Si eu, care ma asteptam sa ma invitati la Taifas! La naiba cu interviul! De asta nu-mi plac romanii: incep cu sarut mina si sfirsesc cu pa-pa! Ei! Si cafeaua cine-o plateste? Deputatii sau comunistii dumneavostra?
P.P.: Cafeaua o plateste Fundatia Obsteasca �Viata fara droguri�. Sau o sa incercam sa apelam in acest sens si la Organizatia Secreta Ilegala �Anticomunist�. Cum se face un interviu?
C.D.: Depinde de droguri. Interviu? Nu stiu, sint bibliotecara, nu jurnalista.
P.P.: Am vrut sa va spun ca eu iubesc cu o dragoste pura toti oamenii. Eu mor de dragoste fata de omenire. Oamenii sint ceva genial, miraculos, extraordinar, fantastic. Dar exista oameni care nu inteleg sensul cuvintelor. Intelegeti, doamna? Asa ca Arcadie Suceveanu, de exemplu.
C.D.: Pe Arcadie Suceveanu nu-l cunosc. Si daca nu inteleg sensul cuvintelor, cunosc personajul.
P.P.: Pacat, doamna, ca nu-l cunoasteti pe acest ilustru poet al neamului. Mi-e mila de oamenii care nu-l cunosc, fiindca ei se afla departe de adevar. M-ati convins sa ader la partidul comunist din Marea Britanie. Ce trebuie sa fac?
C.D.: Am prieteni la Londra - o viza si gata... Succes!
P.P.: Am inteles ca francezii sint niste cretini rasisti, daca s-au purtat asa cum mi-ati spus. Care e societatea ideala?
C.D.: Iar generalizati si nu-mi place, caci n am spus asta...
P.P.: Da mie imi place!
C.D.: Nu exista padure fara uscaciuni... Nu toti sint la fel. Altfel n-as fi aici. Si, in plus, respect aceasta tara si lumea care ma inconjoara, in plus aici mi-am gasit un loc al meu! Societate ideala nu exista.
P.P.: Vreau sa va rog sa mergeti in fiece zi la Paris si sa puneti la mormintul lui Ionesco cite un buchet (trei la numar) de trandafiri. Iar in buchet sa puneti un biletel, pe care sa scrieti �de la Pasa�. OK?
C.D.: In fiecare zi nu pot, dar promit sa ma duc joi. Merg la Salonul de carte pentru copii si adolescenti la Montreuil (Paris).
P.P.: Va multumesc de bunavointa. Ma enervez. Turb! Tremur si gem! Urlu! Nu mai pot! Nu stiu ce sa fac, fiindca trebuie sa facem un interviu despre rotile de masina.
C.D.: Sinteti in lipsa! Va trebuie un intaritor cred! De care preferati?
P.P.: Nu v-am prea inteles. Ma duc sa-mi sterg de cacat talpa papucilor.
C.D.: Mai bine schimbati papucii cu totul, poate vi se schimba si drumul, si soarta. De fapt v-am mai propus asta si m-ati refuzat.
P.P.: Dvs nu intelegeti ce fel de oameni sint moldovenii astia din Basarabia, carora li se promite piine de 16 bani si salam de trei ruble si ei voteaza pe oricine. Dar oricine pe urma le majoreaza intreit toate preturile. Nici dvs nu m-ati inteles. Noi nu ne intelegem. Si aceasta in timp ce Teatrul �Eugene Ionesco� din Chisinau, cel mai bun teatru din Moldova, n-are sediu. Dati-mi va rog un leu pentru acest teatru.
C.D.: Am observat ca nu ne intelegem.Poate de asta va spuneam ca ar fi bine ca toata lumea sa priveasca in jur, sa se informeze, sa compare, sa inteleaga si apoi sa aleaga.Cei in virsta sa se mai modernizeze si modereze in elanuri, caci au avut timpul lor, cei tineri sa aiba mai multa putere de convingere. Nu stiu, v-am mai spus, trebuiesc generatii ca sa se schimbe ce a ramas din mostenire.
Cit despre teatrul "Eugene Ionesco", stiu. Am vazut cladirea unde se tin reprezentatiile. Sa nu va suparati pe mine, dar bine ca renovam catedrale, construim biserici, ca sa avem unde sta in genunchi si ne ruga sa cada din cer fericirea si nu construim un teatru unde sa ne improspatim mintea! Dar ce-i trebuie romanului teatru, sta mai bine in pijama, acasa, cu mina in poalele nevestei si rachiul alaturi si se uita la telenovele - e mai romantic!
Stiati ca a merge la teatru, la concert, la cinema, face parte din cultura unei persoane - ma refer la gestul de a pleca de acasa - caci trebuie sa te imbraci, sa stii sa te tii pe un scaun, sa dai buna seara, sa ai un pic habar de ceea ce vezi. In fata televizorului, acasa, poti sta cum vrei - si cu degetele in nas, si mincind seminte.
P.P.: In tara noastra se maninca si seminte la teatru. Si se mai basesc bietii oameni. Si fluiera pe la sate, si striga actritelor: �Fa, vaca!�. Poate si laba-si fac � nu stiu. Ma mira ca ati spus mai sus ca vreti sa va mutati cu traiul in Republica Moldova. Azi e ziua prietenului meu si ma duc sa beau. Cind o sa-mi revin, vom face un interviu. Ma tin de rosu si dau la zub. Dar nu vad care e sensul discutiei noastre, de vreme ce amindoi o sa pierim, o sa putim, o sa putrezim. Em am sa beau vodca.
"Intr-adevar, Anglia si Franta apara omul,
structura lui, limitele lui, organicitatea lui,
integritatea lui
fireasca si individuala.
Izolarea lui de
asemeni. Iata ceea ce numim �lipsa de spirit metafizic� a
anglo-francezilor.
Ceea ce numim
�sensibilitate
metafizica� la cutare si cutare ins renumit nu este, de fapt, decit
o nostalgie spirituala neimplinita, o
neputinta metafizica."
(PAGINI
RUPTE DIN JURNAL)
"E rau sa nu iubesc oamenii din jurul meu. Dar nu-i iubesc pentru ca mi-e frica de ei� O sila adinca de omenire ma cuprinde.
Nu mai am nici o dragoste pentru ei. Cu cit trece timpul, dispare ultima prietenie, ultima duiosie, ultima fraternitate. Nimic nu ma mai leaga de ei, totul ma desparte. Nu vreau sa am de-a face cu nici unul. Raiul ar fi iad, daca ar mai fi in el un singur om. Au darul de a strica frumusetea, linistea, maretia tuturor lucrurilor. O, lume fara oameni! Printre stinci, pe mare, in paduri, oriunde ramin pe umeri cu prezenta lor apasatoare.
Iata-i, iata-i, in doua picioare, cu bratele lor lungi de maimuta, in mijlocul peisajului. Apar pe strazi cite unul, cite doi, cite sase, pudrati, cu cravate, cu pantofi, zgomotosi si smecheri�
Daca nu-l mai caut pe Dumnezeu, daca m-am dezvatat sa ma rog, daca febra mea spirituala, nevoia mea de mintuire s-a racit, sint de vina ei, care strica peisajele, care ucid si descurajeaza dragostea, care iti vadesc vanitatea vanitatii."
(JURNAL)
"Deasupra vanitatilor mele � unde se afla, pura in mine, imaginea ta � sint fericit si durut sa te caut; sa ma regasesc, arar�
Tu ai trecut (crescuse in tine un inger care te-a cuprins) prin Marea Frica, prin Adevarata Frica. Si repede te-a cuprins ceata deasa care te-a asuns si care ne-a ascuns tie. Norul, la capadul drumului ingust prin care trecem numai cite unul. Ochii tai ne priveau ca doua stele, ca doua feresti. Si i-a acoperit o aripa.
Te-am cautat in intuneric, te-am strigat intinzind miini umede; am stat mult timp sa ascult un pas, o soapta.
Am intins mina sa-mi cada in palma o lacrima. Am stat sa aud, multa vreme, o indoire de genunchi".
(DIN CARNET INTIM)
"Avem, deci, dreptul sa speram ca nu murim, caci aceasta proba are sa vina odata si odata; caci acest lucru inca nu este evident.
Cind faptul ca nu murim va fi evident, atunci, intr-adevar, va trebui sa credem in moarte."
(CEEA CE VAD)
"Dimineata catastrofei infrigureaza omenirea. Simtim cum vine, din ce in ce mai repede, Catastrofa. Oamenii devin din ce in ce mai rai; se azvirle, in virtej, unii asupra altora. De ce? De ce? Ce mai avem de cerut unii de la altii, de la viata? Absurde si inversunate razboiae pentru o tigare inainte de esafod, cu o clipa inainte de esafod." (JURNAL)
"Romanul este, de altfel, lenes in viata de toate zilele, liric in poezie, tembel in politica si impresionist in critica literara."
(NU)
"Orbecaim in noaptea patimirilor, dorinteor, fricelor, politicelor, departe, departe de adevar. Asa se zbate, orbecaieste, se satura, moare toata lumea viermilor. Eroism? Criteriile eroismelor � dupa masura viermilor: un vierme care maninca patru viermi este un vierme titan."
(PAGINI)