Eugen Cioclea

Cine-a spus ca Cioclea e nebun? El e talentat, dar nu nebun. E mai destept decit tine si poezia lui nu tine cont de sentimentele sau durerile tale. Cioclea e pohuist si lumea cunoaste acest adevar, dar toti se tem sa-l recunoasca, fiindca toti se simt mai slabi, mai neputinciosi decit cel mai bun poet din Moldova de azi.
Eugen Cioclea a inceput sa scrie poezii la Moscova, fiind student la facultatea de matematica a Universitatii "M. Lomonosov", dupa ce l-a citit pe Ion Barbu.
Eugen Cioclea are trei copii (Alexandru, Laura si Gabriel), patru carti ("Numitorul comun", "Alte dimensiuni", "Dati totul la o parte ca sa vad" si "Subversiunea poetului revoltat") si trei cuvinte pe care le rosteste zilnic: "psol nahui" si "cacat". Opera lui valoreaza mult mai scump decit intreaga literatura "moldoveneasca".
CINA IRODICA
Am stat si eu la masa lor.
Cu o conditie. Sa tac.
Vorbeau pe rind, vorbeau in cor ?
eu trebuia sa ma prefac.
Eu trebuia sa le zimbesc: cit sunt de sus,
cit sunt de mari!
Cel ce m-a dus, era firesc,
ma indemna sa pap homari.
Eu inghiteam ceva urit
mirositor, ceva vomat.
Dadeam pahare ?tari? pe git,
sa scap de jeg
sa fac curat.
Eram satul. Am vrut sa plec.
O mina grea m-a pus la loc.
Puteam sa-i calc cuiva pe bec.
(Nu fi, batrine, dobitoc.
Depinzi de ei!)
Ma angajau
Sa ling tacimul lor de pret,
talentul meu sa faca hau,
sa dau
din coada nataflet.
Dar, hi-hi-hi, ce stii mata,
trisor naiv,
le-am spus ce cred.
Sa vezi atunci ce dandana
cu lupi batrini,
cu-n fleac
de ied.
Am stat si eu la masa lor
numai ca n-am prea stat domol.
Ce vreti sa fac, le-am zis, sa mor?
Duhneau a morga, a formol...
* * *
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama timpit de gelozie patul.
Vreau sa te simt
intrind sub pielea mea,
ca intr-un cort
unde-ti voi fi
amantul
Cita lumina inclini de la genunchi!
Cit aer pui cu sinii in miscare!
sa sufar plin de seve ca un trunchi
de tei, rapus de tinar
din picioare.
Azi pentru prima data-am priceput
pina la gena raiul si pustia,
cit de usor e Sixul de trecut
in barca ta de coapse,
aramie.
PRINDEREA CIINELUI ROSCAT
Imi intra in casa cine si cind vrea ?
24 de ore sunt deschis pentru toti ca o gara.
Betivanul, in schimbul unei sticle de vermut coraslit,
se ofera cu doua-trei anecdote de larg consum si-n avans,
sa ma vindece de suspiciuni
si insingurare.
Femeia imi trece prin pat ca pe schiuri
printr-o cimpie inzapezita.
Parul ei blond, desfacut pina in talpi,
matura pirtia si
dispare.
Prietenii vin sa intimpine sarbatorile de ocazie.
Prezenta lor mi se rasuceste in creier ca un tribuson
si numai prezenta mea pentru ei mai continua
sa ramina-o enigma,
desi, grijulii,
nu refuza sa-si stearga cu vreun manunchi
proaspat de versuri
����������� talpile
de noroi.
Ies pe scara sa pling
si vecinii (batrini reumatici) anunta militia,
cum ca le-as mari umiditatea din oase.
Capul meu ca un fulger alearga prin cartier ?
01! 01!01!
sunt chemati pompierii urgent sa ma stinga
si o echipa de hingheri
ma incercuieste
in graba.
- Liniste cetateni! Las'pe noi,
ca nu-i decit un ciine napirlit si roscat!
Dar in timpul in care mi se intinde plasa de sirma,
un copil ma arata cu degetul
ca pe-un cosmar,
fascinant.
APROAPE POSTUM
Vin acasa.
Ca dintr-o puscarie
de dincolo
����������� de viata
copilarie.
In preajma satului ca si mai ieri
paste o vaca
cu ochii stingheri.
Tita i-o suge bout roscovan.
De nu m-ar impunge -
is moldovean.
I-as spune norocul
putin cit il are;
rage mai boule,
rinjeste la soare.
Zvirle-ti copita
peste orice pirlaz,
astazi ai totul,
totul e azi.
N-astepta anul, singur el vine
si pentru tine si -
pentru mine.
Poate la anul fi-va s-ajung
vorba necirna la oameni
s-o spun,
dar tu la anul nu vei mai fi,
hai ne-om impunge,
hai ne-am iubi,
hai la o tita
si-om suge-amindoi,
preaterfeliti
����������� de manosul
noroi.
BOCET SENIN
In fiecare zi
murim cite putin.
Abia se tine frunza sa nu cada.
Ne trece tineretea ca un vin
baut printre prieteni
in livada.
In fiecare zi uitam cite ceva
sau amagim prezentul cu-amintirea.
Mi-e dor, ni-i dor, dar parca-am refuza,
din lasitate ocolim iubirea.
In fiecare zi ramine cite-un loc
gol printre noi si nu-l mai umple nimeni.
Pasarea Phoenix a cazut in cioc
ori, salamandra, a trecut
prin mine.
In fiecare zi
acelasi hirb murdar
mai cere-un miel si-o fapta de prihana.
Satui, dar, totusi, vai, ce gust amar
e-n gura mea deschisa
ca o rana.
Vai noua, vai, ce drum pavat cu gropi
lasam in urma si ne sare-n fata,
dar nu, o, nu, o nu suntem miopi.
Noaptea-i pe duca. Buna
dimineata!
Cumparati in librariile din Chisinau
DATI TOTUL LA O PARTE CA SA VAD
Editura CARTIER

Pretul 111 USD
Foto: Nicolae Raileanu
Hosted by www.Geocities.ws

1