LOLOCUR nr.2



	Eugen Ionescu: Insusi faptul ca eu imi dau seama de haosul de aici, dimprejur, ca eu vad haosul, inseamna ca posed un principiu superior de ordine, ca pot sa domin haosul. Ca dezmint haosul. Ca sint mai tare decit haosul. Eu nu m-am pierdut de tot. Nu inteleg aceasta totdeauna: dar in clipa de acum simt bucuria, am ceritudinea acestui lucru. Si as ingenunchea; si as saruta toate pietrele, surori care ma pot indruma la casa Tatalui, numai privindu-le, numai citindu-le, numai iubindu-le, numai traindu-le. (LATERAL)


		Ruslan Carta


Cuvinte de despartire Bunica paralitica doarme intr-un pat cu rotile printre cearsafuri nelinistite respira incet deschide ochii face pe ea bunica in gind incearca sa arate a ceva viu ma stringe cu degetele imputite de urina si acum deseori imi amintesc de oala ei bunica paralitica doarme in patul cu rotile negre prapastioase fara sa inghita piine fara sa poata bea apa citeodata rece scutura pleoapele ca pe un termometru citeodata mercurul verzui sareaza obrajii mei bunica paralitica doarme dar eu ma prefac rusinat ca nu simt mirosul acela uneori ramin paralizat de ginduri ma inspaimint de toti astia nascuti intr-un an cu moartea de trupul meu de carne cazut din trupul ei de pamint Pestii in viata unui om singur Daca stau acum sa ma gindesc la acel octombrie atacat de rugina chiuvetei cind fereastra mea ajunsese un urias acvariu cu pestii aceia cuprinsi in flacarile reci ale vintului retragindu-se incetisor spre adincurile noroioase nervii mei picura ca dintr-un robinet stricat si se ascund sfiosi in vezica incep apoi sa respire poate ca anume asa o sfirsesc oamenii care nu fac nici un ban se simt mereu ca sub o casca neagra de fascist si devin rebeli se iau mai tirziu din urma celor singuratici gindind ca acolo unde merg nu o sa-i ajunga nimeni si nimanui nu ii va sta mintea la ei si parca anume tot asa privind pe fereastra zile la rind vezi un om care are in ochi o fereastra si deschizi fereastra ca sa gasesti o alta fereastra iar acolo un om care sta si priveste in ochii lui straluceste o alta fereastra pe care nu o mai deschizi si nu mai dai de alta fereastra si nu mai dai de alt om nu gasesti aceeasi fereastra si acelasi om tinind in miini ceva ingrozitor si negru atunci tu asa cum ne-am inteles intinzi mina libera stringi toti pestii si ii rozi cu multa rabdare in lighean Idiotul casei Motto: �Nimeni nu poate sa aleaga binele altora in locul lor� (J.P.SARTRE) Cind nu-mi este dat sa vad ziua, ochii mei la marginea geamului se opresc roscati si cu pleoapele smulse. Iau forma lucrurilor din jur. Alaturi oamenii comenteaza, plimba femeile, duc copiii la scoala. Alcatuiesc noi trasaturi. Cu aspectul ei distrus si fara culoare viata ar putea fi comparata cu murdaria ce o lasa in grajduri dobitoacele. Acest lucru seamana cu celalat si toate sint la fel asa cum erau toate la fel blocurile de trai in uniunea sovietica. Cind nu mi-e dat sa vad ziua si sint foarte presat, nimeni nu se poate intoarce cu nici un pret inapoi, pentru ca altfel nu se alege cu nimic si ia forma lucrurilor din jur, dincolo de rau sau bine. Noaptea se aseaza grijuliu ca un absorbant peste singerarea nesfirsita a soarelui. De fiecare data cind nu ies nicaieri cu groaza ma retrag de la ferestrele ce se pierd departe in strada umeda si inghetata. Nimeni nu poate scapa, chiar daca vrei si tu sa le intelegi pe unele, inventind mereu ceva cu care sa aduci perfectiune. Sau incetisor si banal cu roaba stricata carind gunoi pe o cararusa de cimp. Ce ar putea sa aiba acea putere incit sa vindece muscaturile reci ale timpului. Dintre vietuitoarele care se intimpla sa le cunosti in acest putin de viata, citeva stiu neaparat ca desi sint deosebite toate lucrurile seamana intre ele pentru ca sint aceleasi asa cum erau blocurile de trai in marea uniune sovietica. La ce bun sa ne necajim, sa ne spunem cuvinte proaste daca continuam sa fim tot aceiasi de mai inainte si nu ne schimbam cu nimic. Atunci doar ochii mei, la marginea geamului, dincolo de rau sau bine, iau forma lucrurilor din jur. Pentru ca sint unele care vin foarte curind de raminem surprinsi si, altele care cad cumplit de tirziu. La ce bun sa ma zbat si sa le zic cuvinte murdare, atunci cind noaptea se lasa grijuliu peste singerarea dureroasa a soarelui, iar ei vin si ma ameninta ca o sa-mi ies din minti, oricum toata lumea stie ca lor nu li se mai scoala de multa vreme. Caci daca sint parasit la periferia orasului sa innebunesc ca o bestie singuratica si trista in timp ce ei se duc cu femeile sau comenteaza la suete vremea inseamna ca va fi seceta si doar canicule pe viitor, nu vom putea intimpina dimineata si totul va fi pierdut. Lacrimi Motto: Totul trebuie trait� (R.M.RILLKE) El are doar un singur ochi Ca il muta dintr-o orbita in alta Se trezeste murdar de singe Si murdar de muci in patul sau Are doar un singur scop in aceasta lume Si doar de asta ii mai pasa Caci cine nu-l intelege defel nu-l intelege Caci cine il intelege foarte putin il intelege Ar fi vrut sa-si poata racori privirea Tot holbindu-se cum se invirte discul controlului Jurnalele deschise zbirciturile pielii chiuveta Are un singur ochi iar degetele ii sint lungi Incit intrec chiar miinile lui Si nimeni in lume nu are degete ca ale lui de lungi Are un singur ochi, unul singur Ca sa vada totul in jur dar Nici nu poate sa vada Macar nici sa plinga nu poate Sinceritatea lui imprastie prietenii Fruntea i se increteste ca o nuca Spune la toti cretinii multumesc Injura scrie mereu fumeaza iarba chiuleste Un singur ochi are si acesta Ii atinge incetisor ceafa Cind face flotari cind isi taie unghiile de la picioare Cind se imbraca cu haine ce nu-i stau niciodata bine Si se imbraca pe dos si se dezbraca Sa se insoare cu tipa aceea trasnet vrea vrea Si nu mai vrea Sede o vesnicie trintit in patul camerei 208 Pentru ca nimeni nu are doar un singur pat Si toti fiecare are doar unul Isi sterge ochii schimbind palma de La unul la altul asculta eminem si Metallica si phoenix citeste pound Trakl si dilon si popa si montale Bataia pleoapei lui este o masturbare a ochiului Pe cearsaf se usuca suvitele Grele de durere si singuratate Intunericulos Am noua luni. Minjit de singe, cresc singur ca un simbure intr-o piersica Inlauntru miinile mele agitindu-se se ating de lucruri, mai periculoase decit lama chiar Nu am dinti. Nu am unghii. Iar ochii morti intuiesc parca chinuitorul intuneric. Cineva ma face sa simt cum rima alba, subtire se retrage de pe burta mea. Cineva desface picioarele fierbinti - acolo unde e acelasi spatiu strimt si parasait de lumina. Inlauntru miinile mele se agita, se ating. Mi-au crescut degete in ambele sensuri. Dar nu-mi vor folosi decit pumnii ascunsi in ele. Mi-au crescut talpi in ambele sensuri. Dar nu-mi vor folosi decit pietrele si pamintul de dedesupt. Sint singur, singur. Ghemuit ca bolnavul de stomac.Iar ochii morti parca presimt bezna carnii. Stupid esti perfect nimeni nu are dreptul sa vorbeasca cu tine crede-ma pericolul si viata nu sint altceva decit niste strimbaturi pe care obositi le pastram intr-o cutie de pantofi sovietici mergem la scoala fara sa ne fi spalat macar pe dinti nici urechile umplute cu pisici ucise pisici care urla ca un difuzor umplut cu muzica agresiva si naucitoare si nici pentru haine nu am gasit timp sa le aruncam chiar daca ne supara rau mirosul de transpiratie si bautura de fiecare data unul din noi umbla la usile garderobului cadavrul se prabuseste ud dintre haine pe covorul rosu de fiecare data unul din noi rastoarna cutia aceea ascunsa pe ultimele polite din dulapul de dimineata si toate se imprastie ca un stranut Eliot gasitorul ride nesuferit scotind putin praf pe un deget si pleaca sa vada de cutiuta sa dosita sub pat risul ii este pufos si umed ca si praful acela �am sa-ti arat frica intr-un pumn de tarina�. Zice eu cu adevarat n-as vrea sa mai stiu despre toate astea

Hosted by www.Geocities.ws