Deunazi l-am intilnit pe Fane. Era beat sau drogat, dealtfel ca intotdeauna. Se tinea greu pe picioare si isi impleticea limba. De data aceasta avea o alta obsesie. Repeta in continuu �nu exista valori universale� sunt un cacat, toti sunt niste cacati� s-a terminat cu noi� stii ce, eu sunt o valoare universala�� Dupa care Fane izbucnea in hohote de ris.
Oricine poate fi scriitor, mai bine zis poet. In focarul postmodernismului, expresia respectiva este arhicunoscuta. Oricine poseda cit de cit un vocabular cultivat sau isi doreste sa devina poet (o dorinta cit se poate de idioata), daca isi mai pune un pic capul in miscare, in cele din urma va realiza ca a reusit sa faca texte care se numesc �poezii postmoderniste�. Metafore in dodii, joc de cuvinte lipsite de sens (exista un joc de cuvinte pline de sens, exista babilonia!), cuvinte cracanate aruncate aiurea pe foaie s.a.m.d. Respectiv, poetasul nostru, vazind cit de usor ii cresc floricelele de sub mina, nu se va eschiva sa caute bondari, gindacei printre petale si sa deduca cite ceva din rindurile vomitate. Ca mai apoi sa realizeze ca este al dracului de filozof. Insa nu se va multumi numai cu aceasta. Va avea impertinenta sa vocifereze, ca sa fie descoperit si laudat. Si va fi laudat si pupat, de regula, de specimenii de aceeasi categorie.
E o lege naturala ca indivizii limitati la minte, creatori ai pseudovalorilor culturale, sa fie preamariti de indivizi clonati din aceeasi prostime �comun� fundamenatala. Iar a fi �comun� inseamna a fi o curva cu o mie si una de fete, a nu gindi, a zace in Focarul in care esti futut de o ciuma invizibila.
Exista o convingere personala, alimentata si imbolnavita de o alta convingere ulceroasa, care la rindul ei a fost alaptata si educata respectiv de o alta tita canceroasa, si tot asa pina la nesfirsit � o babilonie, un amestec total, o despersonalizare, o naufragiere in gloata, in poezie, in teatru, in culoare, in muzica in orice vrei, unde suntem tentati sa iubim sau sa urim fiecare in parte in masura puterilor si potrivit inspiratiei de care da dovada.
Bine mi-a zis odata femeia pe care o iubesc: �esti poetul curului meu��.
Totusi, Ionesco si Fane au avut dreptate. Ionesco si Fane n-au dreptate.