GEORGE VASII

 

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL (NEGATIV)

 

CUVÂNT ÎNAINTE

 

Aceasta lucrare a fost întocmita având studiile si datele obtinute între anii 1964-1966, si care au fost redactate în doua volume cu titlul: "Cercetari în lumea nevazuta".

"Cercetarile" au fost posibile gratie mediumitatii sotiei mele Veronica, mediumitate care prezinta rarisima calitate de a auzi si de a vedea spirite în stare de transa constienta.

Astfel de "transa constienta" este o abatere de la regula generala a mediumurilor care vorbesc "cazând" în transa totala inconstienta, si în rare ocazii pot raspunde la întrebari. Gratie transei constiente si viziunii clare, Veronica poate deosebi spiritele constatând cu usurinta "calitatea" lor spirituala, datorita luminozitatii pe care fiecare spirit o are.

Aceasta lucrare este asadar întocmita în baza unor extinse cercetari care au avut ca scop descifrarea tainelor spirituale, cât si verificarea datelor culese prin cercetarea unui important numar de spirite. De aceea aceasta lucrare se adreseaza mai ales celor care au parcurs cele doua volume "Cercetari în lumea nevazuta"; poate fi citita însa si de cei ce nu au parcurs cele doua volume, lucrarea fiind judicios întocmita, astfel încât sa poata constitui un material accesibil celor ce deja sunt initiati în problematica spiritului.

În capitolul I am procedat la început prin a explica diferentierea dintre cele doua materii: materia "pozitiva" - supusa simturilor primare, elementare – si materia "negativa" - invizibila, care are functia de sustinere a materiei pozitive pentru a face posibila viata.

Am trecut apoi la prezentarea "spiritului" ca uzina producatoare de energie si am aratat strânsa relatie dintre trasaturile de caracter si coloratia spiritului, precizând corespondentul cromatic al fiecarui tip structural spiritual, în care joaca un rol deosebit de expresiv, atât luminozitatea cât si câmpul magnetic specific fiecarui individ.

Apoi am abordat structura si configuratia spatiala a universului spiritual negativ, având ca baza relatarea si desenul lui Galileo Galilei (comunicare din 1965), desen care se prezinta sub forma unei spirale imense înscrisa într-un con, având ca punct culminant Opalul: Cetatea Divinitatii.

Capitolul privitor la Opal este de asemenea rezultatul comunicarilor primite din partea unui spirit opalic cu numele de Heruvicle, care a avut bunavointa sa ne furnizeze adevarate date "tehnice" cu continut cifric, referitoare la câmpurile luminice si câmpurile magnetice mensonice specifice fiecarui strat, precum si caracteristicile spiritelor din Rama Opalica si Pertutia Divina. Aceste date nu apar în cele doua volume de "cercetari", ele fiind furnizate de Heruvicle în cursul verii anului 1977.

În luna octombrie a acelui an s-a petrecut un fenomen mai putin obisnuit pentru noi. De obicei toate sedintele noastre erau rezultatul chemarilor care plecau de la noi, din initiativa noastra. La 20 octombrie 1977 însa, s-au declansat o serie de sedinte în care Veronica era anuntata de spirite ca ele vor sa comunice, întru-cât continutul acestor sedinte – spre deosebire de altele – au fost datorate unor mari spirite opalice, am gasit de cuviinta sa le cuprindem într-un capitol (cel de-al doilea), pastrând cu fiedelitate toate expunerile.

Expunerile spiritelor opalice din capitolul II au marea calitate de a aduce lamuriri esentiale privitor la creatia, evolutia, precum si inedite chemari adresate omului la ordine, studiu si cunoastere. Valoarea lor este cu atât mai mare cu cât prima oara luam cunostinta de unghiul sub care este privit Pamântul de cei din Opal.

În ce priveste acest capitol al doilea, trebuie sa avizez cititorul ca pornisem sa-l formulez singur pentru adâncirea problematicii izvorâta din primul capitol. Dar, dupa ce am început, la numai câteva pagini dupa aceea, a intervenit Veronica, chemându-ma sa scriu cele expuse de primul spirit opalic la 20 octombrie 1977, si care s-a încadrat perfect supraexcaladându-se intentiilor mele pentru redactarea acestui capitol.

Capitolul III contine o paralela între dogmele religiei crestine si continutul primelor doua capitole communicate noua, dovedindu-se clara apropiere dintre cele doua puncte de vedere.

În acelasi timp, capitolul III dovedeste cum rezultatele cercetarilor noastre vin sa ilustreze multe din cele spuse de Iisus Hristos prin textele evanghelice.

Am încercat ca exprimarea noastra sa fie cât mai accesibila si sa poata sta la îndemâna unui cât mai larg cerc de cititori. Oricum, însa, aceasta lucrare va putea servi la formarea unei conceptii logice si rationale asupra tainelor pe care le ascunde existenta noastra. Considerând ca ceea ce am realizat noi este un pas înainte pe drumul descifrarii tainelor existentei, ca orice pas înainte într-un domeniu necunoscut atrage dupa sine necesitatea unor noi cercetari într-un spatiu mai extins, plin de necunoscute si semne de întrebare.

Speram ca eforturile noastre nu au fost zadarnice, si ca ele vor constitui pentru cititori un valoros material de meditatie.

Cu siguranta ca într-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, alti cercetatori vor continua munca începuta de noi. Universul spiritual (negativ) este atât de vast încât, oricând, noi date obtinute de noi cercetatori, vor constitui la cele ce si noi am reusit sa aflam.

Noi n-am formulat noi dogme. Dogmatica nu mai apartine prezentului si cu atât mai putin viitorului. Am formulat însa niste legi, si am descifrat o serie de fenomene care mai târziu vor constitui maretul edificiu al LEGILOR care formeaza STRUCTURA interioara , logica, ratiunea existentei spiritului si a universului din care face acesta face parte.

 

Tratând paralel cu dogmatica crestina, am considerat ca aceasta trebuie discutata pentru ca noi, autorii, am fost educati si am crescut în spiritul religiei crestine de care am fost si continuam sa fim legati.

Dogmatica noi nu am negat-o si nu o negam. Dimpotriva, ea constituie canevasul "elementar" apt de nenumarate perspective, toate depinzând de unghiul din care este postat privitorul.

Dar, deoarece dogmatica reprezinta ghidul autentificat de Sfintii Parinti, am regreta daca cititorul ar deduce ca noi o combatem.

Nu am prezentat aceasta lucrare în spirit combativ, si cu atât mai putin polemic. Am cautat însa sa subliniem si sa descifram aceste probleme pe care dogmatica s-a ferit sa le circumscrie, sa le concretizeze în dogme.

Daca avem o pozitie deosebita este tocmai datorita faptului ca dogma nu trebuie sa înlantuiasca gândirea si cercetarea, ci sa o stimuleze.

În acest sens, dogmatica ca CERC, este o proiectie orizontala a sferei. Cercetarile noastre au tins catre sfera – catre întelegerea globala, încercând o eliberare de acele idei ale dogmaticii care intrau mai greu în consonanta.

Pentru fizica moderna quantica, fizica mecanica clasica mecanicista, devine doar un caz particular.

Vazând sfera – întelegerea globala – CERCUL dogmelor apare ca una din posibilele proiectii ale sferei într-un plan, CERCUL devenind un caz particular, dar integrant, al sferei.

Cercul reprezinta întretaierea a doua coordonate, pe care sfera este definita de o coordonata în plus, ceea ce îi da consistenta si adâncime.

Contributia noastra esentiala o consideram în elucidarea tuturor problemelor legate de EVOLUTIE. ai culorile spirituale, si luminozitatea, si structurile de energie si lumina, aduc o importanta contributia legata de fenomenologia spiritului, care pentru cititorul familiarizat cu logica stiintifica va fi pe deplin satisfacut.

Desigur – suntem convinsi – cei ce considera CERCUL ca absolut (adica dogma), vor ceda în fata supremei.

Autorul

* * *

Abordarea existentei unui "univers spiritual" separat de universul material cu care suntem deja familiarizati, este o problema complexa.

Ea are sensul de a elucida sensul existentei noastre, de a raspunde sub toate aspectele nenumaratele concepte pe care le-au formulat principalele religii, care au avut un rol hotarâtor în dezvoltarea gândirii umane: cele din Egipt, India si Bizant. Fiecare religie în parte a avut conceptia ei specifica despre viata si existenta, dar ceea ce au avut în comun, a fost nemurirea. Fiecare religie a avut, ca sa spunem altfel, "retetele" ei, modul ei specific de a expune, de a concepe divinitatea în cele mai multe chipuri si acest "mod" de a concepe divinitatea a avut un caracter de dogma, care, sub nici o forma nu putea fi contrazisa sau schimbata. Dar nu este mai putin adevarat ca nici o religie nu a ramas un unic indestructibil, ci toate, caci toate s-au scindat în zeci sau chiar sute de alte secte. DE CE? Tocmai pentru faptul ca religiile nu puteau da raspunsuri clare, coerente, logice la toate întrebarile ce framântau pe om. Aceasta situatie s-a agravat mai ales în ultimile doua secole, când, odata cu progresul stiintei, s-a dezvoltat extrem de rapid gândirea stiintifica, iar logica si-a dezvoltat binemeritatul ei rol. Astfel s-a ajuns ca omul cu o gândire disciplinata sa nu mai accepte mitul si dogma ad-literam. Omul cu o gândire disciplinata nu mai poate sa-si plece capul si sa se închine dogmei. El, prin disciplinarea gândirii sale, si-a cucerit dreptul de a întreba: "de ce?", si traieste cu necesitatea de a i se explica totul. Omul cu o gândire disciplinata, cu o formatie stiintifica, priveste "mitul" cu rezerve. El nu mai poate crede în mituri, chiar daca acestea sunt interesante si au tâlcul lor. Miturile îsi au valorarea lor si ele fac parte din tezaurul spiritual al umanitatii si prin valoarea lor constituie argumentele majore ale valorii unei religii. Dar nu este mai putin adevarat ca aceste mituri si-au pierdut valoarea lor milenara de a constitui sursa unui crez, si-au pierdut puterea de a mai furniza certitudini. De ce? Pentru ca omul cu o gândire disciplinata nu poate ajunge la certitudini decât prin experienta, prin cercetarea fenomenului, si prin explicarea lui în termeni logici. Sa nu uitam însa, ca mai bine de un mileniu si jumatate religia crestina a dominat nestingherita, ca a produs valori culturale si spirituale, ca a constituit un izvor care a adapat existenta multor gânditori ai evului mediu, ca a creat stiluri arhitecturale si capodopere în sculptura si pictura.

Nu este mai putin adevarat însa ca în momentul în care gândirea stiitifica a început sa apara, primii gânditori, ei au fost victime ale religiei dogmatice. De la Giordano Bruno si Galilei dateaza divortul dintre "religie" si stiinta.

Am pus cuvântul religie între ghilimele pentru ca religia crestina a aparut în secolul IV, dogmele crestine au fost formulate dupa circa patru secole de la venirea lui Hristos. Nu negam faptul ca conditiile istorice au creat necesitatea unei anumite ordini în crestinism , nu negam necesitatea acelor sinoade ecumenice care sa stabileasca o unitate de gândire, un consens unanim. Regretabil este faptul ca s-au considerat cele patru evanghelii tot ceea ce Hristos ar fi avut de spus. S-a considerat ca "revelatia" s-a îcheiat, ca mai mult decât ceea ce este scris în evanghelii, nu se poate spune, si prin urmare, orice cercetare, orice cautare de elucidare a unor probleme noi sunt de prisos, ba mai mult, sunt interzise. S-a trecut peste faptul ca însusi Hristos a spus:

"Înca multe am sa va mai spun, dar acum nu le puteti întelege." (Ioan XVI: 12)

Prin acest citat Hristos dovedeste ca era constient de neputinta oamenilor de a întelege tainele existentei si faptul ca oamenii nici nu dispuneau de notiunile necesare pentru a li se putea explica toate problemele legate de existenta sufletului. Nici nu erau suficient de evoluati pentru a-si pune diverse probleme si întrebari. Azi, când omul gândeste cu totul altfel decât cel de acum 2000 de ani, azi este firesc ca omul sa-si puna probleme si sa caute, sa vrea raspuns la întrebari.

"V-am vorbit despre lucruri pamântesti si nu ati crezut, cum veti crede ca voi vorbi despre lucruri ceresti?" (Ioan III: 12)

Spune Hristos pe drept cuvânt ,caci, într-adevar "lucrurile ceresti", adica universul spiritual de care ne ocupam noi în lucrarea aceasta, este o problema complexa, care nu se putea explica acum 2000 de ani.

De pilda, conceptul reântruparii, când Hristos, spune ca Ioan Botezatorul este una si aceeasi persoana cu cel ce fusese cândva proorocul Ilie, adauga: "cel ce poate întelege, sa înteleaga!" si încheie discutia, pentru ca era constient ca acei care erau în jurul lui nu puteau întelege.

Am spus mai înainte cî omul cu formatie stiintifica are nevoie de deovezi, de date clare, de explicatii logice, pe baza unor experiente si cercetari sistematice. Problematica pe care noi o abordam în aceasta lucrare si teoria pe care am formulat-o nu este o fantezie, ci se bazeaza pe niste cercetari pe care le-am întreprins timp de peste patru ani cu sora mea Veronica (sotia mea). Ea are însusirea de a fi dispozitiv de conectare biocibernetica (interfata în tehnica calculatoarelor) de o exceptionala calitate, cu care m-am casatorit tocmai pentru a putea întreprinde niste cercetari sistematice în deplina siguranta si libertate. Nu face obiectul lucrarii noastre ce este "mediumitatea". Cei interesati pot gasi suficient material la diversi autori. Vreau sa va apreciez totusi, ca Veronica dispunea de o mediumitate complexa, vedea în culori, si mai ales (ceva rarisim) dispune de un "ecran" perfect, fapt care îi dadea posibilitatea sa vada entitatile astrale de la distanta, exact ca-ntr-un ecran de televizor, si puteam dialoga nestingheriti. Astfel am putut dialoga cu 154 de entitati astrale, iar dialogurile pe care le-am stenografiat în întregime, le-am putut transcrie si am alcatuit o lucrare intitulata: "Cercetari în lumea nevazuta", doua volume.

Deci, lucrarea de fata: "Din tainele universului spiritual" are la baza cercetari, interviuri cu diverse entitati plasate pe diverse trepte ale evolutiei, cu care am comunicat, am dialogat, si am primit raspunsuri la întrebari. Informatiile obtinute prin cercetarile mai sus amintite stau, deci, la baza acestei lucrari. Dar materialul obtinut nu a fost suficient pentru a redacta materialul de fata. În luna august 1976 (la 9 ani dupa cercetarile prin Veronica), am intrat în dialog telepatic cu o entitate opalica, care m-a initiat în sistemul logic pe care se bazeaza existenta universului spiritual, si mi-a raspuns la toate întrebarile, dezvaluindu-mi numeroase detalii referitor la ordinea care domneste în acest univers spiritual. Trebuie sa marturisesc ca entitatea "H" (spiritul opalic cu care am dialogat), mi-a prezentat universul spiritual din punct de vedere opalic, taine care nu se pot comunica prin cuvinte. De pilda, entitatea "H" mi-a prezentat incomunicabil si este de neconceput prin mentalul pamântean.

De aceea, regret, iubite cititor, ca în capitolul despre Opal voi spune atât de putin. Suntem noi în secolul XX, dar înca suntem departe de a întelege regimul de viata al unor lumi spirituale cu mult evoluate fata de zona spiritelor pamântene. Mentionez ca pentru siguranta am verificat autenticitatea entitatii "H" atât prin Veronica, care a declarat ca se numeste Heruvicle, cât si prin Ianos, bunul meu prieten. Poate cel mai important lucru ce ni l-a comunicat entitatea "H" a fost teoria aluetei, prin care se explica geneza si evolutia unui spirit. El, spirit divin, din lumea divina, din Opal, a declarat clar si limpede ca nu Dumnezeu este cel care a creat lumea vazuta si nevazuta, nu Dumnezeu a facut nici lumea animala si vegetala, nici Soarele, nici stelele. Totul si toate s-au nascut si au evoluat fiecare potrivit muncii si efortului depus. Aceasta înseamna nu numai ca omul si natura înconjuratoare au un început, ci si Dumnezeu si întreaga lume opalica au avut un început. Daca a existat si exista ceva vesnic, acestea sunt LEGILE!

Ele sunt cele ce conduc viata, existenta; ele sunt cele ce nu se pot crea si nu se pot desfiinta. Însasi lumea divina este condusa de legi, întreg universul spiritual exista si dainuie gratie legilor.

Iata, deci, probusindu-se o dogma importanta, aceea a unui Dumnezeu creator al celor vazute si nevazute, din care religia crestina s-a adapat secole de-a rândul. Aparent, s-ar putea spune ca prin aceasta se micsoreaza aureola divinitatii. În realitate, însa, realizam un salt important în cunoastere, caci nu-l mai facem pe Dumnezeu raspunzator de toate dramele prin care a trecut Pamântul, si ne trezeste la constiinta raspunderii noastre fata de noi însine, caci nu Dumnezeu este acel care raspunde de destinul nostru, ci noi si numai noi suntem creatorii propriului nostru destin, noi si nui noi suntem raspunzatori de actiunile noastre, si, daca exista prostie si geniu, nu Dumnezeu este cel care le-a creat pe acestea!

Aceasta însa nu trebuie înteles ca Dumnezeu ar fi absent total din viata noastra. Aici sunt doua notiuni care sunt net distincte: planul biologic si planul mental. Doua planuri, doua universuri. Dumnezeu nu are amestec în planul biologic. Universul biologic exista independent de divinitate. Mentalul însa, universul nostru cugetator, este receptiv (sau nu) la Divinitate. Opalul, lumea divina, nu are nici un amestec cu lumea biologica de pe pamânt. Pamântul sau orice planeta, cu tot ce exista pe ea, are o existenta proprie, independenta existând si vietuind în baza legilor universale. Divinitatea poate fi interceptata numai gratie mentalului. În acest sens divinitatea influenteaza, stimuleaza, creeaza, conduce. Divinitatea este o lume de entitati mari, cele mai "batrâne", cele mai evoluate din întregul univers care intervin în evolutia altor lumi inferioare spre a le ajuta si stimula. În acest sens, se poate spune ca tot ce s-a realizat pe Pamânt: religia, cultura si stiinta, se datoreaza divinitatii si trimisilor ei. Cercetarile noastre au demonstrat cu prisosinta acestea. Din cercetari reiese clar ca nu divinitatea rasplateste sau pedepseste pe om pentru actiunile lui, ci faptul ca fiecare dupa moarte intra în universul spiritual la nivelul stadiului sau evolutiv, fie ca este vorba de o zona de lumina, neutra sau de întuneric.

Daca asa stau lucrurile, înseamna ca divinitatea nu are nevoie în fond de temple, biserici si cântari, laude si osanale. Nu divinitatea are nevoie de toate acestea, ci noi, cei de pe pamânt, care cu toate ca "biologic" suntem perfecti, din punct de vedere "mental" suntem niste ignoranti sau în cazul nostru este o harababura cumplita, nestiind nici ce este alfa, nici ce este omega.

Revenind la exigentele omului modern, cu o formatie stric stiintifica, s-ar ridica o problema esentiala, mai ales daca acest om este total strain de istoria religiilor, si anume daca exista sau nu spiritul, si în consecinta, daca exista sau nu vesnicia, nemurirea.

Ca sa fim sinceri, unor oameni, fie ei si savanti, care nu sunt convinsi de existenta spiritului, nici nu se adreseaza aceasta lucrare.

Ne facem totusi datoria sa indicam spre consultare lucrarile si experientele marelui fizician Sir Willliam Crooks, ale profesorului doctor Charles Richet, precum si ale doctorului Raymond Moody, acestea fiind doar câteva din nenumaratele experiente care s-au facut si care au fost conduse de oamenii de stiinta.

Lucrarea de fata prezinta unele noutati, concepte si fenomene de care nu s-a vorbit. Noi le-am prezentat la masura posibilitatilor noastre de întelegere si exprimare. Departe de noi ca cele cuprinse aici sunt comunicari ultime si definitive. Teoria, tainele universului spirituale vor ramâne probleme deschise si altor cercetatori, care ar putea descifra nenumaratele capitole pe care noi nu le-am putut aborda, fie din lipsa de date, fie din imposibilitatea de a le putea exprima. Prin aceasta lucrare noi nu intentionam sa creem o noua religie sau o oarecare secta. Intentia noastra este de a aborda stiintific problema spiritului, pentru a putea descifra ordinea care sta la baza universului spiritual.

 

PARTEA ÎNTÂI

CAPITOLUL I

 

INTRODUCERE

Totul se misca.

Totul si toate activeaza.

Totul si toate evolueaza în timp si se transforma.

Trebuie, dintr-un început, sa stabilim o stricta demarcatie între ceea ce este "materie" si ceea ce este "viata".

Între ceea ce numim noi "materie" si între ceea ce numim noi "viata" exista clare si nete deosebiri, cu toate ca si "materia" îsi are si ea "viata" ei specifica, mai bine zis: si materia îsi are modul ei de existenta specifica, daca ne gândim la atomi si la activitatea nucleara.

În aceasta lucrare ne-am propus prezentarea universului spiritual, al lumii spirituale nevazute asa cum ne-a fost prezentata de-a lungul anilor de catre diverse spirite superioare. Sarcina de a prezenta aceste comunicari este deosebit de dificila atunci când ideile trebuie traduse si interpretate, potrivit limbajului stiintific actual, fata de care am simtit nevoia introducerii unor termeni si notiuni noi sau refolosirea unor termeni existenti, dar având un alt înteles.

Patrunderea în lumea spiritelor, în organizarea lor pe trepte diferite de energii si lumini, contactul cu legile care guverneaza aceasta lume si extraordinarele fenomene care au loc în aceasta neânchipuit de vasta lume a spiritelor, reîntorcându-te la nivelul lumii noastre materiale pare aproape cu neputinta de descris în limbajul nostru pamântean, complexitatea neânchipuita a fenomenelor care au avut loc în sferele înalte ceresti, pe treptele energiilor în care viata se desfasoara la nivelul sublimului... Ni s-a descoperit o lume nebanuita, neânchipuita vreodata de o minte pamânteana sau chiar daca în aceasta lume si-a "închipuit-o" cineva, a fost considerata un joc al închipuirii, al fanteziei si imaginatiei, si pamântenii au dispretuit si au denigrat întotdeauna acest "joc al fanteziei", dar, fara sa i se fi descifrat sensul, a fost dispretuit si neluat în seama.

Personal, ca arhitect, om format dintr-o gândire matematica si artistica, pironit de liniile certe ale geometriei si perspectivei, dar eliberat în gând pentru a putea face loc fanteziei, atât de necesara actului de creatie, ca arhitect zic, am fost obisnuit cu îmbinarea dintre formele rigide ale betonului si muzica formelor si a spatiilor pe care trebuia sa le concretizez în proiectele mele.

Marturisesc cititorului ca de la data când am luat cunostinta cu structura spatiala a universului spiritual (negativ), de la data când am luat cunostinta de cele noua trepte de energie si lumina ale spiritelor evoluate, superioare si cu celelalte planete înaintate si mult avansate fata de noi... au trecut de atunci 12 ani, timp în care au început sa se cristalizeze în mintea mea "coordonatele reale ale existentei noastre pamântene"... Realitatea coordonatelor si configuratia gândirii noastre pamântene este... trista! Dispunem de sisteme de gândire rigide ca betonul, suntem departe, oh, atât de departe de a putea întelege ARMONIA lumilor de deasupra noastra, tocmai din cauza unei blestemate înapoieri în care stam doborâti, tocmai de stadiul inferior în care suntem din punct de vedere spiritual, din punct de vedere al felului în care CONCEPEM noi lumea ce ne înconjoara, lumea în care traim, cu sensurile ei, care sunt înca necunoscute.

Da! În înapoierea noastra spirituala si filosofica, în sistemele noastre rudimentare de gândire nu am reusit sa descifram SENSUL EXISTENTEI, nu am reusit sa raspundem clar si precis la marile întrebari ale filosofiei: de unde venim si unde vom merge? De unde am venit , pentru ce am venit si, în fond, catre ce tindem si încotro ne îndreptam?... CE ROST... CE SENS ARE VIATA si existenta noastra? Pentru ce exista în unii aspiratii catre frumos, catre ceea ce este armonios, catre ceea ce este perfect si SACRU? De ce aceste aspiratii, de ce aceste nazuinte catre "bine", catre "adevar", catre "frumos"?

Luând cunostinta de structura si configuratia lumii si a universului spiritual negativ, nevazut, am putut constata importanta diferentelor dintre stadii de spiritualitate si filosofie care exista între lumea spirituala avansata pe care am descoperit-o si stadiul înapoiat la care se afla pamântul. DE CE? DE CE aceasta?

Din multe motive...

Mai întâi, înapoierea spirituala a pamântului se datoreaza unor cauze obiective: pamântul este singura planeta populata, care se afla spatial, în zona periferica a marii zone a lumii spirituale. Este absolut cea mai decazuta spiritual si datorita eterogenitatii spiritelor care o populeaza. În al doilea rând, populatia este foarte eterogena cuprinzând atât spirite evoluate, în numar atât de restrâns, cât mai ales o foarte mare gama de caractere, mai mult sau mai putin formate sau deformate, care tind adesea la cele mai neasteptate "caricaturi" de perfidie, viclenie, egoism, rautate.

Dar cel mai suparator aspect al lumii actuale moderne, este atrofierea celui de-al saselea simt, SIMTUL SACRULUI, al perfectiunii, al frumosului, într-o lume care goneste dupa lux si confort.

Oricât ar fi însa de dramatica aceasta situatie în care se afla pamântul, "criza" aceasta se va rezolva în timp, omul, cu nesecatele lui valente va birui opacitatea sa spirituala si prin intuitie si efort, speram va reface si va recupera handicapul care-l desparte de o lume a armoniei, a întelegerii, a patrunderii filosofice, o lume în care valorile si ierarhia lor sunt strict respectate.

MATERIA POZITIVA

Spuneam mai înainte de acea delimitare stricta pe care trebuie sa o facem între "materie"si "viata". Dintr-un început este bine sa stabilim o terminologie cât mai precisa. De aceea vom stabili mai întâi termenul de: "MATERIE STAGNANTA". Prin materie stagnanta vom întelege toate elementele din natura, cât si substantele chimiei anorganice, adica "materia elementara" cu substantele ei primare, care exista în afara a ceea ce numim noi "viata".

Sa ne închipuim pamântul o planeta fara viata, fara microorganisme, fara regnul vegetal, fara regnul animal, fara oameni... Ar fi un fel de planeta a "mortii", a materiei moarte, lipsite complet de viata, în care s-ar produce miscari lente ale scoartei, miscari tectonice, eruptii vulcanice, precum si toate fenomenele meteorologice: vânturi, ploi, furtuni, ceturi, ninsori, viscole, fulgere, traznete etc. Ar ramâne planeta mai departe în miscarea ei de rotatie si de revolutie, ar ramâne noaptea si ziua, lumina si întunericul, radiatiile solare, astrale, radiatiile cosmice etc. toate fenomenele fizice legate de componenta si structura paturilor atmosferice, s-ar mentine legile atractiei universale, marile câmpuri magnetice ale planetei, astrelor etc. Precizez si repet: am zis "sa ne închipuim" o astfel de planeta "moarta", asa cum a fost gasita luna, satelitul nostru, o planeta "moarta", adica fara viata. Pe o astfel de planeta "moarta" nu ar exista nici nasterea, nici moartea, nici înmultirea, nici procreerea, toate fenomenele proprii materiei lipsita ar fi inexistente si astfel stând lucrurile, denumim aceasta materie lipsita de viata, nu materie moarta, ci "MATERIE STAGNANTA", deoarece o astfel de materie s-ar rezuma doar la elementele din tabelul lui Mendeleev, la minereuri si substante minerale. Recunoastem si stim cu totii ca materia moarta nu exista, deoarece si aceasta materie îsi are "existenta" ei legata de activitatea atomilor, a nucleelor atomice. atim ca, în intimitatea ei, materia are si ea o "viata" a ei, dar pe care noi nu o numim viata, ci activitate nucleara. Deci, ceea ce vom numi materie stagnanta, o vom numi astfel constienti ca aceasta materie îsi are modul ei de existenta, gratie unor fenomene care constituie activitatea intima a atomilor, proprie fiecarui nucleu în parte, potrivit nivelului sau energetic pe care îl are. Dar ce este, în fond, materia? Cu toate ca s-au dat multe raspunsuri si s-au încercat multe formulari, materia este si va ramâne un mister pe care îl luam ca atare. Cea mai valoroasa explicatie a materiei a fost aceea ca materia este o acumulare de energie. Iata de aici si sensul evolutiei care este: "ACUMULAREA DE ENERGIE". La ora actuala, însa, materia actuala nu mai acumuleaza energie, nu mai evolueaza. Ea a stagnat, a pierdut, nemaiputând sa urce treptele de energie, a iesit din competitie, a "cazut" din drumul ascendent, s-au mai bine zis, s-a oprit, a stagnat, cum am spus noi, încremenind în legea conservarii si a schimburilor de energie. Aici vrem sa dam noi relieful cuvenit deosebirii dintre materia stagnanta si materia fiintelor vii.

Vrem sa scoatem în relief faptul ca, în timp ce materia stagnanta are proprii doar legile conservarii si ale schimburilor de energii, nefiindu-i proprie evolutia, materiile vii, mai bine zis, fiintele, fie ele pe orice treapta, acumuleaza în ele nu numai legile conservarii si ale schimburilor de energie, ci si legea evolutiei, adica doar viata are posibilitatea sa evolueze, sa se dezvolte de la simplu la complex. Materia stagnanta este o materie care cândva a fost într-o stare mult mai activa, dar a cazut, a devenit materie solida, rigida, grea, exercitând în exclusivitate puternice forte de atractie între atomi. Fortele de coeziune sunt forte ramase la un stadiu primar, primitiv, care si mai mult fixeaza aceasta materie la un nivel scazut , inferior, care a pierdut posibilitatea de a mai evolua. De aceea, conchidem ca materia stagnanta este o materie scazuta, inferioara.

De acesta materie stagnanta ne vom folosi sub numele de MATERIE POZITIVA.

 

SPIRITUL

O UZINA PRODUCATOARE DE ENERGIE

 

Tot ceea ce numim noi viata, de la protozoare si microorganisme, de la toate speciile de plante ale întregului regn vegetal, de la toate speciile si încrengaturile regnului animal, pâna la om inclusiv, toate traiesc si au viata datorita SPIRITULUI, datorita unui alt corp alcatuit tot dintr-o materie care este propriu-zisul "eu", propriu-zisa noastra "persoana", rezultat al unei evolutii milenare indestructibile, nemuritoare.

"SPIRITUL", corpul spiritual nu este un abur, o abstractie, ceva misterios, care sa depaseasca întelegerea noastra. Corpul spiritual este o realitate vie, materie concreta, însa cu însusiri si caracteristici specifice. Este materie, dar aceasta materie se deosebeste total din punct de vedere calitativ de materia pozitiva, stagnanta, cum am definit-o noi. Materia din care este alcatuit corpul spiritual este un tot organic, un tot indestructibil, inalienabil. Spiritul nu este un principiu, o idee, o esenta, sau stiu eu ce suflu "acorporal", suprainteligibil. El este realitatea fundamentala si vesnica a vietii, cauza ei primara si finala. Spiritul explica miracolul evolutiei fatului în uter, nasterea unui organism, complexitatea fantastica, uluitoare a acestui organism. Gestatia este, în fond, pozitivarea unui corp spiritual, care deja exista anterior nasterii. Contrazice aceasta stiinta? Nicidecum!... Dimpotriva, confirma pe deplin, legile fundamentale ale ei. În primul rând, legea conservarii – si nu numai ca o confirma, dar o extinde si o ridica la rangul de lege suprema, dându-i amploarea reala, legând-o în mod real, ferm si indisolubil de stadiul evolutie, caci existenta lui milenara se justifica printr-o logica de neclintit, evolutia treptata a organismelor de la stadiul primar la forme din ce în ce mai complexe, de la o simpla celula la un organism (femela) ar putea crea un alt organism, ca un fel de mecanism electronic, un bizar "creier", ar putea comanda, gratie unui sistem informational, (codul genetic) un alt organism produs în chip miraculos gratie unui ADN sau ARN (etc.). Departe de noi de a nega importanta codului genetic sau a acizilor ADN ori ARN! Codul exista, genele sunt o realitate, fara sa nu facem din acestea surse magice, generatoare de viata. Ele nu sunt altceva decât primele punti prin care un spirit îsi începe nu mai putin complicatul proces de pozitivare, de întrupare.

Dar un om nu este numai o fiinta biologica. El nu este numai un organism, este si un caracter, cu calitati si defecte, redus mintal sau geniu. Personalitatea, caracterul, valentele intelectuale si spirituale, toate sunt proprii spiritului, lui îi apartin, si ele apar treptat, pe masura ce copilul creste, manifestându-se plenar, pe masura ce se maturizeaza.

Este firesc, deci, din moment ce nasterea nu este o geneza, nici încetarea din viata sa nu însemne o "disparitie". Fenomenul mortii este o aparenta a lumii pozitive în care traim. Spiritul îsi paraseste locuinta sa vremelnica, corpul pozitiv, obosit, uzat, îmbatrânit. De ce? Tocmai pentru ca materia pozitiva este o materie inferioara, care se degradeaza în timp, si nu rezista, nu poate "tine pasul" intensei activitati proprii materiei spirituale, si atunci, spiritul, nemaisimtindu-se în "apele lui", împiedicat în activitate de cine stie ce "defectiune" organica, este nevoit sa-si salveze existenta, si, cu sau fara regrete, îsi paraseste corpul pozitiv, revenind la universul spiritual din care a venit, reintrând în zona de care apartine. Spiritul, asadar, este si el material, o materie însa superioara, indestructibila, în vesnica evolutie. Ceea ce vedem noi ca diferite forme de viata – animala sau vegetala – totul si toate au ca baza spiritul, exista, traiesc datorita spiritului, care face posibila nasterea si moartea.

Spiritul are ca drept caramida nu atomul, ci celula ce alcatuieste o entitate, o formatiune vie, complexa, cu un grad limitat de autonomie si care este integrata în activitatea unui organ. Totalitatea organelor formeaza un organism, fiecare organism formând, alcatuind o fiinta vie. Materia din care este alcatuit spiritul o vom numi "MATERIE NEGATIVA".

Spiritul omului îl vom numi CORP NEGATIV sau CORP SPIRITUAL, iar trupul alcatuit din materie pozitiva, îl vom numi CORP POZITIV sau CORP PAMÂNTESC. Ei bine, dupa cum materiei pozitive vizibile am vazut ca îi corespunde o materie negativa, tot astfel, universului pozitiv vizibil, îi corespunde un univers spiritual negativ invizibil.

Noi cunoastem universul nostru pozitiv, sistemul planetar, precum si alte formatiuni stelare si astrale, cunoastem existenta galaxiei noastre în care se afla si alte sisteme planetare, alte forme de existenta ale astrelor, sub forma de nebuloase, quasare, asteroizi, stele gigantice etc. Cunoastem legile care guverneaza sistemul nostru planetar si urmarim fenomenele care se petrec cu alte corpuri ceresti si le descifram legile care stau la baza lor. Dar nu numai atât, noi cunoastem deasemenea, legile si ordinea care domneste în sânul materiei pozitive, si în acest sens dispunem de un exceptional sistem periodic al elementelor lui Mendeleev, care ilustreaza ordinea si disciplina, care stau la baza materiei pozitive, pe care le regasim de fapt, în tot, în întregul univers Pozitiv. Se naste întrebarea: care este modul de existenta al universului spiritual negativ? Are el ceva comun cu universul pozitiv? Raspunsul este afirmativ. Da! Universul spiritual negativ are comun cu universul pozitiv legile, ceea ce constituie faptul esential care face posibila cunoasterea si a acestui univers spiritual negativ.

Acest univers spiritual negativ este încadrat si el în marele fenomen al armoniei universale, deoarece si-n universul spiritual negativ domnesc ORDINEA si disciplina stricta si absoluta a legilor. Spiritul constituie baza si fundamentul vietii, cauza ei primara, finala si eficienta. Daca nu ar fi existat materia negativa cu înalta ei capacitate de conservare, nu ar fi fost posibila evolutia si uimitoarele acumulari de energii spirituale si intelectuale pe care le detine fiinta, spiritul uman. De aceea materia pozitiva exista, pentru ca exista materia negativa, firul de iarba pozitiv exista pentru ca exista firul de iarba negativ, nu ar exista trandafirul pozitiv daca nu ar fi sustinut de un substantial, de un spirit de trandafir negativ si asa mai departe. Tot ce numim noi în jurul nostru ca viata are ca baza spiritul pe toate treptele specifice vietii. Spiritul nu apare si nu dispare. El se mentine, fiind mai presus de nastere si de moarte. Nasterea si moartea nu exista! Exista "pozitivari", "întrupari". Materia negativa, spiritul în trup prinde forma materiala, impregnându-se cu materia pozitiva, alcatuind împreuna un tot armonios, un echilibru datorita unificarii si colaborarii dintre pozitiv si negativ.

Spiritul este o materie vie, vesnica, ce nu cunoaste nici distructia, nici degradarea, nici dezagregarea. Spiritul este acea materie careia îi corespunde nu numai Legea Conservarii, ci si Legea Evolutiei vesnice, ce nu cunoaste staganare, nici oprire, ci o vesnica dezvoltare în timp si spatiu.

 

LEGILE

 

Prima lege care sta la baza materiei pozitive si negative, deci si a universului spiritual este LEGEA EMISIEI-ABSORTIEI. De la atom pâna la spiritul uman, toata gama atomilor si întregul univers, cu toate fiintele ce traiesc, exista gratie fenomenului de emisie – absortie, care are valoare de lege primordiala, fundamentala a existentei. Potrivit acestui fenomen – lege de emisie – absortie este cel ce face ca orice element, orice atom, orice vietate, orice spirit, sa genereze un câmp magnetic cu functia de a atrage sau a respinge alte subiecte învecinate. Astfel, legat de legea emisiei – absortiei, este legea atractiei si a respingerii, aceasta producându-se datorita diferentei de frecvente.

În universul spiritual negativ însa, materia negativa din care este format este în plina evolutie, toate formele de viata fiind înscrise pe o curba ascendenta, în ce priveste acumularea de energie! În cadrul acestei legi, este cazul sa mentionam ca din punct de vedere biologic omul (ca si celelalte vietati) s-a oprit, în sensul ca organismul uman este la capatul evolutiei sale, gratie evolutiei milenare prin care a ajuns un organism complex, echilibrat. Evolutia biologica, are o limita, un capat, un final. Daca a ramas ceva care sa evolueze, acesta este intelectul, MENTALUL, activitatea psihomentala. La acest capitol, omul are o evolutie a sa deschisa pentru vesnicie, menirea lui fiind sa ajunga o fiinta superioara, un zeu, parcurgând treptele mentalului, de la mentalul inferior la cel superior, si, în sfârsit, la mentalul suprem – stadiu atins de lumea opalica (divina), precum si de câteva din nivelele (treptele) superioare ale universului spiritual. Naste întrebarea: daca din punct de vedere biologic evolutia atinge niste limite si se opreste, daca însusi mentalul în evolutia sa va atinge treapta de Dumnezeu, este oare posibil ca evolutia însasi la un moment dat sa stagneze? Da! La un moment dat, dupa ani de progres si evolutie, dupa secole, milenii înca de evolutii, acesta se va opri. Când?

Aici dam un raspuns extrem de important: când legea "KARMEI" va înceta sa mai actioneze! Ce este legea "karmei" sau "karma"? Potrivit acestei legi, omul este silit sa duca o dubla existenta, când pe pamânt, când în universul spiritual.

Asadar, când va dispare nasterea si moartea, când omul va depasi "normalitatea" de azi prin care este un rob încatusat de satisfactiile pentru placerile iluzorii, si va opta pentru stradania de a cultiva în el mentalul superior, si apoi va cuceri mentalul suprem, atunci când omul va epuiza cele trei trepte ale evolutiei spirituale: PURIFICARE – ÎNNOBILARE – TRANSFIGURARE, atunci de-abia va iesi din ciclurile obligatorii de reâncarnare, va parasi pamântul si va ramâne definitiv la nivelul sau de care apartine în universul spiritual.

in curs de editare

..................