SENSUL CELOR 3 MUNTI
Eseu de prezentare a
invataturii cristianice bazata pe treptele evolutiei spirituale
1978
Crestinismul trece printr-o criza capitala. Cine poarta vina? Textele evanghelice?
Ierarhii, preotii, teologii? Sau masele care si-au intors privirile spre meciuri, seriale
si vitrine? Se pare ca vina e impartita, dar totusi vina nu o poarta decat acest
implacabil destin pe care il dicteaza constelatiile raportate la nivelul spiritual global
al pamantului.
Criza crestinismului nu
trebuie cautata in teologi sau mase, ci, in respiratia ciclica a lumii care, datorita unei
indelungate perioade de asimilare se satura si vrea ceva nou. Unei perioade de stralucire
totdeauna ii urmeaza o perioada ulterioara de regres, de intuneric.
Acesta este ritmul vietii
si al existentei: respiratia, bataile inimii, succesiunea zilelor si noptilor,
anotimpurile, toate vorbesc despre o anumita ritmicitate. Nici un fenomen nu este monoton,
linear. Evolutia este o sinusoida care cunoaste o linie ascendenta, un apogeu, pentru ca
apoi sa coboare pana in fund de prapastie.
Materialismul trebuie sa-si
epuizeze perioada lui de apogeu si din fericire intuitionistii ii si presimt etapa de
declin.
Nimeni nu poate nega faptul
ca marile monumente ale culturii se datoresc crestinismului. Iata-l insa obosit, epuizat.
Parca s-a spus totul. Parca nu mai exista nimic de adaugat!... Iluzie!
Realitatea este ca lumea
moderna traieste si ea ca niste copii bucuriile unei vitrine cu jucarii: masinile,
produsele tehnicii moderne. Suntem in faza in care traim din plin satisfactiile
cuceririlor tehnicii moderne si de aceea trebuie sa asteptam sa ne plictisim de ele si sa
mai vrem si altceva.
Lucrarea noastra se
adreseaza tocmai celor ce s-au plictisit de atatea jucarii si reusesc sa-si faca timp si
pentru cele vechi, pentru cele ce stau prafuite in sertare.
De povesti oamenii s-au cam
saturat.
Oamenii s-au cam saturat de
Dumnezeul crestin care cere rugaciuni, pomeni, metanii, evlavie si cucernicie.
Textele evanghelice insa,
ascund inca multe surprize. Surpriza noastra este ca vedem in invatatura lui Hristos TREI
MUNTI.
Oricum e mai atragator un
Hristos care cheama omul la un fel de alpinism intelectualizat si spiritual decat un
Hristos care te cheama doar la slujbe, post si rugaciune. Au si acestea locul lor
obligatoriu si necesar, si asceza trupului e necesara pentru ca pe fondul ei se poate
construi asceza mintii, dar slujbele si posturile, aceste obiceiuri
traditionale zac in umbra ascunsului mesaj christianic, ingropat de veacuri.
Desigur, noi nu ne-am
rezumat strict doar la textele evanghelice, ci si la cele aflate de noi, aflari cuprinse
in prima lucrare a noastra CERCETaRI iN LUMEA NEVaZUTa.
Am mai incercat ceva in
aceasta lucrare. Am incercat sa ignoram barierele dintre diversele religii si sa le
apropiem de ceea ce are crestinismul mai pretios. De aceea am incercat sa facem sa intre
in rezonanta ideile christianice cu cele doua mari religii ale Egiptului si ale Indiei.
Consideram ca aceasta ne-a
prilejuit o mai vie posibilitate de a scoate in relief indiscutabila claritate a
existentei celor TREI MUNTI din invatatura christianica:
1. PREDICA DE PE MUNTE,
2. MUNTELE EXTAZULUI:
TABORUL si
3. MUNTELE CUNOASTERII:
GOLGOTA!
Am pus accentul in aceasta
lucrare pe faptul ca sensul existentei noastre milenare a fost, este si va ramane:
CUNOASTEREA!
De aceea si secolului
cercetarilor stiintifice ii gasim un important rol, cu adanci semnificatii pentru evolutia
intelectului. Spiritul stiintific are marea calitate de a disciplina gandirea. Cercetarea
implica studiu, informare si profunda analiza. Ea dezvolta ratiunea care, pentru lucrarea
noastra, joaca un important rol, acela de a crea premizele, de a realiza baza unei ample
PIRAMIDE pe care vor trebui sa urce, in final toti oamenii de stiinta.
Stientismul da,
este o boala! E una din plagile secolului XX, dar are si plaga aceasta ceva bun, ca
trezeste curiozitatea oamenilor...
Desigur insa ca, secolul
nostru, dominat de realizari materiale, de goana dupa produse industriale, isi are si ea
latura ei aberanta. Prea multa sete de bunuri materiale si prea putin interes pentru
spirit, pentru innobilare spirituala, prea putin facem pentru a avea si o constiinta
superioara de care depinde viitorul nostru.
Goana dupa materie? Fie si
goana dupa materie, dar acest monstru va pieri odata si-odata, si-atunci spiritul
intuitiv, SIMTUL SACRULUI isi va spune cuvantul si isi va cere drepturile.
Se inseala cineva daca
considera ca ateismul va pune stapanire pe constiinta oamenilor. Conform aspectului
astral, de patru secole noi suntem sub semnul negarii valorilor. Trei constelatii
succesive sunt ciudate si bizare. Declinul spiritual a inceput conform
ciclurilor astrale in anul 1620. Capitalismul marcheaza apogeul negatiei, iar
aparitia materialismului anunta insusi declinul lui.
Acum stam sub semnul
Capricornului care e provocator de panica. E rece si intunecos! Bizar, ciudat si
contradictoriu. Dar ne apropiem de Varsator, care, din anul 2040 va aduce schimbari
capitale si restaurarea IERARHIEI VALORILOR. Este adevarat ca pana in 2040 ne asteapta cea
mai crunta calamitate din cate au existat in ultimii 2000 de ani, dar
important este ca vom trece si de asta si Varsatorul nostru isi va putea revarsa in tihna
vasul sau cu bautura cristalina care va potoli setea celor ce au rabdat secole de seceta
si uscaciune.
Noi, cei ce am scris
aceasta lucrare, suntem niste fapturi mai aparte, caci noi de pe acum traim in constelatia
Varsatorului si, beneficiind de constelatiile Lirei si Vulturului, prezente cu cate o stea
in Capricorn, ne-am permis luxul ca, in plina epoca materialista, sa luam o atitudine de
spiritualitate pura.
Ne laudam? Poate!...
Lasam cititorul sa constate
daca SENSUL CELOR TREI MUNTI este autentic sau e un surogat.
AUTORUL:
MARELE
ARHITECT GEORGE VASII
ETAPELE
INTERVENTIEI OPALICE
ASUPRA PaMaNTULUI
Mancarea Mea e sa
implinesc
vointa Celui ce M-a trimis
si sa
termin LUCRAREA Lui
(Ioan, IV, 34)
Venirea lui
Hristos pe pamant a avut un scop. Dupa cum am vazut in primul citat, Iisus vine pe pamant
sa implineasca vointa Tatalui Ceresc, caci, spune Iisus: Tatal este mai mare ca
Mine! (Ioan XIV, 28).
Deci, avem de-a face cu o
sarcina, cu ducerea la indeplinire a unei MISIUNI care se inscrie intr-o
LUCRARE, adica insasi aceasta MISIUNE A LUI HRISTOS, formeaza una din ETAPELE
INTERVENTIEI OPALICE asupra destinului acestei planete.
Cele spuse de Iisus
apostolilor inainte de crucificare, ca: Ma duc, dar iarasi voi veni (Ioan XV,
28), dovedeste cu claritate ca este vorba realmente de o LUCRARE care este
alcatuita din mai multe etape si-n care, venirea in corp pozitiv a lui Iisus la acea vreme
constituia una din ETAPELE LUCRARII DIVINE in ce priveste
pamantul.
Ma duc...dar iarasi
voi veni arata in acelasi timp ca Iisus va reveni pe pamant, va veni pentru a doua
oara pentru a desavarsi LUCRAREA, pentru a completa si intregi ceea ce a spus
la prima Sa venire pe pamant.
Deci, fiind vorba de o
LUCRARE in ceea ce-L priveste pe Iisus, sa vedem ce loc ocupa aceasta
LUCRARE in MARELE PLAN DE INTERVENTIE OPALICa ASUPRA PaMaNTULUI.
in cele ce urmeaza, ne vom
referi la destinul special pe care il are planeta pamantului in contextul
celorlalte planete locuite, repartizate in cele patru sisteme planetare diferite, subiect
pe care noi l-am mai abordat in lucrarea noastra: Tainele Universului Spiritual
Negativ, dar nu am intrat prea mult in detalii referitor la planeta Pamantului.
Dupa cum cititorul nostru
stie, in Universul Spiritual exista cinci lumi distincte:
1. Lumea Opalica, lumea
divina, lumea energiilor si a perfectiunii, cea mai "veche"si cea mai evoluata
lume care a realizat ABSOLUTUL din punct de vedere al superioritatii, al luminii, al
desavarsitei cunoasteri, lumea care a devenit datatoare de sens pentru toate celelalte
patru lumi.
2. A doua lume, aparuta in
Univers a fost lumea denumita HAIUM, care a avut o evolutie netulburata de nici un fenomen
anacronic, lume care este cu circa patru milioane de ani mai batrana decat cea
de a treia lume.
3. LEHASTI, din care si
pamantul face parte.
4. Cea de-a patra lume se
numeste MENZOH,
5. Iar a cincea FAHTIS.
Deci, Opalul este in varful
unei piramide conducand destinele celor patru lumi: HAIUM, LEHASTI, MENZOH si
FAHTIS.
Ce s-a petrecut insa in
Opal?
in timp ce Opalul era in
formare, mai inainte de aparitia celorlalte lumi, pe timpul cand in zona Opalica se
definitiva formarea primului ciclu de fiinte cugetatoare si era in curs de evolutie cel
de-al doilea ciclu de fiinte zburatoare, si-a facut aparitia un grup de fiinte cugetatoare
care s-au desprins din punct de vedere ideologic de marea majoritate, invocand
pretentia de a fi slujiti de cei mai putin evoluati. S-au constituit in tabara separata,
intrand in conflict cu Parintele Luminilor si cu a Sa suita de spirite luminoase.
Tabara luciferica
caci Lucifer se numea conducatorul taberei adverse tabara luciferica,
s-a separat si-n spatiu, coborand pe spirala negativa a materiilor sofianice, pana in zona
inferioara unde, locuiau cele mai putin evoluate spirite, pretinzandu-le acestora
sa-i slujeasca. Lucifer si cu tabara sa crestea mereu, un numar din ce in ce mai mare de
spirite venind alaturi de Lucifer care, fiind foarte inteligent generase o
teorie noua contrara celeia pe care o sustinea Parintele Luminilor. in timp ce
Parintele Luminilor sustinea ca cei mai evoluati trebuie sa slujeasca celor mai putin
evoluati, sa-i sprijine si sa-i ajute, Lucifer emisese o teorie logica, ca cei
mai putin evoluati trebuie sa slujeasca celor mai evoluati si ca drept urmare "cei
mari"au dreptul sa fie slujiti de cei mici; cei mari au
dreptul sa fie onorati si cinstiti de cei mici, caci
ei au meritul de a fi mari deoarece sunt cei mai inteligenti, cei mai abili, cei mai
perspicace, au dreptul sa ordone, sa porunceasca, iar cei mici sunt obligati sa se supuna
si sa asculte orbeste si fara comentarii.
Aceasta este esenta
gandirii luciferice, care a facut ca in timp cele doua lumi sa se separe si sa se
distanteze in spatiu atat de mult incat de la un moment au incetat sa mai comunice, Opalul
indreptandu-se spre Zenit, iar lumea luciferica spre Nadir.
in tot acest rastimp,
Opalul nu a incetat sa trimita emisari lui Lucifer, sa-i determine sa-si schimbe
teoria, explicandu-i ca teoria luciferica va avea un sfarsit nedorit, va crea
o lume deformata si hidoasa care nu va mai putea inainta in pace si armonie.
Lucifer insa era o fire
semeata si mandra; dispretuia emisarii Opalului si isi afirma cu tarie ca
logica sa este rationala si adevarata, ironizand si dispretuind lumea Opalica,
care nu stia sa traiasca, lume care avea ca sens: CU CiT ESTI MAI
SUPERIOR, CU CiT ESTI MAI EVOLUAT, CU ATiT Sa MUNCESTI MAI MULT, CU ATiT MAI MULT Sa-I
SLUJESTI PE CEI MAI MICI, PE CEI MAI PUTIN EVOLUATI PENTRU AI AJUTA Sa SE RIDICESI
EI.
Astfel au aparut cele doua
ideologii, cele doua conceptii opuse, cu sens diferit, care au
generat, intr-un tarziu doua lumi net distincte: lumea divina opalica a iubirii, a
activitatii continue si a slujirii semenilor si lumea luciferica a racelii, a celor mandri
pentru istetimea lor, a celor lenesi si comozi care pretindeau celor mici sa-i slujeasca
si sa li se inchine.
Doua ideologii opuse deci:
o ideologie logica
si rationala: cea luciferica,
o ideologie
paralogica si suprarationala: cea opalica.
Timpul se scurgea. Lumile
se distantau, ciclurile evolutive continuau sa se dezvolte si-n timp ce in Opal se
dezvoltau noi tipuri de fiinte muzicale si armonioase, in lumea gandanica a
lui Lucifer apareau fiinte hidoase, rapace, animale brute si rele care au facut ca lumea
gandanica sa fie invadata de cele mai aberante fiinte, cu cele mai schimonosite forme si
figuri.
intre timp, aceasta lume
gandanica, luciferica se apropiase de pamant si incepuse si ea sa se pozitiveze.
Pamantul fu invadat de
animale hidoase, crude si sangeroase, care faceau viata oamenilor imposibila.
Lucifer insusi isi da seama
ca a gresit si cere Opalului sa-l ajute sa se refaca.
Opalul accepta si-i promite
lui Lucifer ca va face totul pentru a-l salva.
Astfel, asistam la PRIMA
INTERVENTIE OPALICa, interventie care a facut sa fie nimicite toate animalele si plantele
monstruoase nascute din lumea gandanica dinozaurii, brontozaurii si ceilalti
monstri pe care i-a cunoscut pamantul in vechime si din care n-au mai ramas decat rare
fosile.
Astfel, Opalul indica lui
Lucifer, ca loc de penitenta pamantul, care, la ora aceea beneficia de pace si liniste,
urmandu-si linistit evoutia. Pentru ca Lucifer avea nevoie de un regim special
ca sa se reabiliteze, Opalul indica lumii luciferiene sa se stabileasca in continentul
Atlantida, unde sa-si ispaseasca abaterile, ascultand orbeste de initiati, de spirite pe
care le va trimite special sa le indice drumul: munca grea fizica si supunerea.
incepe astfel era
Atlantidei pe care am descris-o in lucrarea Tainele Universului
Spiritual Negativ. Nu o mai repetam. Ne rezumam sa reamintim cititorului ca Lucifer
cu lumea sa, in loc sa asculte, in loc sa se supuna misionarilor trimisi de Opal, el se
razvrateste si isi impune punctul de vedere, formand o societate pozitiva dictatoriala, in
care domnea forta pumnului si a sabiei.
Cu toata stiinta care se
dezvoltase vertiginos in cateva milenii, luciferienii ajunsera sa stapaneasca Atlantida,
declarandu-se stapani atotputernici. Opalul scandalizat de obraznicia lui
Lucifer trimite pe Zenotecles, Menthotep si Ormogen care, desi sunt inviati de Opal,
Lucifer refuza sa se supuna. Opalul reactioneaza cu violenta si Atlantida este arsa cu foc
si scufundata.
Aceasta a constituit cea de
A DOUA INTERVENTIE OPALICa asupra pamantului.
Lucifer, infrant, isi da
seama ca a gresit si apeleaza din nou la Opal, cerandu-i ajutor, salvare.
Opalul, care avea ca esenta
iubirea, slujirea, dorinta de a ajuta pe cei cazuti, accepta si promite in continuare ca
le va mai acorda o posibilitate: sa formeze un popor, o natie care sa fie strict si
indeaproape supravegheata de insusi Parintele Luminilor, si anume, poporul evreu care sa
fie strunit de spirite alese si condus de misionari special trimisi.
Astfel, intervine istoria
poporului evreu cu marii sai conducatori: Avraam, David, Solomon, Isaac, Iosif, Moise si
multi altii. Faza de robie la egipteni era menita sa contribuie la penitenta ce trebuia sa
o indure spiritele luciferice pentru a se reface, dar putine spirite luciferice s-au
refacut, putine si-au schimbat conceptia si si-au imbunatatit culorile spirituale.
Ne-am apropiat de anul
coborarii lui Hristos pe pamant.
Pamantul era o planeta
inapoiata, ale carei spirite lancezeau in confuzii si erori ideologice. Pamantenii insisi
erau spirite in majoritate pestrite, in care domina culoarea maronie a lenii, a
comoditatii si a confuziei.
Parintele Luminilor in
Opal, cere colaboratorilor Sai apropiati, ca unul din ei sa coboare pe pamant pentru a
aduce clarificari, pentru a oferi pamantenilor o pilda de viata exemplara, pentru a da o
prima invatatura care sa deschida mintile oamenilor, sa-i invete ce si
cum trebuie sa gandeasca pentru ca pamantul insusi era contaminat de ideologia
luciferica ce pleda pentru forta pumnului si pentru dominatia celui ce este mai puternic,
celui ce este mai inarmat.
Hristos se naste in Egipt,
isi petrece acolo tineretea, in preajma templelor egiptene, facandu-si nenumarati
prozeliti.
Dar, la treizeci de ani,
Iisus vine in Ierusalim, in mijlocul celui mai orgolios popor, care se credea in posesia
adevarului, popor care se considera singurul avand o credinta si o religie adevarata, care
cunoscuse pe adevaratul si unicul Dumnezeu Iehova, cu care vorbisera toti
proorocii.
Evreii insa, erau in
realitate cei mai rataciti, cei mai confuzi, cu cea mai aberanta confuzie ideologica
despre Dumnezeu. Iudeii credeau intr-un Dumnezeu deformat, care astepta jertfe si
nesfarsite ritualuri. Casta preotilor si a carturarilor devenise o adevarata clasa sociala
parazitara, care traia pe spinarea celor naivi, orbi care conduceau in prapastie
masele confuze si lipsite de spirit de orientare. Lumea era inapoiata, dispunea de un
limbaj redus, avea putine notiuni, astfel ca Hristos este nevoit sa apeleze la cel mai
simplu, la cel mai accesibil limbaj: pildele si parabolele.
La chemarea Parintelui
Luminilor a raspuns, deci, Iisus, unul din cele 33 de spirite gigantice care constituiau
Rama Opalica, colaboratorii cei mai apropiati ai Parintelui Luminilor.
Iisus accepta sa se
sacrifice pentru pamant, El accepta sa fie purtatorul de cuvant al Opalului,
ultima mana intinsa lui Lucifer.
Pamantul, insa, era
inapoiat. NU PUTEA Sa iNTELEAGa TOTUL, era prea copil, prea confuz, nu i se putea spune
TOTUL, nu era apt sa primeasca TOATE EXPLICATIILE necesare lamuririi sale, nu era apt sa
inteleaga tainele universului spiritual si de aceea Iisus, constient de aceasta faza
primara a gandirii pamantene, nu ofera pamantenilor o filozofie, ci o iNVaTaTURa, deschide
un drum, indica o cale, contureaza chiar o poteca stramta care sa conduca, mai clar
sa pregateasca a doua venire a Sa care sa insemneze FILOZOFIA.
iNVaTaTURA CHRISTIANICa
este baza de pornire a constructiei unei piramide in varful careia cel angajat in urcus sa
poata inetelege SFERA FILOZOFIA. Fiind o epoca in care gandirea era abia la
inceput, Hristos nu a folosit, nu putea sa foloseasca un limbaj stiintific, deoarece
omenirea nu intrase inca pe fagasul stiintei. Hristos a vrut sa fie cat mai accesibil, cat
mai pe inteles, de aceea a recurs la nenumarate pilde si parabole, dar a creat si un
limbaj simbolic, care, ca orice simbol, ascundea o semnificatie profunda care, spre a fi
inteleasa trebuia meditata indelung.
Hristos, deci nu a vorbit
deschis, nu a putut aborda problematica intr-o exprimare directa, ci indirecta:
...V-am grait in pilde si parabole, dar va veni vremea cand va voi vorbi deschis,
direct, despre cele divine (Ioan XIV, 25). Deci, Hristos intareste ca va veni si
vremea FILOZOFIEI, vremea cand va putea aduce toate explicatiile raspunzand tuturor
exigentelor, tuturor pretentiilor unor ganditori cu pregatire stiintifica ce vor sa
cunoasca in amanunt toate tainele ascunse, o filozofie care sa sintetizeze toate stiintele
despre lume, despre destin si univers. Aceasta, desigur, se va intampla numai la cea de-a
doua venire a Sa cand, ...va putea vorbi deschis despre cele divine (Ioan
XVI,25).
Adesea Hristos repeta:
inca multe am sa va mai spun, dar acum nu puteti sa le intelegeti (Ioan XVI,
12), sau altadata: V-am spus lucruri pamantesti si nu puteti sa le intelegeti, cum
veti intelege de va voi spune despre lucruri ceresti?! (Ioan III, 12)
Este limpede deci, ca,
Hristos a fost nevoit sa se limiteze strict la intelegerea oamenilor si a apostolilor
care, desi erau apostoli, adesea erau greoi la gandire si intelegere.
Asadar, venirea lui Hristos
pe pamant s-a inscris intr-un plan, intr-o LUCRARE dirijata de Parintele
Luminilor.
Venirea lui Hristos pe
pamant are semnificatia supunerii Sale fata de acel PLAN DIVIN de interventie asupra
pamantului.
Hristos coboara din inaltul
Sau lacas, sa slujeasca pe cei mici, pe cei nevoiasi, pe cei ce zaceau in intuneric, in
confuzie si eroare. Aceasta inseamna manifestarea insasi a RATIUNII OPALICE, conform
careia "cei avansati"au menirea sa ajute pe cei incepatori
cei ce stiu, sa invete si pe cei ce zac in iNTUNERIC, in IGNORANTa, in NESTIINTa.
Este momentul insa, sa
precizam: Dumnezeu nu a avut alta cale de salvare decat trimiterea unui iNVaTaTOR care sa
iNVETE omenirea sa se ridice, sa iasa din intuneric. in privinta salvarii, Dumnezeu nu
poate face minuni. El trimite un iNVaTaTOR, dar fiecare trebuie sa invete singur si singur
sa se ridice. Ajutorul este SFATUL, iNVaTaTURA: lumina mintii. Numai o minte invatata,
numai un om care urmeaza SFATUL se poate ridica, se poate salva.
Precizam si repetam: pentru
salvarea pamantenilor DUMNEZEU NU POATE FACE MINUNI! Salvarea din nestiinta,
din ignoranta, din intuneric, din pacat...salvarea nu poate veni din afara,
printr-un miracol omul nu se poate lumina. Lumina nu vine din
afara ci dinlauntru.
HristosSalvatorul
trebuie bine inteles. Trebuie cu desavarsire eliminata confuzia care a domnit peste
secolele crestine, care au vazut in Hristos un SALVATOR MIRACULOS care, la un semn poate
face orice. Atotputernicia divina nu trebuie inteleasa gresit. Divinitatea
este atotputernica, dar ea nu poate desfiinta LEGEA EVOLUTIEI LEGEA ACUMULaRII DE
LUMINa prin: EFORT!
Divinitatea inseamna mai
intai de toate ORDINE, DISCIPLINa si acestea se refera la LEGI si cea mai importanta lege
este LEGEA EFORTULUI, A MUNCII, A MISCaRII, care sta la baza EVOLUTIEI SPIRITUALITaTII.
VENIREA LUI HRISTOS
PE PAMANT
UNA DIN ETAPELE
EVOLUTIEI SPIRITUALITATII UMANE
Vrem sa
poposim in expunerea noastra la un fenomen major fundamental, care trebuie bine inteles
dintr-un inceput, pentru a evita intelegerile eronate.
Vrem sa ne oprim asupra
fenomenului EVOLUTIEI SPIRITUALITaTII UMANE, sa-l analizam in adancime ca sa putem
intelege adevaratul aport pe care l-a avut invatatura lui Hristos in evolutia
spiritualitatii umane.
Teologia crestina a cautat
o explicatie a venirii lui Hristos pe pamant; a cautat sa plaseze venirea Lui in contextul
strict si delimitat al traditiei iudaice, legand venirea lui Hristos pe pamant de
necesitatea salvarii lui Adam din caderea, din pacatul originar
neascultarea, calcarea poruncii de a nu manca din marul oprit .
Aceasta stricta delimitare
a intelegerii lui Hristos prin prisma unilaterala a traditiei iudaice a condus teologia la
aprecieri confuze si unilaterale care, in loc sa largeasca evenimentul coborarii lui
Hristos, l-a ingustat inconjurandu-l de ratiuni relative, discutabile, care nu pot da
satisfactie atunci cand vedem in Hristos nu un Mesia iudeu, ci UN MESAGER
OPALIC cu o MISIUNE IMPORTANTa, incadrata intr-o LUCRARE care se refera la
dinamizarea evolutiei spirituale a intregii umanitati de pe iNTREGUL PaMiNT.
Studiile arheologice au
scos la iveala peste 4000 de tablite de ceramica cu inscriptii cuneiniforme din perioada
sumeriana, care au fost traduse, descifrate si s-a constatat ca geneza din
Biblia iudaica este o varianta mai putin reusita a unei geneze mult mai interesante si mai
bogate in idei, pe care o contineau tablitele sumeriene*.
in felul acesta
absolutismul textelor iudaice cade, ele meritand interes in masura in care
merita interes toate mitologiile tuturor celorlalte religii din toate timpurile.
------------------------------------------------------------------------------------------------
*Vezi lucrarea:
Istoria incepe la Sumer de S.N. Kramer, traducere din limba engleza From
the tablets of Sumer, 1956, Colorado, Bucuresti 1962, Editura stiintifica.
Tablitele sumerienilor
dateaza intre anii 60005000 inainte de Hristos, deci inainte de alcatuirea cartilor
biblice.
------------------------------------------------------------------------------------------------
Hristos, de fapt, a fost
foarte rezervat in predicile sale. Nu s-a referit niciodata la geneza biblica,
nici la Adam, nici la asanumitul pacat originar care a capatat o atat de
mare importanta in exegeza, incat a impiedicat cercetarea si gasirea adevaratei
semnificatii a ceea ce se numeste cadere...caderea umanitatii
in "pacat."
Caderea
este o problema mult mai compleza, mult mai vasta decat pare la prima vedere. Ea trebuie
cautata cu mult, mult timp in urma, de pe vremea cand in evolutia spiritelor nu se
produsese inca pozitivarea, luarea de corp pozitiv.
Tablitele sumerienilor dateaza intre anii 6000-5000 inainte de Hristos, deci, inainte de
alcatuirea Cartilor Biblice, care s-au "inspirat" din traditia sumerienilor.
In
lucrarea noastra Tainele Universului Spiritual am urmarit
etapele acestei caderi. Mai intai spiritele au
avut o viata strict negativa, adica nu au cunoscut ciclurile:
nasteremoarte.
Intrarea spiritelor
in aceste cicluri de nasteremoarte a insemnat prima cadere cunoasterea vietii in corp pozitiv, muritor. Aceasta cadere
in corp pozitiv, a atras dupa sine o indelungata perioada de adaptare
a spiritului la noua conditie a unei vieti intr-o Lume materiala
pozitiva, adaptare care a solicitat spiritul la noi eforturi, datorate noilor
conditii de existenta. Aici s-a produs continuarea fenomenului caderii...
spiritele pamantene in loc sa activeze, in loc sa fie active...au stagnat in LENE
si COMODITATE, scazand foarte mult: RITMUL EVOLUTIV.
Scaderea ritmului evolutiei a avut serioase urmari asupra activitatii facultatii
ganditoare a spiritelor, care, in loc sa fie active, au lancezit au inceput sa comita
erori in gandire, care i-au condus la actiuni contrare Legilor. Lenea si comoditatea au
nascut tendinta spre huzur, tentatia unei vieti comode a generat minciuna si furtul, dupa
care nu a intarziat sa apara si crima. Spiritele pamantene au uitat de unde au
venit. In loc sa lupte cinstit pentru depasirea greutatilor materiale, au recurs la
mijloace necinstite. In loc sa se straduiasca pentru realizarea cinstei, dreptatii si
echitatii, au inventat bata si pumnalul; in loc sa lupte pentru armonie si dragoste, au
recurs la invidie si ura, toate pentru un singur scop: huzurul in bunurile materiale.
Aceasta a insemnat ceea ce putem numi procesul decaderii umane.
Caderea nu a insemnat o simpla muscare dintr-un
mar. Aceasta muscare poate fi privita ca un simbol al unui proces lent de
decadere, de depreciere a facturii spirituale a fiintei umane.
OPALUL Cetatea Divinitatii a observat dintr-un
inceput acest proces, acest fenomen al caderii lente, aceasta panta inclinata
pe care se angajau spiritele pamantene. Acestei caderi specifice a pamantenilor, s-a
adaugat prezenta spiritelor luciferice, care au exercitat o influenta nefasta asupra
pamantenilor. Tocmai din aceste cauze majore, speciale, Opalul a privit de timpuriu si a
observat conturarea DRAMEI PAMANTENE izvorata din adevaratul pacat
originar LENEA si COMODITATEA. Acestea au
generat spirite deformate, oameni care, avand o gandire deformata, comiteau si faptic
abateri de la Legile armoniei universale, bazate pe iubire si daruire, pe munca si efort. DRAMA
PAMANTULUI n-a fost de nimeni prescrisa, n-a fost de nimeni voita. Ea s-a
conturat lent, in decursul mileniilor, abaterile de la Legile armoniei universale
constituind tocmai rezultatul nerespectarii ORDINEI si
DISCIPLINEI pe care trebuiau sa le respecte spiritele in evolutia lor.
OPALUL spuneam a observat din cele mai vechi timpuri
inceputul acestei DRAME, care mai tarziu, avea sa ia proportii
considerabile. De aceea, Opalul a intervenit de nenumarate ori si in repetate randuri in
evolutia umanitatii prin TRIMISI, prin MISIONARI, care
aveau menirea sa opereze asupra GANDIRII pamantenilor, sa
calauzeasca si sa corecteze MODUL DE A GANDI al
oamenilor.
Hristos Insusi trebuie privit, in esenta, ca un Mare Calauzitor
si in acelasi timp, ca un Corector al MODULUI de a GANDI al oamenilor. Vom
preciza insa, ca Hristos, in calitatea Sa de TRIMIS si MISIONAR,
are calitatea de a fi cel din urma CORECTOR al GANDIRII
pamantene.
Desigur, cititorul, poate ca va fi surprins de aceasta denumire inedita cu care indraznim
sa-L definim pe Hristos, dar cititorul care este si cunoscator al celorlalte religii ce au
precedat religia crestina, va fi de acord cu atributul de CORECTOR al GANDIRII
pamantene, avand in vedere varietatea conceptiilor pe care le-au oferit religiile pana la
venirea MARELUI TRIMIS: IISUS HRISTOS.
Ce reprezinta celelalte religii care au dominat milenii de-a randul perioada de
dinainte de Hristos?
Vom da un raspuns care merita privit cu toata atentia de cititor: toate religiile
prechristianice sunt rodul interventiei opalice pe Pamant, toti initiatorii religiilor au
fost TRIMISI din initiativa Opalului, pentru a
participa la CONSTRUCTIA UNUI UNIC SISTEM DE GANDIRE, care avea sa se DESAVARSEASCA IN
TIMP. Cercetati religiile in amanunt indeosebi India si Egiptul si veti
constata necontenite REFORME ale unei UNICE GANDIRI: GANDIREA OPALICA. TRIMISI nu au fost doar Buddha, Zoroaster, Iisus si
Mahomed! Numarul lor este nespus de mare. Cine ar putea atribuie Scrierile Vedice hinduse
vreunui filosof sau mare initiat? Traditiile spirituale indiene se pierd in negura
mileniilor de dinainte de Hristos. Buddha, Marele Initiat si filosof, Buddha, n-a fost
decat un RE-FORMATOR care a RE-GANDIT traditia hindusa. Ce au fost brahmanii, decat niste
RE-FORMATORI care RE-GANDEAU trecutul, adaptandu-l prezentului. Ce a insemnat intreaga
istorie a religiei egiptene de-a lungul a sapte milenii, decat un neintrerupt sir de
REFORME, menite sa stilizeze FORMELE de
exprimare ale unui continut in continua perfectionare.
Hristos, la randul Sau, Isi expune Invatatura, care, spre deosebire de ceilalti
initiati, tinde sa creeze un sistem de simboluri, in care sa se poata regasi si celelalte
religii, prin tot ceea ce aveau ele mai pretios, mai adevarat. Ceea ce deosebeste
limbajul lui Hristos de celelalte limbaje ale celorlalte religii,
este simplitatea exprimarii, acuratetea, claritatea. Hristos foloseste insa si El doua
limbaje: unul direct, deschis, pe intelesul tuturor; altul indirect, simbolic, acoperit,
care se cere tradus, explicitat, lamurit. Hristos, uneori explica simbolurile, parabolele,
alteori nu le explica, ne lasa pe noi sa intelegem, sa descifram. Dar totul se exprima,
totul este la indemana tuturor. Invatatura lui Hristos nu este un bun
impartasit unei caste de initiati, ci este un bun ce se imparte tuturor, in
egala masura. Sub acest aspect, invatatura lui Hristos se deosebeste net de cele doua mari
spiritualitati: indiana si egipteana, care, prin excelenta, erau niste religii
ale caror adevaruri erau tinute in secret de o casta sacerdotala ce nu divulga
oricui secretele, tainele detinute de cei mai dotati, de cei mai
initiati in cele ascunse.
Asadar, o prima calitate a LUCRARII lui Hristos, este caracterul
univesal accesibil, al limbajului, insusirea de a se putea comunica, de a se putea
transmite oricui este dornic sa afle, sa se ridice, sa evolueze. Hristos este
adevarat nu introduce notiuni noi. Este poate ceea ce Il deosebeste
radical de traditia hindusa, care foloseste prin excelenta nenumarate notiuni ce o fac
greu accesibila, intelegerea Vedantei*, de pilda necesitand introducerea unui adevarat
dictionar, care sa traduca termenii si notiunile folosite. Hristos se exprima la un mod de
simplitate surprinzatoare dar... si aici paste pericolul iluziei de a intelege
totul de la prima vedere, de la primul contact cu textul evanghelic. De aici, cea de a
doua fata a limbajului christianic, care are nenumarate NIVELE DE INTELEGERE.
Textul evangheliilor prezinta un continut practic, inepuizabil si realmente, de necuprins
tocmai pentru ca, in simplitatea limbajului christianic domneste cea mai mare
adancime si in acuratetea lui, cele mai nebanuite inaltimi. Textul evanghelic, este
aparent, ca o apa curgatoare... In realitate, este un univers ideatic, cu un relief
variat, in care adancimile se succed piscurilor, formand o adevarata Lume de concepte,
idei si valori, corelate intr-o indestructibila unitate.
Dar sa revenim la evenimentul aparitiei Invataturii lui Hristos, raportat la
stadiul la care se afla spiritualitatea pe Pamant, spiritualitate care se cerea
RE-FORMULATA, reactualizata, potrivit conditiilor istorice din acea vreme.
____________________________________________________
*Vedanta: traditia filosofica hindusa, de cea mai mare adancime, cu cele mai multe
implicatii metafizice.
EGIPTUL
- Leaganul uceniciei lui Iisus
Hristos -
Dupa cum rezulta din Lucrarea noastra: Cercetari in Lumea nevazuta,
Hristos nu s-a nascut, ci s-a pozitivat, prin
pozitivare intelegand materializarea lenta a corpului spiritual al lui Iisus,
impregnarea lenta a substantei negative spirituale cu elemente pozitive, fenomen ce s-a
petrecut lent, in cursul a doi-trei ani, perioada in care Hristos a ramas numai langa
Fecioara Georgina mediumul carui Hristos l-a datorat climatului favorabil
intruparii Sale. In Lucrarea noastra amintita, sunt cuprinse declaratiile atat ale
Georginei, cat si ale lui Iisus Hristos, care a argumentat pozitivarea sa astfel:
nici un corp pozitiv pamantean nu ar fi rezistat radiatiilor Mele spirituale, care
erau de peste douazeci de ori mai mari decat materia, corpul pozitiv pamantesc nu ar
fi putut suporta puternicile radiatii ale corpului spiritual al lui Hristos.
Hristos a crescut si a inaintat in ani in compania preotilor egipteni, ascultand,
invatand si meditand. Hristos s-a comportat realmente ca un adevarat ucenic avid de
cunostinte pamantene.
Afirmand acestea, stim, intram in conflict cu opinia teologica traditionala, care a
vazut in Hristos pe Fiul lui Dumnezeu atotstiutor si care prin urmare, nu avea
nevoie sa invete nimic, deoarece stia, cunostea totul.
Noi nu formulam, insa, propria noastra opinie, ci relatam ceea ce am
aflat din expunerile unor spirite din Opal, care au subliniat prapastia ce
desparte lumea Opalica de lumea pamanteana, cufundata in intuneric si nestiinta.
Este necesar sa intelegem aici realitatea. Drama coborarii lui Hristos dintr-o Lume
Divina, perfecta, lume a vederii si a cunoasterii desavarsite,
drama coborarii Lui intr-o Lume inapoiata, situata pe o treapta inferioara de evolutie,
care nu vedea, nu intelegea, nu stia. Hristos a avut
cea mai dificila sarcina dintre toti misionarii, aceea de a se adapta mai
intai conditiei gandirii pamantene, o gandire, care dupa cum stim era realmente,
PRIMITIVA. Hristos fusese atotstiutor, dar in Lumea sa Opalica. Odata
pozitivat, odata intrat in corp poztiv, Hristos a suferit ca orice om procesul unei
izolari de Lumea Sa. Ar fi fost simplu si nespus de usor daca
atotstiutorul stia sa descifreze hieroglifele egiptene si alfabetul iudaic.
Nu! Hristos a trebuit, El insusi sa studieze, sa invete limba egipteana, sa descifreze
hieroglifele, sa se adapteze gandirii pamantene, modului de exprimare specific pamantean,
sa se familiarizeze cu stadiul primitiv, neevoluat al ingustimii gandirii pamantene.
Aici, in Egipt, Hristos isi face ucenicia nu pentru a afla
adevarul... ADEVARUL Hristos il cunostea, dar avea nevoie sa
coboare si cu mintea la nivelul pamantenilor, pentru ca mai tarziu, El sa poata
exprima, sa poata vorbi pe intelesul pamantenilor, sa le explice, sa le arate drumul,
calea spre ADEVAR. Pamantenii nu erau suficient de evoluati ca sa poata primi adevarul
intreg si direct. Ei aveau nevoie inca de mult timp, pana sa poata ajunge apti sa
primeasca o FILOSOFIE. Hristos nu a prezentat o FILOSOFIE, ci o INVATATURA care sa duca
spre FILOSOFIE. CUNOASTEREA cere mai intai o perfectionare morala, cere mai intai o
curatire si apoi, inca mult efort pana ce omul sa ajunga sa VADA, adica sa
CUNOASCA.
VEDEREA = CUNOASTEREA este atributul esential al Divinitatii. Dumnezeu se poate
defini in primul rand ca Cel ce VEDE, INTELEGE si CUNOASTE TOTUL.
Pentru ca Hristos a coborat si a ramas 30 de ani in Egipt, sa vedem, in mod
succint, care era simbolica egipteana si in ce mod isi gaseste ea continuitatea in
simbolica christianica.
Zeul HORUS este SOIMUL care TRONEAZA peste intregul Univers. El sta pe
un TRON cu PATRU picioare si VEDE totul prin ochii sai: Soarele si Luna. Horus este Cel ce
VEDE, deci, depozitarul CUNOASTERII desavarsite. Sa retinem ca El nu conduce,
ci domina Intregul Univers prin cifra PATRU
, care exprima stabilitate perfecta,
echilibru.
Cuplul urmator de Zei care sunt activi in Lume, sunt: ISIS si OSIRIS Isis
zeita Luminii si a gandirii, Osiris zeul actiunii, intrupat in Lumea
fenomenelor; Osiris revarsa apele Nilului, el seamana, el incolteste, el moare si renaste.
Zeul Seth, intruchiparea raului, prinde pe Osiris si il taie in bucati, imprastiind
partile in intreaga Lume. Isis, sotia si sora lui Osiris, reuseste sa stranga bucatile in
care a fost taiat Osiris, reface unitatea si-i reda viata.
Acest mit cuprinde o simbolica demna de toata atentia: Osiris reprezinta
multitudinea, Isis Unitatea; Osiris reprezinta multitudinea partilor, multitudinea
fenomenelor disparate pe care Isis
(Gandirea)
le aduna intr-un tot redandu-le viata, unitatea, prin gandire. Relatia Isis Osiris,
exprima procesul efortului de gandire care se straduieste sa patrunda multitudinea
fenomenelor, sa le coreleze si sa le dea sens.
Daca Osiris reprezinta Lumea fenomenala, Isis reprezinta Lumea nuomenala. Daca
Osiris este ACTIUNEA manifestata pe plan orizontal, Isis reprezinta efortul GANDIRII, al
concentrarii pe vertical.
Zeul
Zeita
OSIRIS
ISIS
ACTIUNEA
GANDIREA
Lumea fenomenala
Lumea
nuomenala
(partile)
(unitatea)
Gandirea este izvorul actiunii. Lumea nuomenala face posibila Lumea fenomenala.
Partile se asociaza intr-un intreg gratie: GANDIRII.
Facem un salt aducand in discutie: TRUPUL si SANGELE lui Hristos, respectiv: PAINEA
care se frange si se imparte, si VINUL unitar care se preschimba in sange pentru da viata
partilor, pentru a le uni intr-un tot unitar si coerent. TRUPUL este alcatuit din parti:
membre si organe. El devine, insa, un intreg, isi cauta unitatea si integritatea (viata)
datorita SANGELUI. Deci, ACTIUNILE pe care le intreprinde TRUPUL sunt dirijate si capata
sens gratie GANDIRII SANGELUI ce circula dand viata, facand posibila ACTIUNEA.
INVATATURA lui Hristos este un noian de PARTI (pilde si parabole). Aceste PARTI
trebuiesc integrate, sudate prin efortul GANDIRII, al meditatiei si contemplatiei.
Nu este suficienta RATIUNEA PURA pentru a intelege INVATATURA lui Hristos; e nevoie
de SANGE, de GANDIRE, si de ACTIUNE de VIRTUTE, pentru a invia TRUPUL = INVATATURA
Christianica.
Invatatura Christianica se aseamnana trupului sfartecat al lui Osiris pe care Isis
Gandirea trebuie sa-l adune, sa-i dea VIATA. Invatatura Christianica nu se
supune unei cunoasteri reci, pur rationale, ea se cere aprinsa in focul gandirii si al
virtutilor, in focul iubirii.
Sfinxul este un Leu, avand capul Zeitei Isis. Leul virtutile sunt
dominate de CAPUL Zeitei Isis, al GANDIRII. Virtutile vedem din Apocalips
sunt PATRU: intelepciunea (VULTURUL), barbatia si curajul (LEUL), supunerea si slujirea
(TAURUL), si creatia (OMUL). Dintre acestea PATRU, VULTURUL
domina, el exprima inaltimea gandirii care se inrudeste cu HORUS SOIMUL, ce
troneaza peste intregul Univers.
Sfinxul este corespondentul desavarsirii umane a lui Horus pe Pamant. Sfinxul
statorniceste CHIPUL desavarsirii umane, simbolizate de puterea virtutilor, asemenea
Leului conduse de capul Zeitei Isis, a GANDIRII. Daca ne amintim ca Sfinxul
(mareata realizare sculpturala, de proportii gigantice), avea ochi de rubin piatra
care pe intuneric emana sclipiri rosiatice ne putem imagina grandiosul efect al
acestui magistral simbol al desavarsirii umane.
PIRAMIDA, insa reprezinta o obsedanta tentatie de performanta a filosofiei si
stiintei egiptene, care a dominat gandirea initiatilor. De ce Piramida? Pentru ca piramida
inseamna evolutie, ierarhie, fundament puternic rational (PATRATUL) si efort multilateral
pe vertical (TRIUNGHIUL), pentru ca piramida uneste parti disparate si realizeaza un VARF,
o culme odihnitoare care incununeaza efortul. Baza PATRATUL constituie
virtutile, actiunile intreprinse si corelate de triunghiul: GANDIRE AFECT
ACTIUNE.
PIRAMIDA
reprezinta UNITATEA COMPLEXA si plurivalenta a triunghiurilor care dau
sens actiunilor patrate. Pentru ca faraonul era o incarnare a lui Horus, Piramida
reprezinta insasi CASA lui HORUS Casa Celui ce VEDE
si CUNOASTE in timp si spatiu. Forta spirituala a conceptiei piramidale a
gandirii egiptene a reusit sa zamisleasca colosale realizari materiale din piatra,
performante tehnice care uimesc si nu isi gasesc explicatii nici azi.
-
Forta spirituala filosofica egipteana a supus si a dominat imensele piramide
alcatuite din blocuri de piatra, taiate cu o perfectiune si o precizie care uimes si
depasesc chiar performantele noastre moderne.
-
Nu vrem sa extindem expunerea noastra in universul simbolistic egiptean, care este
nespus de vast. Am vrut doar sa sugeram cititorului climatul simbolic in care a coborat
Hristos. Egiptenii L-au numit pe Hristos: IZMOR, care se traduce: Fiul lui Isis, Fiul
Luminii, al GANDIRII.
-
-
Ioan Evanghelistul se apropie de egipteni, numindu-L pe Iisus:
- CUVANTUL-LOGOSUL-RATIUNEA-GANDIREA:
-
Si CUVANTUL s-a intrupat si a locuit intre noi si am vazut slava lui...
( Ioan I., 14)
-
-
Singurul, Ioan Evanghelistul, evita sa prezinte Nasterea lui Hristos in
iesle, in pestera din Betleem. Aceasta succinta relatare: Si CUVANTUL S-a
intrupat... demonstreaza faptul ca Ioan Apostolul iubit de Hristos, cunostea
TAINA INTRUPARII SALE.
-
Daca Hristos si-a facut ucenicia in Egipt, aceasta nu inseamna ca El a
fost influentat in gandirea Sa de gandirea egipteana. Dimpotriva, ingregul Egipt a simtit
influenta gandirii christianice. Istoria dovedeste ca Egiptul a dat primul cel mai mare
numar de sihastri, calugari si anahoreti. Egiptul a fost cel ce cu adevarat l-a primit pe
Hrisos si i-a asimilat Invatatura, fiind realmente, Leaganul Christianismului. Traditia
crestina pastreaza si astazi o Culegere de intamplari si performante ascetice pe care
le-au realizat primii Sfinti ai Bisericii cestine. Cartea se numeste Pateric
si ea a stat si sta si astazi la baza vietii monahale a Bisericii de Rasarit. Cum putem
explica explozia de sihastri egipteni, cum putem explica celebritatea teologiei din
Alexandria, decat prin succesul pe care l-a repurtat Hristos in cei 30 de ani cat a stat
in Egipt? Cei ce au considerat ca Hristos a fost instruit in India, s-au
inselat cu toate ca, in esenta Invatatura Christianica are vadite asemanari cu
doctrinele buddhiste si brahmane. Dar asemanarile se datoreaza nu unei pretinse instruiri
a lui Iisus in India, ci ESENTEI SPIRITUALITATII, care este UNA singura.
-
Precizam: Hristos nu s-a instruit in Egipt, ci S-a adaptat,
s-a acomodat gandirii si modului de exprimare specific pamantean. Ce s-ar intampla astazi,
daca un om de cultura s-ar duce in misiune la triburile de negri din Africa Centrala? Nu
ar avea nevoie sa invete limba si expresiile, spre a se putea face mai tarziu inteles?
Acelasi lucru am putea spune s-a petrecut si cu Hristos. Provenit din Opal,
Fiu al Parintelui Luminilor, Fiinta ce apartinea celei mai inalte vieti, spirit situat pe
cea mai inalta treapta a cunoasterii si gandirii, coborat intr-o Lume primitiva, nu ar
avea nevoie, oare, de o perioada de acomodare?
-
Nu mai insistam in fata unor evidente!
- IUDEII
-
-
Ca egiptenii au fost cel mai evoluat popor... aceasta ne-o demonstreaza cu
prisosinta cultura, civilizatia si toate realizarile Egiptului, care constituie cea mai
vie marturie. Dar nu este numai atat. Din Cercetarile noastre intreprinse si
incluse in Lucrarea amintita mai inainte, rezulta ca Egiptul a dat cel mai mare numar de
spirite care au populat straturile superioare, pana in Orasul de Aur, unde egiptenii detin
recordul ca numar si calitate superioara.
-
Trecem acum la alta idee.
-
Spiritele pamantene, in vechime, se imparteau in trei categorii din punctul de
vedere al stadiului evolutiv: spirite avansate, medii si inapoiate.
-
Vom face acum o precizare de maxima importanta, cu implicatii adanci asupra
intregii evolutii spirituale pamantene, si anume: spiritele avansate din zona
apartinand Pamantului, au reusit sa evolueze foarte rapid in perioada de dinainte de
venirea lui Hristos, astfel incat, spiritele avansate, au reusit sa ajunga in straturile
de la V in sus, scapand astfel de revenirea pe Pamant, iesind din ciclurile nastere
moarte.
-
Deci: Pamantul, deja la vremea coborarii lui Hristos, nu mai avea decat rare
spirite evoluate, cele mai multe, marea lor majoritate, reusind sa urce pe o treapta
inalta a Spiralei Universului Spiritual Nevazut.
-
Hristos, asadar, coborase pe un Pamant, pe care cei superiori deja erau
salvati, plecati, scapasera de mizeria pamanteana. Hristos a venit intr-un Egipt
mediocru, caci cei avansati, cei superiori, nu mai erau in trup, erau in
Imparatia Luminilor, in straturi. In Egipt, Hristos nu a chemat pe oameni la
pocainta pentru ca nu era un neam pacatos... i-a chemat la EFORT,
spre cucerirea Luminii.
-
MISIUNEA SPECIALA a lui Hristos spre deosebire de cea a altor misionari, a
fost cea mai dificila: sa vina in mijlocul unui popor bonlav (Matei IX, 9-12)
ca sa-l vindece de crunta boala de care suferea. Hristos avea MISIUNEA sa
propovaduiasca in mijlocul unui popor pacatos, deformat, care spre a e salva,
avea nevoie de POCAINTA... avea nevoie de lacrimi si durere. Iudeii se credeau
drepti inaintea lui Dumnezeu si un popor ales, menit sa
stapaneasca Pamantul, conform promisiunii facute lui Avraam.
-
Hristos apare intre iudei ca un luptator cu sabia scoasa: sa mustre, sa loveasca
pe de-o parte sa cheme la pocainta, pe de alta parte.
-
Nu am venit Sa chem la pocainta pe cei drepti, ci pe cei deformati
(pacatosi) (Matei IX, 13).
-
Abia in mijlocul poporului israelitean Hristos isi dezvolta viziunea sa,
adresandu-se cu precadere deformatilor, oilor pierdute ale casei lui
Israel.
-
Intr-adevar, poporului israelitean i se acordase o deosebita atentie de catre Opal,
tocmai pentru ca era un popor de spirite deformate, de provenienta luciferica. Israelul
avusese o istorie zbuciumata, dar nu lipsita de personalitati marcante, MISIONARI, ca:
Abraham, David, Solomon, Moise, etc, care avusesera menirea sa le corecteze evolutia, sa-i
indrume, sa le arate drumul refacerii spirituale. Cu toate personalitatile trimise, cu
toate ca prooroci ilustri ca: Miheia, Osie, Daniil, Iezechil, Isaia (si altii) le
atrasesera atentia ca daca nu se vor indrepta, vor fi nimiciti, cu toate acestea
israelitenii, la ora cand Iisus venea in mijlocul lor, se prezentau ca un popor plin de
vicii, cu o reliozitate de fatada, exterioara, meschina, care era condusa de o clasa
sus-pusa de carturari si saduchei, o clasa preoteasca fatarnica si deformata, care era
asemenea mormintelor varuite pe dinafara, iar inauntru pline de stricaciune.
(Matei XXIII; 27)
-
Impotriva carturarilor, saducheilor si fariseilor, Hristos deschide un razboi pe
fata.
-
Cel mai surprinzator lucru este ca Hristos nu-i cheama pe acestia la pocainta, la
refacere, ci ii acuza si le prevesteste distrugerea totala.
- Paginile
din Matei, cap. XXIII, sunt realmente uluitoiare: vai voua, carturari si farisei
fatarnici... se repeta pana la versetul 29, iar pe apostoli Hristos ii sfatuieste sa
se fereasca de aluatul fariseilor, adica de INVATATURA IUDAICA. (Matei XIV,6)
-
Capitolul XXIII din Matei vorbeste in amanunt despre schimonosirile de caracter ale
varfurilor iudaice, care pe dinafara par oamenilor ca sunt drepti, iar inauntru sunt
plini de nelegiuire (Matei XXIII,28). Ei sunt povatuitori orbi,
nebuni si orbi..., serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda
gheenei? (Matei XXIII,33)
-
Acuzatia culmineaza cu versetul 34 si indeosebi 35, unde iudeii se vor face
raspunzatori de: ....TOT SANGELE DREPT CARE S-A VARSAT PE PAMANT
-
Aceasta afirmatie a lui Hristos este de maxima importanta, ea atesta ceea ce noi am
afirmat atat in aceasta Lucrare, cat si in Tainele Universului Negativ si
anume ca spiritele luciferice, intrupate in poporul iudeu, sunt raspunzatoare de SANGELE
CELOR DREPTI care s-au jertfit pentru credinta si adevar. Acuzatia lui Hristos,
bineinteles nu trebuie inteleasa unilateral si exclusiv, referindu-se numai la iudei, ci
la toate spiritele luciferice care au invadat Pamantul, fiind cauza tuturor crimelor si
faradelegilor istorice.
-
Asupra iudeilor a cazut, insa, blestemul lui Hristos: Iata, vi se va lasa
casa voastra pustie... (Matei XXIII, 38) si intr-adevar, iudeii au fost risipiti in
toate tarile, pe intreg Pamantul. Privind la templul lui Solomon, Hristos exclama:
Adevarul va graiesc, nu va ramane aici piatra peste piatra, care sa nu se
risipeasca! (Matei XXIV, 2) Si intr-adevar, templul si intreg Ierusalimul a fost
daramat sub imparatul Titus, la cativa zeci de ani dupa miseleasca ucidere a lui Hristos.
-
Cine mai poate crede ca Hristos ar fi fost iudeu? De ce iudeii nu l-au primit? De
ce iudeii nu s-au crestinat? Din multimile care L-au ascultat, cine a luptat sa-L salveze
de la moarte? Cinci mii se spune au fost saturati in pustie. De ce nu si-au
aparat Invatatorul? In Ierusalim Hristos a vorbit de nenumarate ori multimii. Unde a fost
aceasta multime cand Hristos a fost judecat? A venit, desigur, dar ca sa strige: sa
se rastigenasca!, pentru ca masele aveau nevoie de un rege care sa-i conduca, sa
stapaneasca Lumea, dar nu de un TRIMIS al CERULUI. Totul pledeaza impotriva acestor
caractere deformate care desi L-au avut in mijlocul lor pe Iisus, desi Acesta le-a vorbit
ca nimeni altul, totusi masele iudaice au ramas reci si impietrite la jerbele de foc ale
Invataturii Christianice.
-
Actul miselesc, talharesc, monstruos, savarsit impotriva lui Iisus, vorbeste
intregii istorii despre marsavia spiritelor luciferice. Istoria, omenirea sa citeasca si
sa inteleaga bine rostul mesianic al lui Hristos, care a venit special trimis de Parintele
Luminilor ca ultim MESAGER al CERULUI, ca ultima mana de ajutor pe care Opalul a intins-o
luciferienilor spre a se putea salva. Luciferienii au refuzat aceasta mana intinsa prin
Hristos.
-
Prin aceasta, legamantul incheiat cu Avraam a fost rupt, desfiintat, Opalul si-a
retras ambasadorii, iar poporul iudeu apasat de supremul blestem s-a imprastiat printre
popoare ducand cu el fatarnicia, viclesugul, minciuna si falsitatea.
-
Hristos i-a dat in vileag. Insusi Hristos, nu noi, spune despre iudei: voi
sunteti din tatal vostru, diavolul, si faptele tatalui vostru voiti sa le faceti. Acela
din inceput a fost ucigas de om si n-a ramas in adevar, ca adevar nu este in el; cand
spune minciuna, din ale sale o spune, caci e minciunos si tata al minciunii. (Ioan
VIII, 44)
-
Textul citat este prea clar ca cineva sa mai poata contesta originea luciferica a
poporului iudeu, caci Lucifer, cu ceata lui, nu a vrut sa ramana in adevar,
devenind prin aceasta tata al minciunii.
-
Din cele enuntate mai sus, putem mai bine intelege indrazneala diabolica pe care au
avut-o evreii de a falsifica pe Insusi Hristos, zicand ca si Hristos ar fi evreu.
Incercarea de a-L face pe Hristos evreu, apartine tot iudeilor, care au introdus in Noul
Testament, texte dubioase referitoare la genealogia lui Hristos. (vezi Matei cap. I)
-
Asupra acestui capitol am cercetat cu toata seriozitatea si el este o pura
nascocire iudaica, inventata tot de carturari si farisei, ulterior, spre a se mandri cu o
personalitate, care totusi nu putea fi contestata.
-
Chiar daca acum suntem primele glasuri care strigam aceste adevaruri, viitorul, cu
siguranta va aduce confirmari in sprijinul nostru. Oricum, cei ce au un simt
spiritual dezvoltat, vor fi in perfect acord cu noi.
-
Cea mai concreta si indiscutabila dovada a falsificarii genealogiei din capitolul I
al lui Matei, este insusi textul versetului 16 care spune ca un oarecare Iacov
ar fi nascut pe Iosif, BARBATUL MARIEI DIN CARE S-A NASCUT IISUS, CARE SE NUMESTE
HRISTOS. Teologii nici macar nu au observat ca textul minte cu nerusinare, facandu-l
pe Iosif BARBATUL MARIEI. Iosif nu a fost BARBATUL MARIEI, si nu
din Iosif descinde Hristos, ci din Maria. Deci, in mod logic, din moment ce Hristos S-a
nascut din Fecioara Maria, genealogia trebuia sa se refere la Fecioara Maria
si nu la Iosif, care nu a fost decat protectorul Fecioarei si nicidecum
barbatul Ei, cum spune textul Evangheliei de la Matei I, 1.
-
Acest ultim argument al nostru credem nu mai necesita comentarii.
Autenticitatea celor afirmate de noi, privind pozitivarea lui Hristos in
Egipt, langa Fecioara Georgina, nu se mai poate pune la indoiala. Comunicarile noastre
primite prin Veronica se demonstreaza de la sine.
-
Nu ne oprim insa cu argumentarea. Cea de a doua dovada a falsitatii textelor
privitoare la rudele lui Hristos, ne-o ofera genealogia dupa Evanghelia de la
Luca (cap. III, 23-38). Luca ne prezinta o cu totul alta genealogie: astfel Iosif nu mai
este fiul lui Iacob (dupa cum spune Matei), ci fiul lui Heli. Eroarea si confuzia se ofera
in lant.
-
Astfel insiruirea parintilor din care a descins Iosif are urmatoarea infatisare
(vom prezenta doar sase generatii de parinti):
-
Dupa Matei (cap. I)
Dupa Luca (cap.III)
-
Sadoc
Iosif
-
Ahim
Iona
-
Elind
Melchi
-
Eleazar
Levi
-
Matan
Matat
-
Iacov
Heli
-
Iosif
Iosif
-
-
Dupa cum se constata: nici o asemanare intre cele doua genealogii, ceea ce
demonstreaza LIPSA TOTALA DE AUTENTICITATE.
-
Sa vedem acum ce ni s-a comunicat noua privitor la redactarea textelor evanghelice.
-
Toti cei intrebati asupra autenticitatii textelor, vorbesc despre unele
modificari introduse fie cu intentia denaturarii si compromiterii, fie adaosuri sau
schimbari de termeni, facute din evlavie sau ca i se parea mai corect spus.
Intre acestia, cei mai vinovati sunt rabinii Amram si Nehtah, care au masluit in mod vadit
texte care eliminau completamente toate criticele aduse de Hristos iudeilor. Din fericire
Sfintii Parinti, care in primele secole s-au vazut pusi in fata unor numeroase variante de
texte evanghelice, au eliminat textele lui Amram si Nehtah, din care se constata clar ca
fusesera scoase acuzatiile impotriva iudeilor.
-
Prezenta actuala a acestor genealogii false se datoreaza tot carturarilor iudei si
anume, chiar celor din timpul lui Iisus, care au cautat sa combata miracolul
intruparii, demonstrand cu nume paternitatea iudaica a lui Hristos.
-
Cum a aparut insa mitul nasterii lui Hristos in Betleem?
-
Hristos conform datelor corecte, Isi face aparitia in Iudeea, la varsta de
30 ani, insotit de Mama Sa Georgina, din Egipt, si incepe propovaduirea
recrutandu-si primii Apostoli si luand contact indeosebi Marele Ioan Botezatorul. Lumea,
insa nu stia cine este, de unde vine si din ce neam se trage. Iisus Insusi si Georgina
(care intre timp isi luase Numele mascat de Maria, spre a nu-si trada
provenienta egipteana), au pastrat tot timpul o totala tacere asupra Nasterii
Sale, tacere pe care o gasim in cel mai autentic evanghelist: Ioan. Hristos Insusi, care
in Egipt fusese numit IZMOR, in Iudeea nu-si spune nici un nume. Primul este Ioan
Botezatorul care il cunoaste si vede in El pe Cel ce boteaza cu
FOC. Iudeii mai precis Apostolii, i-au spus Iosua, dar numele
acesta nu I se spunea direct, ci in convorbirile lor. Numele curat de Iisus
apare tarziu, in textele grecesti.
-
Deci, de retinut, ca Iisus, nu avea propriu-zis un Nume, nimeni nu indraznea SA-L
NUMEASCA! I se spunea scurt: INVATATORUL!
-
Lumea insa vorbea si susotea pe la colturi, iar
gurile rele vedeau in Georgina respectiv Maria pe Insasi Mama Sa
naturala. Desigur, Hristos trebuia sa locuiasca undeva, si apeleaza la batranul Lazar (cel
pe care Hristos avea sa-l invie mai tarziu). Astfel Hristos a locuit practic,
la batranul si evlaviosul Lazar, vizitand des si pe Elisabeta (mama lui Ioan Botezatorul),
cu care Fecioara Maria a legat o stransa prietenie, bucurandu-se din plin de ospitalitatea
ei (Zaharia preotul tatal lui Ioan Botezatorul, murise intre timp).
-
Elisabeta, (mama lui Ioan Botezatorul) nu locuia singura, ci cu un frate al ei, pe
nume Iosif, de meserie tamplar, care o si ajuta la gospodarie. Fecioara Maria, care locuia
cu Elisabeta, bineanteles, facea unele treburi prin casa, fiind mai tanara, ajutata de
Iosif.
-
La randul sau Iisus cand venea pe la Elisabeta, si pe la Mama Sa, se intanlea si cu
Iosif tamplarul pe care il simpatiza pentru vrednicia si puritatea lui sufleteasca,
familia lui Ioan Botezatorul era realmente, o familie sfanta. Iisus tinea atat de mult la
batranul Iosif, (fratele Elisabetei) incat deseori lucrau alaturi in atelierul de
tamplarie, mai ales in primii ani ai propovaduirii sale, lucru cu care insusi Hristos isi
castiga existenta (acest important fapt lipseste din Evanghelii). Iisus asadar, nu a fost
un parazit care sa traiasca din pomeni! Iisus a muncit alaturi de Iosif,
impletind munca cu meditatia si opera de propovaduire.
-
Prin prezenta lui Iisus alaturi de Iosif, usor lumea a plasmuit o varianta
verosimila: Iosif I-ar fi putut fi tata, iar Maria Mama. Si-n felul acesta, carturarii
usor au putut scorni genealogii imaginare, dar care se vadesc lipsite de veridicitate.
-
Iisus insa ii spunea Fecioarei Maria Mama... Apostolii, pe de alta
parte, se convinsesera de puritatea Mariei, astfel incat ideea Fecioarei care
naste este opera insasi a apostolilor care au devenit astfel autorii unuia din cele
mai frumoase culte: cultul fecioriei, sprijinit substantial de celibatul lui Iisus si al
apostolilor.
-
Precizam insa: nici Fecioara Maria, nici Iisus, nu au vorbit niciodata despre
adevarul pozitivarii. Intruparea lui Iisus a ramas doua milenii o taina, asa
dupa cum o numeste frumos, un imn bisericesc: TAINA CEA DIN VECI ASCUSA SI DE INGERI
NESTIUTA!
-
Noi, autorii acestei lucrari suntem printre putinii pamanteni poate- care am
aflat adevarul asupra realei coborari a lui Hristos pe Pamant. Cei ce au parcurs Lucrarea
noastra Cercetari in Lumea nevazuta s-au convins de aceasta. La 20 septembrie
1964 am avut timp de aproape trei ore o comunciare memorabila la care, pentru prima oara a
intervenit Insusi Hristos pentru a marturisi deschis adevarul asupra pozitivarii Sale
intr-o casa cu o minunata gradina situata la marginea orasului din Egipt.
-
20 septembrie 1964, ora 11, va ramane o data plina de semnificatii la care se
adauga splendidele declaratii ale Doamnei Luminii, Georgina din 28 septembrie ale
aceluiasi an, completate cu data de 8 octombrie, ora 22,30 cand Doamna Luminii ne
descopera suprematia spirituala a egiptenilor in Imparatia Luminilor, cand ne prezinta pe
marii apostoli egipteni necunoscuti: Arconomus si Muoni-Talan.
-
Ne oprim aici cu acest capitol, considerand ca am reusit sa dovedim cititorului
temeinicia sustinerilor noastre. Cei liberi de prejudecati vor avea intaietate in
satisfactia ce le-o poate aduce argumentarea noastra. Dar si cei inlantuiti de
absolutismul textului evanghelic credem vor putea pasi intr-o
zona mai libera, mai detasata fata de robia literei. Robindu-ne literelor
textelor ne vom inneca in contradictii si mistere. Zburand
deasupra textelor, vom culege lumina adevarului, parfumul inaltimilor si muzica
adancurilor din CUVANTUL datator de viata al Marelui nostru Invatator...
-
-
- IOAN BOTEZATORUL
-
-
Adevarul va graiesc: dintre cei nascuti din femeie, nu s-a ridicat nici unul
mai mare decat Ioan Botezatorul. (Matei XI, 11) Sunt cuvintele rostite de Hristos
despre Ioan Botezatorul apostolilor sai.
-
Despre Ioan Botezatorul Hristos stia inca din Egipt, dar nu numai atat: Ioan
Botezatorul era si el un TRIMIS al Opalului, care sa joace rolul de punte de
legatura intre Hristos care nu era cunoscut in Palestina, si Iudeea.
-
Botezatorul era deja vestit prin predicile sale si prin atitudinea sa ostila fata
de religia iudaica. Retras in pustia Iordanului, Ioan era un veritabil protestatar, un
revoltat ce se ridicase impotriva superficialitatii si fariseismului cultului iudaic, un
necrutator si aspru observator, ale carui critici se indreptau cu vehementa impotriva
carturarilor si fariseilor. Ioan era glasul care striga in pustie. El era acel
care vestea apropiata Venire a MARELUI TRIMIS, sa salveze poporul iudeu din prapastia
caderii si a blestemului. Ioan amintea iudeilor teribilele proorociri ale lui Iezechil si
Isaia care vesteau pedepsirea cu foc a celor ce nu aveau sa asculte CUVANTUL datator de
viata al MARELUI TRIMIS. Ioan anunta sfarsitul si abolirea ritualurilor iudaice,
suspendarea practicilor si jertfelor specifice cultului iudaic si aparitia unei NOI
INVATATURI care avea sa aduca FOC in GANDURI si SIMTIRI.
-
Ioan Botezatorul era un spirit ce descinsese din Orasul de Aur, (stratul IX). L-am
cercetat in 1965 si l-am gasit argintiu luminos cu potir si triunghi mare luminos. Numele
ce-l are in Orasul de Aur este FAUR. Ne spunea cand vorbeam multimii nu spuneam
multe. Nu eram prea mester la cuvant. Vorbeam putin dar concentrat. Indemnam pe cei ce
veneau la mine, la pocainta si lacrimi, caci poporul iudeu era un popor plin de
faradelegi. Le spuneam ca pacatul nu poate fi iertat prin jertfe de vietati ci prin
lacrimi si frangerea inimii.
-
Eram si eu iudeu, dar ma simteam strain de neamul meu si obiceiurile lui.
Practicile lor religioase ma respingeau si imi provocau dezgust, iar taierea imprejur o
consideram o barbarie.
-
Simteam in inima mea ca totul in iudaism era putregai, de aceea doream desfiintarea
religiei iudaice, mai ales ca stiam ca era aproape Venirea Celui ce va aduce ceva nou care
va schimba totul. Insetat de schimbari, dornic de ceva nou, in simplitatea mea, am creat
un ritual... un singur ritual: BOTEZUL, convins ca in simbolul acestui ritual oamenii vor
intelege ca esentialul pentru om este: CURATIREA de PACATE.
-
Daca botezam in pustie, nu o faceam pentru ca apa botezului meu curata pacatele.
Apa simboliza pentru mine: meditatia si rugaciunea mintii, care asemenea unui rau trebuie
sa curga necontenit in mintea fiecaruia, spre a se curati de pacate.
-
Nu botezam pe toti; botezam numai pe aceea care vedeam ca inteleg, pe cei ce veneau
mereu la mine si pe cei ce marturieseau sincer ca cred in cele ce eu invatam.
-
Acestea ne-a marturisit FAUR- IOAN din 18 septembrie 1976.
-
El adauga: veneam uneori la mine si carturari sau preoti. Cand ii vedeam, ma
cuprindea scarba si dezgustul. Stiam cum Il vor primi ei pe Hristos. Presimteam dispretul
cu care Il vor intampina pe Hristos si stiam ca Il vor ucide pe Acela care venea sa-i
salveze. Nu-i primeam; ii alungam si le prevesteam pedepsele ce aveau sa cada peste ei
pentru nelegiuirea lor. M-ar fi ucis si pe mine, dar se temeau de popor caci mereu veneau
la mine in numar mare cei ce erau insetati de un cuvant de viata datator....
-
Intr-adevar, in privinta combativitatii, Ioan excela. Textul evanghelic pastreaza
un verset edificator asupra modului cum se adresa Ioan saducheilor si fariseilor:
pui de vipere, cine va va scapa de mania ce va veni asupra voastra?! (Matei
III, 7)
-
Tonul este deosebit de vehement, dar dupa cum se poate constata, si el anunta pe
Cel ce mai tarziu Isi va atrage si moartea.
-
Sa revenim insa la subiectul nostru.
-
Hristos din Egipt, vine in primul rand la Ioan in pustie. Ioan il vede de departe,
il recunoaste si anunta multimile ca: ...vine Cel ce este mai mare decat mine si eu
nu sunt vrednic sa-i dezleg nici incaltamintea... Eu v-am botezat cu apa, dar Acela va va
boteza cu FOC si cu Duh Sfant! (Matei III, 11)
-
Am spus mai inainte ca Ioan Botezatorul era spirit din Orasul de Aur. Subliniem
inalta sa provenienta, deoarece din Orasul de Aur nu venisera pe Pamant decat Buddha,
Zoroaster, Fecioara Maria (Georgina) si Zamolxes, deci numai MARII MISIONARI.
-
Precizam acest fapt ca Ioan Botezatorul magistral clarvizionar
atribuie lui Hristos doua expresii de maxim continut simbolic. Hristos este denumit mai
tarziu:
-
MIEL... (Vezi Ioan I, 36) apoi
-
MIRE... (Vezi Ioan III, 29)
-
Ioan Botezatorul este primul care VEDE adevarata provenienta divina a lui Hristos:
-
Cel ce vine din Cer, este deasupra tuturor (Ioan III,31)
-
Acesta este Cel TRIMIS de Dumnezeu. Tatal isi iubeste Fiul, iar cel ce va
crede in FIUL, va avea viata vesnica. (Ioan III, sinteza pentru 34,35,36).
-
Importanta lui Ioan se amplifica si capata proportii in momentul in care Insusi
Hristos cere lui Ioan sa fie botezat. Ioan ezita... Dar Hristos il convinge s-o faca si in
clipa in care Hristos se SUPUNE ACESTUI NOU RITUAL, un glas se face auzit din cer care
confirma ceea ce vazuse Ioan:
-
Acesta este FIUL MEU CEL IUBIT CARE IMPLINESTE VOIA MEA!
-
Evenimentul este major caci acel moment a fost singurul in care TATAL
Parintele Luminilor si-a facut auzit glasul! A fost singura data cand Cerul a
vorbit. In restul timpului, Cerul avea sa taca cu desavarsire...
-
Momentul este, de-a dreptul grandios!!!...
-
Sa retinem insa ca botezul lui Hristos s-a savarsit in trei si aici
intervine cea de-a treia persoana iar in expunerea noastra, pentru prima data,
tanarul ucenic al lui Ioan Botezatorul, cel ce avea sa fie cel mai iubit
dintre apostoli: IOAN EVANGHELISTUL care la acea vreme avea numai 23 ani...
-
Relatam aceasta deoarece Ioan Evanghelistul, care in Evanghelia sa da cele mai
multe detalii despre Ioan Botezatorul, nu face mentiunea ca el asistase la Botez ci se
ascunde asa cum o va face de nenumarate ori. De altfel si in iconografie, Botezul este
infatisat in doi: Hristos si Botezatorul. Realitatea marturisita noua de DENSI
alias Ioan Evanghelistul este ca Ioan Evanghelistul fusese martor la Botez,
dar fiind o fire foarte tacuta si tainica, a spus foarte putin despre sine.
-
Mai mult, in cercetarile noastre am vrut sa aflam de la Densi (astfel se numeste
Ioan Evanghelistul in Opal) detalii privitoare la originea sa, la parintii sai, la
educatia sa, cu atat mai mult cu cat el este VULTURUL TEOLOGIEI, a scris cea mai profunda
Evanghelie ca sa nu mai vorbim de enigmaticul si fabulosul Apocalips. Ei bine,
Densi a refuzat sa ne furnizeze detalii despre sine. Gasim insa suficient faptul (de
altfel cel mai important) ca Densi ne-a dezvaluit ca este spirit opalic. Aceasta inseamna
enorm de mult si explica Vulturul gandirii si viziunilor sale si de neegalat.
Dar sa nu anticipam personalitatea Evanghelistului si sa ne reintoarcem la Botezatorul.
-
Prin Ioan Botezatorul, Hristos si Fecioara Maria, (renuntam la numele real de
Georgina, si vom uza de denumirea traditionala) au ajuns sa locuiasca in casa parinteasca
a acestuia, la mama lui: Elisabeta care locuia impreuna cu Iosif. Timp de cateva saptamani
Hristos ramane in preajma lui Ioan Botezatorul luand astfel contact cu multimea.
-
Recomamdat de Ioan Botezatorul, Hristos procedeaza la recrutarea apostolilor care
faceau parte din adeptii lui Ioan, fapt important pe care textele evangheilice nu l-au
mentionat, dar pe care noi il subliniem. Desigur este important sa stim ca Ioan
Botezatorul era, intr-un fel, seful unei comunitati care forma o grupare
ostila castei de carturari, saduchei si farisei, grupare care este acum polarizata si
atrasa de prezenta noului venit, anuntat si recomandat de Ioan Botezatorul.
-
Mai inainte de a lua cunostinta cu prima tematica cu care Hristos isi incepe
propovaduirea, sa ne oprim la o idee mult discutata si controversata, ideea care este
legata de persoana lui Ioan Botezatorul, si anume, ideea: REINTRUPARII. Ca sa ne exprimam
corect, REINTRUPAREA, din punct de vedere filosofic, nu este o ideea, ci un FENOMEN,
propriu existentei spiritului.
-
Din punct de vedere istoric, notiunea de REINTRUPARE o gasim prezenta din timpuri
stravechi in traditia hindusa, ca fenomen indispensabil evolutiei spiritului. REINTRUPAREA
o gasim apoi prezenta in doctrina buddhista unde capata o importanta deosebita,
constituind fenomenul crucial de care este legat indisolubil, spiritul, concretizat in
teoria asupra SAMSAREI, care vede in existenta corporala a omului, cicluri succesive de
reintrupari dictate de structura spirituala a fiecaruia.
-
Buddha este autorul ideii de vad pe care trebuie sa si-l construiasca
omul spre a reusi sa se smulga din SAMSARA si sa depaseasca astfel precara existenta
pamanteana.
-
In vasta eterogenitate a conceptiilor care s-au succedat de-a lungul mileniilor in
India se poate afirma ca singura conceptia REINTRUPARII a fost aceea care a fost prezenta
totdeauna constituind de altfel, caracteristica si specificul religiilor din India.
-
REINTRUPAREA este proprie deasemenea, Egiptului, fara insa ca ea sa constituie un
concept fundamental cunoscut doar de cei initiati. La egipteni reintruparea o intelegeau
doar initiatii, marea masa a oamenilor neputand sa inteleaga acest fenomen.
-
Daca pentru indieni reintruparea, succesiunea ciclurilor nastere-moarte era ceva ce
era pe intelesul tuturor, traditia iudaica este in schimb totalmente lipsita de
intelegerea fenomenului reintruparii, Vechiul Testament neoferind decat cateva citate din
care s-ar putea deduce preexistenta spiritului, dar despre reintrupare nu se
pomeneste niciodata.
-
Hristos Insusi in invatatura Sa se ocupa de acest fenomen. Teologia consecventa il
evita si gaseste argumente sa-l combata, dar Hristos puncteaza cu claritate acest fenomen
cand se refera la persoana lui Ioan Botezatorul in care Hristos vede pe proorocul Ilie
revenit in trup: si daca voiti sa intelegeti, el este Ilie, cel ce va reveni... (si
adauga) cel ce poate sa inteleaga, sa inteleaga! (Matei XI, 14). Formularea este
revelatoare ca si stilul in care Hristos se exprima: circumspect, rezervat, fara sa fie
dispus sa insiste. Surprinzator este nu numai faptul ca Ilie este in Ioan Botezatorul, ci
faptul ca Hristos precizeaza ca inca va mai veni odata pe Pamant!...
-
Versetul citat nu este unicul. Tot la Matei, cap. XVII,12,13, gasim:
-
12. ...Ilie iata a venit dar nu l-au cunoscut, ci au facut din el ce au
voit...
-
13. Atunci au cunoscut apostolii ca El graia de Ioan Botezatorul.
-
(Pentru cititorul pedant oferim confirmari la Luca I, 17 si Marcu VIII, 28)
-
Textul este clar, fenomenul reintruparii este afirmat in mod incontestabil de
insusi Hristos. Daca mai adaugam referirea la Ioan Evanghelistul, de la Ioan XXI, 22,23,
gasim o certa confirmare ceea ce ne indreptateste sa intram si noi in acord, mai ales ca
REINTRUPAREA este total confirmata si de cercetarile noastre, si constituie pentru noi un
FENOMEN ESENTIAL si NECESAR ce sustine insasi notiunea de EVOLUTIE si fara de care,
aceasta nici nu ar putea exista.
-
Asupra fenomenului REINTRUPARII insa vom mai reveni la momentul potrivit.
-
-
- CEI TREI MUNTI
-
-
In acest capitol vom schita doar ideea succesiunii a TREI MUNTI care constituie
pentru noi momentele-cheie care marcheaza tocmai ceea ce spuneam mai inainte:
- EVOLUTIA...
-
Primul este: PREDICA DE PE MUNTE
-
Al doilea este: SCHIMBAREA LA FATA DE PE MUNTELE TABOR
-
Al treilea este: CRUCIFICAREA DE PE MUNTELE GOLGHOTA.
-
- CEI TREI MUNTI exprima evolutia in continut si idei a
Invataturii Christianice;
-
- CEI TREI MUNTI reflecta, pe de alta parte, fazele evolutiei
spirituale ale omului;
-
- CEI TREI MUNTI ilustreaza
cele trei urcusuri ale structurii noastre spirituale, fiecare latura a triunghiului
spiritual fiind chemata sa se desavarseasca pe rand, gradat, ierarhizat.
-
-
-
I.FAPTELE actiunea pe orizontal
-
II.GANDIREA actiunea pe vertical
-
III.IUBIREA actiunea spatiala
-
-
I.PREDICA DE PE MUNTE: chemarea la faptele iubirii si slujirii aproapelui
-
II.MUNTELE EXTAZULUI: chemarea la extazul rezultat din meditatie si contemplatie
-
III.CRUCIFICAREA: chemarea la jertfa suprema FOCUL continuu al GANDIRII si
IUBIRII care rodesc LUMINA = VEDEREA = CUNOASTEREA.
-
Din ultima schema rezulta o noua schema:
-
FAZA I: FAPTE-GANDIRE-IUBIRE
-
FAZA II: GANDIRE-IUBIRE
-
FAZA III: LUMINA (FOCUL), CUNOASTEREA
-
Ajungand la FOC dam cuvantul lui Hristos, care, ca un glas de trambita
face sa vibreze intreaga sa Invatatura, prin cea mai magistrala afirmatie care da SENS
intregii sale MISIUNI:
-
FOC AM VENIT SA ARUNC PE PAMANT... si as vrea ca toti sa ARDETI! (Luca
XII, 51)
-
Iata deci, SENSUL!
-
SENSUL este APRINDEREA... ARDEREA... LUMINA!...
-
Dar ce este LUMINA? Rodul FOCULUI!
-
Ce semnificatie are FOCUL? MISTUIREA continua, COMBUSTIA continua in UNIVERSUL
CUGETATOR!
-
Cel ce ARDE... iradiaza LUMINA!
-
Cel ce iradiaza LUMINA: VEDE... �NTELEGE... CUNOASTE!
-
�n capitolul I al Evangheliei de la Ioan, Hristos este �n primul rand:
-
I.CUVANTUL GANDIREA (alfa)
-
�n al doilea rand Ioan �l numeste:
-
II.LUMINA (omega) CUNOASTEREA (Ioan I,9)
-
Am facut aceasta incursiune �n FOC si LUMINA spre a arata succint, acum �nainte
de a analiza CEI TREI MUNTI SENSUL CELOR TREI MUNTI, SENSUL CONCRET, LIMPEDE SI
CERT AL �NVATATURII MARELUI TRIMIS:
- LUMINA
- -CUNOASTEREA-
-
Dar dupa ce Ioan Evanghelistul �l prezinta ca: LUMINA, ce venise sa lumineze
pe tot omul... remarca acelasi Ioan cu tristete:
- LA
AI SAI A VENIT, DAR EI NU L-AU PRIMIT!... (Ioan I,11)
-
-
- PRIMUL MUNTE
- Fie
ca FAPTELE voastresa se
- faca
vazute �naintea oamenilor!
- (traducere
la Matei V, 16)
-
-
De ce nu l-au primit pe Hristos oamenii? Pentru ca �n �ntuneric fiind, nu puteau
�ntrezari superba �nlantuire a CELOR TREI MUNTI!
-
De ce nu vedeau? Pentru ca erau lenesi si comozi iar CEI TREI MUNTI cereau
stradanii si efort!
-
Nu l-au primit pe Hristos pentru ca erau egoisti, robii bunurilor materiale, robii
grijilor, ai poftelor si ai dorintelor meschine.
-
Nu l-au primit pe Hristos pentru ca erau deformati si orbi, lasi si fricosi.
-
Si pe deasupra tuturor acestora mai trona:
- CONFUZIA
-
- unor
false credinte, a unor false obiceiuri, a unor inutile ritualuri si jertfe, credeau
�ntr-un Dumnezeu deformat care cerea oamenilor �nchinarea la FORME si slujirea
exterioara.
-
Domnea �n mase credinta ca Dumnezeu cere slujbe si sacrificii de animale, ca
Dumnezeu ar avea nevoie de �nchinaciuni si osanale, ca Dumnezeu da porunci absurde, pe
care omul trebuie sa le �mplineasca orbeste, pentru ca altfel, Dumnezeu se razbuna si
loveste.
-
Domnea �ntre oameni o atitudine meschina fata de Dumnezeu: cereau lui Dumnezeu
holde, turme si bogatii... huzur pamantean... totul, tot spre �mplinirea setei
nestavilite de bunuri materiale.
-
Hristos, �n discutia cu femeia samarineanca vorbeste despre adevaratii
�nchinatori de care are nevoie Dumenezeu, si anume: de cei ce se �nchina �n DUH
si �n ADEVAR (Ioan IV, 23), cei ce se �nchina �n MINTE si �n INIMA,
de cei ce se �nchina �n GANDURI si �n FAPTELE IUBIRII...
-
Care este �nceputul?
-
Care este semnificatia PRIMULUI MUNTE?
-
Vom raspunde clar: FAPTELE IUBIRII izvorate din VIRTUTI!
-
PREDICA DE PE MUNTE (Matei cap. V, VI, VII) marcheaza �nceputul
�nvataturii lui Hristos. Ea cuprinde un adevarat MUNTE de sfaturi ce tind sa cultive �n
amanunt virtutile necesare PURIFICARII.
-
Predica de pe Munte �ncepe cu celebrele FERICIRI (Matei V,
3-12) care, desigur, sunt prea bine cunoscute de cititor.
-
Vom puncta doar �nceputul lor care pledeaza pentru ideea SIMPLITATII
suava �nsusire a celor curati sufleteste, a celor puri. Urmeaza apoi blandetea,
milostenia si rabdarea �n suferinte, alaturi de vesnica sete de echitate si dreptate
sociala. Privite prin prisma momentului istoric, fericirile par sa aduca
alinare celor exploatati, celor nedreptatiti, celor ce sufereau datorita stadiului
�napoiat al civilizatiei, dar si a nedreptatilor oranduirii sclavagiste.
Impresia ce o dau "fericirile"este ca
Hristos indeamna la supunere si rabdare si nu la revolta ... si nu gresim. Dar sarim peste
cateva capitole si ne oprim la capitolul X; 26-28. Aici Hristos pledeaza pentru curaj si
barbatie si acuza cu vehementa pe cei ce se tem de moarte. Mai mult "ADEVaRUL - spune
Hristos - TREBUIE SPUS LA LUMINA,
STRIGAT DE PE ACOPERISURILE CASELOR"... Dar curajul, barbatia, pana unde poate
merge? Cel nedreptatit, cel oprimat si exploatat pana la sange, este indreptatit sa scoata
spada? Un popor pasnic are voie sa ridice scutul si sa incordeze arcul spre a se apara de
invadatori? Ratiunea ne raspunde cu claritate: DA! Hristos insa tace! Nu raspunde la
aceasta intrebare! de ce?
Si aici exista un raspuns
logic si pentru aceasta trebuie sa intelegem STILUL lui Hristos in care prezinta virtutile
prin prisma propriei Sale vieti, potrivit si strict MISIUNII Sale.
Logic vorbind, Hristos
insusi a trebuit sa rezolve MISIUNEA Sa printr-un compromis menit sa nu impieteze ideea
majora a invataturii Sale. Hristos - am vazut - venise sa aduca FOC si LUMINA! Misiunea Sa
era de a aduce ORDINE in IDEI , sa arate calea ce duce spre desavarsirea spirituala. El
era MIELUL, PaSTORUL, MIRELE... MARELE INVATATOR si nu MARELE RAZBOINIC. Hristos a optat
pentru pasivitate politica in mod deliberat pentru a nu stanjeni rolul, menirea Sa de
LUMINATOR SPIRITUAL!...
Problema fusese pusa inca
din Opal mai inainte de a veni pe pamant si atunci s-a hotarat ca Hristos sa vina de doua
ori pe pamant. Sa ne reamintim ce-a spus: "Ma duc dar iarasi voi veni!"(Ioan XV,
28) Hristos astfel si-a aratat la prima Sa venire prima fata: cea de MIEL... va pleca si
la "plinirea vremeii"va veni a doua oara aratandu-si cea de a doua fata, cea de
LEU. in acest sens vorbeste teribila viziune din Apocalips a Evanghelistului Ioan (cap. V;
5,6) in care Hristosul-LEU desface cele 7 peceti ale cartii care face sa se dezlantuie
mania razbunatoare a Cerului pentru a pedepsi pamantul, pentru nedreptatile lui si a
instaura ORDINEA pe toate planurile si la toate nivelele.
Hristos ca Fiu al lui
Dumnezeu, ca persoana divina, nu se poate erija intr-un oarecare politician sa inceapa sa
refuze birurile cerute de Cezar si sa atate poporul la revolta impotriva stapanirii
romane!... Ar fi fost nedemn si absurd si ar fi compromis scopul suprem al MISIUNII Sale -
astfel incat "volens nolens"Hristos era - intr-un fel - nevoit sa predice
supunerea si rabdarea pentru ca acestea erau valabile in primul rand pentru propria Sa
persoana menita sa se ocupe de problemele pe care avea DATORIA sa le rezolve. Hristos de
fapt a declarat, si noi am precizat dintr-un inceput ca El trebuia sa se conformeze unui
PLAN DE LUCRU stabilit, initiat de MARELE FOR OPALIC : "caci Eu implinesc voia Celui
ce m-a trimis, spune Hristos in alt loc, cu alta ocazie.
Dar, sa revenim la predica
de pe munte.
O alta tema abordata de
Hristos in continuare este cea referitoare la cele 10 porunci proprii traditiei iudaice.
Hristos amplifica gravitatea "faptei"indicand oprirea pacatului inca de la
nivelul GANDULUI. Astfel, referitor la pacatul desfraului - pacatul porneste din gand si
ca atare cel ce doar a gandit la desfranare, deja a comis o abatere, inscriindu-se pe
panta caderii. De la gand pana la fapta nu mai este decat un pas. De aceea, Hristos nu mai
subliniaza gravitatea uciderii... vinovata este "mania"cea de la care porneste
uciderea... si Hristos din nou pledeaza pentru atentia asupra gandurilor, subliniind
gravitatea insultelor si ale injuriilor.
Alta tematica abordata in
predica de pe munte este postul si rugaciunea. Hristos atrage atentia asupra acestora doua
ca fiind niste activitati tainice, pe care omul trebuie sa le practice in ascuns, sa se
fereasca de a fi vazut sau stiut de asemeni. Rugaciunea prin excelenta trebuie oficiata in
"camara cea mai dinauntru"a sufletului.
"RUGA VOASTRA SA
FIE SCURTA SI CONCENTRATA"
(Matei VI, 7)
Nu in multimea cuvintelor
sta valoarea rugaciunii, ci in intensitatea dorului de lumina, de comuniune cu Cerul...
Am lasat la urma una din
cele mai importante tematici asupra careia Hristos insista in mod deosebit. Este vorba de
cea mai serioasa piedica ce sta in calea omului legat de bunurile materiale: GRIJA!...
GRIJA este lantul ce
subjuga spiritul facandu-l inapt de ascensiune;
GRIJA este prapastia
necredintei in care zace cel robit de lux si confort, despartindu-l de esente;
GRIJA este monstrul ce
stinge orice licarire a FOCULUI spiritual, pentru ca grija echivaleaza cu o robie a
intunericului si orbirii.
Trebuie sa recunoastem ca
scoaterea in relief a GRAVITATII GRIJII este o actiune de adanca subtilitate metafizica.
Liturghia isi incepe partea
sa de taina si mister printr-o cantare:
"...TOATA GRIJA
CEA LUMEASCA SA O LEPADAM! "
(Imnul Heruvic din
Liturghia Sf. Ioan Hrisostom).
Dupa ce a recomandat
simplitatea, blandetea, rabdarea, dupa ce a pledat pentru curaj si barbatie; dupa ce a
epuizat toate TRaSaTURILE DE CARACTER necesare
PURIFICARII
Hristos se opreste asupra ultimei bariere ce desparte pe om de CEL DE-AL DOILEA MUNTE:
GRIJA!
A alunga GRIJA din suflet
inseamna cucerirea LIBERTatII de miscare spirituala.
Dar - din pacate - GRIJA -
aceasta intunecata meteahna, acest hidos viciu al spiritului uman, se aseamana unui vulcan
in clocot, a carui funingine si fum intuneca vederea, ucide simtul sacrului.
TREBUIE FaCUT TOTUL pentru
a cuceri LIBERTATEA pentru a scapa de HIDOASA GRIJA!
"De-ti cere cineva
haina, da-i si camasa!"- "De te sileste cineva sa mergi cu el o mila... mergi
doua!"- "De-ti cere cineva ceva de imprumut - daruieste-i ceea ce iti
cere!"- "De te vrajmaseste cineva, tu sa-l iubesti!"- "De te blesteama
cineva... tu sa-l binecuvintezi!"...
Sfaturile lui Hristos tind
pana la realizarea ABSURDULUI! Hristos - se simte ca vorbea APRINS, depasind parca logicul
si firescul. Dar tocmai aici este "pragul"pregatitor ascensiunii MUNTELUI
TABOR...
-
Caracteristica primului
munte este: LARGA ACCESIBILITATE.
Predica de pe primul munte
este ampla, vasta, multidirectionala atotcuprinzatoare. Putem afirma ca intr-un procent de
90% invatatura lui Hristos se adreseaza celor multi, celor confuzi, celor rataciti, celor
"putini credinciosi", celor ce sunt ORBI si NU VAD!
"Luminatorul"(Hristos)
vine tocmai pentru orbi!
Expres pentru cei bolnavi,
pentru cei ce au nevoie de doctor.
Hristos este cu precadere
SALVATORUL ce vrea sa ridice pe cei cazuti. Toate pildele si parabolele sunt menite sa
deschida ochii celor ce nu VaD, sa-i faca sa inteleaga ca SENSUL VIETII este
ASCENSIUNEA spiritului!
Trei munti trebuiesc
urcati! "Trebuie"este un fel de a spune!
Ascensiunea este SENSUL
EXISTENTEI! Toate cele trei etape ale
evolutiei spiritului:
PURIFICAREA- INNOBILAREA si TRANSFIGURAREA sunt TREI MUNTI - TREI CICLURI cu caracter
ASCENDENT! Or, cel ce urca un munte trebuie sa nu aiba bagaje multe cu sine, caci
ascensiunea nici nu ar fi posibila. De aceea ASCENSIUNEA implica:
LEPADAREA de SINE!
Aceasta "lepadare de
sine"este prin excelenta expresia: JERTFEI...
noutatea ce o aduce
Hristos, pecetea ce dezleaga filonul ideatic CHEIA SALVARII!
Prin pledoaria lui Hristos
ce o face pentru abolirea GRIJII, El vorbeste in fond de prima treapta a jertfei care este
dezbracarea de egoism, alungarea GRIJII din suflet.
Ce am vazut ca este
HRISTOS? FOC! "FOCUL"paraseste "lumea FOCURILOR"coborand in
intunericul celor stinsi spre a-i APRINDE!
FOC AM VENIT SA ADUC PE
PAMANT SI VREAU CA TOTI SA ARDETI!
(Luca XII ; 51)
Hristos nu se adreseaza
celor ce ARD, ci celor STINSI.
predica de pe munte este o
chemare adresata celor STINSI, celor ce nu stiu si nu cunosc ce este FOCUL. Pilda
"fiului risipitor"exprima tocmai starea de dezechilibru a celui imprastiat in
lumea materiala, a celui ce risipindu-se in placeri si distractii, se intoarce si vrea sa
reintre in ORDINE.
Primul munte "predica
de pe munte"este in fond:
O CHEMARE LA ORDINE.
Ordinea elementara este
TRIUNGHIUL, armonizarea laturii ginditoare, cu latura afectiva si punerea in acord a
acestora doua cu cea de a treia latura : latura activa, a faptelor, a actiunilor.Cele trei
formeaza o unitate care constituie primul stadiu spiritual ce se cere implinit:
PURIFICAREA...
Predica de pe munte este,
deci, chemarea la purificare. Acesta este un PROCES EVOLUTIV care cere rivna si efort
continuu.
Hristos nu porunceste! El
cheama!
Hristos nu ordona! El
sfatuieste!
TRIMISUL nu obliga pe
nimeni, nu forteaza, nu e dictator. De ce? Pentru ca ASCENSIUNEA nu se poate realiza decat
printr-o libera optiune!
Orcine a parcurs textele
evanghelice a ramas cu acel leit - motiv specific christianic: Cine are urechi de auzit sa
auda!", cu care Hristos isi incheie toate cuvintarile si cu care subliniaza
libertatea ce o are fiecare de a alege intre FOC si CENUSA, intre LUMINA si INTUNERIC,
intre LIBERTATE sau ROBIE.
Acest TRIUNGHI de care
vorbeam mai inainte este specificul si sensul catre care tind chemarile lui Hristos.
Teologia a considerat ca
trasatura dominanta a invataturii lui Hristos : IUBIREA... Din punctul nostru de vedere,
consideram aceasta o usoara unilateralitate! Hristos nu a fost unilateral. Prin continutul
ei, predica de pe munte pledeaza pentru
ARMONIE!
Consideram aceasta notiune
superioara IUBIRII care, dupa cum am vazut este UNA din laturile triunghiului
GANDIRE- IUBIRE-
ACTIUNE.
A afirma ca Hristos este in
esenta Iubirea contravine insasi conceptului lui Ioan Evanghelistul care vede in Hristos:
CUVANTUL: GANDIREA care este FOCUL ce naste LUMINA.
VULTURUL- LEU domina TAURUL
- OM si dintre toate, cel ce domina inaltimile este VULTURUL!
Asadar, dorinta noastra
majora este de a aduce corectia necesara la nivelul conceptelor care trebuiesc
citite in ansamblu, corelate si nu unilateral.
Cind noi am optat pentru
TRIUNGHIUL :
1. GANDIRE - 2. IUBIRE - 3.
ACTIUNE le-am si ierarhizat adica le-am asezat intr-o succesiune lineara pe orizontal, dar
care mai corect s-ar preta la o ierarhizare pe vertical :
-
I. GANDIREA
(TATAL)
II. IUBIREA (DUHUL
SFANT)
III. ACTIUNEA
(FIUL)
Prin paranteze am vrut sa
facem apel la ideia Sfintei Treimi care ne solicita la o noua reprezentare (pe care deja o
cunoastem din capitolele anterioare) TRIUNGHIUL echilateral,
-
-
care ne sugereaza :
- ARMONIA
celor trei valori care
atesta sursa energiilor spiritului .
PRIMUL MUNTE deci este un
triunghi al armoniei dintre cele trei laturi , ale celor trei directii , prin care se
manifesta spiritul .
Dar tot Hristos este cel ce
indica izvorul faptelor: GiNDI--REA. El este cel ce ierarhizeaza valoric
conceptele dand intaietate Gindului care este cel ce zamisleste , cel din care izvorasc
FAPTELE.
"ASA SA LUMINEZE
GANDIREA VOASTRA INAINTEA OAMENILOR INCAT SA SE FACA VAZUTE FAPTELE VOASTRE!"
( Matei V ; 16 )
"PE OAMENI II VETI
CUNOASTE DUPA FAPTELE LOR!"
( Matei VII; 16-20 )
"...SI VOR IESI
CEI CE AU FACUT FAPTE BUNE INTRU INVIEREA VIETII , IAR CEI CE AU FACUT FAPTE RELE INTRU
INVIREA JUDECATII! "
( Ioan V ; 29, Matei XXV ;
36- 46 )
Iata deci o noua pledoarie
care rastoarna valorile initial ierarhizate astfel si acorda intiietate FAPTELOR, care in
triunghiul nostru constituie latura orizontala ultima. . .
Sa ne oprim si sa reflectam
:
in tot acest capitol care
trateaza despre PRIMUL MUNTE asistam la o teribila manevra a ideilor si
conceptelor, ordonari temporale, sistematizari pe orizontal si vertical. E ca si cum un
dirijor inspirat vine in mijlocul unor instrumentisti le implica fiecaruia cate un loc si
apoi ii pune sa cante. Ciudatenia este ca acest dirijor face din "contrabas (FAPTA)
instrumentul solist ca si cum aceasta, ar fi cea mai importanta, iar "vioara intaia
"(GANDIREA) discreta in fundul scenei, cu toate ca ea este cea care realizeaza
tonurile cele mai inalte si ea este cea care expune tema!
Manevra ideilor si
conceptelor, ierarhizarea lor asa dupa cum am cautat sa o expunem in acest capitol, imbina
ORDINEA fireasca cu o RASTURNARE VALORICA.
VOITA si PREMEDITATA.
care ne fac pe drept cuvint
sa ne intrebam de ce? DE CE "fapta"
sa primeze cind ea, in
fond, e ultima? DE CE JUDECATA DE APOI SA SE FACA DUPA CRITERIUL faptelor? De ce TAURUL
inaintea VULTURULUI?
prin aceasta ORDONARE si in
acelasi timp RaSTURNARE, Hristos poate fi privit ca ARHITECTUL care construind un edificiu
impunator afirma dupa aceea ca edificiul este totul si nu GANDIREA lui care a conceput
edificiul! Unde este VALOAREA?
Ce este mai de pret,
CONCEPTIA?...SAU edificiul? GANDUL sau FAPTA? Desigur cititorul va raspunde o data cu noi
ca FORUL care CONCEPE, MINTEA care CREEAZa si ZAMISLESTE FORME este ESENTIALUL.
"FAPTA"este o forma de manifestare a esentei, FAPTA constituie o categorie
valorica subordonata GANDIRII si deci inferioara ei!..
Am expus pana acum cu
claritate - speram - amploarea acestui PRIM MUNTE care, de fapt, e un simplu TRIUNGHI (
prin aceasta contradictie intram si noi in acord cu "specificul"predicii de pe
munte )
Am putut
constata ca acest PRIM MUNTE este o constructie paradoxala, scandaloasa
chiar caci, in loc sa respecte ierarhia valorilor o rastoarna TOTUL ESTE VOIT! Acest PRIM
MUNTE este conceput de insusi MARELE ARHITECT din necesitatea de a se adapta la
conditiile pe care le dicta stadiul spiritual al umanitatii la acea vreme. Acest PRIM
MUNTE este o CREATIE A GANDIRII iNTRUPATE a OMULUI IISUS ARHITECT care prin predica
de pe munte pune bazele RELIGIEI CRESTINE de mai tirziu...
(Facem o precizare: am spus
RELIGIE nu FILOZOFIE...
intre acestea doua este o
distanta apreciabila! Un "religios "are un indelungat drum de parcurs pina sa
ajunga sa fie un "filozof".
Toate la timpul lor.
Expunerea ne obliga la o prezentare succesiva. Vine rindul si FILOZOFIEI!)
RELIGIA = PRIMUL
MUNTE
Cititorul intelege desigur
ca in prezentarea noastra RELIGIA reprezinta o faza, o prima etapa in evolutia spirituala.
Religia crestina - ca orica
religie dealtfel are marea calitate de a fi accesibla, la indemina maselor, a multimilor
neinitate, dar dornice de initiere. si religia crestina - ca oricare religie - este un
univers tributar FORMELOR EXTERIOARE: in religie avem un lacas "sfant ", obiecte
de cult, procesiuni, slujbe, ritualuri.
Hristos este cel ce a
CONCEPUT BISERICA CRESTINA, cel ce a pus bazele ei, prin sistematizarea conceptelor. Iata
BISERICA CRESTINA reflectand conceptia lui Hristos in care FAPTELE au prioritate. Biserica
in evutia ei, incepand cu primele secole, demonstreaza dominatia faptelor credintei in
Hristos: milostenia, mila pentru cei saraci, grija fata de cei bolnavi si mai ales
propovaduirea cuvantului evanghelic care raspandeste cu repeziciune in cele trei zone
mediteraniene: Egipt, Roma, Grecia si Asia Mica. De timpuriu Egiptul realizeaza
monahismul, asceza fiind forma de daruire de limita pe care o atesta scrieriile pastrate
de Pateric.
Dar SPIRITUALITATEA
CRESTINa evoluiaza in continuare.
Secolele IV si V sunt
secole de aprige dispute ideologice intre diverse biserici. Textele evanghelice - dupa cum
stim - sunt apte de diverse interpretari, dar interpretarile erau prea variate, astfel
incat apare necesitatea punerii in acord a interpretarilor, apare necesitatea unei
autoritati care, bine documentate sa indice linia ce trebuie urmata in interpretarea
textelor evanghelice. in mod inevitabil a fost necesar sa se creeze :
DOGMELE, CANOANELE si
REGULILE.
Odata cu acestea apar
MISTERELE si TAINELE! De ce?
Pentru ca Hristos nu
prezentase o FILOZOFIE care sa dea toate explicatiile, care sa elucideze totul; Hristos
venise pentru scurt timp, ca sa prezinte o INVAtATURA, El era "Semanatorul
"venit sa imprastie semintele care erau doar seminte: simboluri, pilde, parabole, un
limbaj simbolic, ermetic, ce se cerea descifrat...
Biserica crestina apare
gata organizata abia in secilele V-VI, dar inca nu aparusera marii ganditori, inca nu-si
facuse loc propriu-zisa teologie mistica... Pe masura ce trecea timpul teologii erau din
ce in ce mai mult confruntati cu nivelele diferite pe care se situase Hristos in
cuvintarile sala, textul Evangheliei de la Ioan fiind din ce in ce mai aprofundat.
Sfintii Parinti ai
bisericii de rasarit si indeseobi cei trei ierarhi Vasile, Grigore si Ioan Hrisostom
avusesera un rol hotarator in cristalizarea ritualurilor si a slujbelor in biserica.
Ritualurile, insa,
gravitau toate in jurul
Tainei Euharistiei care constituia taina centrala a slujbei liturgice care se oficia in
secret, in taina, mpmente in care credinciosii asistau smeriti, ingenunchiati.
Dar cine erau acesti SFINTI
PARINTI? Ei constituiau ceata monahilor, ceata calugarilor, a celor ce reusisera sa faca
ceea ce "bogatul "din evanghelie nu reusise:
LEPADAREA de SINE!
-
- AL DOILEA
MUNTE
-
- "Fericiti cei curati
in ganduri si simtiri
- ca aceia vor
"vedea"pe Dumnezeu
- (test interpretat din Matei
V; 8)
-
"Ce
sa fac sa mostenesc viata vesnica?" intreaba cineva pe Hristos.
"Respecta
poruncile!"
ii raspunde acesta:
"Toate acestea le-am pazit din tineretea mea. Ce-mi lipseste?"intreba in
continuare tanarul.
Iar Iisus i-a zis:
"De voiesti sa fii
DESAVARSIT, vinde-ti averile si le da saracilor. Apoi vino de-mi urmeaza Mie!"(Matei
XIX; 16)
"Cel ce va lasa casa,
bogatii, parinti, sotie, frati pentru numele Meu, acela va mosteni imparatia
Cerurilor"(Matei XIX; 29)
Aceasta este CHEMAREA
rostita de Iisus de pe un nou MUNTE, muntele ce-l au de urcat cei ce vor mai mult, cei
insetati de adevar, cei ce vor sa fie DESAVARSITI.
Ce inseamna a fi
desavarsit?
A fi desavarsit inseamna a
patrunde in "imparatia Cerurilor".
Pentru a patrunde insa in
aceasta "imparatie"trebuie sa realizezi totala LEPADARE DE SINE...
Renuntarea la toate
"placerile"vietii, la toate bunurile si satisfactiile materiale. Pentru a urca
MUNTELE DESAVARSIRII este necesar sa lepezi total, sa urci singur fara nici o greutate, sa
nu iei cu tine nimic, pentru a putea urca acest MUNTE de zeci de ori mai abrupt ca primul.
Dar, unde se afla aceasta
"imparatie a Cerurilor?"
"IMPARATIA
CERURILOR ESTE INLAUNTRUL VOSTRU"
indica cu precizie Hristos,
inaugurand cu aceasta tema adancimilor spiritului uman, ideea universului launtric, a
OCHIULUI MINTII, care intorcandu-le sa-l conduca pana la inaltimile:
TAINELE MUNTE TABOR!
Iata-l pe dirijorul nostru
schimband acum locurile instrumentistilor: (FAPTA) - contrabasul este proiectat in fundul
scenei sfatuit eventual sa taca. in prim plan se aduce la loc de cinste GANDIREA - vioara
intiia ca solista, secondata de viola (latura afectiva : IUBIREA!)
"LUMINATORUL
TRUPULUI ESTE OCHIUL - MINTEA - GANDIREA...! "
(Matei VI; 22)
Iata cum Hristos
restabileste ORDINEA si IERARHIA VALORILOR . De aceasta data ARHITECTUL corecteaza
edificiul. VALOAREA PRINCIPALA nu este constructia in sine, ci MINTEA, GANDIREA este
valoroasa caci ea este cea care CONCEPE, care ZAMISLESTE, care CREEAZA!
Suntem in fata unui nou
MUNTE care de data aceasta nu mai este un TRIUNGHI ci o PIRAMIDA!
-
Aceasta este cel de al
doilea MUNTE al nostru, menit sa indice
treptele ce trebuiesc
urcate pina la varful care marcheaza STADIUL VEDERII FEtEI LUI HRISTOS!
"FERICITI CEI
CURATI CU INIMA CA ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU! "
( Matei V ; 8 )
Acest al doilea MUNTE este,
deci, in realitate o PIRAMIDA interioara cu trepte concrete ce se cer urcate cu mult
EFORT!
"IMPARATIA
CERURILOR SE CUCERESTE PRIN EFORT SI NUMAI CEI CE SE STRADUIESC, REUSESC SA PATRUNDA
IN-TRANSA! "
( Matei XI ; 12 )
Desigur, abia acum suntem
in fata unui veritabil urcus, in fata unei reale ASCENSIUNI, a unei EVOLUTII in gandire
care necesita retragere, introspectie, concentrare, studiu si informare, analiza si din
nou studiu si cercetare .
Aceasta PIRAMIDa - spre
deosebire de RELIGIE nu mai este oricui accesibila. Accesul catre universul interior care
este propriu-zisa "imparatie a Cerurilor "nu-l poate avea decat cei ce au
realizat TRIUNGHIUL . Numai cei ce au ascultat predica de pe munte si au implinit-o capata
PUTERILE necesare acestei splendide ascensiuni ce o ofera PIRAMIDA. Cei slabi, cei
fricosi, cei legati de dorinti si placeri trupesti... nu
pot... GRIJILE nu-i lasa sa
se dedice acestui sacru URCUS...
Cei ce zac prinsi,
inlantuiti in lene si comoditate... nici macar nu VaD ca exista aceasta PIRAMIDA maiastra.
Aceasta este reala tragedie a comozilor : nu pot vedea si nu pot crede intr-o PIRAMIDA
care poate sa le aduca mult dorita de ei FERICIRE. Si cei comozi vor sa fie fericiti...
numai ca ei cauta fericirea in placerile trupului, in bunurile materiale, in distractii,
in lux si-n confort... E tragic!
libertatea insa e LEGE...
LEGE proprie evolutiei si nimeni din cer si de pe pamant nu o poate anula. Ascensiunea
spirituala nu poate incepe decat prin libera optiune. Trebuie sa VREI, sa DORESTI mai
intai de toate:
"Cel ce VREA
sa vina dupa MINE, - sa se LEPEDE de SINE - sa-si ia CRUCEA sa... si sa-mi urmeze
Mie!"( Luca IX ; 23 )
Si acest text vine sa
confirme conditia ce trebuie implinita pentru a fi apt de ascensiune : LEPADAREA de SINE!
Textul insa introduce si CRUCEA... dar crucea deocamdata nu o analizam caci - dupa cum am
spus la inceput - CRUCEA este prezenta pe CELde al TREILEA MUNTE DE CARE NE VOM OCUPA IN
ALT CAPITOL.
Teologia a extins CRUCEA
atribuind-o si celui de al doilea munte. Si lepadarea de sine este intr-un fel tot o
greutate, tot un efort insotit de suferinta... S-ar putea spune... dar noi avem un mod
foarte precis de a privi, de a intelege mesajul christianic, astfel ca ne retinem,
promitand cititorului ca vom defini cat se poate de strict conceptul de CRUCE!
- Lepadarea de sine putem insa spune ca
este o JERTFA de nivel mediu - prima forma de jertfa fiind aceea ce se cere
primului MUNTE al realizarii FAPTELOR iubirii si ale slujirii aproapelui.
- Sa revenim la PIRAMIDA noastra, la
treptele ei ce se cer urcate cu grija, cu ravna si necontenite stradanii. Treptele pe care
le-am numit mai inainte : ratiunea, meditatia, contemplatia se recomanda de la sine.
Specificul PIRAMIDEI este viata meditativ -contemplativa. Dar, inceputul este la nivelul
RATIUNII. Aici se afla inceputul; de
seriozitatea cu care RATIUNEA cauta, cerceteaza,
studiaza si se informeaza, depinde meditatia si respectiv contemplatia.
Repetam schema PIRAMIDEI
noastre spre a usura cititorul in intelegerea importantei pe care o acordam RATIUNII cu
toate cele ce ea implica : studiu, informare, analiza, cercetare etc.
-
Schema vorbeste pentru a
doua oara despre rolul determinant al RATIUNII cu multitudinea ei de operatiuni specifice.
Dupa cum se constata trapezul RATIUNII sustine intreaga PIRAMIDA. De bogatia si vastitatea
cuprinderii rationale prin informare, studiu si cercetare depinde trapezzul MEDITATIEI,
care este un fel de proces de analiza a celor culese anterior, in timp ce CONTEMPLATIA
este un fel de sistetizare si sistematizare a datelor rezultate din procesul analitic al
MEDITATIEI!
Iata-ne ajunsi in varful
PIRAMIDEI!
Ce este EXTAZUL? EXTAZUL nu
mai este un EFORT, nu mai este un proces dinamizat de ravna si stradania noastra cum s-a
intamplat pana acum cu celelalte trepte... EXTAZUL este realmente un FENOMEN... UN
miracol... O revelatie... intrarea spiritului intr-o stare exceptionala, parapsihologica
care surprinde si-n acelasi timp uimeste pe ostenitorul care a parcurs treptele PIRAMIDEI.
Daca ar fi sa comparam
PIRAMIDA noastra cu o floare - radacinile ar simboliza cautarile ratiunii; frunzele:
meditatia; florile: contemplatia iar EXTAZUL ar fi parfumul, mireasma, frumusetea,
splendoarea...Dar...e prea putin spus.
EXTAZUL e satisfactia celui
ce a vaslit indelung si a stins mult doritul tarm;
EXTAZUL e bucuria celui ce,
plecat fiind intr-o lunga calatorie, s-a intors la ai sai;
EXTAZUL este fericirea
celui ce, traind nenumarate vieti intr-un labirint intunecos, reuseste sa scape si sa vada
lumina zilei.
EXTAZUL este betia celui
ce, insetat fiind milenii de-a randul, reuseste sa afle intr-un varf de munte un nesecat
izvor cristalin;
EXTAZUL este incantarea
celui ce. surd fiind secole de-a randul, se trezeste deodata ascultand "Missa
Solemnis "a lui Bee-towen;
EXTAZUL este uimirea
orbului din nastere care, ajungand la adanci batraneti, vede in miez de noapte FAtA zeului
necunoscut,
caruia i s-a inchinat o
viata intreaga...
Dar - poate - , cele spuse
sant prea neputincioase, prea slabe spre a ilustra starea pe care o TRaIESTE spiritul,
mintea, inima cand ajunge in varful acelei PIRAMIDE...
Apostolii, cei trei: Ioan,
Petru si Iacob "alesi" de Hristos, au urcat pe MUNTELE TABORULUI si acolo
Hristos si-a aratat adevarata lui stralucire pe care cei prezenti nu au putut-o descrie
decat foarte lapidar: "... FATA SA A LUMINAT CA SOARELE, IAR VESMINTELE LUI S-AU
FACUT ALBE STRALUCITOARE! "
(Luca IX ; 29) (Matei XVII;
2) .
EXTAZUL este semnul
intrarii in imparatia cerurilor, nasterea cea de-a doua de care vorbea Hristos lui
Nicodim, singurul fariseu care credea in Iisus (Ioan III; 5).
Despre extaz insa - avem
suficiente marturii - vorbesc cu deosebita maiestrie Parintii filocalici si as cita in
primul rand pe favoritul nostru: Isihie Sinaitul caruia i-am adauga pe Diadoh al Foticei,
Maxim Marturisitorul (marele ganditor si fondator al teologiei mistice), Grigorie
Sinaitul, Simeon Noul Teolog cu al sau ucenic Nichita Stithat, ca sa nu mai vorbim de Ioan
Damaschin, Dionisie Areopagitul sau, mai ales, Grigore Palama.
Iata cum explica Grigore
Palama starea extatica. "Starea aceea - spune Palama - este ca o VEDERE doi
ochi sufletesti : cu unul vedem puterea si intelepciunea lui Dumnezeu;... cu celalalt
privim Slava sfintei Lui firi cand binevoieste El sa ne introduca in tainele duhovnicesti
". (Filocalie vol. VII pg. 282, paragraful 15)
Din acest text reiese cu
claritate ca EXTAZUL nu este static, nu se reduce la incantare, bucurie, farmec... etc. El
inseamna si ceva "practic "si anume - dupa cum se exprima Palama - ne introduce
in tainele ascunse ale lumii spirituale. Extazul, deci este un izvor de revelatii si in
acelasi timp, o inalta sursa de inspiratie.
Adesea EXTAZUL este de
neinteles insusi pentru cel ce il traieste: "uneori te ridica din trup, ca sa te
inalte pe culmi negraite;
alteori preface trupul
adaptandu-l (acelei "lumini") si-i comunica si lui din propria ei stralucire...
"(idem pg. 274; 9).
Parintii filocalici se
numesc astfel ca urmare a constituirii FILOCALIEI: culegere a scrierilor acestor parinti
care au cunoscut EXTAZUL prin meditatie, contemplatie si rugaciune. FILO-CALIE se traduce
din greceste: "iubire de frumusete". Ei se mai numeau si "isihasti"de
la grecescul "isihia" care inseamna "liniste", conditie ceruta pentru
producerea fenomenului extatic.
Parintii asa - zisi
filocalici apartin bisericii de rasarit. Filocalia, isihasmul se contureaza din secolul
XIV in care a trait Grigore Palama. Dupa caderea Bizantului, parintii filocalici nu
dispar, centrul, focarul deveninand Sf. Munte Atos care pana in zilele noastre continua sa
pulseze viu in lumina taborica. Traditia filocalica nu a ramas doar in Grecia; isihasmul
s-a raspandit si in Serbia, Romania si Rusia
(Faptul ca in acesti ani
Filocalia se tipareste in tara noastra, aceasta are o adevarata semnificatie simbolica:
scrieri cu caracter eminamente mistic... in plina perioada dominata de un materialism
inpins la limita! Pare un fenomen anacrotic dar in realitate el demonstreaza persistenta
unui puternic flux spiritual ce se anunta discret dar cert: palpabil!)
in occident ( Filocalia se
tipareste prima data la Venetia in secolul XVIII dar fara un rasunet deosebit. Aceasta nu
inseamna ca occidentul nu a cunoscut PIRAMIDA cu EXTAZUL ei de care aam vorbit.
Deopotriva, marii mistici Ignatio de Loyda, Ioan al Crucii, Ieronim si multi altii
confirma ascensiunea PIRAMIDEI si in occident.
Cel ce pune bazele
conceptiei filocalice, ganditorul care a explorat primul treptele PIRAMIDEI a fost Maxim
Marturisitorul. Ne deosebim de terminologia sa prin aceea ca, in timp ce pentru noi
PIRAMIDA - TABORUL este etapa de INNOBILARE
a spiritului, pentru Maxim,
aceasta poarta numele de etapa transfiguratoare, de "unire "cu Dumnezeu.
Pentru noi abia CRUCEA (cel
de al treilea Munte) reprezinta faza TRANSFIGURATOARE, adica etapa in care
spiritul accede MUNTELE FILOZOFIEI atingand pe culme stadiul de
"asemanare" cu Dumnezeu, pastrandu-se diferenta neta in lumina si energie.
PIRAMIDA,
deci, (EXTAZUL) reprezinta procesul de INNOBILARE
spirituala; spiritul realizeaza puritatea absoluta, iar MINTEA patrunde
pe primele trepte ale CUNOASTERII.
inceputul "alfa
"al PIRAMIDEI este in GANDIRE! GANDIREA la randul ei cunoaste trei
etape pe care le-am putea numi IPOSTAZE ale GANDIRII.
Succesiunea IPOSTAZELOR GANDIRII apare ca un proces de METAMORFOZA
care culmineaza cu EXTAZUL!
Dar ca "ESENTA"...
ce este in esenta EXTAZUL?
Ca esenta extazul este DRAGOSTE,
IUBIRE!
"IUBIREA
DE DUMNEZEU... PE MASURA CUNOASTERII LUI ESTE! "
( Sf. Teodor al
Ierusalimului)
Este logic! NU POTI IUBI
DACA NU CUNOSTI! sau : iubesti in masura in care cunosti! Firesc si logic. Extazul este o
forma superioara a iubirii, o manifestare insasi a iubirii de adevar, de lumina, a setei
de miezuri si esente. Iubirea nu este un simplu fenomen, nu e concept, nu e lege, nu e
idee, nu e ceva concret. Iubirea este piscul abstractiunii pana intr-atat incat, fiind
prezenta in tot si toate, ea este mai mult decat un sens... IUBIREA este insasi ESENTA
VIETII SI A EXISTENTEI!
"Extaticul "este,
prin excelenta, un indragostit, insetat de :
-
- ARMONIE, FRUMUSETE
si SUBLIM!
Urcand aceste trei trepte
"extaticul "experimenteaza zone inalte ale CUNOASTERII! "Extaticul "e
o figura retrasa, solitara, modesta, tacuta... Caracteristica lui e TACEREA... Nu-i place
sa discute, nu propovaduieste, nu critica, nu face apologia valorilor si a imparatiei in
care a patruns. Are nevoie de liniste ca sa poata CUNOASTE in tihna, universul in care a
intrat.
Aceasta descriere
corespunde celor ce in budhism au cunoscut asa-numita: NIRVANA - stare care este identica
starii EXTATICE de care noi ne-am ocupat. Toate statuile care il reprezinta pe Budha, il
prezinta in stare de concentratie launtrica, de vedere, de patrundere cu ochii mintii in
lumea frumusetii si armoniilor.
-
Din cercetarile intreprinse
de noi in lumea nevazuta si asa cum rezulta si din lucrarea noastra "Tainele
universului spiritual negativ", cei ce au cunoscut starea extatica sunt spiritele ce
au ajuns albe, adica propriul corp spiritual a ajuns sa emita un vizibil camp luminic de
minimum 20-30 cm ca o aureola in jurul capului. Sunt spirite care au patruns in stratul
cinci, adica in zona superioara a universului luminos - sau propriu-zisa Imparatie a
Cerurilor ", cum o numeste Hristos. Extaticii sunt repartizati ierarhic -
proportional cu energia lor si cu campul luminic - pe trei straturi : V, VIsi VII. in
stratul VII deja sunt putini extatici. Cei mai multi fac parte din aceeia care au urcat
cel de al treilea MUNTE de care noi inca nu ne-am ocupat.
Din categoria
"extaticilor "fac parte marea majoritate a "sfintilor" celor doua
biserici - ortodoxa si catolica. Dar nu numai acestia. Foarte multe spirite sunt din
budhism, brahmanism si chiar din mahomedanism care, totusi, nu a excelat in spirite
extatice. Nu
vrem sa denigrenam
mahomedanismul dar trebuie sa fim sinceri si sa marturisim ca nu prea au avut culmi in
materie de spiritualitate. De altfel, insusi Mahomed se afla doar in stratul VI.
Cel mai mare numar il au
insi tot egiptenii care detin - dupa cum am mai spus - recordul numeric in popularea
straturilor superioare. Desigur, fiecare popor a avut culmi spirituale, nu exista natiune
lipsita de spirite alese, dar in cercetarile noastre nu am putut sonda toate popoarele. (
Ne-ar fi trebuit trei vieti ) .
"EXTAZUL" trebuie
si el bine inteles, in sensul ca nu are o evolutie simpla, monotona, lineara. Si el se
desfasoara si are o linie evolutiva ascendenta, cunoscand treptele enuntate mai inainte :
ARMONIA , FRUMUSETEA si SUBLIMUL.
Revenind la cercetarile
noastre am mai retinut un detaliu : extaticii care au cunoscut zonele inalte, cei ce au
facut pasi concreti in CUNOASTERE primesc din partea Parintelui Luminilor o pecete
interesanta, sugestiva si simbolica in acelasi timp ; acestia primesc pe piept in
dreptiaul inimii, fie un semn in forma de CUPA, fie - in cazuri mai deosebite: un POTIR!
Semnul exprima titlul de "preot " adevarat, propriu numai celor ce au atins
realmente stadiul de "PREOtI AI FOCULUI".
Prezenta POTIRULUI pe piept
mai are o semnificatie : vrednicia si puterea de a se angaja in urcusul ultim, pentru
parcurgerea ultimei faze de evolutie, urcarea celui de al treilea MUNTE. Mai inainte de a
deschide un nou capitol, insa, e necesar sa mai aducem o lamurire in privinta starii
extatice. Trebuie sa precizam ca prima data cand un om traoeste cateva clipe de extaz,
toti traitorii marturisesc la unison un fenomen . "vad "o lumina interioara. E
ca si cum niste ochi launtrici se deschid si vad niste fascicole luminoase. in acele clipe
traitorul vede de fapt propriul sau camp luminic care vibreaza, propria sa aureola.
Repetandu-se insa clipele, starole de extaz, de la un moment dat, traitorul are constiinta
ca divinitatea insasi i se arata in chip de raze de lumina si simte o bucurie atat de mare
incat are impresia ca insusi Dumnezeu se apropie de el si-l lumineaza, si-l indumnezeeste.
Precizez, aceasta este "impresia "... Realitatea este ca traitorul, extaticul a
receptionat pretioasele RADIAtII EROSONICE emanate de insasi cetatea luminilor - OPALUL.
Radiatiile EROSONICE sunt surprinzator de tonifiante si contin atata energie incat
extaticul capata CERTITUDINEA AUTENTICITatII intrarii in legatura cu insusi DUMNEZEU. Cu
trecerea timpului, obisnuinde-se cu aceste stari, traitorul se linisteste si incet, incet
incepe sa inteleaga ci nu este vorba de prezenta lui Dumnezeu ci de impartasirea cu
LUMINALui care este alcatuita din RADIAtII EROSONICE.
-
-
- AL TREILEA
MUNTE
-
- "Celui INSETAT Ii voi
da in dar apa din izvorul vietii "
- ( Apocalipsa XXI ; 6 )
-
Cel de
al treilea MUNTE in expunerea noastra se refera la CRUCEA de pe muntele Golgotei, acolo
unde Hristos a dat ultimul examen, acolo unde a oferit intregii istorii proba
autenticitatii propriei sale invataturi.
CRUCEA capata astfel
semnificatia supremei JERTFIRI, emblema suprema a MARTIRILOR, al celor ce inchinandu-si
viata pentru un IDEAL, au inteles ca idealul merita sa fie platit cu propriul SANGE,
ca insasi moartea nu mai are nici o importanta, MARTIRUL oferind propria sa viata in semn
de slujire al acelui mult iubit IDEAL. De aceea MARTIRI nu au putut fi decat idealistii
puri care au realizat acel cuvant ce spune:
"Cel ce-si va
da viata pentru Mine se va regasi, iar cel ce-si va menaja viata, ma va pierde... "
(Luca IX, 24)
Dar cine sunt in fond
acesti MARTIRI?
Acestia pot fi nmai cei ce
sunt "PREOTI AI FOCULUI", numai cei ce au biruit PIRAMIDA si au primit
pe inima POTIRUL, pecete a Tatalui Ceresc, a Celui ce imparateste in lumea luminilor.
Deci numai cel pecetluit cu
POTIR poate urca GOLGOTA si-si poate varsa de bunavoie SANGELE pentru supremul IDEAL:
instaurarea ORDINEI pe pamant.
Sa retinem relatia:
POTIR - SANGE
CRUCE - IDEAL
- CRUCE... pentru ca
CEL CE VREA SA FIE ALATURI DE MINE (in opera de instaurare a ORDINEI pe pamant) ACELA
SA SE LEPEDE DE SINE SA-SI IA CRUCEA SA SI SA-MI URMEZE!"
(Luca IX, 23),
- IDEAL... pentru ca
aceasta este idealul pentru care s-a coborit (si va reveni din nou) Hristos pe pamant:
INSTAURAREA ORDINEI si RESTABILIREA IERARHIEI VALORILOR si pe aceasta planeta a confuziei
si dezordinei.
- Pe primul MUNTE: Hristos
cheama pe toti la realizarea faptelor slujirii aproapelui si la curatie;
- Pe al doilea MUNTE
(Tabor): Hristos ii cheama pe cei ce s-au purificat si s-au lepadat de griji sa
guste din razele Luminii Divine;
- Pe al treilea MUNTE: la
MARTIRAJ, la CRUCE, la JERTFA
suprema pentru IDEALUL
suprem, Hristos cheama pe cei ce ard, pe PREOTII FOCULUI!
Totul este limpede, totul
este clar, firesc si logic. Nu poate fi altfel. Se confirma in expunerea noastra existenta
unei indiscutabile IERARHII VALORICE a spiritelor, o incontestabila scara a PUTERILOR
spirituale, a ENERGIILOR, a LUMINILOR.
Diferentele de PUTERI si
ENERGII spirituale exprima diferente in INTENSITATI DE ARDERE, diferente in INTENSITATI de
IUBIRE. IUBIREA INSA - am vazut in urma unei analize - este rezultatul diferentei
stadiilor de CUNOASTERE. Exista o matematica proportionalitate intre aceste valori...
Astfel: unei extinse si
largi CUNOASTERI ii corespunde direct proportional o intensa IUBIRE, un intens FOC
launtric. Acestui FOC ii corespund PUTERI si resurse ENERGETICE mari, manifestate prin
virtuti aprige bomine!
Daca CUNOSTI mult, IUBESTI
INTENS si ai puterea necesara sa infrunti moartea si sa-ti versi sangele pentru o cauza.
Cu adevarat te poti, in acest caz, numi PREOT al FOCULUI, caci tu insuti esti foc si para
si-n furia dezlantuita a iubirii unui ideal strigi adevarul de pe acoperisurile caselor si
punand mana pe bici izgonesti cu curaj "vinzatorii" din templu!...
Ce-am demonstrat? Ca totul
porneste de la CUNOASTERE!
De GANDIRE, de efervescenta
si ascutimea gandului depinde totul! GANDIREA este sursa noastra de ENERGIE si LUMINA, cea
care rodeste puteri nebanuite in virtuti, cea care da forta cuvantului rostit si
consistenta cuvantului scris.
Dar GANDIREA - radacina -
din ce isi trage seva?
Din informare
multilaterala, din studiu perseverent, din cercetare adanca si din analiza detaliata!
Numai asa ajungi sa-ti sistematizezi ideile, sa ierarhizezi conceptele si valorile si sa
ajungi la CONCLUZII care sa-ti aduca CERTITUDINEA!
Daca esti comod si nu te
informezi, nu studiezi asiduu si nu analizezi in profunzime devii unilateral! Unilateral
fiind, cunosti partial ideile si conceptele si devii un om care CREZI in existenta
valorilor dar nu ajungi la CERTITUDINE!
Gindesti putin, iubesti
putin. Arzi... doar cand si cand, rar si cu intermitente si atunci nu ai putere sa lupti,
nu ai suficiente resurse ca sa te jertfesti! Te temi de moarte caci esti slab si las si de
aceea nu esti vrednic sa primesti pecetea adevaratei preotii, caci nu esti vrednic sa
treci prin usile imparatesti si sa ti se cante: "vrednic este!..."
Nu, nu! Evlaviosii sunt
slabi, sunt firi comode si comozii... saracii comozi! Nu vad, nu aud, nu simt, nu se
infioara cand aud ca exista acel "INTUNERIC CEL DINAFARA"in care se arunca cei
ce nu au haina de nunta, cei ce nu au candelele aprinse!
................................................................................
Cerem scuze cititorului
pentru aceasta divagatie. Nu vrem sa ne erijam in acuzatori. Considerati ultimele
paragrafe o oarecare meditatie scrisa, inspirata din relatia GANDIRE-IUBIRE -
PUTERI - ENERGII - POTIR - SANGE - CRUCE, intr-un cuvant: GOLGHOTA
pusa sub semnul POTIRULUI si al SANGELUI, al celor
apti de JERTFA pentru idealul christianic al aprinderii FOCULUI
si pe pamant.
Din nou avem tentatia unei
meditatii asupra FOCULUI!
FOCUL ne
sugereaza mereu candela aprinsa si aceasta ne aduce aminte de pilda fecioarelor celor
intelepte care au fost primite de MIRE!... (Matei XXV, 1-13).
Dar cine sunt vrednice de a
fi MIRESE?
Cei ce ARD in cele cinci
simturi interioare si sunt STINSI in cele cinci simturi exterioare! Cine sunt aceste
MIRESE, decat MARTIRII... PREOTII FOCULUI, cei vrednici de a merge alaturi de MIRE pe
GOLGOTA si de a primi si ei rastignirea pentru sublima cauza a MIRELUI care viseaza de
milenii ca si cei de pe pamant sa ajunga sa arda si in felul acesta toti sa ajunga
dessavarsiti, toti sa primeasca insemnul POTIRULUI!
Totul este posibil... dar
in timp, gradat pe rand, fiecare la randul sau, proportional cu EFORTUL, cu STRADANIA pe
care o depune fiecare in parte. Pentru aceasta nu este suficient sa doresti:
"NU CEL CE
ZICE MEREU: DA-MI DOAMNE! DA-MI DOAMNE!... DEVINE VREDNIC DE POTIR... CI CEL CE FACE SI SE
STRADUIESTE SA URCE PIRAMIDA! "
Posibil este! Totul este
posibil! indumnezeirea este un proces posibil, de aceea si rasuna chemarea lui Hristos:
"FITI
DESAVARSITI PRECUM TATAL VOSTRU DIN CERURI DESAVARSIT ESTE! "(Matei V, 48)
Deci toti putem fi PREOTI
AI FOCULUI, apti de jertfa suprema, toti cei ce am parcurs treptele
PIRAMIDEI si fazele EXTAZULUI ajungand in cele din urma sa primim insemnul POTIRULUI!...
- POTIR - SANGE
Iata o relatie stabilita
mmai inainte, care neaminteste de TAINA EUHARISTIEI, de preotia noastra
traditionala, a religiei crestine, dar ne face sa ne gandim mai ales la originea
Euharistiei: CINA CEA DE TAINA ritualul in care in chip tainic
painea devine TRUP iar VINUL SANGELE LUI HRISTOS! Mister
Euharistic!
Marturisim cititorului ca
autorii acestei lucrari sunt din frageda copilarie partasi ai tainei Euharistice, ca din
frageda copilarie ambeneficiat de taina impartasaniei in care am vazut, inteles si simtit
ca se ascunde un MISTER SACRU, cu atat mai mult cu cat Euharistia a
constituit pentru Sfintii Parinti ai Bisericii taina centrala in jurul careia graviteaza
intregul noian de slujbe si ritualuri, LITURGHIA insemnand ritualul care asigura
continuitatea si autenticitatea comuniunii tainice cu Hristos.
Luate ca simboluri,
PAINEA si VINUL ne-a sugerat multiple traduceri cu diverse
semnificatii care le-am dezvoltat in lucrarea noastra "Nuntile necesare", o
prezentare a unei sistematizari a relatiilor ce apar intre simboluri.
Viziunea catolicului Pierre
Theillard de Chardin, referitor la Liturghie ne-a surprins si ne-a uimit...
Pierre Theillard de
Chardin, acest preot catolic si om de stiinta al secolului XX a simmtit si a vazut ca
insusi universul traieste la nivelul lui o Liturghie, cosmosul intreg oficiaza o Liturghie
ce intra in rezonanta cu cea pe care preotul o oficiaza la altar.
Dupa o indelungata perioada
de meditatii obsesive referitor la ideea "Liturghiei cosmice" a susnumitului
abate catolic, s-a adaugat interpretarea unui renumit astrolog roman Armand Constantinescu
care constata ca prima venire a lui Hristos a fost sub semnul "PESTELUI"
(a suferintei). Astrologul nostru - dupa calcule matematice - constata ca cea de-a doua
venire alui Hristos va fi sub semnul zodiei "VARSATORULUI" care
anunta puternica explozie pe planul creatiei filozofiei si artei, dezvoltate sub semnul
reinvierii SPIRITUALITATII pe pamant.
Inspirat deopotriva de
Theillard de Chardin cat si de Armand Constantinescu, pe de alta parte tributar fiind
exegezelor noastre din "Nuntile Necesare"ne-a venit ideea de a reprezenta Cina
Cea de Taina astfel:
Schema nr. 1.
- ( painea)
si
(vinul)
I. Referitor la
"paine"- "TRUP"
1. in aceasta schema PaINEA
am reprezentat-o rupta in 12 bucati, conform numarului apostolilor.
(Conform acestei
reprezentari am exprimat ideea INTREGULUI ce a fost rupt in mai multe parti care impreuna
alcatuiesc un TOT UNITAR ).
2. Bucatile in numar de 12
le-am reprezentat pe doua nivele:
6 bucati sus - 6 bucati
(Conform acestei
reprezentari am obtinut de doua ori cifra 6 care simbolizeaza FOCUL si a reiesit FOC in
Cer - FOC pe pamant, deci ascultarea rugaciunii: "precum in Cer si pe pamant").
3. Aceleasi 12 bucati nu
le-am pus "la intamplare"ci leam aranjat astfel incat ele sa sugereze un PESTE.
(Conform acestei
reprezentari am obtinut PESTELE ce exprima zodia respectiva dar, in acelasi timp, Pestele
era simbolul lui Iisus la primii crestini caci PESTE- IHTIS (in greceste) exprima
initialele: "Iisus Hristos al Dumnexeului (Teu), Nostru (Ios), Fiu (Sotir).
4. "TRUPUL LUI
HRISTOS"exprima prima Biserica proprie primei veniri a lui Hristos, biserica
formelor, a ritualurilor si slujbelor traditionale vechi, biserica a carui Arhipastor a
fost numit apostolul Petru.
Deci "BISERICA
TRUPULUI LUI HRISTOS"(Ioan II; 21)
pe care Hristos spune ca o
va darama si-n trei zile va zidi alta (Ioan II; 19). tinand seama ca ciclul zodiacal
numara 2040 de ani, rezulta ca cele trei zile se refera la mileniul al III-lea in cursul
caruia Hristos va reveni - probabil - imediat dupa anul 2040.
Mileniul III se mai poate
confirma prin faptul ca doua zile a stat trupul sau in mormant si-n zorii celei de a treia
zi a inviat.
5. Hristos se defineste pe
sine astfel:
- "EU SUNT PAINEA
VIEtII..."(Ioan VI; 35),
- "EU SUNT PAINEA
CE S-A POGORAT DIN CER"(Ioan VI; 41).
Deci Hristos ca
"PAINE"vine pe pamant si se rupe in bucati si se multiplica. Dar noi stim ca:
PAINE=ACTIUNE iar SANGE=GANDIRE, Ioan il defineste corect ca fiind
intruparea GANDIRII. Hristos insa face o derogare de la adevar si se defineste ca PAINE-ACTIUNE
cu toate ca El este in fond SANGE-GANDIRE. Aceasta insa confirma BISERICA
TRUPULUI care are o INVATATURA a partilor si nu o Filozofie asa cum va avea ulterior
BISERICA SANGELUI.
II. Acum referitor la
"vin"- "SANGE"
1. Am reprezentat
"SANGELE"sub forma a doua unde de valuri care sugereaza lichidul (apa) ce o
varsa "VARSATORUL", adica omul din zodiac.
(Conform celor doua valuri
de apa una sus, una jos: GANDIREA de pe pamant asemenea GANDIRII din Cer din imparatia
Luminii).
2. Dand sa bea ucenicilor
dintr-un unic POTIR, Hristos le spune:
"Acesta este sangele
Meu al ASEZAMANTULUI CELUI NOU care pentru multi se varsa"(Luca XIV; 24).
"ASEZAMANTUL CEL
NOU"este BISERICA SANGELUI, cea de a doua biserica noua ce o va ridica Hristos,
aceasta biserica, acest "asezamant" fiind de fapt mult dorita "piatra
filozofala" filozofia care va fi unitara explicand totul - desfiintand TAINELE.
(Din moment ce o TAINA
primeste explicatii ea inceteaza de a mai fi TAINA (nepatrunsa) si devine
"fenomen"ce se poate intelege).
Dorim sa precizam ca prin
explicatiile pe care le va da mmult dorita FILOZOFIE CHRISTIANICA noi nu intelegem
realmente abolirea religiilor traditionale. Acestea vor continua caci au rolul lor in
societate. Dar, venind o FILOZOFIE universala, prin sinteza oferita, gratie explicatiilor
pe care le va aduce, va reusi sa desfiinteze barierele dogmatice ale religiilor
traditionale, realizandu-se astfel mult dorita UNIRE a tuturor intr-o singura si adevarata
CREDINTA.
Nu va trebui sa se supere
nici o religie, nici o confesiune si nici o secta daca ceea ce va aduce Hristos va fi ceva
cu totul nou, neasteptat si neinchipuit de noi. Apocalipsul spune clar ca: "IATA
NOI LE FACEM PE TOATE"(Apocalips XXI, 5).
Noi am afirmat dintr-un
inceput ca toate religiile au fost inspirate de Opal si zamislite de TRIMISII OAPLULUI. De
aceea este cazul sa nu ne mai asteptam propriu-zis la o noua RELIGIE ci la o FILOZOFIE
care va da satisfactie si Budhismului si Mahomedanismului si taoismului si sintoismului
etc. Desigur insa, ca dintre toate religiile - crestinii vor avea cele mai mari
satisfactii deoarece Lui ii apartin si-n El cred...
Propunem acum cititorului o
suprapunere a celor doua scheme si sa o citim intr-o perspectiva care sa sugereze care va
fi continutul FILOZOFIEI CHRISTIANICE pe care o va zamisli Opalul in zorile celui de al
treilea mileniu:
- Schema nr. 2.
-
Sa consideram patratelele
fiecare ca fiind unul astronomia, altul fizica, altul chimia, respectiv: anatomia,
biologia, geologia, sociologia si, bineinteles, inclusiv psihologia si religia etc... .
Deci sa socotim fiecare
patratel ca fiind una din nenumaratele discipline de care se preocupa gandirea
pamantenilor. Peste toate acestea trec liniile ondulatorii ale GANDIRII OPALICE care
realizeaza filonul ce coreleaza si sudeaza intre ele toate stiintele caci GANDIREA OPALICA
va explica si ce insemneaza SPIRITUL si ce insemneaza MATERIA; va explica ce este
electronul, ce este magnetul, ce este telepatia si mediumitatea; va dezlega mmisterul
cancerului si al epilepsiei; al petelor solare si al nebuloaselor; ne va vorbi despre
aparitia vietii si despre treptele evolutiei spiritului din cele mai vechi timpuri; va
elucida problema vietii pe alte planete si misterul farfuriilor zburatoare etc. etc.,
toate semnele de intrebare ale oamenilor de stiinta, ale filozofilor si preotilor vor fi
dezlegate...
Acestea nu sunt vise
frumoase! Nu ne apartine aceasta proorocie noua, autorilor, ci lui Hristos care inainte de
a fi prins de iudei spre a fi judecat spune apostolilor:
"MAI AM MULTE SA
VA SPUN, DAR...NU LE PUTETI INTELEGE ACUM!"
(Ioan XVI; 12)
Si tot Hristos spune in alt
loc:
"ACUM V-AM GRAIT
IN PILDE SI PARABOLE, DAR VA VENI VREMEA CaND NU VOI MAI VORBI IN PILDE SI PARABOLE, CI
DIRECT SI DESCHIS VA VOI VORBI DESPRE TATAL!"
(Ioan XVI; 25)
Pavel Apostolul neamurilor
intuind magistral diferenta dintre INVATATURA (proprii bisericii "trupului") si
FILOZOFIE (care va fi biserica "sangelui") scrie in epistola citre Corinteni
XIII; 9-12:
9. "PENTRU CA IN
PARTE CUNOASTEM IN PARTE SI VESTIM VOUA... (Exceptional simt al adevarurilor ce
existau ascunse in invatatura lui Hristos).
10. CAND VA VENI INSA
CEEA CE ESTE DESAVARSIT ATUNCI CEEA CE ESTE IN PARTE SE VA DESFIINTA!"
(Remarcabila intuire a
venirii Filozofiei Christianice care va "desfiinta"cele spuse de religiile care
au luat miturile drept adevar fundamental).
11. "CAND SUNTEM
COPII - VORBIM CA NISTE COPII CACI JUDECAM CA NISTE COPII...VA VENI INSA VREMEA
MATURIZARII CAND LEPADAM CHIPUL CEL COPILARESC" (Magistrala sesizare a fondului
"invataturii lui Hristos: limbaj ce se adreseaza copiilor la minte.Pavel (venit din
Orasul de Aur) profund ganditor, constatase ca oamenii an acea vreme "judecau"ca
niste copii. De aceea Hristos a si vorbit oamenilor folosind comparatii plastice, simple,
accesibile).
12. "ACUM VEDEM CA
PRIN OGLINDA - GHICIM - ATUNCI INSA VOM VEDEA DIRECT! ACUM CUNOASTEM IN PARTE - ATUNCI
INSA VOM CUNOASTE PE DEPLIN!" (Corinteni XIII;9-12). (Pavel isi dovedeste
provenienta sa inalta - Orasul de Aur. - Acest verset cu o exprimare atat de simpla
traduce nivelul gandirii acelui secol: intelegeau partial pe atunci caci si gandirea era
neevoluata. Cei 2000 de ani care s-au scurs au provocat o rapida dezvoltare a gandirii.
Desi boala "stientismului"propriu epocii actuale nu vadeste un avans real al
facultatilor intelectuale, totusi aceasta moda a gandirii "stientiste" (pretuim
gandirea serioasa "stiintifica") domina "turma" care cere explicatii
clare "pe concret".
Sa revenim la tema acestui
capitol: CEL DE AL TREILEA MUNTE pe care il are de urcat spiritul urmand linia sa
evolutiva ascendenta.
Asadar si EXTAZUL - spuneam
- are de parcurs fazele sale interioare, treptele sale specifice care stau in fata
extaticului.
Prima treapta extatica este
contactul nemijlocit cu:
ARMONIA VALORILOR si
cand spunem "VALORI" intelegem prin aceasta lumea ideilor, si a conceptelor.
Atingerea treptei extatice
a ARMONIEI implica, in general, multe, mmulte reintrupari, multe cicluri de
nastere-moarte, mult efort, multe stradanii... multe renuntari... multa suferinta...
Atingand EXTAZUL, ajungand
sa emane lumina spiritele o data intrate in unul din straturile superioare - V sau VI -
obosite... se opresc. Vor sa se odihneasca. S-au saturat de mizeriile vietii in corp
pozitiv si refuza sa mai coboare sa--si continue evolutia. Da, este posibil! in straturile
superioare (de la V in sus) nimeni nu vine sa mai oblige un spirit armonios sa revina pe
pamant spre a-si continua evolutia. Spiritul o data ajuns in acel univers spiritual de
VIS, poate sa se declare multumit si poate sa opteze pentru ramanerea mai departe in RAIUL
celor armoniosi, sa se delecteze, sa traiasca farmecul unei vieti lipsite de griji si
probleme, sa opteze definitiv si pentru totdeuna pentru ramanerea intr-o lume de flori,
miresme, dcantec si voie buna.
Lumea celor ce se opresc la
treapta: ARMONIEI, ESTE O LUME CU DOMINANTA AFECTIVA, LUMEA CELOR "SIMPLI",
BLANZI SI DOCILI, LUMEA CELOR CE SUNT SUB SEMNUL: INGERULUI SI TAURULUI ACESTE DOUA
"SEMNE"INDICA LUMEA CELOR CE SUNT POLARIZATI DE RELIGIE si ARTE caci TAURUL
(simbolul evanghelistului Matei) ESTE SEMNUL RELIGIEI iar INGERUL CE CANTA DIN LIRA
ESTE SEMNUL ARTELOR.
Prezentam spre clarificare
STEAUA sau STEMA, sau... SIMBOLUL GRAFIC al ACESTEI CATEGORII DE SPIRITE cu
dominanta extatica, pe care am putea-o defini , folosind o notiune cu adanci rezonante
traditionale,
-
- STRUCTURA SPIRITUALA A INGERILOR
- Schema Nr. 3
-
Aceasta schema a structurii
spirituale a spiritelor angelice exprima cu claritate ce? Tocmai dominatia ce o exercita
ARTA si RELIGIA asupra celorlalte domenii de cunoastere: STIINTELE si FILOZOFIA.
Sa explicam insa schema:
-
I.VERDELE: exprima conform
uzantei bizantine "CUNOASTEREA". Acest "romb"al cunoasterii, costatam
ca cuprinde cele patru ipostaze ale gandirii - care se succed intr-o ordine pe care noi am
analizat-o in PIRAMIDA - ratiunea, meditatia si contemplatia, dominate cu autoritate de
EXTAZ!
II. ROSUL: exprima conform
aceleeasi traditii bizantine "IUBIREA". Acest al doilea "romb"este
rombul iubirii ce se manifesta prin cele patru virtuti capitale analizate de noi in alt
capitol. Rombul acesta rosu vedem caeste dominat de ARTA si RELIGIE, adica de marile
virtuti care vorbesc de slujirea aproapelui, efortul de slujire al taurului, blandetea si
sfintenia ingerului care in acelasi timp simbolizeaza si creativitatea in cant si poezie.
Daca vreti - structura
sppiritului angelic am putea sa o gasim in acel zeu din pantheonul Greciei antice ORFEU
"cantaretul zeilor"care reuseste sa-si poarte cantecul pana in cele mai adanci
hauri ale infernului, Orfeu - ingerul este expresia atotbiruitoare a fortei universului
POEZIEI si al MUZICII.
Cerem permisiunea
cititorului sa facem o scurta digresiune spre a ne referi la un autor francez modest si
discret, un Orfeu prea putin cunoscut al timpurilor noastre moderne care, din pacate, a
trecut ca o cometa, necunoscut chiar de cei in mijlocul carora a rasarit.
Acest Orfeu genial al
secolului XX se numeste MANUEL DE DIEGUEZ. Mi-a cazut in mana cartea sa de maxima
concentratie: "Essai sur l'avenir poetique de Dieu"( "Eseu asupra
viitorului poetic al lui Dumnezeu"), tiparita in editura "Plon"in 1965.
Aceasta lucrare este un tumult de idei plin de rezonante metafizice, care scot in relief
pe multiple si nebanuite planuri, multilateritatea si extraordinara plurivalenta a
actiunii "divinului"in toate formele de manifestare a spiritului cu dominanta
religioasa - artistica. MANUEL DE DIEGUEZ ca si Pierre Theillard de Chardin da dovada unei
inalte culmi de traire extatica intelectualizata, care nu numai canta, ci si intelege
cantecul lui. Daca cele doua nume sunt straine acum spiritualitatii noastre rasaritene,
ele vor straluci candva si pe firmamentul universului nostru, candva cand lumea se va
trezi si va sti sa citeasca, sa patrunda si sa inteleaga mesajul orfeic, focul
"ingerilor in trup"care, prin cantarea lor discreta, modesta, tacuta, lina au
reusit sa atinga cele mai inalte piscuri care ii apropie de "esente"intr-atat
incat au ajuns sa se identifice cu ele...
Ciudat acest capitol al
nostru!...
Ne-am propus ca tema cel
de-al treilea munte si, totusi, batem pasul pe loc, caci... tot la al doilea munte
suntem... Cititorul insa - speram - intelege... PIRAMIDA este inepuizabila! Este si ea in
felul ei un fel de "omega", un fel de sfarsit al unui
CICLU EVOLUTIV
...caci India si Egiptul au realizat - ca si crestinismul medieval - epoca teologiei
mistice, au realizat, au parcurs, au consumat semnificatia PIRAMIDEI. Egiptul ne-a lasat
probele materiale ale avansului pe care l-au realizat in istorie caci au populat
straturile superioare cu spirite extatice. Piramidele si Sfinxul marturisesc aceasta. Ele
sunt realizari mmateriale, mute... Au trecut milemii de.a randul fara ca nici un exeget sa
inteleaga de ce egiptenii s-au luptat cu blocurile de piatra pentru a realiza Keops,
Kefren, Mikerinos, Karnak, Luxor, Giseh, Deir-el Bahari si mai ales :
- SFINXUL!
Sa iasa din tacerea lui
SFINXUL si sa vorbeasca lumii de maretia lui!
Sa iasa din tacerea lui
SFINXUL si sa explice lumii intregi ca el exprima EXTAZUL miilor de egipteni care s-au
ridicat prin meditatie si contemplatie la inaaltimea extazului mistic si au cunoscut
sublima muzica a imparatiei luminilor!
Sa iasa din tacerea lui
SFINXUL care de milenii a tacut pana ce nisipurile l-au acoperit aproape in intregime! Sa
iasa si sa vorbeasca lumii intregi ce semnificatie au cifrele:
1 - 2 - 4 (vezi
nota de la sfarsitul lucrarii)
Sa iasa din misterul lui si
SFINXUL grecilor antici si sa marturiseasca si el ca esenta lui este tot:
1 - 2 - 4 ( vezi
nota de la sfarsitul lucrarii)
SFINXUL este simbolul
ingerilor extatici, celor ce au urcat treptele PIRAMIDEI. Secretele lor au ramas ingropate
pe totdeuna caci invataturile lor erau orale. Nu scriau; se preda prin viu grai pe atunci
si clocoteau templele de multimea initiatilor. Hristos insusi nu a scris nimic. Predania
sa a fost tot prin viu grai, Ioan a scris o evanghelie ce pare sumara, saraca in date
exterioare dar s-a dovedit cea mai adanca in continut.
Ne-am oprit la SFINX sa
demonstram ca pamantul a dat cerului mii, zeci de mii de iNGERI. Dar nu numai Karnak,
Luxor si Gizeh (cele trei mari temple si piramide din Egipt) dar si marile temple din
India de la Sanchi, Palitana, Phubanesvar, Tanjore si mai ales complexele de la Madura si
Borobudur vorbesc despre cohortele de extatici care au populat acele timpuri, acele
locuri.
Daca nu ati parcurs
"vedele"(Cele trei carti: Rik-Veda, Sama-Veda, si Atharva-Veda care contin
traditia spirituala hindusa ce dateaza din mileniul......), daca nu ati aprofundat
metafizica din "Vedanta"priviti macar statuia lui Budha din templele din
Adjanta, Bilwara, Chittorgarh sau Ellora si veti gasi in atitudinea, in tinuta lui Budha
pozitia EXTATICULUI fata de viata. EXTATICUL este un "mort"pentru lumea
materiala, pentru lumea exterioara. Budha este infatisat gol, cu ochii inchisi, fara sex,
cu o mana binecuvanteaza pe cei ce se apropie de el, cu cealalta invata, strecoara, picura
ucenicului "tainele"ce le detine...
in localitatea Konarak din
aceeasi Indie, intr-un complex sculptural arhitectural, veti gasi la loc de cinste
"roata cea cu opt raze"si in care veti putea regasi astfel "steaua"-
schema noastra de mai inainte, proprie extaticului (vezi schema nr. 3).
Daca budhistii
"concureaza"cu succes pe egipteni, nici brahmanii nu se lasa mai prejos!
in tinuta zeului Visnu vom
regasi astfel cifra 1-2-4. Visnu (1) sta cu ochii inchisi (2): nu-l intereseaza lumea
materiala, este in totala interiorizare, cufundat in contemplatie in lumea gandurilor.
Expresia fetei este linistea, echilibrul, armonia care ii confera un zambet abia
perceptibil. El are patru (4) maini (Deci 1-2-4): cu o mana binecuvanteaza, cu a doua tine
un toiag, cu cea de-a treia mana tine in doua degete roata legilor si cu cea de-a patra
mana tine:
-
- O SFERA ce poarta
flacari in trei directii:
- Schema Nr. 4
-
Ne-am permis prin cele trei
notiuni inscrise pe directia celor trei flacari, sa anticipam cele trei faze proprii celui
de al TREILEA MUNTE: luciditatea, calrviziunea si ideogonia. Poate nu era cel mai indicat
sa incepem direct prin a dezvalui cele trei trepte ale acestui ultim munte, dar statuia
lui Visnu "cel ce conserva"- "cel ce dainuieste"ne-a prilejuit-o, si
atunci am profitat de ocazie.
Cel de-al TREILEA MUNTE
este specific celor ce vor sa INTELEAGA, celor insetati de CUNOASTERE, celor ce nu se
multumesc cu bucuriile extazului si vor mai mult: vor sa inteleaga lumea vazuta si
nevazuta, vor sa patrunda in tainele vietii si ale existentei. Acestia sunt spirite cu
dominanta RAtIONALa dominati cu un deosebit spirit analitic, dar insetati in acelasi timp
de sinteze care sa explice si sa clarifice. Aceste spirite sunt sub semnele LEULUI si ale
VULTURULUI - in care primul defineste STIINTELE, iar cel de-al doilea FILOSOFIA...
Sa incercam si de data
aceasta sa reprezentam: structura acestor spirite care din punct de vedere valoric si
energetic depasesc - e firesc - pe primele:
-
- Schema Nr. 5
-
Sa explicam si aceasta
schema:
VERDELE: exprima - dupa cum
deja stim - CUNOASTEREA. Rombul cunoasterii este dominat de RATIUNE care, in
acelasi timp exprima sageata care trage in sus intreaga STEA! Ea este cea care impune
ritmul, care bate masura. Extazul este pe un loc secundar, spiritele rationale nu sunt
"statice"ci "dinamice", vesnic active, vesnic in cautare, mereu
ibnsetate de mai mult si mai mult. Ele nu au liniste! Mereu cauta, mereu intreaba, mereu
se informeaza si cerceteaza, mereu analizeaza si cauta sa sintetizeze. Acesta este cu
precadere "stilul"oamenilor de stiinta si mai ales al filozofilor. Aceste
structuri nu sunt "reci"din punct de vedere afectiv! Dimpotriva au si ele
sensibilitatea necesara sesizarii frumosului; dar sunt mai putini adepti ai poeziei si ai
religiei. Pe ei ii intereseaza mai mult matematica si fizica, astronomia si electronica.
Artele si religia sunt un univers cu o importanta secundara, dar daca se apropie de
acestea ei devin renumiti "CRITICI"apti de explicatii surprinzatoare fenomenelor
artistice si religioase. Acestia sunt, ca sa folosim tot o notiune traditionala: ARHANGHELII!
-
Cititorul se poate intreba
pe drept cuvant: Ce legatura au aceste spirite "rationale" cu Golghota si cu
CRUCEA?
Este o intrebare care cere
nu numai un simplu raspuns, ci si o explicatie!...
CRUCEA este simbolul
SUFERINTEI! in acelasi timp este semnul care indica MUNCA, STRADANIA, EFORTUL...
Lepadarea de sine, Sfintii
Parinti o considerau si pe ea o CRUCE pe care de buna voie trebuie sa o poarte cel ce
doreste sa urce treptele PIRAMIDEI specifice muntelui Tabor. Noi, dintr-o economie a
expresiei, ne-am ferit sa aducem CRUCEA si sa o asimilam stadiului "lepadarii de
sine". Am pastrat aceasta notiune pentru axcum, pentru cel de AL TREILEA MUNTE,
tocmai pentru a sublinia, tocmai pentru a da contur mai puternic notiunii de SUFERINTA
proprie celor insetati de ADEVAR, de CUNOASTERE!... caci trebuie s-o spunem clar: sensul
adevarat al existentei ummane este CUNOASTEREA! Divinitatea prin excelenta este definita
ca cea care VEDE, INTELEGE si CUNOASTE! De aceea divinitatea conduce si creaza! Tocmai
pentru ca VEDE si vazand INTELEGE, intelegand CUNOASTE si cunoscand este apta de cele mai
dense creatii...
Spiritul cu dominanta
"rationala"este o "victima"a propriei sale sete de cunoastere. Setea
de cunoastere este cea mai grea CRUCE din toate crucile posibile. Ea cere sacrificiul
suprem, cea mai dura jertfa de sine. Setea de cunoastere cere nu numai lepadarea de sine!
E putin spus! Ea cere renuntarea la insasi bucuriile inalte ale EXTAZULUI si optiunea
pentru revenirea pe pamant, spre a urca cel de AL TREILEA MUNTE:
-
- MUNTELE
CUNOASTERII!
-
Sunt
spirite ca Galilei, Copernic, Giordano Bruno, Newton, Hegel, Kant si multe altele care,
desi in stratul VIII fiind, totusi au coborat pe pamant pentru a studia, pentru a cerceta,
au renuntat la sublimul lumii lor spirituale din sete de mai mult. Sunt cei ce vor, VOR cu
orice pret, cu orice sacrificiu sa inteleaga si de aceea sunt in stare sa-si vanda si
sufletul diavolului numai sa-si linissteasca setea arzatoare de CUNOASTERE!
Cand spunem Goethe ne
gandim la tragicul destin al lui Faust, acel singuratic cercetator, acel sihastru retras
intr-o mansarda, care o viata intrega a studiat si cercetat pentru a gasi raspunsul la
marile intrebari ale vietii. Faust s-a jertfit si totusi nu a gasit raspunsul. Obsedantei
intrebari: "Ce este mai de pret in viata?"nu i-a gasit nici un raspuns. Mefisto
profita de aceasta si ii ofera iubirea Margaretei... dar, vai... aceasta nu e decat o
cursa intinsa bietului Faust ca Mefisto sa intre in posesia sufletului nefericitului
cautator... Prin faust, insa, Goethe isi povesteste drama propriului sau destin. Goethe
venise din stratul VI insetat de cunoastere. Era un spirit dinammic, efervescent,un om al
literaturii, insa nu mai putin al filozofiei. El este considerat un filozof, dar noi am
spune mai curand, el era un ganditor ce framanta problemele dar nu reusea sa le gaseasca
un raspuns. E drept: pentru un ganditor dragostea e o dilema... dar pentru un filozof nu!
Newton a fost celibatar; la fel si Kant Immanuel, dar operele lor dovedesc meritul ca ei
sa reintre in stratul VIII de unde ei si venisera. Goethe nu a reusit sa urce decat o
trepta: a intrat in V - a realizat un progres, dar el mai are mmult de lucru, va mai
trebui sa vina de mai multe ori pe pamant pentru ca este o structura rationala si toti cei
ce au asemenea structuri sunt sortiti unor relativ dese calatorii pe pamant.
Istoria filozofilor si a
oamenilor de stiinta dovedeste ca destinul acestora era in genere suferinta si zbuciumul.
Dar istoria pe deasupra citeste suferinta sau tragicul lor destin. Daca Giordano Bruno a
fost ars pe rug, iar Galileia fost silit de inchizitie sa-si retracteze afirmatiile,
aceasta demonstreaza suferinta, supliciul ce l-au avut de indurat unii, din pricina
societatii in care au trait. Dar Copernic, dar Newton? Newton nu a fost ars pe rug, dar
cat de mult a suferit nu numai de pe urma bisericii, dar chiar din pricina colegilor lor
fizicieni! Am spus de suferinta ce o provoaca societatea, cercetatorilor; dar de suferinta
lor interioara cine va putea vorbi? Cine va putea expune chinurile la care supune un
spirit "onstrul"ce se numeste "intrebare"? Cine? Cercetatorul nu
sufera fizic, ci psihic, nu an trup, ci in minte! Chinul lui e interior, launtric
si-aceste chinuri sunt asemenea unor valuri ce izbesc nemilos stanca ratiunii...
Bizantinii au reprezentat
chipul sfintilor nu rotunde si zambitoare ca cei din renastere, ci au reprezentat
chipurile lor palide si supte, cu ochii mmari si disperati! Da! in cel ce cauta
"raspunsul"e o disperare, o alerta in imtreaga sa faptura... Cel ce cauta nu are
liniste, nu are odihna, nu are somn pana ce nu afla raspunsul. Cel ce cauta traieste
realmente un cosmar... Parca e ars chiar de flacarile iadului! De aceea cei mai multi au
preferat sa renunte la intrebari. Ba mai mult: experimentand chinurile intrebarilor au
decretat ca "intrebarea"este o ispita luciferica, o ispita a satanei! Sancta
simplicitas! O, sfanta simplitate! Pentru un extatic insetat de frumos si armonie desigur
ca "intrebarea"il tulbura, il disloca din culcusul lui dulce! Desigur ca
intrebarea zbuciuma intreaga ratiune inapta sa inteleaga si-atunci fiinta intreaga se
intuneca. Aci sta mmarele merit al cercetatorului: el nu se teme de intuneric, nu se teme
de zbuciumul ratiunii, ci le infrunta cu curaj pe acestea!
Tentatie CUNOASTEREA? Da! Cea mai inalta si sublima tentatie este aceea de a afla
adevarul, de a-l intelege, de a-l cunoaste in amanunt si cu lux de detalii. Cei ce afirma
ca "intrebarea"este de la satana... nu-i invinovatim; sunt extaticii; cei ce
iubesc armonia si linistea, cei ce se multumesc cu poezia si muzica, cei ce au parcurs
PIRAMIDA si s-au oprit crezand ca au realizat totul! Ei nici nu vad ca mai exista un MUNTE
de urcat: MUNTELE CUNOASTERII! Ei vad doar piramida in varful carora sunt ei; isi rotesc
privirile in plina zi cu soare si vad toate cum stralucesc multicolor la lumina imbietoare
a soarelui, cel ce da viata si sens...
-
Ei,
extaticii, nu privesc insa si la cerul instelat ce straluceste discret in intuneric! Ei
privesc doar in ei insisi, in Imparatia dinlauntru, unde au gasit desavarsita ordine si
armonie. In interior totul este simetric si ordonat: 1-2.
-
Gresesc eu? Nu! In lumea interioara este greu de patruns dar cu atat mai greu e de
inteles si de patruns in Tainele Universului instelat, cufundat in noapte si intuneric.
Dar Horus-Soimul are simbolul: 1-2-4
-
(1)Un cap, (2) doi ochi pe un tron cu (4) picioare. Ca si Sfinxul, de altfel, care
contine si 1-2 dar si 1-2-4. Esentialul la Horus-Soimul este ca
ochii sunt Soarele si Luna. Cu Soarele vede Universul vizibil, cu luna vede Universul
cufundat in intuneric:invizibil.
-
Horus-Soimul egiptean este cel mai reusit simbol al Divinitatii si al tuturor
timpurilor, al tuturor relgiilor. Daca crestinismul are o carenta este tocmai ca...
Dumnezeul crestin este cel mai anemic conturat. E drept, Hristos insusi a
tacut, nu a descris pe Dumnezeu in nici un
fel. E scuza de fapt, insusi a teologilor, si pe drept cuvant ne intrebam: de ce aceasta
tacere despre Dumnezeu?
-
Tot Hristos raspunde: va veni vremea cand va voi vorbi deschis despre
Tatal (Ioan XVI, 25) Aici este discretia sobra a lui Hristos Filosoful
care la prima sa venire se retine sa abordeze probleme majore pentru care oamenii nu erau
inca pregatiti, problema pe care tot el o va clarifica la cea de a doua venire a sa.
-
Sa revenim la tema noastra: spiritele cu dominanta rationala cu stradania lor, cu
chinuitoarele lor intrebari, cu dorinta lor de a se intelege nu numai pe ei ci si
Universul cu toate tainele ce le ascunde. Lor, acestor spirite cu dominanta rationala, le
datoreaza secolul nostru viteza cu care stiinta a inaintat. Lor, acestor spirite le
datoreaza secolul nostru salvarea din mizeria si din primitivismul secolelor lipsite de
spirite cu dominanta rationala.
-
Daca religiile si artele sunt creatia spiritelor extatice, filosofia si
stiintele sunt datorate spiritelor rationale care au operat cu logica si
ratiunea. Iata o metafora pe care o oferim cititorului spre a ne clarifica mai bine asupra
diferentei dintre extatici si rationali!
-
Extaticii sunt fericiti sa priveasca o floare, sa-i simta parfumul,
sa-i inspire, sa viseze, sa reproduca apoi frumusetea acestei flori in culori, in poezie
sau cantec.
-
Rationalii privesc floarea, o admira, ii sorb odata parfumul, apoi o
smulg din radacini si o supun microscopului si eprubetelor. Ii numara petalele si
staminele, apoi ii explica existenta prin formule chimice o catalogheaza si o clasifica.
-
Rationalul, botanistul, in cazul nostru, nu poate fi acuzat de cruzime!
El este un cercetator. El are gradina lui cu leandri, crini, ortensii, cactusi si tot
felul de plante exotice. Are lumea lui. Are muzica lui. Are feeriile lui. El nu se
desprinde de concret, el si admira, dar priveste si la microscop. Il incanta
si culorile, dar cauta si o formula chimica care sa reaminteasca de parfumul lor. Si el e
un creator: face atlasuri cu toate speciile si colaboreaza cu chimistul care vrea sa
gaseasca formula parfumului unei anumite flori...
-
Nu e metafora, ci exemplu, ceea ce am dat noi! Nu ne-am exprimat indirect ci
direct, si am reusit, credem, sa oferim o diferenta clara intre universul in care traieste
extaticul si cel in care traieste cercetatorul, spiritul rational. Extaticul traieste
intr-un univers activ, e drept, dar comod, placut. Totul la el graviteaza in jurul
SENTIMENTULUI..
-
Rationalul traieste intr-un univers mult mai complex. Totul se
invarteste nu in jurul afectului ci in jurul intelectului. El se
angajeaza intr-o munca de cercetare aspra si laborioasa. Se complica, s-ar putea spune,
dar cu folos. El este omul studiului, al analizei, al clasificarilor, al sistematizarii
valorilor pe toate planurile si cu precadere, zaboveste in procesul de CUNOASTERE profunda
si in detaliu a vietii si existentei.
-
Extaticul nu are probleme. El duce o viata linistita, echilibrata,
armonioasa, si isi permite chiar sa persifleze pe cercetatorul obsedat de clasificari si
formule; extaticul isi permite chiar sa dispretuiasca omul de stiinta, zicand ca se pierde
in detalii lipsite de interes. Normal! Extaticul nu va intelege niciodata frumusetea
CRUCII pe care o poarta omul cercetator! Extaticul va ramane mereu un copil curat care, in
naivitatea lui, vede ca e perfect, frumos. El traieste mereu in lumina ce izvoraste din
propriul sau suflet si nu cunoaste frumusetea misterelor noptii. Are si extaticul,
desigur, greutatile si necazurile lui, dar el nu va cunoaste niciodata nici CRUCEA
cercetatorului, nici suferintele lui, nici obsesiile lui, nici zvarcolirile lui. Extaticul
pluteste pe o barca, pe o apa linistita. El nu risca furtunile apelor adanci.
-
Cercetatorul este luntrasul ce se avanta in larg; el nu se teme de furtuni, nici de
colturoasele stanci ce-i pandesc luntrea sa i-o sfarame.
-
Cercetatorul este albatrosul care zboara pe furtuna jucandu-se cu valurile.
-
Cercetatorul este VULTURUL ce domina inaltimile cu gandirea sa.
-
Cercetatorul este ochiul stang al Soimului Horus care vede in intuneric tainele ce
le ascund cerul instelat, astrele, constelatiile, galaxiile.
-
Cercetatorul este cea de a treia mana a lui Visnu, cel ce conserva,
care tine in mana sa roata legilor ce dirijeaza fenomenele lumii vazute si nevazute.
-
Cercetatorul este cea de a patra mana a lui Visnu, cel ce dainuie peste
veci, care tine in mana sa sfera din care tasnesc cele trei faclii: luciditatea,
clarviziunea si ideogonia.
-
Cercetatorul este un lucid care citeste, vede, intelege incet, incet,
lumea inconjuratoare, fenomenele fizice, stihiile Universului, il intereseaza deopotriva
spiritul si materia, vrea sa stie deopotriva ce e nasterea si moartea, cum de Hristos s-a
pozitivat si ce a a insemnat invierea lui.
-
Cercetatorul nu se multumeste sa auda si sa vada, el vrea sa si
inteleaga.
-
E un urcus de la a fi lucid sa ajungi clarvizionar.
-
E nevoie de timp, de acumulari, de selectii calitative, si mai mult decat atat,
caci clarviziunea nu mai sta in putinta noastra de a o descrie, intrece cu mult toate
facultatile intelectuale cunoscute in genere. Clarviziunea este un fel de intuitie dar
care nu este o banuiala, ci o vedere inainte, in timp si spatiu, a realitatilor ascunse
insasi ratiunii si extazului. Dar ce este izvorul, torentul de aflari, de intelegeri care
de la un moment dat se transforma intr-o ciudata perceptie insasi a ideilor, a
conceptelor? Este IDEOGONIA! Perceperea aceasta este inefabila, indescriptibila, nu se
poate pune in cuvinte; e mai presus de litera si limbaj. E un limbaj aparte, ciudat, bizar
straniu, cu care trebuie sa te obisnuiesti, sa te familiarizezi in timp, caci numai timpul
le rezolva pe toate.
-
Clarviziunea si ideogonia opereaza la un mod indiscutabil divin: este o CUNOASTERE
DIRECTA NEMIJLOCITA... FATA CATRE FATA, cum spune intr-un loc apostolul Pavel
(Corinteni XIII, 12).
-
Clarviziunea si ideogonia sunt bucuriile celui ce si-a purtat CRUCEA cercetarii
pana la capat, darurile cele mai de pret ale celui sfartecat de intrebari caci
clarviziunea aduce: RASPUNSUL!
-
Cercetatorul nu afla in carti raspunsul, dar porneste de la carti!
-
Cercetatorul nu afla in ratiune sau prin pur rationament raspunsul! Nu
in logica si nu in rationament gaseste raspunsul cel insetat! Logica, rationamentul,
analiza, sunt instrumente periferice, primordiale care slujesc cercetarea. Clarviziunea
este insasi aflarea! Insasi gasirea cheii care deschide portile: CUNOASTERII
DE CRISTAL intr-o lume neasteptata, nebanuita, doar intuita de cercetator.
-
Cel insetat cauta si gaseste! Bate si i se deschide! Cere si i se da! Cauta si
afla! Cel insetat primeste sa bea cea mai densa licoare din cel mai pur izvor:
-
CACI APA PE CARE O DAU EU, ESTE APA VIE! (Ioan IV, 10)
-
SI TOT CEL CE VA BEA DIN APA PE CARE O DAU EU, SE FACE INTR-INSUL IZVOR DE
VIATA VESNICA! (Ioan IV, 14)
-
Cercetatorul, cautatorul, vaslasul infrunta furtunile caci stie ca undeva il
asteapta un tarm, un liman senin si calm.
-
CUNOASTEREA prin clarviziune aduce ceva ce este mai presus de bucurie, farmec si
incantare.
-
Clarviziunea este starea pe care o traiesti cand o noapte intreaga ai privegheat
intr-un pustiu, cand intunericul se risipeste, cand toate stelele se sting si nu ramane
decat una singura: ALTAIR din constelatia Vulturului!
-
Cel ce poate intelege, sa inteleaga!
-
Clarviziunea este mai mult decat o bucurie.
-
Clarviziunea este mai mult decat un farmec!
-
Clarviziunea este mai mult decat o incantare!
-
Este intrarea in cel de-al doilea UNIVERS policrom, polimorf, polifonic! E culoare,
forma, sunet si parfum percepute deodata la un loc!
-
Sunt esente eterne care plasmuiesc o lume ce viaza cu perfect contur, de veacuri.
-
Sunt clipe de transparenta totala, in care edificii scanteietoare se percep fara
ocol in timp si spatiu absolut!
-
Dar ce este IDEOGONIA?
-
Inchipuiti-va, cercetatorul nostru ca fiind o capra neagra. O capra neagra este o
bizererie a naturii. E un animal ciudat caruia ii place sa se catere; ii plac inaltimile,
stancile plesuve, sfideaza caderea si prapastia.
-
Aceasta capra neagra vede un munte inalt. E cel de AL TREILEA MUNTE al nostru. Il
vede si o tenteaza acest munte stancos si arid; o tenteaza piscul pe care nu-l vede caci e
ascuns in nori. Acolo vrea sa ajunga si porneste in pas sprinten si vioi. Dar urcusul este
din ce in ce mai greu. E nevoita sa se opreasca la rastimpuri si sa se odihneasca.
Priveste in sus si dorinta de a ajunge pe muntele plesuv, ii da noi puteri, si se avanta.
Cand s-a angajat in urcus, era miez de zi. Acum se insereaza. Setea si foamea o mistuie,
dar mai arzatoare este atractia piscului. Porneste cu curaj, se impiedica de o stanca;
cazand, isi juleste genunchii si obosita se opreste. E apus de soare. De sus priveste in
jur; totul e limpede si clar pana la mari departari! Dar aceasta nu e totul pentru ea.
Chinuita de foame, zareste cateva fire de iarba cu care isi minte foamea. Porneste mai
departe, mai sus, mai sus si pe masura ce se intuneca, se apropie de zona de ceturi si
nori. In plin miez de noapte ajunge sa infrunte ceturile. Nu mai vede nimic, urca doar din
piatra in piatra, trece de nori, ceata se risipeste, si, la lumina lunii, zareste piscul
mult dorit! E sfartecata de sete si in linistea aceea, privind piscul, aude clipocitul
unui firav fir de apa. La lumina lunii gaseste firul de apa care se prelinge pe o stanca.
Se apropie si cu greu, cu limba, prinde a-si potoli putin arsura setei.
-
In sfarsit e aproape de pisc. Noaptea s-a risipit.
-
Cand ajunge pe piscul mult dorit, se pravaleste, sfarsita de oboseala. Apoi se
ridica si priveste minunata priveliste ce i se deschide. Satisfactia e deplina. Stelele
inca se mai vad, luna e inca pe cer, sirurile de munti si vai se zaresc pana la mari
departari. Izvorul e acolo. Se apropie de el, soarbe, apoi priveste. Mai ia o sorbitura si
iarasi priveste... Ar vrea mai sus dar nu mai are cum si ar vrea sa zboare. Ca prin
miracol, simte cum ii cresc aripi, si in cateva clipe isi ia zborul! Face un ocol
piscului, se opreste la izvor si mai ia o sorbitura. Ce simte ea nimeni nu poate sti. Nici
ea nu poate sa spuna, nici noi nu incercam sa exprimam, pentru ca nu exista limbaj care sa
poata exprima. Vom spune doar ca IZVORUL este IDEOGONIA, ZBORUL pe deasupra muntilor este
CLARVIZIUNEA.
-
Nu exista ceva mai mult decat aceasta. Mai mult decat atat omul nu poate realiza,
la mai mult nu poate spera, caci are totul: poate cobora intre semenii sai, si poate zbura
printre stele.
-
Aceasta este INDUMNEZEIREA!
-
Sa poti VEDEA totul, sa poti INTELEGE totul, sa poti CUNOASTE totul!
-
Aceste ciudate fapturi inaripate, ce vad necontenit, ce sorb necontenit, sunt acei
care urcand cel de AL TREILEA MUNTE, au realizat ASEMANAREA cu Divinitatea.
Cei ce o pot vedea, cei ce o pot asculta, cei ce direct I se supun, cei cu care insasi
Divinitatea colaboreaza.
-
Aceste ciudate fapturi inaripate au si ele caracteristic acest semn
cifric: 1-2-4.
-
(1) cap, (2) aripi, (4) picioare. Odata ajunse fapturi inaripate ele au
insusirea deopotriva de a zbura asemenea extaticilor dar si de a cobora intre cei
neevoluati spre a-i ajuta sa zboare. Cifra 4 este aceea care le da aceasta
putere pe care extaticii nu o au.
-
Aceste ciudate fapturi sunt MISIONARII, TRIMISII pe Pamant care sa aduca Foc si
Lumina.
-
Marele TRIMIS Hristos este si el una din aceste ciudate fapturi caci si
intre aceste fapturi exista diferente de varsta si, implicit, de cuprindere.
-
Marele TRIMIS Hristos face parte din cele mai inaintate in varsta fapturi, un MARE
ZEU, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Luminii a carui MISIUNE, la sugestia
Tatalui a fost impartita in doua:
-
-La prima sa Venire, sa aduca FOC!
-
-La cea de a doua Venire, sa aduca LUMINA!
-
A venit pe Pamant in prima noapte, in plin intuneric. Focul din El insa ardea. A
ars tot timpul si arzand, El a facut si pe altii sa arda. Venise pe Pamant sperand,
crezand ca toti vor opta pentru FOC dar cu timpul au constatat ca s-a inselat in sperante.
-
Vrem sa intelegi bine, iubite cititor, aceste randuri, caci bine si adevarat am
scris.
-
Hristos, FOCUL, a crezut ca-i va face si pe farisei sa ARDA. Dar nu a reusit. A
fost marea lui deceptie, marele lui insucces, care l-a facut sa sufere enorm.
-
In Imparatia Luminii fiind, Hristos credea ca FOCUL DIVIN este ATOTPUTERNIC, ca
poate face totul dar, coborand pe Pamant, in mijlocul carturarilor, saducheilor si
fariseilor, a constatat cu stupefactie ca FOCUL DIVIN nu poate face sa arda pe cei ce nu
vor. Lucifer cu toate ca el ceruse ajutor, n-a primit FOCUL, nu L-au vrut. FOCUL INTRUPAT
NU L-A PUTUT CONVINGE si atunci L-au prins, L-au judecat dupa legea lor si L-au condamnat
la rastignire, ca pe un talhar, ca pe un rau facator.
-
Pe Cruce niste romani evlaviosi au scris patru litere: I.N.R.I
Integra Natura Renovatur Ignis care se traduce: Unitatea Naturii se
Reface prin Foc!
-
Inainte de a se sfarsi FOCUL a predat mandatul sau celui pe care
FOCUL il iubise cel mai mult, lui Ioan Evanghelistul: Femeie, iata Fiul
tau! (Ioan XIX, 26).
-
Si in clipa in care FOCUL si-a dat duhul, catapeteasma bisericii s-a rupt in
doua, Pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, si multe morminte s-au deschis
inviind cei sfinti... (MateiXVII, 51,52)
-
Hristos FOCUL s-a inaltat la cer deceptionat, infrant, dezamagit de
propria sa misiune care nu reusise in intrgime. El coborase cu sperante, increzator in
FOCUL ce-l aducea cu sine.
-
Dupa moartea sa, Hristos, ca spirit (ne-a spus Heruvicle la 21 oct. 1977) nici nu a
putut reintra in Lumea Divina.
-
A zabovit o perioada indelungata, ratacind prin celelalte straturi si intr-un
tarziu, la insistentele noastre chemari, Hristos revine in sfarsit, in Opal, dar trist si
neimpacat. (Cuvantul lui Heruvicle din 21 oct. 1977 Tainele Universului
Negativ)
-
Hristos a stat doua zile in mormant si in zorii celei de-a treia zi spiritul sau
coboara langa mormantul sau si, asa cum ne-a comunicat Densi (Ioan Evnghelistul), Hristos
si-a pulverizat propriul sau corp pozitiv.
-
De ce nu a stat mai multe zile? Cifra 6 ar fi insemnat insusi mesajul
sau: FOCUL.
-
A inviat a treia zi pentru ca a vrut sa arate ca INVIEREA INVATATURII SALE se va
implini in cel de-al treilea mileniu, cand noua sa Evanghelie va fi: FILOSOFIA
CHRISTIANICA.
-
Semnul ce caracterizeaza pe cei ce s-au angajat in urcusul celui de AL TREILEA
MUNTE este TRIUNGHIUL. Asa cum PREOTII FOCULUI primesc ca insemn CUPA sau POTIRUL, cei ce
au optat pentru cel de AL TREILEA MUNTE, primesc din partea Parintelui Ceresc, pecetea
TRIUNGHIULUI pe frunte. Din cercetarile noastre a rezultat ca prezenta TRIUNGHIULUI pe
frunte este proprie celor din straturile VIII si IX; dar si multi din VII sau chiar din VI
si V pot primi un discret semn in forma de triunghi. Dar in timp ce in stratul V, de
pilda, triunghiul incepe pe frunte, pe masura ce ne ridicam in straturi, triunghiurile se
maresc, ajungand sa cuprinda intreg capul in VII si mai ales in stratul VIII unde
triunghiul devine luminos avand in centru un fel de bec ce face sa lumineze intreaga
faptura. Densi (Ioan Evanghelistul, spirit Opalic) are aproape tot corpul spiritual prins
intru-un mare triunghi.
-
Cei la care triunghiul cuprinde intreg corpul, primesc titlul de: PREOTI AI
LUMINII, asa cum o dovedesc Cercetarile in lumea nevazuta.
-
Incheiem, reamintind promisiunea pe care o face Hristos celor ce vor urca cel de Al
TREILEA MUNTE: CELUI INSETAT, II VOI DA IN DAR APA DIN IZVORUL VIETII, (Apocalips
XXI, 6)
-
Gasim in aceste cuvinte suprema satisfactie a celor ce nu mai sunt simpli oameni,
caci urcand acest ultim MUNTE devin niste ciudate fapturi inaripate a caror
viata este: ZBORUL SI IZVORUL!...
-
- EVANGHELIA CEA VESNICA
-
Confrom ciclurilor astrale era RELIGIILOR pe Pamant a cuprins trei cicluri a 2040
de ani. Deci, anul 6120 inainte de Hristos, marcheaza inceputul erei Religiilor, an care
marcheaza si inceputurile initierilor, al caror contur se poate descifra cu greu in zilele
noastre.
-
Prima manifestare, insa, a religiilor, a prins forme in ATLANTIDA, cu circa 12 000
ani inainte de Hristos si a durat aproape trei milenii dupa care a urmat scufundarea
Atlantidei, totala ei nimicire. Rezonantele spiritualitatii Atlantidei se pot regasi
astazi doar in Mexic, civilizatia azteca fiind ultima spiritualitate care pastrase ceva
din emblemele initiatilor din Atlantida.
-
Anul 6120 i.H. marcheaza inceputurile initierii in Egipt, iar anul 4080 i.H.
inceputurile initierii in India. Grecia antica inregistreaza inceputurile de initiere la
anul 2040 i.H.
-
Hristos venind pe Pamant, marcheaza ERA RELIGIEI CRESTINE, care la anul 2040 isi va
incheia ciclul, urmand sa intre intr-o noua faza, intr-un nou ciclu ce intre anii 2040 si
4080, va realiza unificarea definitiva a tuturor conceptiilor intr-o singura si unica
Filosofie.
-
Epoca moderna este proprie influentei astrale a constelatiei
CAPRICORNULUI, care se intinde intre anii 1870-2040, anuntand venirea ultimului ciclu al
VARSATORULUI care isi va exercita influenta intre anii 2040-2210. Deci,
secolul XX se afla sub influenta puternica a Capricornului.
-
Pentru ca zodia capricornului este cea mai BIZARA, cea mai complexa si cea mai
tumultuoasa zodie, sa incercam sa analizam caracteristicele esentiale generate de aceste
capricorn pe dublu plan: spiritual si material.
-
Perioada 1870-2040 reflecta cea mai critica perioada din punct de vedere
intelectual filosofic, perioada in care omenirea a fost pusa in fata celor mai aprige
evenimente generate de dominatia spiritului mecanicist, crud, egoist si rece.
-
Raceala, egoismul si cruzimea au capatat in aceasta perioada, contururi hidoase
decretandu-se suprematia banului si a armamentului asupra spiritului.
-
Negatia spiritului se face pe fondul aparitiei masinilor, ce polarizeaza interesul
aproape unanim al maselor, precum si al oamenilor de stiinta care ucid filosofia
spiritualista.
-
Materialismul devine religia la moda, chiar daca aceasta nu e imbratisata oficial,
iar crestinismul sufera cea mai crunta discreditare, caci nu mai gaseste argumentele
necesare ca sa convinga, nu mai are puteri decat abia sa supravietuiasca.
-
Spiritualiceste, omenirea moderna este stinsa si tocmai aceasta stingere va atrage
FOCUL pedepselor opalice asupra racelii, trufiei si egoismului contemporan.
-
Sa citim constelatia Capricornului si sa vedem cum cerul se pregateste sa intervina
aruncand energii nimicitoare asupra Pamantului spre a-l purifica, spre a se implini
prevestirile din Apocalips, ce se refera la dramatica suferinta prin care trebuie sa
treaca pamantenii pentru toate nelegiuirile savarsite.
-
Capricornul este o vietate ciudata, complicata, contradictorie, jumatate capra,
jumatate delfin, jumatate pe uscat, in lumea materiala, jumatate in apa, cautand salvarea
in gandire, dar nu gaseste nicaieri nici o satisfactie pentru ca este o fiinta
nestatornica si nu stie nici ea ce vrea. Aceasta exprima zbaterea omului materialist care
cauta fericirea in bunurile materiale, si nu o gaseste, si criza ce o traiesc filosofii
care nu gasesc Raspunsul.
-
Capricornul exprima infatuarea omului orgolios care ajunge sa dispretuiasca
stihiile naturii, si orb, neaga cerul, respinge spiritualitatea, negand atotputernicia
Divinitatii.
-
Capricornul este in acelasi timp, zeul Pan, care se refugiaza pe bolta cerului de
frica uriasului Tiphon, dar revine pe Pamant sub forma unui monstru cu o suta de capete,
inconjurat de aburi si fum, scuipand foc nimicitor asupra Pamantului si scotand urlete
inspaimantatoare.
-
Capricornul poarta semnele prevestitoare de furtuna si calamitati: pruncii lui sunt
Hydra din Lerna si Gorgona dar si faimosul Sfinx.
-
Hydra din Lerna este un sarpe monstruos, cu sapte capete, pe care nimeni nu il
poate rapune, caci daca i se taie un cap, imediat monstrul si-l regenereaza.
-
Gorgonele sunt trei surori cu serpi in loc de par care prefac in piatra pe cei ce
le privesc.
-
Sfinxul, singurul, indica prezenta Divinitatii, care este prezenta si in aceasta
nefasta perioada.
-
Sa vedem acum cum descrie Apocalipsul cele doua fiare care chinuiesc Pamantul:
Am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu sapte capete si zece coarne. Ea semana cu
un leopard, picioarele erau ca de urs, iar botul de leu. (Apocalips XIII, 1,2)
-
Aceasta fiara graia cu trufie, hulind pe Dumnezeu... I s-a dat sa
biruiasca Sfintii... Si inaintea ei se vor inchina toti cei ce traiesc pe
Pamant, afara de cei ce au numele scrise in Cartea Mielului (Idemn 5,8)
-
Imaginea este alegorica. Fiara este spiritul materialist al celor ce in lux si
desfrau neaga spiritualitea. Gasim aici doctrina orgolioasa a stientistilor, a
celor ce au invatat ceva carte, au o oarecare pregatire stiintifica, dar destul de
superficiala pentru a-si permite sa nege spiritualitatea.
-
Fiara a doua apocaliptica se ridica din Pamant, are doua coarne si vorbeste ca un
dragon, facand pe toti pamantenii sa se inchine primei fiare.(Idem 11,12)
-
Cele doua fiare se suprapun cu cele doua parti ale Capricornului: o parte pe uscat,
cealalta pe mare.
-
Apocalipsul descrie toate pedepsele ce vor veni asupra Pamantului, in capitolele
VI, VII, VIII, IX, pedepse menite sa arda tot ce este necurat in vazduh, pe Pamant si in
mare, o adevarata purificare a intregii zone pamantene, purificare atat a stihiilor, cat
si a fapturilor. Cea mai importanta este arderea tuturor spiritelor luciferice, precum si
a celor ce au culori inchise, care au pierdut sansa de a se mai putea reface.
-
Ca asa se va intampla... aceasta este sigur! Dar cu exactitate, cand se va
intampla, nimeni nu stie. Este un secret opalic. Cert este ca zodia Capricornului, in care
noi traim, este favorabila unor interventii opalice capitale, este favorabila unor
neasteptate rasturnari, ofera conditii de manifestare ale unor calamitati mari si nu
exclude pericolul unui al treilea razboi mondial... de data aceasta, nuclear. Repetam,
semnul capricornului indica groaza si cutremur.
-
Intrebate de noi, cateva spirite s-au pronuntat ca FOCUL este aproape, ca ziua
interventiei opalice nu va intarzia sa se faca cunoscuta. Noi nu vrem sa ne erijam in
prooroci, nu avem acest dar. In schimb, consideram si noi, in consens cu astrologii de
specialitate, ca timpurile implinirii apocaliptice, graviteaza in jurul anului 2000 si ca
din punct de vedere astral, conditiile sunt favorabile unor mari schimbari.
-
Capricornul, in timpul anului, se manifesta intre zilele de 22 dec. si 20 ian. care
au caracteristicile FRIGULUI si INTUNERICULUI (este perioada anotimpului friguros, cu
noptile cele mai lungi).
-
Trecand mai departe la influenta constelatiei Varsatorului, care va fi
proprie anilor 2040-2210, semnul zodiacal al omului care varsa apa dintr-un mare vas,
aceasta ne indica o epoca plina de realizari spirituale, o debordanta activitate
filosofica si artistica, un real progres al filosofiei si artelor.
-
Este firesc. Epoca noastra moderna, cu aceasta criza, cu aceasta stingere a
filosofiilor si artelor, nu poate dainui mult timp, tot asa dupa cum
intunericul medieval nu a putut dainui la infinit, iar Renasterea si-a spus
cuvantul, reintorcandu-se la stilul clasic. Epoca moderna ilustreaza o
tendinta spre suprarealism, o sete de esente si chiar de clasicism.
-
Ne-am indepartat enorm de stilul clasic al gandirii, si de aceea nici nu vom
rezista mult spiritului care isi va cere dreptul sau la viata, dreptul la ECHILIBRUL
CLASIC...
-
Revenirea FOCULUI-HRISTOS pe Pamant, va insemna un nou Hristos: HRISTOSUL
LUMINA, care va aduce Lumina unei noi filosofii care sa uneasca toate stiintele
la un loc, dandu-le sensul firesc spiritualizarea.
-
Modernii manifesta un real interes pentru echilibrul muzicii clasice. Dintre toate
artele, muzica a ramas singura purtatoare a mesajului Christianic ce anunta o noua
renastere, dupa un intunecat si sumbru secol XX, robit de materie. De data aceasta
Hristos-Lumina nu se va mai adresa multimilor, ci va veni pentru cei avansati si se va
adresa indeosebi celor ce au o minte disciplinata: oamenilor de stiinta, pentru ca
filosofia Christianica va fi o filosofie stiintifica.
-
Dar ca si la prima sa Venire cand Ioan Botezatorul i-a fost
Inaintemergator, si la a doua Venire va avea un Inaintemergator...
acesta va fi Ioan Evanghelistul!
-
Ioan Evanghelistul are o misiune aparte. Aceasta o deducem din faptul ca Hristos a
spus despre el ca va avea de indurat multe intrupari, trebuind sa ramana in contact cu
viata pamanteana pana la a doua Venire a sa (Ioan XXI, 22)
-
In acelasi sens vorbeste si un inger al lui Ioan, dupa ce acesta i-a dat sa inghita
o carticica: va trebui ca tu sa proorocesti iarasi la multe popoare, natiuni si
regi (Apocalips XI, 11). Insasi acea carticica ne face sa intelegem ca este vorba de
acea filosofie Christianica (sau cum i se mai spune: Evanghelia vesnica)
(Apocalips XIV, 6) pe care Ioan trebuie sa o asimileze ca sa o poata propovadui:
ea va fi dulce in gura dar amara in pantece (idem X, 9) adica va fi placuta la
prima vedere dar greu de asimilat, caci va cere pregatire multilaterala, pregatire in
multe directii.
-
Apocalipsul are o imagine in care un inger vesteste din inaltul cerului
EVANGHELIA CEA VESNICA la toate popoarele (Apocalips XIV, 6). Ioan, in mod
clar, nu se refera la Evangheliile scrise de apostoli ci la o noua Evanghelie
vesnica!
-
Acest vesnic indica faptul ca ea se va impune de la sine, nemaiputand
fi pusa sub semnul intrebarii. EVANGHELIA CEA VESNICA va fi tocmai acea FILOSOFIE
Christianica de care tot vorbim noi si pe care insusi Ioan o va scrie pe Pamant, intrupat
fiind.
-
Intr-una din discutiile noastre cu Siu Karta acesta ne-a spus ca Ioan este deja pe
Pamant si la acea data (1965) ar fi avut in jur de 25 ani.
-
Cu alta ocazie, Densi (Ioan Evanghelistul, spiritul de baza) ne-a dezvaluit taina
ca din el s-au desprins doua spirite, care amandoua sunt pe Pamant, urmand ca unul din ele
sa fie cel ce va scrie EVANGHELIA CEA VESNICA, pe care Hristos o va confirma in momentul
cand va reveni.
-
De propovaduirea acestei EVANGHELII VESNICE leaga Hristos Venirea
Judecatii de Apoi, arderea spiritelor cazute.
-
Si se va propovadui aceasta EVANGHELIE a Imparatiei in toata lumea spre
marturie la toate popoarele si ATUNCI VA VENI SFARSITUL (Matei XXIV, 14)
-
In noianul textelor evanghelice, exista un strigat dureros, o exclamatie plina de
dor, care vadeste o adanca suferinta a MARELUI TRIMIS. Acest strigat, aceasta durere
exprima suferinta celui ce se simte SINGUR. Este durerea geniului unui filosof, care ar
dori un cerc de prieteni, in care sa se poata regasi pe sine... dar nu-i are. Este
suferinta celui ce stiind si intelegand mult, nu are cui sa
impartaseasca stiinta sa:
-
VULPIILE ISI AU VIZUINA LOR, PASARILE CERULUI AU CUIBURI, IAR FIUL OMULUI
(aici Hristos se refera la sine insusi) NU ARE UNDE SA-SI PLECE CAPUL!
-
Cititorul, desigur, se va intreba: Hristos a avut apostoli? Deci a avut
un cerc de... ucenici... dar si ei erau simpli ucenici ce nu au dat dovada de
o pregatire deosebita...
-
Din 12 apostoli, doar Matei si Ioan au scris Evanghelii, ceilalti nu au scris.
Insusi celebrul apostol Petru, nu a scris nici o Evanghelie, cu toate ca apare ca cel mai
activ, dar si cu niste greseli. Sa ne amintim doar faptul ca Petru s-a lepadat de trei ori
de Hristos, si ca Hristos l-a si apostrofat odata zicandu-i: inapoia Mea, satana, ca
sminteala Imi esti! (Matei XVI, 23)
-
Singurul care dovedeste atasament total este Ioan Evanghelistul, apostolul pe care
Iisus il iubea cel mai mult, cel care, la cina cea de taina si-a lipit capul
pe pieptul lui Iisus, singurul apostol care l-a insotit pe Iisus pe Golgota, cel pe care
Iisus il lasa in locul sau cand pe Cruce a zis Fecioarei Maria: Femeie, iata Fiul
tau!
-
Mai exista in Evanghelie o scena care pare bizara pentru un cercetator atent.
-
Hristos accepta intrarea sa in Ierusalim, in osanalele si strigatele multimilor
care vad in el pe Fiul lui David pentru ca dupa patru zile aceeasi multime sa
strige in fata lui Irod si sa ceara rastignirea lui.
-
Pare logic sa ne intrebam: de ce Hristos a acceptat acest compromis? Hristos stia
ca-l asteapta rastignirea, stia ca multimea lasa nu va sari sa-l salveze, ci din contra,
va cere rastignirea lui. De ce atunci Hristos a acceptat osanalele si ramurile de finic?
-
(Am mai analizat aceasta situatie in lucrarea noastra: Nuntile necesare
dar ne permitem sa revenim pentru a scoate in relief importanta lui Hristos
VISATORUL, fondatorul BISERICII VII...)
-
Da, Hristos, intrand in Ierusalim, visa; preluase din biblie ideea ca Ierusalimul
este cetatea cea sfanta in care locuieste Dumnezeu, o cetate a ALESILOR LUI
DUMNEZEU, care traiesc si il inteleg pe Dumnezeu. Hristos visa o astfel de cetate reala.
-
Visa ca si pe Pamant candva sa se construiasca o cetate care sa fie locuita
realmente de oameni ALESI.
-
Hristos visa o astfel de cetate care sa fie data de sens, a intregului Pamant, asa
cum o visa si David, si proorocii.
-
Am spus mai inainte ca Hristos va veni a doua oara, nu pentru gloate ci
pentru savanti si filosofi. Un astfel de NOU IERUSALIM visa Iisus: un IERUSALIM cu
adevarat sfintit de cei ce vor locui in el.
-
Acest NOU IERUSALIM obsedant, la care visa Hristos, reapare in viziunile lui Ioan,
in Apocalipsa, la magistralul capitol XXI in care IERUSALIMUL CEL NOU este numit
MIREASA CEA IMPODOBITA (versetul 2) care sunt ALESII biruitorii celor TREI
MUNTI care nu vor mai cunoaste lacrimile si suspinele.
-
Dar viziunea nu este consumata! La versetul 9, ingerul il cheama din nou pe Ioan sa
ii arate MIREASA MIELULUI, o alta ipostaza a cetatii celei mari: SFANTUL
IERUSALIM. Imaginea aceasta ce urmeaza, indica cu claritate ca noua ipostaza a
Ierusalimului este FILOSOFIA asemanata cu o CETATE PE CARE NIMENI NU O VA PUTEA BIRUI caci
ea, FILOSOFIA DIVINA, va aducea acea mult visata PIATRA FILOSOFALA: CHEIA INTELEGERII si
CUNOASTERII... caci: ACEA CETATE ERA LUMINATA DE O PIATRA FOARTE PRETIOASA, UN
FEL DE PIATRA DE JASPIS, FIIND LA INFATISARE CA CRISTALUL. (Apocalips XXI, 11)
-
Daca vrem sa avem sugestia completa a acestei Pietre Filosofale, vom preciza ca
Japsisul este de culoare VERDE (simbolul CUNOASTERII), cu vene rosiatice (ROSU
iubirea). Ea avea transparenta CRISTALULUI adica prin ea se putea vedea TOTUL.
Ea era aceea prin care cel ce o cunoaste putea INTELELGE, putea CUNOASTE TOTUL.
-
Intrand in Ierusalim, Hristos a visat cu certitudine o lume noua, un nou Ierusalim,
o noua Biserica, o noua Filosofie, un cuib si pentru El, un cerc de prieteni insetati de
Adevar carora sa le poata destainui, carora sa le poata oferi toata stiinta sa!
-
Hristos a visat???!!!
-
Ioan n-a mai visat! El a avut vedenii, viziuni...
-
Noi visam??? Poate... In orice caz, cautam sa descifram visele si viziunile celor
de acum 2000 ani si vedem, si constatam ca ele sunt in fond si VISELE noastre...
-
-
- CONCLUZII
Sensul Invataturii lui Hristos,
marcheaza cele trei mari etape ale evolutiei spiritului uman:
- PURIFICAREA - INNOBILAREA -
TRANSFIGURAREA.
-
Noi am privit aceste trei etape prin ascensiunea ce o intreprinde spiritul, spre a urca
succesiv lantul celor TREI MUNTI:
- -MUNTELE
FAPTELOR IUBIRII;
-
-MUNTELE EXTAZULUI TABORIC;
- -MUNTELE
CUNOASTERII.
-
Am vazut ca la Prima Sa venire,
Hristos a adus FOCUL - Aceasta inseamna animarea gandirii, indemnul la
activitate, spre a fi urcat MUNTELE EXTAZULUI.
- La
Doua Venire, El va fi Hristos - LUMINA, caci va pecetlui sensul pe care
il are omenirea, sensul ultim fiind:
- CUNOASTEREA
Hristos nu a incetat sa cheme omenirea sa ARDA. Sa arda in Focul
virtutilor, mai intai, apoi in focul gandirii,
- GANDIREA FIIND ACEEA CARE DESCHIDE DRUM
CUNOASTERII.
-
Lucrarea noastra a insitat suficient de mult spre a demonstra ca religiozitatea
nu este decat o prima faza... necesara sa asigure PURIFICAREA.
-
Odata omul purificat dogmele, canoanele si regulile nu fac decat sa-l incorseteze.
El simte nevoia de a se elibera din lumea literelor si a formelor, simte nevoia de
contemplatie, care are un limbaj propriu si actioneaza la un nivel inalt al intelectului.
Noi nu negam necesitatea dogmelor, nu negam importanta traditiei, dar nici nu putem fi de
acord ca tot adevarul a fost spus si cu asta incheiem discutiile. Pentru un filosof
dogmatismul este o boala! Noi nu suntem de acord cu aceasta. Dogmatismul,
spunem noi, este doar o etapa, o prima etapa pe care insa o consideram epuizata din punct
de vedere istoric.
-
Religiile au mereu nevoie de primeniri, de reactualizari succesive, tocmai pentru a
tine pasul gandirii semenilor nostri.
-
Invatatura lui Hristos este asemenea unui edificiu de idei si concepte. Dar un
edificiu nu are o singura fatada. A impune un punct de vedere, a dicta o singura linie de
interpretare, este ca si cum arhitectul ar impune privitorului un singur loc din care sa
fie privit edificiul.
-
Noi ne-am ales un loc al nostru si am vazut in INVATATURA lui
Hristos TREI MUNTI cu inaltimi diferite, si suntem convinsi ca nimeni nu
poate spune ca am gresit cu ceva.
-
La fel am procedat si cu lucrarea noastra NUNTILE NECESARE.
Acolo am privit totul, vazand in Hristos MIRELE ce-si asteapta Miresele
cele ce vor sa-l cunoasca. Deci si acolo sensul NUNTILOR este tot CUNOASTEREA.
-
Daca in NUNTI am apelat la un limbaj simbolic, in
aceasta lucrare nu am mers pe ocolite, ci direct, spre a ajunge sa deznodam ca:
- SENSUL
MILENAR AL EXISTENTEI A FOST,
- ESTE
SI VA FI:
- CUNOASTEREA!
- Cel de pe PRIMUL MUNTE nu vede, nu intelege.
-
- Cel de pe AL DOILEA MUNTE vede Lumina si traieste bucuria.
-
- Cel de pe AL TREILEA MUNTE nu numai ca vede Lumina, ci o si
intelege pentru ca traieste in LUMINA.
-
-
NOTA
-
-
1.SFINXUL EGIPTEAN este un leu sezand, avand cap de femeie, pe
Zeita Isis, a Luminii.
-
Ochii ii avea de rubin, ceea ce impresiona in mod deosebit noaptea cand Sfinxul
privea cu ochii avand sclipiri rosietice.
-
Simbolul cifric al SFINXULUI egiptean este 1-2-4: adica (1) cap; (2) ochi; (4)
picioare.
-
SFINXUL voia sa exprime stadiul maxim de realizare spirituala pe care il
realizau initiatii egipteni, realizare care exprima zeificarea omului.
-
2.HORUS-SOIMUL era la egipteni zeul suprem. (1) Un soim cu (2)
aripi, ce sedea pe un TRON cu (4) picioare.
-
Ochii soimului erau soarele si luna, caci atributul lui suprem era VEDEREA,
adica el este zeul ce STIE totul cel ce INTELEGE, cel ce
CUNOASTE, si troneaza peste tainele lumii vizibile, si peste tainele
Lumii invizibile.
-
HORUS SOIMUL ilustreaza cea mai perfecta metafora menita sa exprime
cu subtilitate atributele Divinitatii.
-
Si totusi VISNU este mai expresiv.
-
3.VISNU-CONSERVATORUL este o statuie care dateaza din secolul XIV
al erei noastre, produs de gandirea brahmana, zeu suprem care domina Pantheonul
brahmanilor.
- VISNU
este infatisat stand in picioare cu o imbracamite sumara. Este un personaj masculin
feminizat (androgin), caci are sanii putin proeminenti. Pe cap poarta un trunchi de con,
forma preferata de brahmani care construiau temple cu o forma ce s-ar fi putut inscrie
intr-un con, conul reprezentand ascensiunea gradata, liniara. Bogatia semnificatiilor insa
sta in cele patru maini; doua maini ridicate; doua stau aplecate. In prima mana tine cu
doua degete roata legilor care conduc fenomenele. In cea de-a doua tine o sfera
(perfectiunea) din care tasnesc trei flame; cu cea de-a treia mana tine toiagul conducerii
autoritare, iar cu cea de-a patra mana, binecuvinteaza si in acelasi timp tine la distanta
privitorul.
-
Ochii ii tine inchisi: simbol important care exprima interiorizare totala.
-
Aceasta statuie, dupa cum si cititorul poate constata, este cea mai complexa
expunere a atributelor Divinitatii. Nici o religie nu a reusit sa depaseasca aceasta
complexa expresivitate a statuii lui VISNU. Nici o religie nu a vorbit
mai frumos despre Dumnezeu ca aceasta statuie. Stim ca Hristos a tacut in aceasta
problema; nu a vorbit nimic despre Tatal, dar a promis ca v-a vorbi la a Doua sa Venire.
-
Si la VISNU gasim simbolul cifric 1-2-4. (1) Un
cap (2) ochi inchisi si (4) maini.
-
4.SFINXUL GRECESC apare in mitologia greaca in povestea lui Oedip,
dar el este o veche zeitate care dateaza din timpuri imemoriabile. Acest SFINX,
ca si cel egiptean, este un zeu care chinuie pe oameni cu intrebarile sale si cel ce nu
stie raspunsul este devorat. El exprima, in felul acesta, Zeul Atotstiutor,
deci zeul CUNOASTERII care nu are alt rol decat sa chinuiasca oamenii cu intrebarile lui.
Teologii nostri ar spune ca este un zeu rau, satanic. Noi insa, vedem in el o ipostaza
interesanta a Divinitatii, care lupta pentru a face pe oameni sa invete, uzand de spaima
ce o provoaca oamenilor prin intrebarile sale.
-
SFINXUL grec este reprezentat de un leu cu cap de femeie (ca si la
egipteni).
-
Are insa in plus, doua aripi.
-
Simbolul cifric este tot 1-2-4. (1) Cap, (2) aripi, (4) picioare
-
- SFARSIT...