Ideea concreta a acestei expeditii apartine prietenei mele Ileana, energica cum ii sta bine de fapt unei fete adevarate, mai ales ca e si lidera Centrului Judetean pentru Tineret din OCNA SIBIULUI. Vestea plecarii mi-a sosit prin intermediul Internetului. Timp de o luna mi-am imaginat drumul pe care il vom parcurge impreuna cu toate evenimentele sale. Pentru mine a fost un antrenament bun fiindca am eliminat toate imaginile negative care se derulau asemenea unui film si am pastrat numai gandurile pozitive; asta ca masura de precautie.
In timp ce asteptam mini-vacanta de Pasti, am pregatit harti pentru turele zilnice si am calculat distantele. Mi-am dat seama ca era vorba de un drum insumand peste 1000 de kilometri, adica niste cifre pe care le adunam de obicei in mai mult de o luna, iesind aproape zilnic in zona Trascaului, unde locuiesc.
Nu are rost sa insist asupra detaliilor privind pregatirea bagajelor, oricum era clar ca bike-urile vor fi incarcate si ca intreaga musculatura va fi solicitata la maxim. Am mai avut o proba de trecut cu doar trei zile inainte plecarii: fiind o saptamana ploioasa, in cursul unei iesiri pe bike, am reusit sa ma racesc. A trebuit sa imi infrang ura constanta pe care o am fata de medicamente si am inceput tratamentul cu antibiotice: nu puteam sa ratez expeditia!
ANTRENAMENTUL
Pe jumatate refacut, in ziua de sambata, 27 aprilie 2002, am intalnit prima echipa a expeditiei noastre, formata din Ileana si Cosmina. Fetele veneau din OCNA SIBIULUI via BLAJ, dupa o noapte frumoasa spun ele dormita la Manastirea RAMET (situata la 18 km de Teius). M-am oferit sa le conduc o parte din drumul lor spre Cluj, dupa care reveneam acasa in Aiud: urma sa ne reintalnim peste trei zile in Reghin, dupa ce fetele vizitau Manastirea Nicula. Cunoscand foarte bine zona Muntilor Trascaului, le-am propus cea mai buna varianta de traversare a depresiunii Aiud-Turda, pentru a evita stresul datorat circulatiei de pe drumul european E81: din AIUD am urmat drumul judetean care trece prin Cheile Valisoarei, numite si ale Aiudului si Depresiunea Trascaului. Cu toate ca am facut acest drum de sute de ori, in acea zi am avut senzatia unei linisti neobisnuite motiv pentru care am si fotografiat Coltii Trascaului. Detalii despre aceasta zona gasiti in articolul despre Muntii Trascau.
Ideea mea a placut se pare intrucat Ileana si Cosmina au fost mult mai relaxate. O ploaie scurta la intrare in satul COLTESTI a trecut practic neobservata datorita peisajului care ne captiva. Dupa comuna RIMETEA am coborat in mare viteza (50-60 km/h) pe langa manastirile aflate inca in constructie din apropiere de BURU si, dupa podul Ariesului, am cotit la dreapta, pe drumul national (DN 75) care vine de la Campeni spre MOLDOVENESTI, avand ca tinta orasul TURDA. Soseaua de pe Valea Ariesului iti inspira siguranta, nu neaparat datorita parapetilor care o despart de apa curgatoare ci mai ales aerului pe care-l respiri aici. Locurile imi erau deja cunoscute (voi scrie un articol despre o expeditie in Muntii Apuseni care a durat o saptamana in vara anului 2000): imi amintesc de o tura Aiud - Salciua - SubPiatra/Pestera Huda lui Papara - Aiud (125 km) cu intoarcere in aceasi zi, parcursa in 6 ore, fara oprire, cand am constat ca soseaua iti poate crea iluzii: desi ea urca in altitudine, tu cobori fara efort, dar si viceversa. Interesant!
Dupa MOLDOVENESTI valea se deschide, intrand in campie, cu vedere asupra carierei situata deasupra orasului TURDA. Undeva in apropierea localitatii MIHAI VITEAZU am zarit "acoperisul" Cheilor Turzii (descrierea unei ture facute acolo, impreuna cu prietenii mei aiudeni, in 2001, in curand). La intrare in aceasta comuna, ciclo-computerul meu arata 50 de km parcursi din Aiud. Eram inca in convalescenta si era cazul sa ma intorc (incalzirea asta de 100 km imi era suficienta). Si s-a dovedit a fi o decizie buna: la intoarcere am inaintat greu datorita vantului care batea tot mai puternic din fata (cu o viteza de aprox. 25 km/h), iar spre inserat chiar a plouat.
In jurul orei 22 am aflat, la telefon, ca fetele au ajuns cu bine in comuna FELEACU (la 6 km de Cluj), unde s-au intalnit cu Dinu, venit din Sibiu. A doua zi, pe 28 aprilie 2002, li s-a alaturat Dani, de loc tot din Ocna Sibiului dar aflat la facultate in Cluj iar de aici au continuat cu efectivul intarit catre GHERLA si Manastirea Nicula. In acest timp, eu urma sa ma echipez si sa ma deplasez in directia Targu-Muresului, pentru jonctiunea cu ei in Reghin.
Ziua I, 29.IV.2002: AIUD - UNIREA - LUNCA MURESULUI - LUDUS - IERNUT - UNGHENI - ACATARI (Distanta: 102 km; Timp: 4h 45')
A trecut si ziua de duminica 28 aprilie 2002, de altfel o zi de odihna binevenita, si m-am trezit a doua zi, luni, cu planuri mari: trebuia sa imi revad rudele din Acatari, sa innoptez acolo si marti sa parcurg 45 de kilometri pentru a ajunge in Reghin pana la ora 10.30, cand ne regrupam toti membrii expeditiei. Zis si facut.
Mai intai, sa mentionez ca ultimele zile ale lunii aprilie au fost in mare parte ploioase, astfel ca ne-a trebuit ceva curaj sa pornim de-acasa. In schimb, din momentul in care am parasit AIUDUL, vremea buna s-a tinut lant, cu tendinte spre canicula: nu am urmarit stirile insa dupa cum ne-am prajit, pot deduce ca au fost in unele zile temperaturi de aproximativ 30 grade Celsius.
In aceasta etapa, am zburat in 40 de minute pe primii 20 km pe drumul DE 81 dar la iesire din UNIREA II, si pe cuprinsul localitatii LUNCA MURESULUI am avut parte de cel mai prost drum (de tara) de pe tot parcursul expeditiei si, de aceea, nu il recomand nimanui...pentru ca este drumul nimanui.
In apropiere de soseaua DE 60 care leaga Turda de Ludus, am ajuns intr-un punct de unde porneau trei drumuri (bineinteles ca am ales varianta gresita, care m-ar fi dus la capatul ei exact in apele Ariesului); intors in intersectie, am asteptat sa dau de cineva, insa bastinasii erau cam speriati de look-ul meu occidental asa ca nu au oprit, in ciuda insistentelor mele. In final, am gasit sprijin in persoana unui sofer italian tanar (cred ca era patronul unui atelier din apropiere) care vorbea bine romaneste si mi-a aratat directia cea buna.
Inainte de a intra in LUDUS (soseaua este, de altfel, impecabila, cred ca a fost cea mai buna dintre toate) pedalam in nestire cand, deodata, unei masini care tocmai ma depasise i s-au blocat rotile, fapt care a facut-o sa treaca bezmetic de pe o banda pe alta (norocul meu a fost ca distanta dintre noi era destul de mare iar al ei ca in momentul acela nu era nicaieri nici o masina care sa o incomodeze).
Pana in LUDUS inregistrasem 50 km si exact 2 ore. M-am oprit un minut pentru a salva singura imagine agreabila de acolo, presupun ca e vorba de o biserica romano-catolica. Era deja ora 13. Caldura era in toi, astfel ca am avut ocazia sa imi testez inima urcand dealul la iesirea din oras (sa tot fie vreo 200 metri diferenta de nivel). Cred, acum, ca testul de initiere a fost acela: din acel moment nu am mai avut dubii in privinta rezistentei mele fizice. Mai era un singur aspect: vremea si darul ceresc a venit, pentru ca timpul a fost superb de-a lungul celor peste 10 zile care au urmat.
Un aspect mai putin placut l-am inregistrat intrand in satul OGRA. Visam la locuri mult mai pitoresti datorita rezonantei indiene (cu Agra, din India), cand doi ciclo-tampitei localnici mi-au taiat calea (inaintam cu 35 km/h) si s-au luat dupa mine, incercand sa ma obstructioneze. Bineinteles ca nu au rezistat mai mult de 500 m (marisem bine de tot ritmul dar, trebuie sa recunosc, m-a obosit teribil lucrul acesta). Sunt convins ca s-au intors inapoi mandri la parintii lor, care erau probabil la fel de destepti. M-a intristat evenimentul (cred ca tremuram de nervi) si imi doream un pic de curatenie sufleteasca din partea unui preot: adica sa ajung la Parohia unchiului meu din ACATARI.
Am urmat drumul din dreapta, in UNGHENI, si fara sa ma mai intereseze gropile destul de numeroase din asfalt am fost trezit de niste vorbe rostite in maghiara venind din varful unei carute: omul cu pricina era o aparitie pitoreasca oricum l-am numi, gitan, tigan sau rom si, de altfel, cu o amabilitate contrastanta cu situatia de dinainte, mi-a zis cat mai aveam de mers. Nu mai bausem apa de vreo 50 km, asa ca am cerut dintr-o curte asta ca sa nu ma inec ca tiganul la mal. La ora 16 si 15 minute am intrat impacat pe poarta Parohiei reformate din ACATARI. Bucuria revederii a fost imensa: am uitat si de foame (nu mancasem nimic pe drum). M-am simtit ca acasa si dupa un somn nocturn de 7 ore, eram pregatit pentru prima etapa de peste 100 de kilometri lungime.
Ziua II, 30.IV.2002: ACATARI - TARGU-MURES - REGHIN - DEDA - RASTOLITA - LUNCA BRADULUI - TOPLITA (Distanta: 121 km)
Odata cu aceasta etapa, de fapt din momentul intalnirii cu prietenii mei, a disparut notiunea de timp de mers. Am constatat ca ei nu erau interesati in nici un fel de vreo performanta. Aveau un ritm foarte lejer si le dau dreptate. Cu ocazia asta m-am domolit si am scapat de stresul impus de urmarirea ceasului. Oricum, celor doritori le pot pune la dispozitie timpii medii pentru fiecare etapa, conform calculelor de pe harti.
Intalnirea din Reghin nu a decurs conform programului: eu am fost cel care a intarziat intrucat nu am luat in calcul traversarea de circa 10 km a TARGU MURES-ului (am oprit o clipa langa cladirea Palatului Culturii). In plus, pornit pe drumul DE 60, din ACATARI am inceput inca din poarta casei parohiale cu o catarare de 300-350 m diferenta de nivel care, pe langa faptul ca m-a incalzit, m-a epuizat (niciodata sa nu incepeti o etapa cu un urcus! - eu oricum nu aveam de ales). Noroc ca odata urcat, dealul trebuia si coborat in mare viteza inainte de a intra in oras.
Dupa ce am iesit din TARGU MURES pe DN 15, am plusat vreo 5-6 km/h la viteza mea medie de 24 km/h. Totusi, caldura de afara si fumul tevilor de esapament ma tineau parca in chingi. Cu un decalaj de mai bine de o jumatate de ora, am sosit in REGHIN (dupa 50 km si doua ore) si mi-am intalnit echipa stand pe bancile din parcul central: sefa, Ileana, era prea ocupata ca sa ma mai certe (cred ca vorbea la telefon) sau probabil era bucuroasa ca in sfarsit suntem in formatie completa.
Dupa o repriza de vitaminizare (cu nectar si fructe scumpe - inca nu era sezonul fructelor pe la noi) si vreo ora de stat la intins, am plecat spre Toplita, tinta noastra din acea zi. Am oprit dupa 8 km, langa castelul din BRANCOVENESTI pentru a admira peisajul: in stanga copaci si vegetatie bogata iar in dreapta apele neobisnuit de linistite ale Muresului (in zona Aiudului meu, Muresul e mult mai adanc si tulbure). Acest decor ne-a insotit pana aproape de Toplita, la care se mai adauga pe ici-pe colo cate un perete stancos. Defileul acesta este deosebit de frumos si desparte muntii Gurghiului de cei ai Calimanului: soseaua este buna si putin circulata, astfel ca am fost cu totii incantati.
Am pedalat lejer, drumul fiind perfect plat, si ne-am oprit in LUNCA BRADULUI sa luam o gustare (motiv de distractie pentru copiii locali ai unei ere exclusiv muncitoresti), moment in care Dani si-a urcat bicicleta pe o masina si...dus a fost: l-am regasit in Toplita, in preajma Manastirii Sf. Ilie. La iesire din defileul Deda ne-a intampinat o imagine panoramica a Carpatilor Orientali si cu ceea ce ni s-a parut noua a fi profilul Ceahlaului, aflat la aproximativ 100 de kilometri in fata.
La intrare in orasul TOLPITA inregistram 64 km si aproximativ 4 ore de mers din Reghin. Adaugand si o tura a orasului, cu vizitarea strandului local cu apa termala dar neintretinuta si murdara (cat de mult ne doream cu Dinu sa facem o baie...), in plus cei 50 km pana in Reghin, dadeau o suma de 121 km pentru acea zi [222 km total]. Era suficient.
Noaptea a fost de pomina, desi am fost gazduiti bine de catre calugari in camere de oaspeti cu 7 paturi mari, in care dormeau deja cativa semeni (prea)fericiti. S-a dovedit ca unul dintre ei era de pe alta planeta din cauza sforaiturilor-grohaituri pe care le scotea pe gura: dupa doua ore de chin, am hotarat sa dorm afara, pe jos. Suna a curata sinucidere insa spre deosebire de prietenii mei aveam sacul de dormit la mine, acelasi care ma salvase de la inghet intr-o noapte a anului 2000 in refugiul de la Varful Ascutit (2156 m alt.) de pe creasta Pietrei Craiului (cand ma gandesc ca atunci colegii mei de tura au dormit cu doua perechi de blugi pe ei si cu bocancii in saci si tot au inghetat...).
Pamantul era foarte rece (nu aveam izopremul cu mine) dar am reusit sa dorm vreo 3 ore. M-am trezit la ora 4.30 dardaind datorita umezelii: sacul era ud pe dinafara si totul era invaluit in ceata. Am hotarat sa-mi sacrific somnul pentru salvarea sacului de dormit si am intrat inapoi in grota fiarelor salbatice, unde am atipit pentru o ora. Dimineata am fost rasplatit, in sala de mese a manastirii, cu un ceai bun, cald si paine cu zacusca. Am multumit pentru gazduire si porneam catre atingerea unui vis mai vechi dar tot timpul prezent: Cheile Bicazului.
Ziua III, 1.V.2002: MANASTIREA TOPLITA - DITRAU - GHEORGHENI - LACU ROSU - CHEILE BICAZULUI - BICAZ - TARCAU - PINGARATI - MANASTIREA BISTRITA (Distanta: 128 km)
Dupa o noapte de pomina era momentul sa facem miscare. Am iesit din TOPLITA in jurul orei 10 (deja se anunta caldura mare) si pe primii 13 km, mai exact pana in SARMAS, am urcat vreo 300 metri in altitudine. Am luat apa de la o fantana aflata in drum, moment in care Cosmina si Dinu s-au departat: i-am reintalnit dupa 25 km, in Gheorgheni. Soseaua s-a dovedit a fi de proasta calitate iar la coborare in depresiunea Giurgeului este de-a dreptul nerecomandabila bikerilor: pentru biciletele dotate cu cauciucuri pentru sosea e curata sinucidere, asfaltul avand griblura si gropi marunte.
De acasa am pornit cu intentia sa ne intoarcem din Moldova prin Borsec, Gheorgheni si Sovata, dar asta insemna sa mai trecem o data pe drumul acesta: no way! De fapt, am mai avut parte de o sosea la fel de proasta pentru bike, cea care traverseaza Valea Birgaielor, unde am mers pe placi de beton nefinisate (materialul care trebuia sa umple spatiul dintre placi a fost furat de muncitori, astfel ca au ramas niste santuri marunte). Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla daca nu aveam jenti duble!
Incalziti, insetati si suparati pe drum, ne-am oprit pentru a admira catedrala catolica din centrul localitatii DITRAU, ale carei turle se vedeau inca din platoul Sarmasului, adica de la mai bine de 12 kilometri. Dupa ce am baut niste suc vitaminizat, am prins curaj pentru ultimii 14 km de sosea groaznica pana in GHEORGHENI (de aia tot am facut rani din cauza asfaltului!). Acolo am consumat un sandwich vegetal cald impreuna cu Cosmina, am baut un nectar si, vazand asfaltul mai bun, am continuat sa inaintam in ciuda caldurii (era deja ora 13 si la soare erau aproape 30 de grade).
Drumul (DN 12C) catre Lacu Rosu mi se pare ca seamana cu cel din Deda, numai ca lipseste Muresul si calea ferata. Ne-am revenit repede psihic dar si fizic datorita peisajului (ce strica omul, repara natura!) si hranei, astfel ca am reusit sa urcam lejer, fara nici o graba, cei aproape 20 km pana la cota 1256m a PASULUI BICAZ: intrasem deja pe teritoriul Muntilor Hasmas.
Pe serpentine am intalnit doi bikeri moldoveni care laudau de zor asfaltul de aici (ce ar fi spus, atunci, de Paltinis?); unul dintre ei m-a rugat sa-i umflu roata: aveau cursiere, dar chiar si asa daca bine imi aduc aminte au fost singurii bikeri intalniti de-a lungul intregii expeditii (?!), ceea ce dovedeste, probabil, ca noi incepusem mai devreme turele decat altii.
De aici ne-am imbracat pentru coborarea nebuna (dar superba!) de vreo 3 km prin padurea umbroasa de brazi. Dupa niste curbe adevarate (majoritatea erau pe dreapta, dovada cauciucul meu ros pe partea dreapta!!), am trecut pe la coada lacului si ne-am oprit la LACU ROSU: pana aici aveam 70 km parcursi din Toplita.
In fata cabanei erau parcate bike-urile prietenilor nostri. Dani era deja dusat (contra cost, la cabana!) iar ceilalti mancati. Am facut poze, am cumparat ilustrate postale cu Cheile, am mancat kurtos-kal�cs (varianta mult mai saraca a celui din Sovata!), Dani cu Cosmina s-au dat cu barca. Am sezut pe malul lacului, privind spre stancile impunatoare din jur si am respirat aerul bogat oxigenat recompensa noastra pentru praful si fumul de pana aici. Am remarcat ca pentru o zi de 1 mai, cand lumea de obicei e afara garla, erau chiar putini turisti.
Trecuse de ora 16: mai aveam de mers 50 km. Am pornit toti deodata dar apoi am lasat sute de metri intre noi ca sa evitam o eventuala coliziune: drumul coboara ametitor de-a lungul CHEILOR BICAZULUI, cu viteze de pana la 70 km/h. In zona tarabelor cu obiecte artizanale, o tanti aiurita se blocase exact in mijlocul soselei privind la noi cum veneam spre ea cu peste 60km/h: norocul ei ca nu s-a miscat din loc.
Am mers cu mare atentie prin Chei si dupa acul de par celebru din apropiere de Piatra Altarului, unde i-am fotografiat pe Ileana, Cosmina si Dinu, am patruns in tunel, prilej de a frana puternic din cauza gropilor facute de camioane si care nu se vedeau intrucat lipsea lumina artificiala necesara in astfel de locuri. Inca se mai lucreaza la portiunea aceasta de drum, de aceea e periculoasa.
Am mai privit o data stancile de pe un traseu turistic care dadea in sosea (am asteptat pana au coborat alpinistii pe acolo, pentru a fi poza curata). Dupa ce am traversat satul CHEILE BICAZULUI in mare viteza, undeva intre BICAZU ARDELEAN si TASCA, ne-am oprit pentru a ne regrupa: era deja prea mare decalajul in spatiu dintre noi. In realitate, pana in orasul BICAZ drumul coboara necontenit (stiam asta inca de acasa, recomandabil fiind tocmai sa urci dinspre Gheorgheni si nu dinspre Bicaz): nu e nevoie sa pedalezi decat foarte putin pe cei 35 km pana in Bicaz. Noi am circulat cu o medie de 40 km/h dar se putea si mai repede.
In orasul BICAZ, doi plozi simpatici foc, cu ochi albastri de moldovean, ne-au indrumat spre comuna BISTRITA si Manastirea de acolo. Deja eram obositi bine de tot insa soseaua a fost grozava, prilej cu care ne-am dat seama care este obsesia moldovenilor: masinile scumpe. Prietenii nostri din Piatra Neamt au recunoscut mai tarziu, in cadrul unei discutii, ca moldovenii sunt saraci dar au pretentia de a poseda autovehicule de la Skoda in sus, oricat ar costa (stiam ca numai mexicanii sunt asa de fanatici cu masinile!). Si se mai spune ca bike-ul e o pasiune care costa...
Din Bicaz pana la MANASTIREA BISTRITA am parcurs 25 km pe o sosea suficient de lata; singurele claxoane se datorau prezentei noastre inedite: pe aici nu prea s-au mai vazut bikeri (vorba unuia: "Astea [bicicletele] au motor?"). Cu 12 km inainte de finish am trecut pe langa lacul artificial Pangarati, a carui hidrocentrala se vedea pe deal. Student la Facultatea de Geografie din Cluj, Dani era informat si emotionat, in timp ce noi zambeam ironic, desi nu era cazul pentru ca probabil consumam mai mult curent electric decat el cu calculatoarele astea.
Ajunsi la Manastire am facut calculele: 128 km in acea zi [350 km in total]. Conditiile de aici erau insa jalnice: nu era nici macar apa rece iar de somn nici nu putea fi vorba. Cu chiu-cu vai am gasit cazare la cineva in sat, la insistentele unui calugar, dar in conditii nu cu mult mai bune (vorba Cosminei: "la tanti aia cu serpi si cu balauri") si asta pentru suma insignifianta(?) de 200.000 lei.
Banuiala noastra ca la manastirile din Neamt nu sunt agreati turistii (romani) ca noi a fost demonstrata mai tarziu. Am aflat cu tristete ca si aici totul este o afacere: dictonul ai carte, ai parte a devenit in Romania ai card, ai parte. Si, totusi, Transilvania este mai ospitaliera cel putin din experienta noastra de pana acum. Oare sa ne fi inselat cu totii?
Ziua IV, 2.V.2002: MANASTIREA BISTRITA - PIATRA NEAMT - DOBRENI - BODESTI - CRACAOANI - MANASTIREA VARATEC (Distanta: 60 km)
Si iata ca a venit ziua cu mai putin de 100 de kilometri de parcurs! Cred ca nici nu rezistam la mai mult pe asa o caldura: la soare erau peste 30 de grade (la inceput de mai!). Ne-am si prajit tare, mai ales Ileana; eu eram doar putin mai negru decat de obicei. Si asta fiindca tura din acea zi nu a avut parte de nici un copac, numai dealuri goale. Ma si intrebam unde sunt padurile din vremea lui Stefan cel Mare - salvarea a venit odata ajunsi la destinatie, pe dealurile impadurite ale Varatecului.
Ziua a inceput cu plecarea dis-de-dimineata a lui Dinu, care avea obligatii de indeplinit acasa. Personal mi-a parut rau dupa el pentru ca mergea foarte bine, nu a dat deloc semne de oboseala si avea o stare de spirit intotdeauna pozitiva (psihologii astia!). Noi ne-am trezit pe la ora 9, probabil pentru ca ne culcasem la ora 3.
Aproape refacuti fizic, am plecat spre Varatec, si dupa doar 7 km ne-am oprit in PIATRA NEAMT. Aici, surpriza! Cand dejunam mai bine, Dani se ridica de pe banca (eram in parcul din centru) si spune: voi aveti antrenament, sunteti profesionisti, eu nu mai pot, am plecat acasa. Si s-a dus pe undeva prin Bacau... Nu mi-a venit sa cred! Ulterior mi-am dat seama ca avea dreptate si nu pot decat sa ii admir pe toti: prietenii mei sibieni, spre deosebire de alti bikeri pe care i-am cunoscut, au in plus o doza de sinceritate: cand nu mai pot, se retrag, fara sa ramana o povara pe capul tau si asta ii face cu adevarat deosebiti. Am ramas doar trei: Ileana, Cosmina si cu subsemnatul. La sfatul meu, s-au dotat si ele cu manusi: transpiratia din palme iti crea bubite si mancarimi.
Ileana s-a intalnit, as spune in mod miraculos, cu Delia, o fosta colega de camin din timpul facultatii, care statea in oras, si au hotarat ca la intoarcerea dinspre Targu Neamt sa innoptam la ea. Praful de pe noi devenise insuportabil: Ileana era obsedata (pe buna dreptate) ca trebuie sa-si spele parul. Si a doua zi dusul de Piatra Neamt a fost intradevar grozav.
Am parasit orasul in toiul amiezii. La sfarsitul zilei eram ca niste fripturi. Cosmina era pornita, asa ca nu am mai vazut-o pana in fata Manastirii VARATEC. Drumul era insuportabil: nu era de nici o culoare, in sensul ca nu e pentru MTB (mountain-bike). Ileana a si avut pana in apropiere de Codrii de arama ai lui Eminescu, astfel ca am mers per pedes pana la Manastire, ca niste adevarati pelerini.
Dupa primirea proasta de aici (Cosmina s-a caznit timp de o ora sa ne gaseasca o gazda insa maicutele o refuzau pline de curtoazie), am hotarat sa renuntam la celelalte manastiri ale Moldovei, in favoarea unui plan pregatit de mine de acasa care includea rezervatia naturala Ceahlau si Valea Bistritei cu Vatra Dornei. Totusi am vizitat manastirea, Cosmina a participat la slujba de seara, noi am mai facut o plimbare si apoi ne-am culcat. Aveam 60 km pe ziua aceea [410 km total]. Am dormit foarte bine, ce-i drept, la una din maicute, remarcand curatenia perfecta (versus chiliile calugarilor). Dimineata am lasat o donatie pentru manastire si ne-am indreptat catre Agapia.
Ziua V, 3.V.2002: MANASTIREA VARATEC - MANASTIREA AGAPIA - BODESTI - DOBRENI - PIATRA NEAMT (Distanta: 57 km)
Traseul dintre cele doua manastiri a fost superb: am ales varianta de traversare a padurii pe drumul forestier dar in curs de modernizare (tocmai se lucra la el). Brazii aceia cu parfumul lor ne-au determinat sa zburam cu aproape 50 km/h (sa fie vreo conexiune cu versurile lui Eminescu?), fapt ce i-a nelinistit pe muncitori care nivelau drumul intrucat i-au strigat Cosminei ceva de genul <Ai grija, aluneca!>, cu referire la pietrisul proaspat peste care treceam. Dupa cei 7 km de padure, am ajuns in soseaua asfaltata si dupa alte 5 minute am oprit in fata Agapiei lui Nicolae Grigorescu.
Faptul ca biserica era in renovare de ceva timp (un an sau doi?), cu icoanele pictate de Grigorescu acoperite, a pus capac la toate. Am vizitat muzeul bine dotat din incinta manastirii, Ileana a semnat pentru noi in cartea de oaspeti, am cumparat niste ilustrate si, dupa o masa sanatoasa, dusi am fost. Destul de obosita, Cosmina a decis ca nu e cazul sa-mi urmeze planul nebunesc si a ramas pentru a se intalni cu niste prieteni mai vechi pe care ii vazuse la Manastirea Bistrita, in ideea ca avea sa plece acasa cu autobuzul din Piatra Neamt. Atunci inca nu stiam ca ne vom mai revedea.
Impreuna cu Ileana am facut drumul inapoi in PIATRA NEAMT pe aceeasi caldura. Cu acesti 57 km aveam in total 467 km. Ajunsi in oras, primul lucru a fost sa isi schimbe o spita rupta la una din gentile Mavic. Mecanicul a incercat sa ne convinga sa ii vindem bike-urile (nu se gaseau bite de dur-aluminiu pe acolo) si ne-a sfatuit sa ne intoarcem acasa cu trenul. Chestia asta ne-a distrat pe cinste.
Multumita Deliei am mancat bine si ne-am facut siesta cu o iesire pe unul din dealurile din oras. De pe terasa de acolo am avut o panorama nocturna foarte frumoasa asupra orasului. Eu priveam lacul de la capatul orasului, a carei apa se vedea dincolo de luminile multicolore si visam la o partida de inot. Ne-am culcat destul de tarziu iar dimineata trebuia sa ne trezim foarte devreme pentru a parcurge 30 km si a ajunge la ora 7.30 in orasul Bicaz, unde coborau din trenul de Bucuresti, cu tot cu biciclete, Carina si Florin, ultimii membrii ai expeditiei.
Ziua VI, 4.V.2002: PIATRA NEAMT - PANGARATI - TARCAU - BICAZ - CABANA IZVORU MUNTELUI - REZERVATIA CEAHLAU - DURAU - COMUNA CEAHLAU (Distanta: 76 km)
Ziua a inceput pentru noi la ora 6 si la viteza de 30 km/h pe un frig teribil: ne-a inghetat capul. Insa drumul il cunosteam deja de pe data de 1 mai, cand coborasem din Cheile Bicazului, asa ca pedalam parca de la sine.
Am ajuns in BICAZ in jurul orei 8 si putin mai departe de placuta de bun-venit de la intrarea in oras, i-am intalnit pe prietenii nostri care ne ieseau in intampinare: trenul lor tocmai sosise. Bucuria revederii pentru Ileana si Carina, prietene din vremea studentiei bucurestene, a fost imensa. Apoi am facut niste cumparaturi, am luat o gustare si am pornit spre zona de munte care pe mine, personal, ma atragea cu forta unui magnet.
Trebuie sa recunosc ca am simtit o mare compasiune fata de noii-veniti in momentul in care s-a dovedit ca nu mai iesisera de mult pe biciclete: inaintau foarte greu si datorita caldurii. Au strans din dinti astfel ca mi-au castigat admiratia dar nu cred ca le-a fost foarte placuta ziua aceea.
Din BICAZ drumul urca sustinut, cu precadere dupa ce se trece de intersectia cu drumul DN 15 care ocoleste Lacul Izvorul Muntelui/Bicaz. Traseul nostru trecea prin dreptul cabanei Izvorul Muntelui, situata la cota 797 metri, loc in care se intra in Rezervatia Naturala Masiv Ceahlau iar de aici se continua cu un drum de macadam, oficial numit drum judetean dar pe care, mai nou, se percepe o taxa de rezervatie: in acea zi lipseau salvamontistii-taxatori. De altfel, aveam sa descopar ca la oficiul Salvamont de la Dochia nu era nici un angajat si nici pe trasee: si, culmea, tocmai de Pasti, cand afluenta de turisti era imensa si, de aceea, sansele de producere a unui accident erau ridicate. Imaginea Ceahlaului cu unele creste inca inzapezite(!) m-a incantat teribil.
Din dreptul cabanei Izvorul Muntelui se sfarsea asfaltul si incepea ascensiunea prin rezervatie. Caldura era tot mai mare (era deja ora 12) insa pe alocuri era atenuata de umbra brazilor uriasi aflati pe marginea drumului. Ni s-a parut firesc sa inaintam fiecare in ritmul propriu, fiind vorba de urcare, astfel ca am luat-o inainte. Dupa primii 4 km pe serpentine (cei mai grei), m-am oprit la o gustare (biscuiti cu miere). Asteptandu-i pe ceilalti cred ca trecuse aproape o ora: am hotarat sa ma intorc. Nu departe de locul in care am stat, am intalnit-o pe Ileana asteptandu-i ingrijorata pe bucuresteni. Am facut impreuna drumul inapoi la cabana (adica tot ce urcasem!), pana in locul in care ii vazusem ultima data: acolo nici urma de ei! Am decis sa mergem mai departe spre Durau, in speranta ca prietenii nostri vor aparea de pe undeva. In jurul orei 15 ne-au sunat pe telefon ca sunt bine si ca au revenit pe drum dupa ce initial se ratacisera in incercarea lor de a scurta traseul pe una din potecile marcate ale Ceahlaului (uitandu-ma pe harta, am aflat ca ei nu stiau dar se indreptau pe marcajul dunga rosie catre Poiana Maicilor).
Prin rezervatie, drumul urca aproximativ 200-250 metri in altitudine pe o portiune de 8-10 km, mai exact pana intr-un loc unde coteste in unghi de 90� catre vest, singurul punct din acea zi cu vedere integrala asupra lacului Izvorul Muntelui, iar apoi coboara in mare viteza pana in statiunea DURAU aflata la cota 780 m.
Odata ajunsi in DURAU, la iesire din padure, am avut o alta panorama deosebita asupra Ceahlaului, de data asta vazut exact din partea opusa cabanei Izvorul Muntelui. Pana ne-au ajuns din urma colegii, am cules informatii despre cazare: preturile aplicate aici, inclusiv la manastire, erau mai mari decat la mare in gazda (400 mii de lei)! Probabil ca in curand vom fi nevoiti sa pedalam spre alte tari...si mari.
Ideea e ca toate vilele erau ocupate, in ciuda preturilor: lumea sarbatorea Pastele in maniera comunista (?!), cu gratare in strada si muzica de mahala. Am urmat drumul asfaltat spre comuna CEAHLAU (630 m alt.) si la o cabana privatizata am gasit o camera scumpa care sa ne adaposteasca pe toti cu tot cu bike-uri (meritau si ele un tratament regal!). In acea zi am strabatut 60 km iar bucurestenii 30 km (s-au tinut destul de bine fiind vorba de prima lor zi de munte).
In timp ce Ileana, Carina si Florin isi odihneau hoiturile (erau intradevar franti), am evadat avand ca tinta o baie la lac. Stiam ca drumul pana acolo e lung asta pentru ca satele din Moldova sunt rasfirate pe toate dealurile asa ca am mai adaugat 18 km dus-intors [total 545 km]. Baia a meritat efortul in plus, cu toate ca apa era foarte rece (aprox. 7-8�C). Mai tarziu am auzit in sat ca nimeni nu facuse baie in sezonul acela acolo. Pe mine apa m-a refacut complet si seara m-am culcat cu gandul ca a doua zi, duminica (adica de Pasti), trebuie sa urc steagul expeditiei pe cel mai inalt varf al Moldovei, Toaca, nume sonor si in acord cu semnificatiile profunde ale zilei ce urma.
Ziua VII, 5.V.2002: COMUNA CEAHLAU - DURAU - CASCADA DURUITOAREA - POIANA VIEZURI - CABANA FANTANELE - PANAGHIA - CABANA DOCHIA - VARFUL TOACA - DURAU - COMUNA CEAHLAU (8 ore/aprox. 33km per pedes)
Dupa 8 ore de somn reconfortant, dimineata, i-am convins pe ceilalti sa facem o scurta drumetie la Cascada DURUITOAREA. Dat fiind ca era Duminica Pastelui, toata lumea vroia sa se odihneasca. Luni urma sa ne indreptam pe valea Bistritei spre Vatra Dornei.
Pe la ora 10, ne-am pus ceva de mancare in rucsacei si frumos, pe jos, cu o senzatie ciudata de la atata mers pe bicicleta, am pornit din comuna CEAHLAU (alt. 630m) catre muntele cu acelasi nume. La intrare in Rezervatie, stupoare: ni se cerea taxa de acces, bani care ar fi fost suficienti de o masa copioasa! Bineinteles ca am platit simbolic si la fel de simbolice s-au dovedit a fi si amenajarile pe munte (macar daca in suma aceea ar fi fost inclusa o harta, un ghid undeva sa-ti spuna doua-trei cuvinte, ceva...) ne gandeam deja cum o fi raportul dintre calitate si pret in alte tari, ca aici oricum nu se vindea nimic, daca nu cumva se vindea padurea si fauna fara sa stim noi (se zvoneste ca se practica vanatoarea...desi e interzisa aici).
Am inaintat greu pe marcajul cruce rosie datorita urcusului dur dar si din cauza poluarii fonice provocate de cateva gasti de betivani cu sticle in mana (daca consumul de alcool este interzis in public, de ce n-ar fi interzis si pe munte?). Incepusem sa ma satur de binefacerile civilizatiei pe care o lauda sociologii si politicienii: din fericire, experienta intotdeauna ajusteaza prejudecatile nascute din teorii.
Dupa un pic de efort am ajuns la altitudinea de 1150 metri in POIANA VIEZURI, unde am luat apa de la izvor. Stiam de mai demult ca Ceahlaul nu e bogat in izvoare. De aici am inaintat pas la pas cu alte cateva zeci de turisti, majoritatea facuti mai degraba sa mearga la discoteca decat in natura. Am avut o senzatie de deja-vu in clipa in care am vazut peisajul din apropierea cascadei: cascada DURUITOAREA curgea semeata de la o inaltime de aproape 20 de metri demonstrandu-ne noua, acelor muritori care suntem vii din punct de vedere spiritual, ca totul este o permanenta trecere.
Dupa ce am luat un pranz scurt deasupra cascadei, pe traseul ce urca scarile din stanga ei, ma pregateam sa-mi continui ascensiunea (de data asta solitar, camarazii mei nefiind prea atrasi de un supraefort in salbaticiile Ceahlaului), cand am aflat ca accesul pe marcaj cruce rosie ce duce la Polita cu Arinis si, de acolo, la Cabana Dochia era interzis din cauza alunecarilor de teren datorate topirii zapezii.
M-am uitat la ceas (era ora 13 30'), mi-am facut un calcul si am decis sa ocolesc (tot era un varf pe-aici pe nume Ocolasul Mare) � din Ceahlau ca sa ajung in varf, adica trebuia sa ma intorc, prin Poiana Viezuri, pana la confluenta cu traseul marcat cruce rosie pe care urcasem din Durau si sa aleg marcajul triunghi galben spre Cabana Fantanele. Timp nu era dar merita incercat: conform hartii (nu plecam eu de-acasa fara harta...), aveam nevoie de cel putin 8 ore ca sa ma si intorc in comuna!
Ceea ce a urmat e de nedescris. E extraordinar sa faci singur Ceahlaul pe o vreme superba (pe o caldura de 30 de grade la soare la inceputul lui mai) sau sa te speli in zapada (niste pseudo-turisti, dupa cum am vazut si in Piatra Craiului, in adidasi,si nu echipati cu bocanci de munte, erau socati de balaceala mea). Daca mai adaug faptul ca pe o portiune de 7-8 km am alergat (de unde si febra musculara de a doua zi), pot spune ca a fost o aventura pe cinste.
Traseul de creasta a inclus portiunile: La Morminte, Curmatura si Stancile Nicanului, Panaghia cu portiuni inzapezite periculoase, Varful Toaca (alt. 1908m) cu cele aproximativ 400 de trepte ale sale, de unde se vede intreg platoul Ceahlau, Statia Meteo, Saua Lespezi cu Varful Lespezi (alt.1820m), Cabana Dochia (alt.1750m).
Intoarcerea a fost mai dificila: montaniarzii stiu ca efortul fizic e mult mai mare la coborare. De altfel am si vazut cateva persoane dintre cele mai sus amintite care nu mai puteau inainta (o fata chiar plangea). Eu am preferat sa alerg in salturi (ca sa evit bolovanii) dar nu i-as sfatui pe altii sa faca la fel. Oricum, a meritat: la ora 19 am fost in Durau (cu 3 ore mai repede decat era normal).
Ajuns la gazda noastra, constat ca e o bicicleta in plus: revenise Cosmina! Erau, insa, plecati cu totii la lac dar seara am aflat ca oita ratacita pedalase singura dar cu bine si revenind din zona Neamtului, trecuse Dealul Pipirigului (un traseu dificil, de urcare pana la alt. 900m), innoptand in Petru Voda. Bravo Cosmina!
Ziua VIII, 6.V.2002: COM. CEAHLAU - BISTRICIOARA - POIANA TEIULUI - BORCA - BROSTENI - CRUCEA (Distanta: 77 km)
Dupa un somn obligatoriu intrucat ziua precedenta trecusem cea mai grea etapa din cursul expeditiei am impachetat si...din nou la drum. De data asta eram numai doi: Ileana si cu mine. Ne-am despartit de prietenii nostri, care au ramas pentru inca o noapte acolo.
Am lasat in urma uriasa comuna CEAHLAU (parca nu se mai termina!) si dupa 9km am trecut prin BISTRICIOARA. In continuare traseul a fost minunat datorita imaginilor razlete pe care le primeam din dreapta cu lacul Bicaz. Dupa alti 9 km, am ajuns la coada lacului Bicaz si am admirat viaductul si stanca aceea singuratica din apa. Noi, insa, coteam la stanga avand ca directie Vatra Dornei.
Drumul, in general, urca pe valea Bistritei catre Vatra Dornei. Dar a fost un drum placut: m-a incantat ideea ca plecam acasa pe alt traseu decat cel pe care am venit. Am fost surprinsi de cate localitati erau pe traseu, cele mai multe dintre ele nefiind trecute pe harta. Oricum, din Ceahlau am mers pana in POIANA TEIULUI 22km, pana in BORCA 43km iar pana in BROSTENIUL Amintirilor din copilarie 59km. Aici exista o bifurcatie de drumuri, cu un drum de proasta calitate ce evita nordul Moldovei pe la vest si care ne-ar fi scos undeva dincolo de Vatra Dornei, insa urca pana la 1350m altitudine. Am ales in continuare soseaua principala datorita si ploii marunte care incepuse sa mature praful de pe asfalt si care ar fi produs noroi pe celalalt drum.
Stiam ca urmeaza Crucea dupa alti 18km, loc unde locuia cea mai buna colega a mea din liceu. Afirmasem cu ani in urma ca o voi vizita odata. Stiam despre Maria doar ca locuia de ceva timp in orasul Satu Mare (exista, de asemenea, un sat cu acelasi nume mai sus de Crucea). Cine ar fi crezut, insa, ca ne vom intalni la ea acasa?
Am topit o salata la un motel-restaurant in BROSTENI ca sa ne vitaminizam. Mai departe, peisajul s-a schimbat, facandu-se de pe acum diferenta intre nordul Moldovei si restul Moldovei: aici era totul mai curat. Drumul bun dar foarte rar circulat imi amintea de Culoarul Deda sau de Valea Ariesului intrucat chiar seamana (singura poza din aceasta zona e facuta in Cheile Zugrenilor dar nu e prea reusita, fiind realizata a doua zi dimineata, pe timp de ceata, cand ne indreptam spre Vatra Dornei).
Asadar, tocmai intram in comuna CRUCEA (aveam in acea zi parcursi 75 km [620km]) si ma pregateam pentru intalnirea istorica la care de altfel nu se astepta nimeni (nici macar subsemnatul), cand deodata da peste noi o ploaie torentiala prima si singura ploaie din cadrul celor doua saptamani umblate hai-hui care ne-a udat bine in ciuda pelerinelor de ploaie folosite. Am gasit repede apartamentul Mariei si am fost invitati sa ramanem peste noapte (nici nu ne asteptam la atata ospitalitate - mii de multumiri!).
Am avut un noroc teribil ar spune altii, desi cred ca asta trebuia sa se intample, chiar daca noi nu stiam (deocamdata imi las deoparte pledoaria pentru filozofia practica si principiile de viata orientale pe care le admir, care vorbesc despre Cale). Cert era ca Maria venise in vacanta dupa o absenta de doua anotimpuri, astfel ca surpriza era imensa pentru mine cea mai mare surpriza a intregii expeditii. Intalnirea cu familia Mariei m-a bucurat enorm. Desi sunt rare, intalnirile cu oamenii adevarati iti umplu sufletul de incantare si te sustin nevazut de-a lungul intregii vieti. Acesta a fost gandul cu care am adormit in noaptea aceea.
Ziua IX, 7.V.2002: CRUCEA - CHEILE ZUGRENILOR - VATRA DORNEI - POIANA STAMPEI - PASUL TIHUTA - VALEA BARGAULUI - LACUL COLIBITA - PRUNDU BARGAULUI (Distanta: 148 km)
Dimineata, am multumit din suflet pentru gazduire si ne-am indreptat pe la ora 9.30 spre Vatra Dornei. In dreptul satului CHIRIL, dupa 12 km, am fost atent sa observ drumul care urca spre muntele Rarau, insa nu l-am vazut. Cineva imi spunea ca marcajele de pe marginea drumului care indicau zona turistica disparusera (si pot confirma asta, cel putin pe soseaua principala). Oamenii nu sunt interesati de turism, se pare.
Odata atins kilometrul 38, am ajuns in VATRA DORNEI si am simtit ca sunt eliberat: padurile de brazi de pe dealurile din jur ma incantau. Mi-am adus aminte de o vacanta de demult, impreuna cu bunicii pe aceste meleaguri. Ne-am oprit in gara si am asteptat sa ii revedem pe Maria si pe Ovidiu, care plecau cu trenul la Satu Mare. Au sosit cu masina, le-am urat drum bun si am mers mai departe. Vremea era excelenta si vroiam sa profitam de ea.
Peisajul din regiunea Dornelor este superb! Merita vazut. Dupa alti 11 km, din DORNA CANDRENILOR am zarit la nord, in fata noastra, Muntii Rodnei, in timp ce in dreapta noastra, nu departe de sosea se vedeau Muntii Suhardului.
Proba noastra pe acea zi a fost trecerea din Moldova in Transilvania prin Pasul Tihuta (1201m alt.). Si nu a fost deloc usor pentru ca am urcat rand pe rand vreo zece dealuri (primul se vede in poza). Cel putin peisajul a fost superb: pana in varf, la urcare, am avut ca decor Muntii Rodnei acoperiti cu zapada, iar la coborare Muntii Calimani. In cel mai inalt punct pe care-l atinge soseaua am intalnit un grup mare de turisti cehi care filmau si pozau. Tocmai isi dadeau jos barcile de pe masini si le goleau de apa (facusera rafting undeva pe raul Bistrita). I-am rugat sa ne faca o poza.
Imediat dupa aceea a urmat o coborare super-periculoasa pe langa hotelul Dracula: viteza era de 65km/h, insa regretul nostru a fost ca soseaua se strica brusc dupa PIATRA FANTANELE, fiind alcatuita din placi de beton nefinisate (cu santuri intre ele!), si continua astfel aproape pana in Bistrita, adica vreo 40km! Nici nu-mi pot imagina cum era fara jenti duble.
Pentru acea noapte ne anuntaseram sosirea in PRUNDU BARGAULUI la parintii Lilianei, prietena lui Mircea, care este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Primirea a fost grozava si, in plus, domnul Sabin s-a oferit voluntar sa ne conduca la Lacul COLIBITA multumiri din inima! Deschiderea si la propriu si la figurat pe care ti-o ofera lacul e inimaginabila! Am avut (pentru a cata oara in viata?) sentimentul desprinderii de pe Pamant. Am intrat in apa pana peste genunchi cu intentia de inota, dar apa era mai rece decat in Lacul Bicaz astfel ca m-am multumit sa stau doar asa cateva minute (pentru repunerea in circulatie a energiei) si am facut o poza cu ceea ce simteam eu a fi un moment de echilibru perfect intre Pamant si Cer.
Intorsi in sat, am constatat doua lucruri: acolo plouase torential iar ciclocomputerul inregistra pentru acea zi 148km [768km]! Ne era de ajuns. De aceea am si dormit pe cinste.
Ziua X-XI, 8-9.V.2002: PRUNDU BARGAULUI - BISTRTA - HERINA - TEACA - REGHIN - TARGU-MURES - ACATARI - AIUD (Distanta 250km)
Intram in ziua a zecea a expeditiei. Avea sa fie si cea mai grea.
Am continuat pe acelasi drum criminal 23km pana in BISTRITA: am vazut un accident probabil din cauza santurilor pe care le-am remarcat victima cazand un cal sarman. Acolo am luat o pauza de masa si admiram catedrala din centrul orasului cand, plimbandu-ma, observ ca pe una din laturi se renova in maniera moderna. Am ramas socat: arhitectura originala, adica pietrele acelea medievale si - nu ma pot abtine sa nu fac un pleonasm - vechi erau acoperite complet cu un strat de var! Nu mai vazusem asa ceva; practic se stergea istoria semn ca initiatorii ei (sasii) nu mai erau pe-acolo. Trist! Si la fel de trista a fost ziua aceea pentru ca pe o portiune de 30 km din REGHIN pana in Targu-Mures am avut de-a face cu un vant potrivnic din fata care ne-a triplat efortul si ne-a extenuat.
Pentru mine traseul a fost plictisitor: eram tot pe dealuri, pe o caldura torida (aerul si padurile Moldovei erau deja doar o amintire). Mi-am privit moartea in ochi atunci cand pe dealul de la intrare in satul HERINA coboram regulamentar cu 54km/h si m-am trezit cu o masina care urca si a intrat in depasire fara sa se asigure: am avut un reflex exceptional si am iesit de pe sosea milimetric fara sa intru in sant. Multumiri soferului ca a vrut sa-mi faca un bine si incercand sa ma ia din lumea asta.
Am ajuns in TARGU-MURES, unde un politist ne-a indemnat sa ne dam jos, spunand ca e interzis accesul bicicletelor in centru. N-am stat sa il contazicem: era tanar si incerca sa impresioneze pietonii care asteptau cuminti culoarea verde a semaforului. Mai aveam 13km pana la casa unchiului meu cand Ileana a hotarat ca nu mai vine. Am incercat sa o conving timp de mai bine de o ora dar a fost imposibil. Ne-am despartit cu lacrimi in ochi. M-am trezit deodata singur, dar mai puternic, urcand dealul mare inspre ACATARI. Am ajuns in sat pe inserat, plin de praf si obosit: facusem 147 km [915km] care valorau cat 200 datorita vantului. Ma simteam deja acasa, mai ales ca discutiile cu unchiul meu au fost si sunt intotdeauna divine. Am adormit cu sufletul impacat si multumit de tot ce realizasem in ultimele doua saptamani.
In urmatoarea zi, care a fost si ultima, am refacut traseul din prima zi si nimic deosebit nu s-a intamplat pe drum. Intretimp, Ileana a plecat acasa, la Ocna Sibiului, prin Medias. La iesire din LUDUS am vazut in zare Muntii Trascaului acoperiti de nori si am inteles de ce-mi spuneau la telefon cei din Aiud ca acolo ploua in timp ce in Moldova era vreme frumoasa: curentii de aer din zona de munte sunt celebrii, ei aduna norii din Valea Ariesului dar totodata fac din Depresiunea Trascau, mai ales in dreptul comunei Rimetea, cel mai bun loc de practicare a sportului cu parapanta din tara.
Intrand in AIUD, dupa 102km [1017km total], am simtit compasiune pentru oamenii care pur si simplu stateau fara nici o preocupare. Eram lipsit de orice fel de orgoliu, de aceea am putut admite ca, probabil, fiecare om creeaza ceva in interior fara sa se vada neaparat si in afara. E o greseala sa-i judeci pe altii intrucat nu te poti pune in locul lor si fiecare dintre ei are altceva de facut, pentru ca sunt diferiti cu totii.
In urma acestei expeditii am tras urmatoarea concluzie: numai calatorind inveti sa accepti alteritatea, diferentele dintre oameni, si ai sansa sa devii mai tolerant - insa, pentru asta trebuie sa fi trecut, in prealabil, de un anumit nivel de pregatire mentala si fizica pe care nimeni altcineva nu ti le poate oferi decat tu insuti.
