Cheile Aiudului
Numite de fapt Cheile Valisoarei, acestea sunt situate pe drumul judetean de legatura dintre drumurile national DN 75 de pe Valea Ariesului si european E 81, astfel ca accesul in zona turistica se poate face dinspre AIUD (de pe E 81) sau dinspre TURDA (E 81) prin BURU (DN 75). Daca se vine din TURDA, merita vizitate Cheile Turzii, printr-o abatere usoara pe harta dar in plan fizic, real cu ceva truda pentru bikeri din cauza pantei mari de pe langa cariera (inapoi, la coborare, am atins viteza de 65 km/h fara sa pedalez!).
Drumul dinspre AIUD urca usor prin satele MAGINA (5km) si LIVEZILE (6km). O sursa excelenta de apa potabila se gaseste la iesire din acest sat sub forma unui izvor (il veti gasi sub forma unui furtun gros care trece peste paraul Aiudel) aflat pe partea stanga a soselei proaspat asfaltate din Cariera de piatra (pana aici sunt 9km � pe care ii parcurg aproape saptamanal, ca sa iau apa nepoluata pentru acasa).
Daca esti dornic de senzatii tari, odata ajuns in satul POIANA Aiudului (12km), poti prelungi tura � si, implicit, efortul � cu o incursiune pe Valea Rachisului pana �La gavane� (2,5km pe firul apei, la propriu, in amonte � eu am reusit sa imi stric doua spite mergand prin apa!). Se pleaca de pe al doilea pod al satului, in dreapta; in schimb, in stanga lui se vede o mica depresiune numita Valea Inzelului (despre o posibila tura acolo promit detalii alta data).
In continuare, din sat urci sustinut ultimii 2-3 km de sosea, cu precadere in portiunea de padure (1km) unde valea se ingusteaza atat de mult ca ai impresia ca vrea sa se inchida. Umbra de aici te mai salveaza de razele soarelui, mai ales ca ai inceput sa transpiri din greu in etapa de urcare.
Odata ajuns in Cheile Aiudului simti nevoia sa te opresti datorita peisajului: stanci golase inalte de o parte si de alta a soselei. Se construieste o noua cabana desi casutele sunt in semi-paragina, ca de altfel majoritatea amenajarilor turistice din Romania...Poti innopta aici cu cortul � cum fac unii alpinisti sibieni sau clujeni � insa zona are un microclimat racoros: se simte mai ales un curent rece indiferent de anotimp.
Daca ai abilitati de hominide, poti sa te manifesti in voie, deocamdata (se stipula odata sa se puna aici o taxa de campare si alta de catarare, banii urmand sa fie reinvestiti). Trebuie sa recunosc ca nu m-am putut abtine sa urc prin spatele peretilor verticali ai stancilor, astfel ca pe prima stanca de pe partea stanga cum intri in Chei, mai exact pe Coltul Vili (alt. de aproximativ 800m), am gasit pe culme urmele unor morminte circulare colective foarte vechi (cred ca sunt ale unor soldati vizigoti). Oricum, panorama de aici e superba: se vede dincolo de Chei (la nord) platoul Data, cu cei peste 800 de metri ai sai.
In continuare vei afla de ce se mai numeste locul acesta si CheileValisoarei. La iesire din Chei (daca privesti in stanga sus, observi o grota mare), dupa o panta maricica de 1,5km lungime (imi e mai usor sa explic gradul de dificultate al traseului in sens invers, adica specificand viteza de coborare pe aici: 55 km/h), urmeaza satul VALISOARA. La iesire din sat zaresti, de pe sosea, �Uriasul� dormind pe spate (denumire data Pietrei Secuiului si datorata formei sale alungite) imagine pe care trebuie neaparat sa o iei cu tine in aparatul foto. De aici incepe Depresiunea Trascau-Rimetea.
